Dr. NICOLAE STOICESCU Dr.

FLORIAN TUCA

!091Dfl Óri 10
. .

www.dacoromanica.ro
 1330
pOSHDII

www.dacoromanica.ro
Dr. NICOLAE STOICESCU Dr. FLORIAN TUCA

1330
POSHDR

EDITURA MILITARA, BUCURESTI 1980

www.dacoromanica.ro
 Coperta : Florin CREANGA
Scheme : Miclo* FRANCISC, Ion ZARLIU

Redactor : ALEXANDRU MARCU

Tehnoredactor : D. ANDREI
Bun de Upar 19.09.1980. Apdrut 1980.
Coti Upar 91/2. B 149
Tiparul executat sub comanda nr. 621
la I.P. ..Filaret", str. Fabrica de chibrituri
nr. 9-11, Bucureeti
RepublIca Socialista Romania

www.dacoromanica.ro
 CUVINT INAINTE

In existente' sa de drned ori milenarei, popo-

ru/ roman a fost nevoit sei duce/ o luptd eroica,
dirza li. necurmatel pentru a-fi pastra fiinta,
pentru neutirnare, pentru dezvoltare /ibera li
independentd, pentru pro gres pi civilizatie. Su-
bliniind acest insufletitor adeveir pi elogiind
faptele de barbatie inscrise de inaintapii nol-
tri in cartea de vitejie a neamului, tovarafui
Nicolae Ceau,sescu areita : De la formarea de
catre Burebista, in secolul I inaintea erei noas-
tre, a statului dacic centralizat, de la epoca
infloritoarei societeiti dacice a lui Decebal pi
apoi de-a lungul a dou'a milenii de existente'',
pinä in ziva de azi, poporta nostru a trebuit
Ea ducei lupte grele pentru a-pi constitui pi
apdra fiinta proprie, entitatea nationale . Sar-
mizegetusa (106), Posada (1330), Rovine (1394),
Poarta de fier a Transilvaniei (1442), Vaslui

5
www.dacoromanica.ro
(1475), Valea Alba (1476), Jilipte (1574), Cillu-
geireni (1595), , ielimbtir (1599), Dealul Spirii
din Bucuresti (1848), Grivita, Plevna pi Rahova
(1877), Oituz, Mira-pH pi Meirci;efti (1917), Bucu-'
repti, Ploiepti, Constanta, Millini, Timipoara,
Paulip, Oarba de Mure, Cluj, Oradea, Carei
(1944) sint doar citeva puncte de referinfa din
lungul ir de lupte pi bateilii pe care le-au dus,
cu o toted deiruire de sine, oamenii ce pi-au
avut aici, de o parte ;i de alta a lantului car-
patic, la ma/u/ Dundrii, ;i al Meirii Negre leagel-
nul pi vatra. Cind rostim aceste denumiri in-
trate in patrimoniu/ gloriei noastre militare,
inimile ne pulseazil sacadat, puternic, fierbinte.
Fapt firesc, pe deplin justificat. Pentru di Sar-
mizegetusa, Posada, Rovine, Poarta de fier a
Transilvaniei, Vaslui, Jilipte, Cd/upireni, ,Felim-
bdr, Dealul Spirii, Grivita, Plevna, Rahova,
Oituz, Märd;ti ;i Märtife;ti, Bucurepti, Ploiepti,
Constanta, Mtilini, Timipoara, Pliulip, Oarba de
Murep, Cluj, Oradea, Carei etc. intruchipeazd
vitejie mareatei, ridicatil pe trepte de legendel
prin neintrecutele faptè de arme seivirfite de
fui peimintului romemesc in aprige inc/eAri
cu dupmanii hr.dpilreti,*dornici de mariri fi. de
cuceriri. Tot ce a insemnat luptd, dirzenie, cu-
raj, eroism, avint, uitare de sine,. sacrificiu
suprem in numele unor teluri nobile pi drepte,

6
www.dacoromanica.ro
totul este cuprins in acest firag de denumiri
istorico-eroice. In lungul, in nesfir;itul lir de
nume Cu o profunda rezonantti in istoria mile-
nard a poporu/ui roma,' se inscrie, la loc de
cinste, fi Posada.
Pentru noi, pentru romdni, Posada definege
locul unei aspre batillii din perioada de inceput
a statului feudal Tara Romdneascd. bisel:iza cu
litere de aur in cronica /upte/or pentru inde-
pendentd ale inaintaflor nogri, in bata% de
la Posada, din 9-12 noiembrie 1330, se con-
centreazd o epopee erotcd, neasemuit de fru-
moasd $i de indlatoare, in cadru/ careia s-au
etalat atit t'aria de granit a luptatorilor romani,
a maselor de truditori, cit §i increderea nestrd-
mutatd in dreptatea cauzei pentru care s-au
infruntat cu dufmanul. Victoria repurtata atunci
de oftenii condu§i, cu vrednicie de voievodul
Basarab I impotriva oastei regelui Ungariei,
Carol Robert de Anjou, a consolidat indepen-
denta Tdrii Romdnegi. Caracterizind vestita Ni-
edlie, mande nostru istoric Nicolae Iorga su-
blinia, printre a1tele, di ea a fost o biruina
mare §i intreagd, rodnicd in urnffiri, fiindcd
lupta se dddea in direcfio natura/ti a dezvoltdrii
noastre fi pe p'dmintul nostru, ocrotitor pentru
ai scIr .

7
www.dacoromanica.ro
 Timpul a cernit fase veacuri fi jumatate de
la istorica btitälie de la Posada din 9-12 no-
iembrie 1330, dar paainile de Malta bravura
inscrise de ()genii lui Easarab Intemeietorul in
cartea de vitejie a neamului romemesc nu au
plait in niciun chip # nu vor päli niciodata.
Eroismul, bravura, dirzenia, spiritul de jertfd
dus pinti la uitarea de sine dovedite cu atita
generozitate de inainta# in numele salvgardärii
independentei Tärii Romemefti, a dezvoitarii ei
de-sine-stätätoare, i,ssi pästreazti in sufletele
noastre intreaga putere de emotie # de fasci-
natie, inbärbätindu-ne in munca avintata pen-
tru indepiinirea insufletitoarelor sarcini trasate
de cel de-al XII-lea Congres al P.C.R. pentru
feturirea societtitii socialiste multilateral dezvol-
tate # inaintare a Republicii Socialiste Roma-
nia spre comunism.
Cu prilejul aniversdrii a 650 de ani de la
celebra bätälie zisä de la Posada, prima mare
fi aprigä inclestare desftifuratti de luptatorii
romeini pentru consfinOrea independentei tin&
ru/ui # prosperului stat Tara Romeineascei, au-
torii au incercat sti contureze, in linii defini-
torii. aceastä minunatä paginä de epo pee din
trecutul nostru glorios de luptd. Pentru reali-
zarea lucrärii, ei au folosit in mod critic atit
studiile predecesorilor, eft # izvoarele cunos-

8
www.dacoromanica.ro
cute Irma la aceastii data'. Cu sincera convin-
gere ca alte fi alte contributii vor completa
incercarea noastrei de a reconstitui celebra blí-
fdlie din 9--12 noiembrie 1330, inchindm aceas-
tit carte niemoriei tuturor ace/ora care, in tim-
pul ce s-a scurs de la crearea primu/ui stat
dac centralizat # independent de sub conducerea
lui Burebista, au luptat cu ardoare, cu ddruire
$i neinfricare pentru apdrarea independentei fi
liberaitii patriei, /uptli In cronologia cdreia
Posada este caiigrafiata cu Were luminoase.

