CAPITOLUL 2

Cotare productiva

2.1. Despre cotare productiva

Atunci cand lucrati intr-un mediu de productie, una dintre cele mai laborioase si
mai dificile sarcini o constituie cotarea rapida si exacta a unui desen. Apoi, in caz ca
este necesar, trebuie sa fiti capabil sa modificati si sa corectati cotele existente la fel
de rapid si de exact.
Acest capitol, precum si capitolul 18, „Cotare avansata", va prezinta diverse
tehnici indispensabile pentru a cota un desen usor si repede. Metodele sunt aceleasi,
indiferent de tipul de proiect la care lucrati - arhitectural, de constructii civile sau
tehnic.
Acest capitol este dedicat metodelor prin care va puteti creste eficienta la
plasarea cotelor intr-un desen cu ajutorul instrumentelor de baza din AutoCAD, iar in
capitolul 19 sunt explicate metodele de modificare rapida a cotelor existente. Concret,
subiectele tratate in acest capitol sunt urmatoarele:

 Cote liniare
 Alte tipuri de cote
 Liniile de indicatie
 Cotarea in spatiul hartie si spatiul modelului

2.2. Cotarea liniara

Cotele liniare definesc, bineinteles, o anumita lungime, fie ca aceasta este

orizontala, vertical sau aliniata cu obiectul cotat. Programul AutoCAD va pune la
dispozitie cinci comenzi de cotare liniara, si anuma: DIMLINEAR, DIMBASELINE,
DIMALIGNED si DIMROTATED.
Fiecare dintre aceste comenzi este accesibila din meniul derulant Dimension,
din bara cu instrumente Dimensioning de la promptul de comanda.
Cum metodele sunt echivalente, puteti alege pentru lansarea comenzilor
varianta care vi se pare cea mai convenabila.

Princiala comanda de cotare liniara, DIMLINEAR, este destul de clara si de

usor de folosit. Totusi , are una sau doua optiuni care nu sunt foarte evidente din
primul moment; acestea vor fi trarare in sectiunea urmatoare.
2.3. Optiuni de cotare liniara

Comanda DIMLINEAR creeaza o cota pe baza a trei puncte selectate. Primele

doua dintre acestea reprezinta punctul de inceput si cel de sfarsit al cotei, iar cel de-al
treilea indica pozitia liniei de cota. Daca va decideti sa specificati primele doua puncte,
programul AutoCAD afiseaza, pe rand, doua prompturi prin care va cere sa selectati
originile primei si, respectiv, celei de-a doua linii ajutatoare pe obiectul pe care doriti
sa-l cotati.
In loc sa faceti acest lucru, puteti apasa tasta Enter la promptul care va cere sa
selectati originea primei linii ajutatoare. In acest moment, puteti selecta linia, polilinia,
cercul sau arcul pe care doriti sa-l cotati.
Apoi, tot ce trebuie sa faceti este sa plasati cota. Cand folositi aceasta metoda,
capetele cotei sunt determinate automat.
Metoda functioneaza corect la cotarea unui obiect individual de tip linie, arc,
cerc sau segment de polilinie care are exact dimensiunile pe care vreti sa le aiba. In
cazul in care aplicati aceasta metoda unei polilinii, datorita faptului ca aceasta este
alcatuita din mai multe segmente, va fi cotat numai segmentul selectat.
In cazul unui cerc, prin aceasta metoda puteti plasa o cota liniara pentru
diametral acestuia. Comanda DIMLINEAR va recunoaste obiectele pe care nu le
poate cota si va afisa urmatorul mesaj: Object selected is not a line, arc, or circle
(Obiectul selectat nu este linie, arc sau cerc). In figura 17.3 sunt date cateva exemple
de cote create cu doar doua click-uri de mouse.

