Student: TOMAG GABRIELA

0
 Principalele acte normative care reglementează activitatea
Arhivelor Naţionale

Ca instituţie, arhivele au fost înfiinţate oficial în ŢaraRomânească şi

Moldova în contextul elaborării primelor legi administrative moderne,
anume Regulamentele Organice, în anii 1831-1832. Pentru perioada
anterioară secolului al XIX-lea, nu trebuie însă trecută cu vederea existenţa
unor arhive de pe lângă cancelaria domnească, a celor păstrate de către
autorităţile ecleziastice, ca şi a arhivelor private constituite de către dregători
de diverse ranguri în ierarhia boierească. Dintre acestea, cele mai vechi
locuri de păstrare a documentelor, aşa-numitele loca credibilia, le-au
constituit mănăstirile, care, datorită caracterului lor sigur, permiteau chiar şi
gruparea de documente laice. Astfel, în 1775, este atestată existenţa unei
arhive generale a Mitropoliei Bucureştilor, unde se păstrau şi acte
particulare, de tipul hotărniciilor.
De Arhivele Ţării Româneşti se poate vorbi însă abia începând cu 1
mai 1831, iar de cele ale Moldovei de la 1 ianuarie 1832. Este vorba de
referiri la modul mai degrabă teoretic la arhive, dat fiind că legislaţia
respectivă nu face nici o trimitere la activitatea arhivistică propriu-zisă, ci
exclusiv la chestiuni ce ţineau de buget şi de numărul angajaţilor în arhive.
Lipsa unei reglementări clare s-a făcut resimţită şi în perioada ulterioară, în
pofida contribuţiei, din perpsectiva funcţiei de directori ai instituţiei, a unor
personalităţi marcante ale vieţii culturale româneşti, precum Gheorghe
Asachi, Ion Heliade Rădulescu sau Grigore Alexandrescu. Pe parcurs, este
de notat tentativa din 1840 cu privire la reglementarea sortării şi evaluării
documentelor de arhivă, însă abia în 1862, în contextul creat după unirea
celor două principate extracarpatice, instituţia Arhivelor este organizată sub
o Direcţie Generală, cu sediul la Bucureşti, în vreme ce Arhivele de la Iaşi
devin subordonate acesteia. Cu aceeaşi ocazie, se face distincţia dintre
documentele cu valoare istorică şi cele cu valoare practică, iar instituţia este
subordonată Ministerului Justiţiei, Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Este
momentul în care, în mod tradiţional, se consideră că instituţia Arhivelor ia
naştere, iar peste doi ani, în 1864, “materia primă” a sa se îmbogăţeşte, în
condiţiile în care se ia decizia secularizării averilor mănăstirilor şi, ca
urmare, un număr consistent de documente sunt trecute în proprietatea
statului. În economia evoluţiei instituţiei Arhivelor, nu trebuie omise
reglementările promulgate în anii 1869 şi 1872, ca şi perindarea la