AUTORII

www.dacoromanica.ro
 I

DE LA CNEZATE SI VOIEVODATE
LA STATUL FEUDAL
TARA ROMANEASCA

A§a ctun se consemneazä in Programui Par-

tidu/ui Comunist ROMeni de tdurire a societtifti
socialiste multilateral dezvoltate # inaintare a
Romdniei spre comunism, Pe teritoriul de as-
täzi al Romäniei s-au succedat, de-a lungul mi-
leniilor, corespunator legilor obiective ale dez-
voltärii istorice, orinduirile sociale cunoscute
pe plan universal, acumulindu-se o bogatA civi-
lizatie material:A 0 spiritualä".
Un moment de cea mai mare insemnAtate
a existentei milenare a poporului romän l-a
avut crearea, in jurul anului 70 i.e.n., a pri-
mului stat dac centralizat 0 independent con-
dus de Burebista. Constituirea acestui stat, care
avea sä cunoascA o pute.rnica inflorire pe toate
planurile In secolul I e.n., sub conducerea glo-

11
www.dacoromanica.ro
rioasa a lui Decebal, a fost rezultatul dezvol-
tärii vietii materiale si spirituale pe teritoriile
locuite de geto-daci, care fäceau parte din nu-
meroasa populatie a tracilor, cu ad'inci si dura-
bile räddcini In intregvl spatiu carpato-danu-
biano-pontic.
In perioada istoricä datii ca urmare a poli-
ticii duse de impäratii de la Roma, Intre statul
dac si Imperiul roman au apärut conflicte, au
izbucnit räzboaie de lung duratä care au !litre-
rupt si au tulburat indeletnicirile traditionale
ale dacilor, au släbit statul dac si au schimbat
In mod radical cursul dezvoltärii sale normale.
Aprigele fnclestäri dintre taberele aflate in
conflict s-au incheiat, dupä cum se stie, prin
cucerirea unei mari pärti a Daciei de cätre
romani si transformarea acesteia intr-o pro-
vincie a Imperiului roman. Cu toate urmärile
negative pe care le-a avut o atare situatie,
poporul dac si-a pästrat fiinta, a continuat sa
existe, adaptindu-se noilor conditii impuse de
evolutia evenimentelor pline de neprevazut, cu
umbre si lumini, In spatiul geografic de din-
coace si de dincolo de lantul Carpatilor. Pe
baza impletirii strInse a celor cloud civilizatcii
ce au convietuit vreme indelungatd se aratä
in Hordrirea Plenarei Comitetului Central al
Partidului Comunist Roman cu privire la ani-

112

www.dacoromanica.ro
versarea a 2050 de ani de la crearea primului
stat dac centralizat fi independent , viata
economica, sodala §i culturalä din aceste tinu-
turi a cunoscut tut nou §i puternic progres".
Dupa retragerea legiunilor romane din Dacia,
noul popor creat prin contopirea dacilor cu
romanil poporul roman a fast nevoit
sa-§i adapteze formele de viatä §i de organizare
la noile conditii §i imprejurdri. In principal,
°data cu evacuarea provinciei de la nord de
Dunäre de catre administratia .imperiala, el a
fost pus in situatia sä rezolve singur eta pro-
blemele complexe ale dezvoltärii economico-so-
ciale pe teritoriul in care s-a nascut §1 dezvol-
tat, cit §i. tele privitoare la aparare §i, deci, la
supravietuire, in condile vitrege ale naväli-
rilor popoarelor migratoare. Spre slava §i min-
dria inainta§ilor no§tri, furtunile care s-au alp&
tut asupra lor, suferintele §*1 greutatile indurate
nu i-au ingenuncheat, nu le-au släbit capad-
tatea de munca §i de rezistentä ci, dimpotrivä,
le-au otelit bratele, le-au cant vointa §i dir-
zenia, le-au sporit dragostea de glie, le-au Ina-.
rit hotarirea de a face totul pentru a-§i pastra
identitatea, fiinta §i teritoriul prin muncä §i.
luptd cinstitä §i dreapta, in ciuda vicisitudinilor
istorice.

113
www.dacoromanica.ro
 Cunoscuta teorie a lui Nicolae Iorga despre
, romaniile" populare oler o imagine conclu-
dentà cu privire la evolutia vietii economice
0 social-politice in spatiul desla nord de Dunare
In perioada trecerii peste plaiurile noastre a
valurilor popoarelor migratoare. Pe ling5 feno-
menul de ruralizare, de mutare a centrului
vietii economice si politice din orase la sate,
pentru cd primele suferiserà distrugeri aproape
ireparabile, a avut loe §i o puternicA concen-
trare demcgraficä in teritoriile care ofereau lo-
calnicilor conditii naturale favorabile pentru
apArare. Acestea se aflau fie in regiunea mun-
toasä a Carpatilor unde migratorii, oameni
deprinsi ou v./allele de cimpie, nu puteau pà-
trunde en usurinta fie In pArtile in care se
intindeau bältile DunArii, fie, in sfirsit, in intin-
sele zone naduroase * ce acopereau o Nina' parte
din spatiul pe care se aflau thile române.
an mediul rural din Dacia de dupä retragerea
adrninistratiei romane s-a pAstrat forma de or-
ganizare a obstii sätesti de -0:rani liberi, care-0
dovedise eficiente i vitalitatea in timpul std-
pinirii Imperiului roman §1 care a servit si

* Fenomenul rétragerii deliberate a populatlei din

caffea migratorilor in zonele pAduroase si In desimea
codrului avea sti dea nastere la atit de cunoscuta
zicalà papularl : codru-i frate cu romanul".

14
www.dacoromanica.ro
mai departe ca baza de organizare a populatiei
de pe teritoriul vechii Dacii. Pe timpul exerci-
tarii dominatiei popoarelor migratoare s-au con-
solidat obstile sätesti, deoarece navälitorii, care
erau lipsiti de o organizare proprie, aveau ne-
vole sä mentina nealterat cadrul organizatoric
specific autohtonilor, singurul in masura &A asi-
gure in conditiile date posibilitati de procurare
a hranei si a altor bunuri materiale pentru
musafirii nepoftiti".
Realitatile de pe meleagurile tarn noastre
evidentiaza faptul ea cel mai vechi element de
conitinuitate s'i unitate s-a dovedit a fi fost
otItea säteascti. Aceasta avea sä supravietuiascä
In toata orinduirea feudal& ca un element, ca
o trasatura specific& definitorie a societätii ro-
manesti. Cu vremea link intr-o epoca istorica
greu de precizat, reprezentan.tii obstilar, care
indeplineau rolul de intermedian i ai acestora
si se ocupau cu stringerea darilor pentru domi-
natorli straini au ajuns sa cistige In importanta,
sa"-§i mareasca chiar ei averile in dauna comu-
nitatilor, devenind treptat conducatorii obstilor.
Fenomenul isi are judicioase explicatil. Prin-
tre altele, el constituie elementul de suport prin
care se poate explica si intelege justetea tezei
elaborate de F. Engels privind transformarea
functiei sociale in dominatie politica.