Figura 17.3
2.4. Cotarea dupa o linie de baza
Linia de baza este folosita pentru a crea rapid si sigur o serie de cote, pornind
de la un singur punct de baza. Daca, de exemplu, doriti sa cotati diferite obiecte aflate
de-a lungul unui perete, dar vreti ca toate dimensiunile sa fie masurate de la acelasi
capat al peretelui, metoda liniei de baza este cea mai potrivita.
Pentru a putea utiliza comanda de cotare dupa o linie de baza, trebuie sa creati
mai intai o cota liniara, aliniata sau rotita. Dupa ce faceti acest lucru, din meniul
derulant Dimension sau din bara cu instrumente cu acelasi nume, selectati optiunea
Baseline. Odata lansata comanda, selectati punctul final al urmatoarei cote. Fiecare
cota va fi plasata automat deasupra celei precedente, la o distanta specificata de
utilizator. Cand utilizati una din comenzile DIMBASELINE si DIMC0NTINUE,
programul AutoCAD memoreaza pozitia ultimei cote plasate.

2.5. Cote continue

Cotele continue sunt similare cotelor cu aceeasi linie de baza, singura diferenta
constand in faptul ca, in loc sa pomeasca toate din acelasi punct, fiecare cota incepe
din punctul final al cotei anterioare. Cotarea continua aliniaza automat linile de cota,
care au astfel un aspect clar si ordonat. De exemplu, un perete este cotat, in general,
intre axele de simetrie ale componentelor sale, cum ar fi usile si ferestrele. Cu ajutorul
cotelor continue, acest lucru poate fi facut foarte usor.
Daca trebuie sa creati o serie de cote, inscrise una dupa cealalta pe aceeasi
linie de cota, utilizati comanda DIMCONTINUE, deoarece aceasta plaseaza automat
toate cotele intr-un mod asemanator cu comanda DIMBASELINE. In figura 17.8 este
dat un exemplu de cotare continua.

Figura 17.8
2.6. Cote aliniate cote rotite

Ultimele doua tipuri de cote liniare sunt cotele aliniate si cele rotite. Acestea se
aseamana intre ele prin faptul ca nu sunt nici orizontale, nici verticale; sunt, de fapt,
singurele tipuri de cote liniare ale caror linii de cota nu sunt orizontale sau verticale.
Cotele aliniate au linia de cota inclinata cu unghiul dintre punctul de pornire si
punctul final al cotei. Cotele rotite, insa, inclina linia de cota la un anumit unghi, fixat
inainte de selectarea capetelor cotei. In figura 17.9 sunt date exemple pentru ambele
tipuri de cote.
Dupa cum puteti vedea in figura 17.9, cu ajutorul comenzii DIMROTATED puteti
crea cote liniare cu orice orientare. Comanda DIMALIGNED, in schimb, impune cotei
alinierea la directia determinate de capetele indicate ale cotei. De asemenea,
observati ca valorile masurate sunt diferite, cu toate ca extremitatile cotelor sunt
aceleasi.
Comanda DIMALIGNED este accesabila din meniul derulant Dimension
(optiunea Aligned), din bara cu instrumente cu acelasi nume, sau prin introducerea de
la tastatura la promptul de comanda. Comanda DIMROTATED, in schimb, nu este
accesibila decat de la tastatura, prin scrierea numelui la promptul de comanda.
In exercitiul urmator, veti invata sa utilizati comanda DIMROTATED pentru a
crea cateva cote. Exercitiul va va arata, de asemenea, ca trebuie sa flti atent atunci
cand utilizati acest tip de cote, deoarece puteti obtine o valoare incorecta.

Figura 17.9
2.7. Alte cote

Mai exista alte diverse tipuri de cote care merita mentionate. Aceste tipuri de
cote nu sunt liniare si servesc unor scopuri speciale. In functie de domeniul
dumneavoastra de activitate, unele din ele vi s-ar putea dovedi utile. De exemplu, un
proiectant de piese mecanice va folosi din plin cotele radiale si diametrale, iar un
inginer constructor va utiliza cotarea raportata la un sistem de referinta.