1
conducerea instituţiei, pentru o însemnată perioadă de timp, a unor
personalităţi din domeniul culturii, precum Bogdan Petriceicu Haşdeu(1876-
1900) sau Dimitre Onciul (1900-1923).Ar constitui o eroare nepermisă
neglijarea mai timpuriei activităţi în domeniul arhivelor de pe teritoriul
Transilvaniei, desfăşurate prin grija autorităţilor maghiare, anterior
momentului în care Regatul Ungariei dispare de pe harta Europei, în prima
jumătate a secolului al XVI-lea. În continuare, după includerea principatului
transilvan în cadrul monarhiei Habsburgilor, la sfârşitul secolului al XVII
lea, sistemul de conservare şi păstrare a documentelor cunoaşte o serie de
înbunătăţiri, dintre care cea mai importantă a reprezentat-o introducerea
sistemului registraturii la principalele instituţii administrative. Odată cu
înfiinţarea Arhivelor Statului Ungar, la 1875, cea mai mare parte a arhivelor
vechi ale Transilvaniei este concentrată la Budapesta. Astfel, la sfârşitul
secolului al XIX-lea, atât în Transilvania, cât şi în Banat şi Bucovina
funcţionează sistemul centralizării documentelor în cadrul arhivelor de stat
din Budapesta şi Viena.
După evenimentele din 1918, crearea a ceea ce în epocă s-a numit
România Mare conduce şi la tentativa reuşită de racordare a noilor provincii
alipite şi în domeniul arhivelor. Astfel, se înregistrează fondarea Arhivelor
Statului de la Cluj (1920), Cernăuţi (1924) şi Chişinău (1925).În această
conjunctură, o nouă lege de funcţionare a Arhivelor Statului intră în vigoare
începând din 1925, prevăzând, printre altele, constituirea direcţiilor
regionale. Instituţia se menţine în subordinea Ministerului Instrucţiunii
Publice. Este perioada în care ca directori generali figurează Constantin
Moisil (1923-1938) şi Aurelian Sacerdoţeanu (1938-1953).
În contextul noilor orientări ideologice din perioada comunistă, în
1951 Direcţia Arhivelor Statului trece în subordinea Ministerului Afacerilor
Interne, iar modelul de organizare sovietic pătrunde şi în domeniul
arhivisticii româneşti. În 1996, o nouă lege a venit să reglementeze
activitatea instituţiei, ocazie cu care denumirea de Arhivele Statului este
înlocuită cu cea de Arhivele Naţionale ale României.
Arhivele Naţionale sunt o instituţie publică, cu personalitate juridică,
aflată în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
Scopul acestora este acela de a gestiona informaţia istorică, punând-o la
dispoziţia publicului interesat, precum şi de a asigura conservarea
documentelor, în orice format s-ar afla acestea. ANR oferă de asemenea
expertiză celor din sectorul public şi privat, verificând şi controlând în
acelaşi timp activitatea deţinătorilor de arhive.

2
 ANR trebuie să fie o instituţie cu vocaţie identitară prin excelenţă, să
ofere acces rapid la documente în condiţiile legii, respectând astfel principiul
constituţional al liberului acces la informaţie. De aceea, Arhivele sunt de fapt
o instituţie de interes naţional, un depozitar al memoriei naţiunii. Atât pe
plan local, cât şi naţional, eficacitatea şi deschiderea unei asemenea structuri
generează o susţinere identitară importantă. Această deschidere este menită
să asigure într-un cadru normal dezvoltarea diversităţii culturale.
Rolul acestei instituţii, care trebuie să devină una cu adevărată vocaţie
culturală, este în fapt să garanteze conservarea informaţiei pentru viitor.
Vocaţia culturală este dată de deţinerea celui mai important patrimoniu
istoric al României. În orice stat cu tradiţie democratică, arhivele reprezintă
cheia accesului la informaţie, iar instituţia gestionară creează standarde şi
suportă inovaţia în domeniul informaţiei şi al conservării ei. Arhivele au, de
asemenea, funcţia de a oferi celorlalţi gestionari de arhivă un cadru
metodologic şi practic de a păstra şi utiliza informaţia arhivistică, dar şi să
vegheze la buna conservare a acesteia. De asemenea, Arhivele trebuie să
încurajeze accesul la informaţie prin diferite programe şi proiecte, dezbateri,
dar şi printr-o coerentă politică de comunicare publică.
ANR este instituţia oficială din acest domeniu deţinătoare de
informaţie istorică, adăpostind documente din secolul al XIII-lea până
astăzi, pe diferite suporturi (hârtie, pergament, microfilm etc.). În anii
următori, Arhivele Naţionale îşi propune să digitalizeze importante fonduri
istorice, acestea urmând a fi accesibile inclusiv pe internet.
În prezent ANR, funcţionează în baza Legii Arhivelor Naţionale nr.
16/1996, modificată şi completată prin Legea nr. 358/2002, respectiv prin
Ordonanţa de Urgenţă nr. 39/2006.