15
www.dacoromanica.ro
 Intarirea obstilor in perioada tratata s-a ma-
terializat i prin faptul ea' acestea au cäpätat
conducere a lor, un fel de sfat, in cadrul
cäruia fiecare membtru trebuia sa alba atributii
precise in conditiile in care nu exista Inca o
organizare statald propriu-zisd.
In cadrul obstilor sätesti un rol de seama
1-a avut judele (de la latinul judex), functie ce
exista in Imperiul roman Inca din vremea lui
Traian. Dupa cum al-Ma Nicolae Icorga, functia
respectivä a rezistat si in alte pärti ale Impe-
riului, ca, de exemplu, in Dalmatia, la Roma
sau In Sardinia, unde judele putea ajunge chiar
rege.
In cadrul functiilor specif ice epocii la care
ne referim, un loe important 1-au avut cnezul
si voievodul. CIt priveste denumirile de cnez
voievod, acestea au patruns in limba popo-
rului roman dupd secolul al VI-lea, ele coexis-
tind un anumit timp, lar apoi inlocuind vechile
denumiri de origine latina jude si duce (dux).
Tinem sa precizam insd cá la români cele doud
institutii au evoluat altfel decit la popoarele
slave. Astfel, in timp ce la acestea cnezul era
domn i stapin cu drepturi depline (ca la rusi
sau la sirbi), iar voievodul un conducator cu
pozitie ierarhicä secundara fata de cnez, fiind
insarcinat cu comanda ostirrii, la nol, la români,

16
www.dacoromanica.ro
dimpotrivä, voievodul a devenit domn qi std-
pin cu drepturi depline pe plan politic, judecd-
toresc 0 militar, in timp ce cnezii aveau sd
joace un rol secundar in comparatie cu voievo-
dul, fiind subordonati acestuia.
Nevoia de a face fat& cu succes atacurilor
unor forte din afard a dus la noi, la romani,
la confederarea ob§tilor säte§ti, la crearea de
uniuni teritoriale de ob§ti care erau situate in
anumite unitati geograf ice ca, de pildd, väile
unor rluri sau unele zone avind o configuratie
natxwald ce ofereau posibiLitäti mai bune de
apdrare. Respectivele uniuni de ob§ti, care con-
stituiau formatiuni prestatale, aveau un pro-
nuntat rol militar, evident de apdrare impotriva
repetatelor §i adesea neprevdzutelor agresiuni
sträine. Faptul cd mai merit ob§tilor se numeau
voievozi, termen ce inseamnä conduabor de
oaste, ni se pare deosebit de revelator In acest
sens. Dupd cum aprecia Nicolae Iorga, cea mai
veche alcätuire ob§teasca a romänilor se razimd
pe datoria de a lupta a tuturora... 0 pe condu-
cerea acestor cete de cdtre voievozi".
Procesul de confederare In uniuni teritoriale
este mai evident in Maramure.,, teritoriu In
care regalitatea maghiard a pdtruns tirziu, in
secolul al XIV-lea. Cercetdrile intreprinse de
istoricul Radu Popa au dus la concluzia cd aici

17
www.dacoromanica.ro
 existau In secolele XIIIXIV trei forme de or-
ganizare. Este vorba de cloud categorii de cnezi :
cnezii de sat, care stdpineau, de reguld, un sat
sau cloud, si de cnezii de vale, care stäpfneau
grupuri de 4 la 18 sate situate Intr-o regiune
care coincide cu una din subdiviziunile natural-
geografice ale prii Maramuresului (Vane Viseu-
lui, Marei, Cosäului, Izei etc.). Cnezatul de
vale reprezenta o treaptd intermediard sub
aspect teritorial si social-politic intre stäpi-
nirea simpla a cnezatului de sat si organismul
politic feudal de tipul voievodatului. In pri-
vinta voievodatului, care constituia a treia
treaptd a acestei structuri social-politice, acesta
avea un caracter ereditar mult mai putin con-
solidat cleat cnezatul de vale, dar beneficia In
schimb de atribute administrativ-politice mult
mai intinse si evoluate.
0 privire sumará asupra ariginii acestor voie-
vozi ne ()fell, fireste, posibilitatea sä subliniem
faptul ca voievozii maramureseni din secolul al
XIV-lea proveneau din familiile celor mai pu-
ternici cnezi de vale si Indeplineau atIt atri-
butii militare, eft si judiciare si bisericesti.
Autoritatea voievodului era limitatd de aduna-
rea cnezilor, asa cum autoritatea domnului avea
sd fie Ingrdditd mai tirziu de sfatul boierilor.

18
www.dacoromanica.ro
 Voievodatul Maramuresului din secolele
XIIIXIV reprezintä exemplul cel mai carac-
teristic pentru etapa care a precedat aparitia
niarelui voievodat s'i a domniei in tärile romane.
Aparitia primelor formatiuni politice in spa-
tiul carpato-dunärean aprecia cu deplin te-
mei istoricul tef an Stefänescu a fost rezul-
tatul unui indelungat si complex proces de dez-
voltare a fortelor economice locale si de consti-
tuire a unei aristocratii de stdpini de pämtnt
In cadrul obstilor sätesti in care trdia poporul
roman".
Dupà cum se stie, in secolul al X-lea s-a
inregistrat pe intreg teritoriul de astazi al Ro-
maniei o puternica dezvoltare economied, pre-
cum si o importantä crestere demografica ; in
acea vreme s-au produs si importante mutatii
si modificäri in structura societalii : a apärut
proprietatea feudalä si, odatä cu aceasta, .s-a
produs stratificarea societätii in clase proprii
orInduirii feudale.
Odatä cu cristalizarea relatiilor feudale au
apdrut si cele dintli formatiuni politice roma-
nesti, care sint semnalate in secolul al X-lea
pe intreg teritoriul locuit de români. Acest fapt
dovedeste, evident, cä procesul de nastere al
formatiunilor politice a fost concomitent si ase-

19
www.dacoromanica.ro
manator ; ele sint identificate in binecunoscu-
tele ducate sau voievodate existente in Transil-
vania la venirea maghiarilor in acest teritoriu,
in formatiunea dobrogeana conclusa de jupanul
Dimitrie, amintit intr-o inscriptie din 943, sau
in cele conduse de stäpinitorii cetatilor de la
nordul Dunarii care s-au inchinat imparatului
bizantin loan Timiskes In anul 971.
A§a cum s-a subliniat intr-un studiu de data
recent'á, secolul al X-lea a marcat ho etapa
noua in consolidarea structurilor social-econo-
mice ale comunitatii de viata de pe tot cuprin-
sul tarii, avind drept consecinta o consolidare
corespunzatoare a organizarii politice prin cris-
talizarea institutiilor specifice autoritatii statale
id nivelul acestor formatiuni den.umite tari,
voievodate etc., angaj ate intr-un continuu pro-
ces de extindere teritoriala prin intelegere sau
p:in forp". 0 atare evolutie cu caracter legic
n-a fost insä nici simplä §i niel prea rapida.
Ca durata in timp ea a imbracat multe decenii
§i s-a caracterizat printr-o lupta activa §i per-
manenta intre forte care aveau uneori pozitii
centrifuge. in acest context s-a impus adesea
sa se faca fatä §i sa se inlature impotrivirea
unor factori extra locali, adica a unor forte
externe care nu vedeau cu ochi buni organiza-
rea politica romaneasca. Cu toate sinuozitatile