2.8. Cote radiale cote diametrale

Cotele radiale si cele diametrale sunt folosite la cotarea arcelor si a cercurilor -

indiferent de tipul obiectului in care sunt incluse. Daca, de exemplu, creati o polilinie
care confine un arc, la cotarea acestuia puteti folosi oricare din cele doua tipuri de
cote. Daca activafi caseta de validare Center Mark (Marcaj pentru centru) din caseta
de dialog Dimension Style (Stiluri de cote), cota - radiala sau diametrala - va marca
automat central la scrierea textului ei in afara cercului sau a arcului respectiv. Mai
mult, plasarea cotelor radiale si diametrale este o operafie relativ simpla. In cazul
acestor tipuri de cote, tot ce avefi de facut este sa selectati arcul sau cercul ce trebuie
cotat si apoi sa indicafi pozifia liniei de cota. Caracteristicile casetei de dialog
Dimension Styles vor fi prezentate in capitolul 18.

2.9. Cote unghiulare

Cotele unghiulare sunt folosite la cotarea unghiului format de doua linii

neparalele. Bineinteles, intr-o astfel de situatie exista patru unghiuri pe care le puteti
cota, cate unul de fiecare parte a punctului de intersectie a celor doua linii. Unghiul
care va fi masurat este determinat prin plasarea liniei de cota. Ca si cotele radiale si
cele diametrale, cotele unghiulare sunt usor de folosit.

2.10. Cote raportate la un sistem de referinta

Cotele raportate la un sistem de referinta sunt folosite la cotarea unei anumite

coordonate, cum ar fi un punct dintr-o masurare topografica. De exemplu, masurarile
topografice se bazeaza pe o serie de date tridimensionale (coordonate) ale unor
puncte. Aceste coordonate sunt etichetate cu ajutorul acestui tip de cote, care
furnizeaza coordonatele X si Y exacte ale punctului.
Cand folositi cotele raportate la un sistem de referinta, puteti indica valorile de
pe axele X si Y ale punctului, numite date (datums). De asemenea, aveti posibilitatea
de a crea o cota de genul celor cu linii de indicatie, cu text plasat inainte sau dupa
valoarea coordonatei. In figura 17.11 este dat un exemplu de cotare raportata la un
sistem de referinta.
Comanda de cotare raportata la un sistem de referinta este accesibila din
meniul derulant Dimension (optiunea Ordinate), din bara cu instrumente cu acelasi
nume, sau prin introducere de la tastatura a textului DIMORD la promptul de
comanda. Cand apelati aceasta comanda, programul AutoCAD afiseaza un prompt
prin care va cere sa selectati caracteristica (coordonata) ce trebuie cotata. Dupa ce
selectati coordonata, puteti selecta tipul de cota (raportata la un sistem de referinta)
pe care doriti sa-l folositi.

Figura 17.11

Cele patru tipuri de cote raportate la un sistem de referinta sunt X datum

(abscisa), Y datum (ordonata), Mtext si Text. Tipurile X datum si Y datum determina
afisarea coordonatei respective, Optiunea Mtext deschide caseta de dialog Multiline
Text Editor, cu ajutoral careia puteti include text inainte sau dupa valoarea cotei.
Coordonata propriu-zisa apare in caseta de dialog Multiline Text Editor sub forma
marcajului <>. De fapt, setul de paranteze unghiulare (<>) initial apare in cazul tuturor
cotelor, fiind folosit pentru a genera in desen valoarea propriu- zisa a coordonatei. In
figura 17.12 este infatisata caseta de dialog Multiline Text Editor in forma in care
apare atunci cand este specificata optiunea Mtext. Optiunea Text va permite sa
modificati textul dintr-o cota raportata la un sistem de referinta, fara sa mai accedeti la
caseta de dialog Multiline Text Editor.