Legea 16/1996, cu modificările şi completările ulterioare, a

reprezentat, în momentul adoptării ei, o încercare de adaptare a practicii
arhivistice la realităţile unei societăţi democratice, cu realităţi economico-
sociale extrem de dinamice.
Din acest punct de vedere, Legea 16/1996 cu modificările şi
completările ulterioare a reprezentat un prim progres pe calea modernizării
funcţionale, pe principii democratice, a activităţii de protejare a arhivelor
româneşti, în sensul reglementării statutului juridic al arhivelor provenind de
la fostele întreprinderi şi instituţii socialiste, creării unui cadru juridic
incipient pentru constituirea şi gestionarea arhivelor private şi, într-o mai
mică măsură, asigurării unui acces echitabil la informaţie.

3
 În conformitate cu capitolul II din Legea Arhivelor Nr. 16/1996
atribuţiile Arhivelor Naţionale în administrarea şi protecţia specială a
Fondului Arhivistic Naţional al României sunt următoarele:
Arhivele Naţionale acordă asistenţă de specialitate şi asigură
desfăşurarea unitară a operaţiunilor arhivistice la nivelul tuturor creatorilor şi
deţinătorilor de documente, îndeplinind următoarele atribuţii:
a) elaborează, în conformitate cu prevederile prezentei legi, norme şi
metodologii de lucru pentru organizarea şi desfăşurarea întregii activităţi
arhivistice, inclusiv pentru clasificarea şi includerea în Fondul Arhivistic
Naţional al României a documentelor prevăzute la art. 2, care se dau
publicităţii, după caz;
b) controlează aplicarea prevederilor legislaţiei în vigoare pe linia muncii de
arhivă şi stabileşte măsurile ce se impun potrivit legii;
c) preia de la creatorii şi deţinătorii de arhivă documentele care fac parte din
Fondul Arhivistic Naţional al României, în condiţiile şi la termenele
prevăzute în prezenta lege;
d) asigură evidenţa, inventarierea, selecţionarea, păstrarea şi folosirea
documentelor pe care le deţine;
e) asigură documentele pe bază de microfilme şi alte forme de reproducere
adecvate;
f) constituie şi dezvoltă banca de date a Arhivelor Naţionale şi reţeaua
automatizată de informare şi documentare arhivistică, stabileşte măsuri
pentru corelarea tehnică şi metodologică şi pentru colaborarea serviciilor de
informare şi documentare arhivistică şi a compartimentelor similare din
cadrul Sistemului naţional de informare şi documentare;
g) elaborează şi editează "Revista Arhivelor" şi alte publicaţii de specialitate,
destinate informării şi sprijinirii cercetării ştiinţifice, precum şi punerii în
valoare a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al
României;
h) asigură, prin Facultatea de Arhivistică şi Şcoala Naţională de
Perfecţionare Arhivistică, pregătirea şi specializarea personalului necesar
desfăşurării activităţilor arhivistice;
i) la cerere sau din oficiu atestă dacă un document face sau nu face parte din
Fondul Arhivistic Naţional al României;
j) autorizează scoaterea temporară peste graniţă a documentelor care fac
parte din Fondul Arhivistic Naţional al României, în scopul expunerii sau
documentării cu ocazia unor manifestări ştiinţifice sau culturale
internaţionale;
k) întreţine şi dezvoltă relaţii cu organele şi instituţiile similare din
străinătate, în vederea informării reciproce în domeniul arhivistic şi al