20
www.dacoromanica.ro
inerenfe epocii, formatiunile politice romänesti
s-au cristalizat treptat ca entitäti distincte. For-
marea voievodatelor a marcat o etapa nouà In
evolutia istoricA a poporului roman, In dezvol-
tarea sa economicA, politicA si social& Etapa
care a urmat constituirii acestor mici forma-
tiuni avea sä ducA la maturizarea organizärii
lor prin crearea de state feudale romänesti
puternice i independente Tara RomâneascA,
Moldova i Transilvania. AlcAtuirea i consoli-
darea lor a fost Insà mult frinata de ultimele
migratiuni (ale pecenegilor, uzilor, cumanilor
atarilor), lar In Transilvania de cucerirea
statului feudal maghiar*, care a anexat aceastä
bogatä provincie din strAvechea vatrA a Daciei
In urma unor lupte crincene i Indelungate cu
pop ulatia localà, organized In voievod ate (seco-
lul al X-lea Snceputul secolului XIII).
Se cuvine sä mai subliniem faptul cA cele
trei täri romane nu au apdrut In acelasi timp,
formarca Jor fiind rezultatul unui lung proms
istoric. Pornind de la sat veche formä de
organizare, de la latinul fosatum (sant), ceea
Cucerirea Transilvaniei de catre regatul feudal
maghiar a adus sub stapinire strain& centrul pamin-
tului romanesc si a facut imposibila organizarea In
evul mediu a unui stat unitar romanesc, cu ex-
ceptia scurtei perioade din vremea domniei lui Mihai
Viteazul.

21
www.dacoromanica.ro
Ce alma ea satul era intarit 0 aparat , s-a
ajuns la confederatii de sate pe valea unui riu,
in judete, cnezate, ducate si voievodate, care,
prin extindere sau prin confederare, vor duce
la organizarea de täri (dupa numele latin
terra pamint). Aceasta forma de organizare
a fost in linii mari aceeasi pe intreg teritoriu1
Romaniei.
Urmärind, in linii genera1e, procesul de for-
mare a celor cloud state feudale romane§ti ex-
tracarpatice Tara Romaneasca 0 Moldova
socotim necesar sä mai notam ca. acest proces
a avut loc printr-o lupta acerbä impotriva ex-
pansiunii regalitatii maghiare.
In Tara Romaneasca etapele principale de
constituire a statului s-au desfa§urat In secolul
al XIII-lea 0 la inceputul celui urmätor.
Cunoscuta diploma a ioanitilor ne (Ara un
tablou sugestiv al organizärii social-politice de
pe teritoriul viitorului stat al Tärii Romane§ti
in perioada de la mijlocul secolului al XIII-lea,
mai exact din anul 1247, deci la scurta vreme
dupa marea navala a tatarilor.
In diploma amintita se atestä existenta a
cinci organisme statale romane§ti In aria pe
care se va intinde respectivul stat si anume
voievodatul lui Seneslau, situat in stinga Oltu-

22
www.dacoromanica.ro
lui, avind centrul la Curtea de Arges* ; cneza-
tele lui Farcas si loan, situate in dreapta Oltu-
lui, primul in partea de nord a Olteniei, in
regiunea Vilcea, iar cel de al doilea in partea
sudicA ; voievodatul sau tara ** lui Litovoi, al
carui centru se afla in depresiunea Tirgu Jiu-
lui s'i care cuprindea si tara Hategului s'i, in
sfirsit, tara sau banatul Severinului, situat in
partea apuseanä a Olteniei ***.

* Sapäturile arheologice efectuate recent in zona'

au dat la iveala existenta unei resedinte voievodale
datata In secolul al XIII-lea.
** Terra Kenazatis Lituoy woyavode in textul la-
tin.
*** Localizarea formatiunilor politice la care ne-am
referit ca si a diverselor locuri amintite in diploma
ioanitilor a dat nastere la numeroase discutii. Dupa
opiniile celor mai multi istorici de vazd (N. Iorga,
I. Minea etc.), cnezatul lui Faroas (Lupu In romaneste
si Vilk in slavond) ar fi fost in partile judetului
Vilcea, care pdstreaza numele slavon al cnezului. Ion
Conea sustine !ma ca numele cnezului de la 1247 se
pastreaza (mai degrabä) in acela de azi al pasului
(Vilcan) decit in al judetului Vilcii" si ea, deci,
cnezatul lui Farcas s-ar fi aflat in depresiunea
Horezului.
Pornind de la faptul cá in diploma ioanitilor se
aminteste de pescariile de la Celei, identificate cu
cele de la Dunare, N. Iorga apreciazd ea' cnezatul lui
loan s-ar fi aflat in fostul judet Romanati. Dupa
I. Conea care localizeaza Celeiul in Gorj acest
cnezat va fi fost in depresiunea Polovragilor.
Constantin C. Giurescu n-a fost de acord cu locali-
zarea Matta de I. Conea pentru cloud motive : nu
exista niel o urtna de iezatura pentru helesteu la
Celeiu-Gorj, iar daca acolo ar fi existat un iaz sau
23
www.dacoromanica.ro
 Prin comparatie cu situatia din Maramures,
voievodatele lrui Litovoi si Seneslau trebuie
considerate ca formatiuni politice de natura
superioarä sub raport politico-organizatoric, ele
Inglobind mai multe cnezate din apropiere si
dispunind de un aparat de stat si de o armatd
proprie destul de puternicd.
In diploma ioanitilor se prevede expres fap-
tul ca docuitorii voievodatelor românesti erau
datori sa ajute pe cavalerii ioaniti cu mijloa-

helesteu, veniturile provenite din exploatarea lui ar

fi fost mici, pe cind pescuitul la Celeiul dunärean
reprezenta intr-adevär un venit considerabil". In con-
cluzie, aprecia Constantin C. Giurescu, Celeiul din
diploma ioanitilor (1247) este cel de la Dunäre iar
nu Celeiul din Gorj".
Cit priveste voievodatul lui Litovoi, care avea o
Intindere mai mare decit cnezatul lui Farcas, si
acesta a fost localizat In mod diferit. N. Iorga 11 nu-
mea voievodatul 5iului, deoarece se afla pe valea
acestui rlu. I Conea sustinea ca acest voievodat
incaleca ambele versante ale Carpatilor, Ingloblnd
depresiunea subcarpaticä a Tg. Jiului, bazinul intra-
carpatic al Petrosanilor si depresiunea sau tara
Hategului (se pare ea' aceasta ar fi cea mai precisa
localizare a respectivului voievodat). In privinta re-
sedintei voievodatului lui Litovoi (pornindu-se de la
vechimea orasului Rm. Vilcea), unii istorici, ca de
exemplu, G. D. Florescu si Dan Plesia au sustinut cA
la Rm. Vilcea ar fi fost probabil aceastà resedintà.
In realitate, Vilcea e legatä de numele lui Farcas
(vilk = lup), astfel Incit aceasta opinie nu ni se pare
intemeiatA, aceasta cu ata mai mult cu cit tara lui
Litovoi se afla mai spre apus.