Figura 17.12
2.11. Cote cu tolerante

Un alt tip de cote il reprezinta cotele cu tolerante. Tolerantele sunt folosite

pentru a indica limitele intre care trebuie sa se incadreze dimensiunile obiectului pe
care il proiectati. De exemplu, atunci cand proiectati o piesa mecanica, puteti specifica
faptul ca lungimea acesteia trebuie sa fie de 2,0 cm + sau - 0,001 cm.
AutoCAD va ofera mai multe metode de creare a cotelor cu tolerante. Una
dintre acestea consta in specificarea valorilor de toleranta in caseta de dialog
Dimension Styles. Aceste valori vor fi, apoi, atasate automat la textul cotei in
momentul plasarii acesteia. A doua metoda consta in utilizarea comenzii Tolerance si
plasarea simbolurilor respective in cadrul desenului. Aceasta metoda este tratata in
sectiunea urmatoare. In figura 17.14 este dat un exemplu de simbol standard folosit in
AutoCAD pentru tolerante.

Figura 17.14

2.12. Plasarea simbolurilor pentru tolerante intr-un desen

In meniul derulant Dimension, precum si in bara cu instrumente cu acelasi
nume, veti gasi optiunea Tolerance. Selectarea acestei optiuni are ca efect afisarea
casetei de dialog Geometric Tolerance, infatisata in figura 17.15. Aceasta caseta de
dialog va permite sa selectati tipul de tolerante pe care doriti sa-l folositi, indicand
simbolurile standard corespunzatoare.
 In caseta de dialog Geometric Tolerance, puteti specifica valorile pentru prima
si cea de-a doua toleranta (Tolerance 1 si Tolerance 2), precum si simbolurile de
rotunjire. De asemenea, mai puteti specifica un numar de pana la trei date, cum ar fi
caracteristica de material si valoarea acesteia. Mai puteti specifica inaltimea, zonele
de toleranta proiectate si identificatorii de date.
In extremitatea stanga a casetei de dialog Geometric Tolerance, veti gasi doua
casete de culoare neagra destinate simbolurilor. Daca executati clic pe una dintre
acestea, programul AutoCAD afiseaza caseta de dialog Symbols. Aici exista mai
multe simboluri, fiecare reprezentand o alta caracteristica geometrica. Atunci cand
selectati unul dintre simboluri, in cadrul cotei este plasat tipul de tolerante respectiv.
Dupa ce executati clic pe unul din tipurile de tolerante geometrice, programul
AutoCAD revine in caseta de dialog Geometric Tolerance, unde puteti introduce
valorile pentru tolerantele alese.

2.13. Adnotari cu linii de indicate

Liniile de indicatie sunt cea mai des folosita metoda de adaugare a unor note si
de evidentiere a anumitor aspecte ale desenului. Ele sunt alcatuite dintr-o linie ce are
la un capat un varf de sageata indicand spre elemental la care se refera, iar la celalalt
capat un text sau o imagine grafica. De exemplu, puteti sa desenati o sectiune printr-
un perete al unei case si sa utilizati liniile de indicatie pentru a evidentia anumite
materiale din sectiunea respective
O linie de indicatie poate fi creata usor, selectand comanda Leader din meniul
derulant Dimension. Cand apare promptul care va cere sa specificati primul punct,
selectati punctul in care doriti sa apara varful de sageata al liniei de indicatie. Apoi
desenati linia de indicatie, folosind oricate segmente de dreapta doriti. Dupa ce ati
facut acest lucru, apasati tasta Enter, introduceti textul si apoi apasati inca de doua ori
tasta Enter pentru a iesi din comanda. In continuare, vor fi prezentate diverse
caracteristici mai avansate ale liniilor de indicatie, cum ar fi utilizarea casetei de dialog
Multiline Text Editor pentru introducerea textului pe mai multe randuri si utilizarea, in
cadrul liniilor de indicatie, a curbelor spline in locul segmentelor de dreapta.