4
schimbului de documente şi de reproduceri de pe acestea; asigură aplicarea
convenţiilor şi acordurilor internaţionale privind domeniul arhivistic şi
participă la congrese, conferinţe, reuniuni şi consfătuiri arhivistice
internaţionale;
l) asigură aplicarea prevederilor legislaţiei în vigoare în realizarea protecţiei
documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României,
respectiv în apărarea secretului de stat, paza şi conservarea acestor
documente, atât în timp de pace, cât şi la mobilizare sau război.1
În cadrul Arhivelor Naţionale funcţionează un consiliu ştiinţific,
format din specialişti ai Arhivelor Naţionale, cercetători, cadre didactice
universitare şi specialişti din ministerele interesate, care analizează, dezbate
şi face propuneri în probleme privind normele şi metodologiile specifice de
lucru, publicaţiile de specialitate, precum şi dezvoltarea întregii activităţi
arhivistice.
Modul de organizare şi funcţionare, precum şi componenţa consiliului
ştiinţific se stabilesc prin regulament de organizare şi funcţionare, aprobat de
directorul general al Arhivelor Naţionale. 2
Administrarea FAN, atribuţie esenţială a instituţiei, se realizează prin
gestionarea fondurilor şi colecţiilor arhivistice constituite prin preluările
succesive, de-a lungul timpului, de documente, de la creatorii sau deţinătorii
acestora. Gestionarea presupune prelucrarea arhivistică a fondurilor şi
colecţiilor, în vederea asigurării evidenţei fiecărei unităţi arhivistice, pentru
folosirea documentelor în scopuri ştiinţifice, culturale sau practice.În acest
sens, cele două obiective, prelucrarea arhivistică a documentelor şi evidenţa
fondurilor şi colecţiilor deţinute, se condiţionează reciproc, în vederea
realizării scopului final al gestionării documentelor de către ANR şi anume
facilitarea accesului la arhive.
Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, cu modificările şi completările
ulterioare prevede, la art. 3(Administrarea, supravegherea şi protecţia
specială a Fondului Arhivistic Naţional al României se realizează de către
Arhivele Naţionale, unitate bugetară în cadrul Ministerului de Interne.
Arhivele Naţionale îşi exercită atribuţiile prin compartimentele sale
specializate şi prin direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale. Protecţia
specială a Fondului Arhivistic Naţional al României se realizează în
condiţii de pace, potrivit prevederilor prezentei legi, iar în caz de război sau
de calamităţi naturale, de către creatori şi deţinători, cu sprijinul organelor
desemnate cu atribuţii speciale în asemenea situaţii şi cu asistenţa de
specialitate a Arhivelor Naţionale.), că administrarea, supravegherea şi
1
Art. 5 din Legea Arhivelor Nr. 16/1996.
2
Art. 6 din Legea Arhivelor Nr. 16/1996.

5
protecţia specială a FAN al României se realizează de către ANR, care îşi
exercită atribuţiile prin compartimentele de specialitate şi prin direcţiile sale
judeţene. Funcţia de supraveghere a FAN se realizează de către ANR prin
controlul şi asistenţa de specialitate, pe linia activităţii de arhivă la creatorii
şi deţinătorii de documente. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 5, lit.
b), ANR “controlează aplicarea prevederilor legislaţiei în vigoare pe linia
muncii de arhivă şi stabileşte măsurile ce se impun potrivit legii”.
Una dintre atribuţiile principale prin care ANR realizează protecţia
specială a FAN o reprezintă preluarea documentelor de la creatorii şi
deţinătorii de arhivă, conform art. 5, lit. c), în condiţiile şi la termenele
prevăzute de lege, precum şi a celor create de organizaţii care s-au desfiinţat,
fără ca activitatea lor să fie continuată. Urmărind îndeplinirea acestor
atribuţii, compartimentele specializate din cadrul Arhivelor Naţionale şi
direcţiilor sale judeţene au asigurat desfăşurarea şi aplicarea unitară a
legislaţiei arhivistice la creatorii şi deţinătorii de documente.
Asistenţa de specialitate, efectuată de către specialişti ai ANR, se
realizează prin: control de fond – care urmăreşte toate problemele privind
constituirea, evidenţa, prelucrarea, păstrarea şi predarea către ANR a
documentelor create şi deţinute de instituţia/societatea controlată; control
tematic – care urmăreşte constatarea şi remedierea eventualelor deficienţe,
pe o singură temă dată; instruirea personalului de specialitate al creatorilor
şi deţinătorilor de documente; verificarea lucrărilor de selecţionare a
documentelor şi a nomenclatoarelor arhivistice.
Arhivele Naţionale ale României, printre principalele atribuţii, au
obligaţia de a asigura evidenţa, inventarierea, selecţionarea, păstrarea şi, nu
în ultimul rând, folosirea în scopuri practice a documentelor pe care le
deţin.
Conform art. 21(Creatorii de documente sau, după caz, persoanele
juridice succesoare ale acestora sunt obligaţi să elibereze, potrivit legii, la
cererea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice, certificate, copii şi
extrase de pe documentele pe care le creează, inclusiv de pe cele pentru care
nu s-a împlinit termenul prevăzut la art. 13, dacă acestea se referă la
drepturi care îl privesc pe solicitant.Serviciile prestate de către Arhivele
Naţionale pentru rezolvarea solicitărilor persoanelor fizice şi ale
persoanelor juridice se efectuează, contra cost, în condiţiile prevăzute de
lege.) din Legea nr.16/ 1996, ANR eliberează, la cererea persoanelor fizice şi
a persoanelor juridice, contra cost, extrase, certificate şi copii de pe
documentele deţinute, dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe
solicitant. În cadrul fiecărei direcţii subordonate ANR este amenajat un
spaţiu special pentru primirea cererilor şi eliberarea extraselor,certificatelor