24
www.dacoromanica.ro
cele lor ostdsesti (cum apparatu suo bellico)
la apärarea tärii s'i la infringerea si pedepsirea
atacurilor" venite din afar& In cazul in care
ar fi fost atacat regatul maghiar, trebuiau sd
participe la luptd doar 1/5 din ostasii tdrii
amintite", iar dacä rdzboiul ar fi fost purtat
In Bulgaria, Grecia sau Cumania, urma sa pur-
ceadd la caste a treia parte din cei in stare
a merge la rdzboi".
In documentul citat nu se precizeazd cine
erau cei in stare a merge la räzboi". Pornin-
du-se insä de la faptul cd clasa stdpinilor feu-
dali nu era Inca indeajuns de consolidatd pen-
tru a avea o oaste puternicd, trebuie sä admi-
tem cd majoritatea ostasilor erau tdrani liberi.
Aceastd oaste va fi fost destul de numeroasä,
de vreme ce regele maghiar solicita pentru
apärarea regatului sdu numai o cincime din
efectivele el..
Se impune sä se retinä deci cd diploma ioani-
tilor consemneazd stadiul avansat de dezvoltare
a celor doud voievodate, care dispuneau de
efective militare destul de numeroase si Puter-
nice. In document se consemna, de asemenea,
existenta celar cloud clase proprii feudalismu-
lui : majores terrae (mai marii pämintului,
adicd stäpinii) si rustici (deci tdranii). Societatea
romdneased fiind impartial in clase, statul de-

25
www.dacoromanica.ro
venea o necesitate pentru apeirarea intereselor
stapinilor feudali.
Rezumind cele subliniate mai inainte, socotim
necesar s'a' mai concluzionäm taptul ea' in di-
ploma ioanitilor se surprinde un moment im-
portant din procesul lung §i anevoios de consti-
tuire i primului stat feudal românesc indepen-
dent Tara Romäneasca.
Pentru speciali§tii care abordeazA ampla pro-
blematicá a intemeierii statului feudal Tara
RomaneascA s-a pus in mod firesc intrebarea
dacä acestea erau singurele formal iuni statale
de pe teritoriul viitoarei Täri Române§ti. Dui:4
opinia noasträ, la intrebare se poate da un sin-
gur räspuns logic : asemenea formatiuni existau
§i in restul tärii, pe teritoriul la care nu se
referà textul diplomei din anul 1247.
In unele studii istorice de datä mai recent&
s-a subliniat di la baza organismelor statale din
secolele XIXIII au stat a§ezärile omene§ti
comasate pe valea cite Imui riu, din care unele
erau fortificate. Cercetdrile arheologice au des-
coperit asemenea a§ezdri in numeroase alte re-
giuni ale Tärii Romäne§ti §i anume : intre riu-
rile Arge§ §*1 Colentina ; intre apele BuzAului,
Cälmätuiului §'I Dunäre ; intre cursul inferior
al Prahovei §i BuzAului etc. Este de presupus
cä astfel de formatiuni, denumite cnezate §i
26
www.dacoromanica.ro
voievodate existau si in aceste zone geogra-
fice * De altfel, asa cum au ardtat numerosi
istorici români, judetele, ca formd de organi-
zare, si-au luat numele dupd acela al unui riu
(bundaard Do1j, Gorj, &lied Jiug. de Jos s'i Jiul
de Sus, Prahova, Dimbovita, Buzau etc.), ceea
ce aratA cd pe valea acestor riuri au existat
formatiuni social-politice de genul cnezatului si
voievodatului pe care judetele respective le-au
continuat. Asa se explicd, de altf el, si afirmatia
istoricului Mihai Cantacuzino dupd care Tara
Romaneasca avea 17 judete, adicd 17 voievo-
daturi".
Dupä. anul 1247, pe mäsura credrii unan con-
ditii favorabile, a avut loc un praces firesc de
unire a formatiunilar politice mai mici intr-un
organism statal mai viguros, mai amplu, mai
atotcuprinzätor. Acest proces de unificare a for-
matiunilor politice romdnesti era evident stin-
jenit de pretentiile de suzeranitate ale regatului
feudal maghiar la sud de Carpati, unde dupd
cum rezu.ltd din diploma din 1247 acesta

* intr-o cercetare istoricd de datd destul de re-

centd s-a ardtat cii un astfel de cnezat exista In ju-
detul Prahova, in regiunea Slon, unde cercetdrile
arheologice au descoperit o cetate din secolele XXII
(vezi Maria Coma, Un knézat roumain des XXII
siecles a Slon-Prahova, in Dacia", 1978, p. 303-317).

27
www.dacoromanica.ro
cApAtase anumite drepturi. De aceea, procesul
de unificare era steins legat de acela de des-
prindere de sub suzeranitatea maghiarA §i de
organizare a unei ierarhii feudale proprii, in
stare sA conducA lupta de emancipare de sub
suzeranitatea sträinA.
Un moment important din aceastA luptA este
plasat In jurul anului 1273, Cind voievodul Lito-
voi (fie cel din 1247, fie un urma§ al acestuia,
numit de unii istorici Litovoi al II-lea) a ocupat
o parte din teritoriiie de la sud de Carpati
asupra cArara avea pretentii de suzeranitate
regele maghiar, incercind, totodatA, sa punA ca-
pat relatillor de vasalitate fatA de coroana un-
garA §i refuzind plata tributului datorat*.
Surprins §i, bineInteles, afectat In amorul ski
propriu de pozitia curajoasà, chiar temerarA
pe care s-a situat Litovoi, regele Ladislau al

* ConsiderAm util sA arAtAm ca lupta condusA de

Litovoi Impotriva coroanei maghiare a fost datatA In
mod diferit de istoricii no$tri : In 1273 (A. Sacerdo-
teanu, Emil Virtosu) ; In 1272-1276 sau in 1279 (Con-
etantirt C. Giurescu) ; In-in+a de anul 1276 (N. Iorga);
In 1277 (Ion Ionawu 0 Stefan Pascu) ; Intre anii
1278-1282 (I.C. Filitti) etc.
Tinind Ina seama de faptul ca la data angajfirii
luptei, regale Ladislau de-abia Incepuse a domni (din
1272) 0 cA una din urmArile conflictului la care ne
referim a fost pierderea Hategului (Inainte de 1276),
considerAm Ca' lupta a avut loe Intr-o perioadA cu-
prinsA Intre anii 1272 0 1276, mai probabil In 1273.