2.14. Optiuni de creare a liniilor de indicatie

Cand apelati comanda Leader, AutoCAD afiseaza un prompt prin care va cere
sa specificati un punct. Bineinteles, acest punct reprezinta pozitia varfului de sageata.
Dupa ce ati selectat punctul de inceput si apoi eel de-al doilea punct, comanda Leader
va pune la dispozitie cateva optiuni. De obicei, pentru a incheia comanda, veti
introduce un singur rand de text. Totusi, ar putea fi necesar, uneori, sa apelati la una
din cele trei optiuni ale comenzii Leader. Ele sunt descrise in continuare:

 Format. Aceasta optiune va permite sa specificati unul din numeroasele

formate ce pot fi folosite pentru linia de indicatie, cum ar fi utilizarea curbelor
spline in locul segmentelor de dreapta sau suprimarea varfului de sageata.
  Splines (Curbe spline). Aceasta optiune va permite sa inlocuiti seria de
segmente de dreapta din care este compusa linia indicatoare cu o linie
curbata, neteda (cu o curba spline). Daca selectati aceasta optiune, linia
indicatoare va fi desenata cu ajutorul comenzii Spline a programului AutoCAD.
Retineti ca nu este vorba despre o polilinie ajustata, ci de o curba spline
veritabila.

 Straight (Segment de dreapta). Aceasta optiune creeaza o serie de segmente

de dreapta. Puteti selecta ori aceasta optiune, ori optiunea Spline; nu le puteti
folosi pe amandoua pentru aceeasi linie de indicatie. Programul AutoCAD nu
va permite sa desenati linii de indicatie care sa contina atat segmente de
dreapta, cat si linii curbate. In figura 17.17 sunt date doua exemple de linii de
indicatie dintre care una este desenata cu ajutorul unei curbe spline, iar
cealalta este formata din segmente de dreapta.

 Arrow (Sageata). Aceasta optiune stabileste daca va fi desenat sau nu

varful de sageata. Daca doriti sa inlocuiti varful de sageata standard cu
alt obiect, trebuie sa utilizati caseta de dialog Dimension Styles.

 None (Fara formatare). Aceasta optiune elimina orice formatare, inclusiv varful
de sageata, desenand doar segmente de dreapta.

 Annotation. Aceasta optiune - optiunea prestabilita - va permite sa controlati

modul in care comanda Leader plaseaza textul liniei de indicatie.

 Undo. Aceasta optiune inlatura ultimul segment de dreapta desenat cu ajutorul

comenzii Leader.

2.15. Optiuni de adnotare

Optiunile de adnotare va permit sa controlati, intr-o oarecare masura, ce va fi afisat la

capatul liniei de indicatie. Dupa ce selectati optiunea Annotation, in linia de comanda vi
se ofera cinci optiuni: Tolerance, Copy, Block, None si Mtext, aceasta din urma fiind
cea prestabilita. In acest moment, toate textele sunt plasate la capatul liniei de indicatie
cu ajutorul optiunii Mtext.

Daca acceptati aceasta optiune (sau daca o selectati mai tarziu), programul AutoCAD
afiseaza caseta de dialog Multiline Text Editor care va pune la dispozitie toate optiunile
de formatare a obiectelor de tip Mtext. Pentru mai multe informatii despre comanda
Mtext, vedeti capitolui 15, „Adnotari sub forma de text".

Trei din celelalte patru optiuni de adnotare va permit sa inlocuiti textul de la capatul
liniei de indicatie cu diferite alte obiecte. Puteti plasa o cota cu tolerante, un obiect
copiat din alta parte a desenului sau sa inserati un bloc. Prin selectarea uneia dintre
aceste optiuni, lansati in executie comada respectiva. Ultima optiune, None, elimina
orice formatare.