6
şi copiilor de pe documentele deţinute şi unde se pot oferi celor interesaţi
informaţii despre actele pe care le avem în păstrare, modalitatea de obţinere
a unor copii de pe acestea, taxele percepute în acest sens, precum şi
informaţii despre alte instituţii deţinătoare de arhivă.
În baza Legii 16/1996 au fost elaborate de către Arhivele Naţionale
„Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale” şi
„Instrucţiunile privind activitatea de arhivă la creatorii şi deţinătorii de
documente”.
Potrivit Capitolului I- Dispoziţii generale din “Normele tehnice
privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale”la ANR se
desfăşoară următoarele activităţi:
 Ordonarea, inventarierea şi selecţionarea documentelor din
fondurile şi colecţiile arhivistice pentru întocmirea evidenţei,
valorificării, păstrării şi conservării lor.3
 Întocmirea evidenţei documentelor din Fondul Arhivistic
Naţional pentru cunoaşterea existentului fondurilor şi colecţiilor
arhivistice deţinute de Arhivele Naţionale, de ceilalţi creatori şi
deţinători de documente în vederea completării bazei
documentare, informării operative pe linia cercetării ştiinţifice,
documentării şi rezolvării unor probleme de ordin practic şi al
planificării operaţiunilor arhivististice. Evidenţa se ţine pe
fonduri şi colecţii arhivistice.4
 Valorificarea documentelor din depozitele Arhivelor Naţionale
pentru cercetarea ştiinţifică, documentare, informare, activităţi
instructive şi cultural educative, întocmirea de publicaţii,
eliberarea de copii, extrase, certificate şi altele. 5-
 Asigurarea păstrării, conservării şi protecţiei documetelor din
Fondul Arhivistic Naţional în depozitele proprii.6
 Acordarea asistenţei de specialitate creatorilor şi deţinătorilor
de documente în condiţiile stabilite de lege prin compartimentul
de specialitate.7
 Preluarea de la creatorii şi deţinătorii de orice fel de documente
care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional în condiţiile
stabilite de lege.8

3
Art. 1 din Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale, pag. 5.
4
Art. 2 din Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale, pag. 5.
5
Art. 3 din Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale, pag. 5.
6
Art. 4 din Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale, pag. 5
7
Art. 5 din Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale, pag. 5.
8
Art. 6 din Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale, pag. 5.