28
www.dacoromanica.ro
IV-lea a trimis impotriva acestuia o oaste pu-
ternica, conclusa de magistrul Gheorghe. in
timpul inclestarilor care s-au desf Asurat, vi-.
teazul voievod a fost ooplesit, fiind ucis de
adversarí, iar fratele luí Lítovoi, Barbat, a cazut
prizonier. El se va räscumpara ulterior cu o
mare sumä de ban.i.
Amänunte despre incercarea lui Litovol de
a scutura prin lupta suzeranitatea maghiara ne
sint relatate Intr-o diploma pe care regele
Ladislau al IV-lea a acordat-o la 8 ianuarie
1285 magistrului Gheorghe. In aceastä diploma,
monarhul maghiar arata ca in vremea cind
incepuse a domni, fiind Inca cop% dui:a moar-
tea tatälui sau, voievodul Litovoi, impreuna
cu fratii sai, in necredinta sa, cuprinse pe

Este de presupus cd pentru a sclipa de sub vasali-

tatea coroanei maghiare Litovoi va fi lncercat sa pro-
fite de faptul cd regele Ungariei era atunci un copil,
lar regatul sdu se afla angajat in aceastd vreme In-
tr-un conflict cu Boemia.
Dupd opinia lui Btefan Pascu istoric de reputatie
care s-a ocupat in ultimul timp de cercetarea acestei
probleme ar fi existat o legtittut mult mai larga
intre ridicarea lui Litovoi si räscoala sasilor din
1277, rdzboiul cu Boemia si rdscoala din Balcani
conclus5. de Dorman sau Dirman, al cdrei ecou s-a
simtit In Oltenia si Banat. Aceastd conjuncturd fa-
vorabild depäseste ins& data 1276, data admisd, In
general, de cdtre istoricii nostri ca termen post-
quern.

29
www.dacoromanica.ro
seama sa o parte din regatul nostru, aflätoare
dincolo de Carpati, si, cu toate indeirmurile
noastre, nu s-a ingrijit sa ne pläteasa venitu-
rile ce ni se cuveneau din acea parte". Din
acest motiv mai spune regele 1-am tri-
mis Impotriva lui pe numitul magistru Gheor-
ghe, care, luptInd impotriva aceluia cu cea mai
mare credintd, 1-a ucis pe el, iar pe fratele lui,
cu numele Warbat, 1-a luat In prinsoare si ni
1-a adus nouá. Pentru r5scumpärarea acestuia,
noi am stors o suma foarte mare de bani
astfel, prin slujbele acelui magistru Gheorghe,
s-a asezat iar tributul ce ni se datora din acele
parti";
Expeditia din anul 1273 intreprinsa de oastea
maghiarä impotriva lui Litovoi mai este evocatä
In termeni asemändtori intr-o sorisoare datata
la 6 octombrie 1288, prin care magistrul
Gheorghe rdspläteste, la rindul lui, pe un cre-
dincios colaborator de-al sAu, numit comitele
Petru, care atunci dud pe necredinciosul vo-
ievod Litovoi, din porunca domnului nostru
Ladislau, strälucitul rege al Ungariei, 1-am omo-
iar pe fratele acestuia, cu numele Barbat,
1-am adus prins in fata domnului nostru", comi-
tele Petru, värsindu-si singele In acea intim-
plare, ne-a slujit cu cea mai mare credintä".

30
www.dacoromanica.ro
 Nu cunoastem, din päcate, alte amänunte
despre aceastä lupta, despre efectivele care s-au
infruntat, despre locul desfäsurdrii inclestari-
lor etc. Din aceastä cauzä este greu de spus
cu precizie unde s-a dat lupta cu Litovoi, mo-
Uv pentru care s-au propus diverse localizäri.
In Istoria armatei romeMegi, Nicolae Iorga sus-
tinea cä lupta a avut loc In muntii Gorjului".
In alte lucräri ale sale, marele istoric considera
cä este vorba de o expeditie a unei cete /lava-
litoare, 0. anume In 'Attie hategane, färä a se
trece muntii, färä a se face o adevärata expe-
ditie, care, fiind biruitoare, ar fi avut alte
urmärri pentru voievodatul Jiurilor". Intrucit
insä In documentuil amintirt se apune cd terito-
riul pe care-1 Stäpinea Litovoi se afla la sud de
Carpati, este mult mai probabil ca pe acea arie
teritorialä se va fi dat si lupta la care ne re-
ferim *.
Dupà cum a observat Nicolae Iorga, Litovoi,
voievodul care stäpinea toata valea Jiului, nu

* Dupá opinia istoricului $tefan Pascu, lupta s-ar

fi dat In Hateg sau aiurea la poalele Carpatilor,
poete chiar in FiIgara4". Mai tIrziu, acela*i autor a
sustinut ea' ilupta s-a desfA§urat In Hateg, acolo
unde o apii, Mu BArbat, 0 un sat cu acela0 nume
amintesc numele aceluia care s-a luptat *i a cAzut
In prinsoare, voievodua Barbat" (vezi Voievodatul
Transilvaniei, vol. I, p. 178).

31
www.dacoromanica.ro
e infätisat deloc ea un dregator rebel, ei ca un
adversar de temut, seful unei familii cu apa-
renta' de dinastie" ; el este cel dintti domn
roman cazut in apärarea mosiei sale".
Ce a realizat regele maghiar prin infringerea
si uciderea lui Litovoi ? Dupa cum avea sà mar-
turiseasca chiar monarhul, el a stors o suma
foarte mare de bani" pentru rascumpararea lui
Barbat si a impus din nou la tribut acele
pdrti" de dincolo de muntii Carpati care au
ramas in stapinirea lui Barbat, devenit voievod
In locul fratelui sau. Dupa opiniile unor alti
istorici (printre care Nicolae Iorga, Constantin
C. Giurescu), o alfa urmare a infringerii lui
Litovoi a fost ocuparea de catre maghiari a
Hategului *, care apartinuse voievodatului lui
Litovoi la 1247. Amintirea stapinirii Hategului
de catre voievozii de la sud de Carpati se pis-
treaza in numele lui RIu Bkbat, din aceasta
zona, ca i in nume/e de Litovoi care se intil-
neste aici in secolul al XIV-lea.

* Aceasta a fost doveditä si pe cale arheologicfi :

dupl ocuparea Hategului, regalitatea maghiara a
reamenajat fosta cetate dacicsá de la Ranga pentru
a putea supraveghea i päzi aceastd regiune de even-
tualele atacud dinspre sud (vezi Radu Popa, Obser-
vatii privind zidurile cu mortar din cetiltile dacice
hunedorene, In Sargetia", 13, 1977, p. 281-282).