2.16. Sporirea productivitatii cu ajutorul altor programe

Pana in acest moment, ati facut cunostinta cu majoritatea optiunilor ce va stau la

dispozitie pentru a crea cote AutoCAD standard. Exersand utilizarea acestor optiuni, va
puteti imbunatati, intr-o oarecare masura, performantele in procesul de cotare.
Comenzile standard de cotare din AutoCAD nu sunt nicidecum lente, dar, cu putin
ajutor, va puteti rnari mai mult viteza de lucru.

Multi utilizatori apeleaza acum la anumite programe speciale pentru a-si mari eficienta
de lucru in diferite domenii de activitate. Multe din aceste programe ofera metode de
cotare automata.

Un program de creare a machetelor in arhitectura, de exemplu, va permite sa creati cu

un singur clic toate cotele necesare in cazul unui zid, inclusiv cele pentru zonele de
intersectie, pentru pozitia usilor si a ferestrelor, precum si cotele generale. Apoi, tot ce
va mai ramane de facut este sa corectati eventualele erori. Doua exemple excelente de
astfel de programe care automatizeaza procesul de cotare sunt produsele Architectural
Desktop al companiei Autodesk si ArchT al companiei Ketiv.

In alte domenii de activitate, ca de pilda constructiile civile, se pot dovedi foarte utile
programe cum ar fi Land Survey Desktop al companiei Autodesk sau Civil Software al
companiei Eagle Point Software, care de asemenea automatizeaza procesul de cotare.

In cazul anumitor programe, cum ar fi Mechanical Desktop, cotarea reprezinta

elementul hotarator de care depinde functionarea lor corecta. In Mechanical Desktop,
daca nu adaugati unui obiect toate cotele necesare, acesta nu poate fi definit. Dupa
definirea obiectului, cotele sale devin parametrice, in sensul ca modificarea valorii unei
cote determina modificarea formei obiectului.

Enumerarea acestor produse ar putea dura la nesfarsit. Daca folositi un astfel de

program, produs de un tert, explorati-i comenzile de cotare si comparati viteza si
usurinta de utilizare a acestora cu cele ale comenzilor standard al programului
AutoCAD.

2.17. Plasarea cotelor intr-un desen

Unul din factorii care influenteaza eficienta in procesul de cotare este locul in care
plasati cotele. In AutoCAD, aveti doua optiuni: spatiul modelului si spatiul hartie.
Fiecare dintre acestea prezinta avantaje si dezavantaje.
2.18. Avantajele si dezavantajele cotarii in spatiul modelului

Cei mai multi utilizatori ai programului AutoCAD isi coteaza desenele in spatiul
modelului, in loc sa plaseze cotele intr-una din ferestrele de prezentare din spatiul
hartie. Conceptul de prezentare (layout) si caracteristicile asociate acestuia sunt tratate
in capitolul 19, „Prezentari in spatiul hartie". Plasarea cotelor in spatiul modelului pare
optiunea cea mai fireasca, deoarece desenul insusi este creat in acest spatiu.
Avantajele si dezavantajele cotarii in spatiul modelului sunt enumerate si descrise pe
scurt in continuare.

lata cateva din avantajele crearii cotelor in spatiul modelului si nu intr-o fereastra de tip
layout:

 Cotarea se realizeaza rapid si intuitiv, direct in desen.

 Atunci cand folositi cotarea asociativa, puteti deforma simultan atat elementele
geometrice, cat si cotele, ceea ce permite actualizarea simultana a acestora.

 Puteti utiliza metoda de cotare prin selectarea obiectelor. Aceasta metoda este
mai simpla (puteti selecta direct linia ce trebuie cotata, de exemplu) decat cea
care presupune selectarea unor puncte.
lata, acum, cateva din dezavantajele crearii cotelor in spatiul modelului si nu intr-
o fereastra de tip layout:

 Daca pe aceeasi coala (sheet) aveti desene create la scari diferite, trebuie sa
utilizati cote scalate diferit, precum si straturi diferite.