7
 Ordonarea, inventarierea, selecţionarea şi fondarea documentelor sunt
reglementate prin art. 11 capitolul II din “Normele tehnice privind
desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale”- art. 11:”în vederea
întocmirii evidenţei în Arhivele Naţionale acestea sunt supuse activităţilor
arhivistice de bază: fondarea, ordonarea, inventarierea şi selecţionarea.
Fondarea sau determinarea apartenenţei documentelor la fond este
opraţiunea arhivistică de delimitare a documentelor aparţinând unui
creator.
Ordonarea este operaţiunea arhivistică de grupare a documentelor şi
unităţilor arhivistice conform unui anumit criteriu(cronologic, cronologic-
structural, structural- cronologic, alfabetic, pe probleme etc.)
Inventarierea este opraţiunea arhivistică de luare în evidenţă a
documentelor şi unităţilor arhivistice după ordonarea lor conform unor
criterii stabilite prin nomenclatorul arhivistic sau planul metodic de lucru.
Selecţionarea este operaţiunea arhivistică de stabilire a valorii
documentar-istorice sau practice a unităţilor arhivistice dintr-un fond sau
colecţie, în vederea păstrării permanente a celor ce fac parte din FAN şi
eliminarea celor lipsite de importanţă.”9
În art. 74 din capitolul III din “Normele tehnice privind desfăşurarea
activităţilor în Arhivele Naţionale” se precizează faptul că “Arhivele
Naţionale Istorice Centrale şi Direcţiile Judeţene întocmesc evidenţa
fondurilor şi colecţiilor din depozitele proprii. Filialele întocmesc şi
evidenţa fondurilor şi colecţiilor deţinute de creatorii din raza lor de
activitate.
Arhivele Naţionale întocmesc evideanţa centralizată a fondurilor şi
colecţiilor aflate-n depozitul A.N.I.C şi în cele ale Direcţiilor Judeţene.”
La activitatea de valorificare se face referire în art. 43 din
„Instrucţiunile privind activitatea de arhivă la creatorii şi deţinătorii de
documente”
Art. 43. – “Documentele din Fondul Arhivistic Naţional pot fi folosite
pentru cercetare ştiinţifică, rezolvarea unor lucrări administrative,
informări, documentări, eliberarea unor copii, extrase, certificate.
Documentele din Fondul Arhivistic Naţional pot fi consultate, la
cerere, de către cetăţeni români şi străini, după 30 de ani de la crearea lor.
Pentru documentele la care nu s-a împlinit acest termen, cercetarea se poate
face numai cu aprobarea conducerii unităţii creatoare sau deţinătoare.”,
dar şi în articolele 99 şi 100 din capitolul 5 “din Normele tehnice privind
desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale”.

9
Art. 11 din Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale, pag. 7.

8
 Articolele 152, 153, 154 din capitolul 8 din Normele tehnice privind
desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale fac referire la condiţiile de
păstrare şi conservare a documentelor în depozitele de arhivă.-
Art. 152: “Depozitele de arhivă trebuie să asigure condiţiile necesare
păstrării, conservării şi securităţii documentelor […]”
Art 153: “În depozitele de arhivă se folosesc mijloace de păstrare
specifice pentru depozitarea diferitelor genuri de documente ca: rafturi,
dulapuri, rastele, fişiere, etc. […]”
Art 154:” În depozitele de arhivă se asigură condiţiile necesare
pentru păstrarea corespunzătore a documentelor şi pentru protecţia lor faţă
de acţiunea agenţilor de deteriorare. Documentele afectate de inundaţii,
incendii sau de acţiunea substanţelor şi materialelor folosite la stingere se
supun de urgenţă operaţiunilor de recondiţionare sau restaurare, cu
sprijnul laboratoarelor Arhivelor Naţionale.”
În ceea ce priveşte preluarea documentele de la creatorii şi deţinătorii
de arhivă art. 143 din capitolul 7 din Normele tehnice privind desfăşurarea
activităţilor în Arhivele Naţionale prevede că “fondurile şi colecţiile ce
urmează a fi preluate se stabilesc pe baza constatărilor din teren, prin
planurile de perspectivă, avându-se în vedere importanţa acestora pentru
activitatea de cercertare ştiinţifică şi culturală şi starea lor de conservare.
Predarea, preluarea fondurilor şi colecţiilor se efectuaeză prin confruntarea
inventarelor cu unităţile arhivistice. Odată cu documentele se preiau
inventarele (în 3 exemplare) sau instrumentele contemporane de evidenţă şi
informare”.
Alături de principalele acte normative care stau la baza desfăşurării
activităţii Arhivelor Naţionale- Legea nr. 16/1996, „Normele tehnice privind
desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale” şi „Instrucţiunile privind
activitatea de arhivă la creatorii şi deţinătorii de documente”, mai sunt şi
acte normative care ating desfăşurarea activităţii acestei instituţii, dintre
acestea amintim:
1. Legea nr. 677/21.11.2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la
prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor
date – M. Of. nr. 790/ 12.12.2001, modificată şi completată prin L.
102/3.05.2005 – M.Of. 391/9.05.2005.
2. Legea nr. 187/ 1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea
Securităţii ca poliţie politică – M. Of. 603/ 9.12.1999, modificată şi
completată prin O.U.G. 16/22.02.2006 – M.Of. 182/27.02.2006;
ART. 20