32
www.dacoromanica.ro
 Dupä cum a aratat A. Sacerdoteanu, ceea ce
nu au cl§tigat cu armele Litovoi §i fratii säi,
ace§tia din urind au obtinut cu puterea econo-
mica, regele recunoscInd lui Bärbat stapInirile
In schimbul banilor obtinuti ca rascumpärare, a
tributului, precum §i a recunoa§terii suzerani-
tätii maghiare.
0 problema greu de lämurit pentru subiec-
tul care ne intereseaza este aceea a teritoriilor
asupra cärora se intinsese stapinirea lui Litovoi
In zona de la sud de Carpati. Dupa opinia lui
Nicolae Iorga (repetata In mai multe lucran)
lupta lui Litovoi cu ungurii s-ar fi dat pentru
a se asigura stapinirea In partile severinene,
fiind vorba de o tendinta de Intregire a Olte-
niei române§ti" *. De aceea§i parere era §i isto-
ricul I. C. Filitti. La rIndul lor, istoricii G. D.
Florescu §i Dan Ple§ia apreciaza ea nu poate
fi vorba de ocuparea banatului de Severin intru-
eft teritoriul acestuia era In contact direct cu
regatul ungar ; urmarind sa-1 ja In stapInirea
sa, Litovoi s-ar fi ciocnit cu Wile maghiare.

* In recenzia fácutd asupra lucrärii lui I. Minea

despre rdzboiul din 1330, Nicolae Iorga sustinea insd
c5. tlupta lui Litovoiu cu ungurii nu poate fi pentru
Severin, ci pentru Jiul de Sus", iar in alte scrieri ale
sale reputatul nostru istoric afirmd cd lupta s-ar fi
dat pentru Hateg.

www.dacoromanica.ro
33
 De cercetarea acestei probleme s-a ocupat,
dupà cum se stie, si istoricul D. Onciul. Din
analiza opiniilor sale se poate aprecia CA el
a exagerat mult importanta operei intreprinse
de Litovoi, afirmind cä acesta ocupà pe la
1272 §i tara transalpinä din stinga Oltului
(Muntenia)" si cä de acum inainte nu se mai
aflä cloud. voievodate In Tara Romäneascä, ci
un singur stat, sub dinastia Basarabilor* ori-
ginari din Oltenia". Marele istoric considera cä
de la aceastä data incepe deci prirucipatul Tärii
Romäriesti, pinä atunci impärtità in douà vole-
vodate".
Mai tirziu Lisa dupä cercetärile arheolo-
gice efectuate la Curtea de Arges D. Onciul
si-a schimbat pärerea, sustinfnd cä adeväratul
futemeietor al statului, cuprinzInd mai mult
sau mai putin toatA Tara Romäneasca, e cunos-
cut Basarab I".
La rindul säu, reluind o opinie mai veche a
lui D. Onciul, istoricul I. Bogdan sustinea prin
1902: e foarte natural sä presupunem cä
voievodul Lytwoy (Lython) de la 1272, acelasi
cu cel din 1247-1250, mai puternic si mai
dibaci decit vecinul säu din est, a reu§it sä

* Dui:a opiniile noastre, Litovoi nu avea niel o

legatura cu Basarabii.

34
www.dacoromanica.ro
cucereascA Cu puterea sau sä supunA, printr-un
pact de bunAvoie, pe acesta s'i sä se proclame
mare voievod al romanilor din Tara Roma-
neascä". Se intelege a cele arAtate de I. Bog-
dan rdmin cantonate in categoria presupuneri-
lor. Dorim sd subliniem acest lucru, deoarece
nici un izvor istoric sau de altA naturä nu-1
numeste pe Litovoi mare voievod" ; in plus,
daca ar fi ocupat aproape toatA Tara Roma-
neascA, in documentul amintit ar fi fost vorba
de Transalpina, nu de o parte" din teritoriul
de dincolo de munti", iar regele maghiar nu
ar fi lAsat mai departe ca voievod al unei ase-
menea tAri mari pe BArbat, fratele lui Litovoi.
De altfel, trebuie sä spunem ca in acelasi
timp cu lupta desfAsuratA de Litovoi (anul
1273), retorul Manuil Holobolos adresa un elo-
giu impAratului bizantin Mihail al VIII-lea Pa-
leologul, in care, printre altele, arAta cA intre
regatul Ungariei si Alanul" * se intindea pri-
mintul nesflrOt al dacilor". Faptul acesta 1-a
determinat pe istoricul G. BrAtianu (cel care a
subliniat importanta textului) sA sustind di
regiunea de la nord de DunAre nu ajunsese incA
sA constituie o unitate politicA ; Ungrovlahia,

* Partea de rasdrit a Moldovei dinspre Prut, de-

numitti pe la 1300 Alanul fluvius.

35
www.dacoromanica.ro
amintitä la 1323 intr-un alt text bizantin, nu
se Inchegase Inca In timpul domniei lui Mihail
Paleologul".
Dupd cum a rezultat din ultimele cercetdri in
problema pe care o discutdm, teritoriul intrat
In stdpInirea lui Litovoi era un spatiu geogra-
fic tributar", legat de regele Ungariei doar
prin raporturi de, vasalitate. Din textul diplo-
mei din 1285 rezultd cá regele nu reprosa lui
Litovoi faptul ca a ocupat teritoriul respectiv,
ci doar cd respectat .obligatiile de vasal,
adicd n-a mai vrut sá pläteascd tribut ; dacd
Litovoi ar fi continuat sá pläteascd regelui tTi-
butul pretins si ar fi recunoscut suzeranitatea
monarhului asupra teritoriului, probabil
regele maghiar nu ar fi avut nimic de obiectat
voievodului romfin. Dupd ce Barbat, Invins, a
acceptat plata tributului, teritoriul respectiv
i-a fost ldsat In deplind stdpinire. In plus, fap-
tul ca- regele maghiar nu a pornit imediat expe-
ditia Impotriva lui Litovoi ne poate duce la con-
cluzia cà teritoriul respectiv nu-I interesa prea
mult pe rege, care se multumea doar cu tribu-
tul pe care-1 primea.
Dupd cele mai Indreptätite opinii, teritoriul
asupra cdruia se Intindea stdpinirea lui Litovoi
nu se aila In Oltenia, ella rdsdrit de Olt. Este
foarte probabil cd, dupd moartea lui Seneslau