 Pentru a fi plotate corect, toate cotele trebuie sa fie scalate cu un factor de scara
echivalent cu cel al plotterului.
In esenta, eel mai important motiv pentru a plasa cotele in spatiul modelului il
constituie insuficienta familiarizare cu fereastra layout si cu modul de functionare
al acesteia. Pana veti fi pregatit sa lucrati in fereastra layout, creati cotele in
spatiul modelului.

2.19. Avantajele si dezavantajele cotarii in spatiul hartie

Cand creati cote in mediul de prezentare, acestea sunt de fapt separate de obiectele
cotate din desen. Ca si in cazul spatiului modelului, cotarea intr-o fereastra de
prezentare a spatiului hartie prezinta avantaje si dezavantaje.

lata cateva din avantajele crearii cotelor in fereastra din spatiul hartie in loc de de
spatiul modelului:

 Cotele plasate in spatiul hartie sunt separate de desen, ceea ce permite ca, la
trecerea in spatiulului model, desenul sa apara curat.
  Toate cotele plasate in fereastra de prezentare au acelasi factor de scara, si
anume 1.

 Cotele pot fi introduse mult mai usor in colile ce contin desene cu factori de
scara diferiti.

lata, acum, cateva din dezavantajele crearii cotelor in fereastra de prezentare din
spatiul hartie in loc de spatiul modelului:

 Nu puteti deforma simultan cotele plasate in spatiul hartie si elementele

geometrice din spatiul modelului.

 Nu puteti folosi metoda de cotare prin selectarea obiectelor.

 Pentru a determina afisarea valorilor de cotare corecte, corespunzatoare

spatiului modelului, trebuie sa ajustati factorii de scara liniari.

In ultima instanta, daca va veti decide sau nu sa plasati cotele in fereastra de

prezentare depinde de masura in care sunteti familiarizat cu aceasta si de cat de
bine ii cunoasteti modul de functionare. Daca nu va simtiti pregatit pentru acest mod
de lucru, continuati sa plasati cotele in spatiul model.

2.20. Sporirea productivitatii: sfaturi si tehnici

In continuare, sunt prezentate cateva tehnici care va pot ajuta sa creati mai rapid cote.

 Creati scurtaturi de la tastatura pentru majoritatea comenzilor de cotare. De

exemplu, comanda DIMLINEAR poate fi prescurtata prin caracterele DL, care,
evident, pot fi scrise mult mai rapid. Pentru mai multe informatii despre
scurtaturile de la tastatura, vedeti capitolul 21, „Personalizare fara programare".

 Creati o lista cu scarile cotelor corespunzatoare scarilor standard de plotare. In

acest mod, desenele dumneavoastra isi vor pastra coerenta pe parcursul
intregului proces de proiectare.

 Creati mai multe stiluri de cotare si salvati-le in fisierele sablon ale programului
AutoCAD 2000. Ulterior, nu veti avea nimic altceva de facut decat sa stabiliti
stilul corespunzator ca fiind eel curent si sa incepeti cotarea.
 Utilizati comanda QDIM (Quick Dimensioning - cotare rapida) ori de cate ori este
posibil, pentru ca aceasta nu presupune decat selectarea obiectelor ce trebuie
cotate.

 Daca aveti de creat o serie de cote, nu ignorati posibilitatea cotarii fata de

aceeasi linie de baza sau a cotarii continue, care va ajuta sa automatizati si sa
accelerati procesul de cotare.

 Daca aveti un program auxiliar, incercati sa utihzati rutinele sale de cotare, in

caz ca exista. Aceste ratine vor fi, probabil, mai rapide decat comenzile standard
ale programului AutoCAD.

 Daca doriti sa creati mai multe linii de indicatie alcatuite din curbe spline,
incercati sa scrieti un fisier script sau o rutina LISP care sa va permita sa le
generati rapid si usor; altfel va trebui sa specificati optiunea Spline pentru fiecare
linie de indicatie in parte.