9
(1) Colegiul Consiliului primeste in gestiune toate documentele privitoare la
exercitarea drepturilor prevazute de prezenta lege, detinute de organele de
securitate, cu exceptia celor care privesc siguranta nationala, potrivit legii.
(2) Documentele prevazute la alin. (1), precum si orice copii de pe acestea
pana la preluare se pastreaza si se studiaza la sediile detinatorilor de la data
intrarii in vigoare a prezentei legi, membrii Colegiului avand acces
neingradit.
(3) Serviciul Roman de Informatii, Ministerul de Interne, Ministerul
Justitiei, Ministerul Apararii Nationale, Arhivele Nationale si orice alte
institutii publice sau private, precum si persoanele fizice, care detin
asemenea documente, sunt obligate sa asigure acest drept de acces si sa le
predea la cererea Colegiului Consiliului.
(4) Drepturile si obligatiile prevazute la alin. (1)-(3) se refera si la
inregistrarile audio si video, dischete, fotografii, filme si microfilme.
(5) Neindeplinirea obligatiilor prevazute la alineatele precedente atrage,
dupa caz, raspunderea penala, administrativa, civila sau disciplinara a
conducatorilor organelor, institutiilor si persoanelor fizice respective, dupa
caz.
(6) Stabilirea in concret a dosarelor care privesc siguranta nationala,
prevazute la alin. (1), se va face de comun acord de Consiliu, impreuna cu
conducerea Serviciului Roman de Informatii. In caz de divergenta, hotararea
va fi adoptata de Consiliul Superior de Aparare a Tarii.
Regulamentul din 16 mai 2000 de organizare şi funcţionare a Consiliului
Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca poliţie politică –
M.Of. nr.244/ 2.06.2000.
3. Legea nr. 334/ 2002 privind bibliotecile – republicare – M. Of. nr. 132/
11. 02. 2005, modificată şi completată prin O.U.G. 26/26.01.2006,
L114/4.05.2006, L. 277/4.07.2006.
4. Legea nr. 213/ 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al
acesteia – M. Of. nr. 448/ 24. 11. 1998, modificată prin Legea nr. 241/ 6. 06.
2003 – M. Of. nr. 415/ 13. 06. 2003, L. 47/17.03.2004.
5. Legea nr. 10/ 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în
mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 – M. Of. nr.
75/ 14. 02. 2001, cu modificările şi completările ulterioare.
6. Legea nr. 53/ 2003 - Codul Muncii - M.Of. 72/ 5.02.2003, modificată
prin L. 480/2003 - M.Of. nr.814/ 18. 11. 2003 , prin Legea 541/ 2002 -
M.Of. nr. 913/ 19. 12. 2003, prin O.U.G. 65/29.06.2005, L.241/15.07.2005,
L.371/13.12.2005, O.U.G. 55/30.08.2006, L. 237/2007 publicată în M.Of.
497/25.07.2007.

10
 În concluzie putem afirma că Arhivele au o importantă funcţie
ştiinţifică, fiind depozitare de material scris care deţine informaţii preţioase
de natură istorică.
Arhivele se constituie într-o adevarată şi preţioasă şcoală a viitorului
istoric, aici se desfăşoară activităţi cu caracter instructiv, organizându-se
pentru cei dornici să cunoască tezaurul arhivistic expoziţii permanente şi
temporare. Acestea au anumite teme şi sunt organizate cu prilejul unor
aniversări, comemorari sau diferite manifestări ştiinţifice.
Aşadar arhiva este în ziua de azi unul din cele mai importante centre
de cultură şi ştiinţă ale societăţii moderne.

11
Bibliografie:
 Legea Arhivelor Naţionale 16/1996.
 Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele
Naţionale.
 Instrucţiuni privind activitatea de arhivă la creatorii şi
deţinătorii de documente

12