36
www.dacoromanica.ro
(la o data greu de precizat), voievodul Litovoi,
care stapinea Oltenia, sa fi cuprins o parte din
teritoriul fostului voievodat al lui Seneslau de
la rasärit de Olt, facind prima fncercare de
unificare politica a tinuturilor romanesti de
la sud de Carpati". Prin Infringerea lui Litovoi
apreciaza Nicolae Iorga se facea dovada
ea domnia sloboda a Tärii Romanesti nu se
putea Intemeia de voievodul din dreapta
aceasta misiune revenind volevoclului
care-si intindea autoritatea n spatiul din stinga
riului, care-si avea resedinta la Arges.
Dupa cum s-a subliniat Intr-un valoros stu-
diu semnat de Stefan Stefänescu, momentul
Litovoi evidentiaza forta voievodatului roma-
nesc de la sud de Carpati condus de el, fortä
care facea posibila angajarea Intr-un conflict
militar cu un vecin foarte puternic ; voievoda-
tul in fruntea caruia se afla Litovoi dispunea
de posibilitäti materiale In masura a-i permite
In caz de rise sä plateasca despagubiri ; institu-
tia voievodatului se afla pe o treapta de evolutie
In care functia de voievo& ajunsese limi-
teze caracterul de eligibilitate intr-un cadru
de familie".
Pentru a sublinia autoritatea politica i mili-
tara deosebita la care, ajunsese voievodul Lito-
voi, numerosi istorici (D. Onciul, V. Draghi-
37
www.dacoromanica.ro
ceanu, Aloisio TAutu etc.) au sustinut cA el ar
fi fast socrul lui Stefan Miliutin, regele Setbiei
(1282-1321). In realitate, stipInitorul Vlahiei",
a carui Rica a ajuns regina Serbiei, nu era
Litovoi, ci stipinitorul Vlahiei Mari din Tesalia,
pe nume loan I Angelos. Punictul de vedere
a istoricilor la care ne-am referit 'mai sus
se baza pe interpretarea eronatii a tmui pasaj
din cronicarui bizantin Nichif or Gregoras.
Dupà impäcarea" cu regele maghiar, I-Am/-
n*1nd conduc5tor al unui voievodat destul de
mare, BArbat va fi dus mai departe procesul
de lArgire teritorialA qi de consolidare a tárii
sale, platind tributul promis. De asemenea, se
poate aprecia ca BArbat, ca de altfel *i voievo-
dul de la Arge§, va fi profitat de Imprejura-
rile create In Transilvania, unde voievodu/
Roland Bor* (1284-1294) reu0se sa obtind de-
pline puteri fata de regele maghiar, izbutind
chiar sA-0 constituie un regnum Transilva-
num" deosebit de regnum Hungariae", un stat
autonom cu raddcini In institutia voievodatului
transilvan, ca o expresie a acestuia spre suve-
ranitate deplinA", dupà cum spunea istoricul
I. Moga. Anarhia din Tegatul maghiar ti va fi
Impiedicat, desigur, pe Ladislau Cumanul GA mai
intervina cu forte militare la sud de Carpati.

38
www.dacoromanica.ro
 In legatura cu sfirsitul stapInirii lui Bärbat,
nu stim aproape nimic. Este foarte probabil ca
voievodul roman nu a mai intrat in conflict
cu fortele regatului maghiar, deoarece nu mai
este amintit in documentele regilor Ungariei.
In once caz, el domnea Inca la 1288, deoarece
intr-o diploma din acel an, magistrul Gheorghe
nu-1 n,umeste quondam", cum se obisnuia &A
se spuna in documentele /atine celor raposati.
Spre sfirsitul secolului al XIII-lea, la o data
pe care nu o cunoqtem, conducator al voievo-
datului de la sud de Carpati era probabil Tiho-
mir sau Tugomir, tatal lui Basarab. Tinind
seama de faptul a Barba domnea Inca la
1288, precum si de insistente cui care cronicile
romanesti subliniaza importanta datei 1290 pen-
tru intemeierea tar% e de presuplis ca Tihomir
va fi Inceput sa domneasca in jurul acestei date.
Nu stim nimic despre originea lui Tihomir * ;
dupa cele mai indreptatite opinii, el va fi fost
urmasul lui Seneslau, a carui mostenire a con-

* Opiniile asupra originii numelui acestuia sint

foarte diferite : dupà unii istorici, Tihomir s-ar fi
numit In realitate Tatomir, care este nume romtinesc ;
Nicolae Iorga sustinea ca numele voievodului ar fi
de origine slav5, In timp ce istoricul A. Decei 11
considerA turanic, de la Tok-Temfir, care Inseamnfi
fier tare. E posibil, de asemenea, ca voievodul sfi
fi avut un supranume, ca si In cazul lui Basarab.
3 9'

www.dacoromanica.ro
solidat-o si a märit-o, in conditii pe care nu
le cunoastem.
Reaumind si sintetizind cele tratate pind aici,
socotim foarte nimerit sd citäm o apreciare
de o valoare stiintificä deosebità facutà de to-
varasul Nicolae Ceausescu referitoare atit la
aparitia primelor formatiuni statale in spatiul
geografic pe care s-a intins vechea Dacie, cit
si la evolutia lor ulterioara. In legAturd cu
aceasta, secretarul general al partidului nostru
aratä ea in spatiul carpato-danubiano-pontic
s-au dezvoltat, de-a lungul timpului, In con-
ditii istorice grele, state si voievodate, in care
se uneau diferite teritorii de pe pämintul de
azi al patriei noastre in formatiuni ce au des-
chis calea unirii tuturora intr-un stat unitar.
Sint cunoscufe voievodatul lui Menumorut In
nordul Carpatilar, voievodatele lui Glad si Gelu
In Podisul Tansilvaniei, ale lui Seneslau, Lito-
voi, loan, Farcas, Dobrotioi pe teritoriul Olte-
niei, Munteniei si Dobrogei, precum si forma-
tiunile statale ale Bolohovenilor in nordul Mol-
dovei, ale BArlädenilor si altele. Pe aceastd
baza au fost create state feudale mari, centra-
lizate, care au deschis calea spre dezvoltarea
fortelor de productie, au asigurat conservarea
obiceiurilor, a traditiilor, a limbii proprii si
pornind de la interesele economice comune,

40
www.dacoromanica.ro
clt si de la comunitatea de teritoriu au for-
mat poporul roman, iar mai tirziu, natiunea
rom'ana, statul national unitar".
Dupä cum se stie, procesul de constituire a
statului feudal Tara Romaneasca a fost condi-
tionat si grabit de doi factori principali. Primul
dintre ei, prin care se definea de fapt functia
interna a statului, se referea la necesitatea de
a se asigura stapinilor feudali mijloacele nece-
sare pentru a-si extinde exploatarea si a tine in
friu masele taranesti, care erau principalele
producatoare de bunuri materiale. Asa cum
arata V. I. Lenin, pe o anumita treaptä a dez-
voltarii economice, legata In mod necesar de
scindarea societatii fn clase, statul a devenit,
ca urmare a acestei scindari, o necesitate".
Al doilea factor se refera la nevoia de a se
organiza mai bine apararea locuitorilor, a bu-
nurilor produse de ei, a bogatillor solului si
subsolului, a fiintei lor Impotriva atacurilor
unor forte straine. 0 9.tare preocupare era un
atribut care se exprima prin functia externa a
statuIui. Daca functia interna' era indreptata
uneori si impotriva rnaselor populare, cea ex-
terna era menitá sa apere Intreaga populatie,
intreaga agonisealä, statul insusi de primejdiile
care veneau din afar& Din acest punct de ve-
dere, formarea statelor feudale romanesti a
41
www.dacoromanica.ro
constituit un evident 'factor de progres, dom-
nia capatind de atun.ci Inc°lo posibilitatea di
organizeze mai bine fortele de care dispunea
tara, forte care erau interesate sd o apere, in-
diferent de oonjunctura ce se orea.
Una din principalele conditii necesare pentru
dezvoltarea si unificarea formatiunilor politice
era, fireste, Inlaturarea dominatiei straine, fie
ea cumana, Mara sau, mai tirziu, maghiara.
Dupa cum spunea pe buna dreptate Nicolae
Iorga, pentru ca judetele si diAcatele roma-
nesti sa la un al/hit si el a fost extraordinar
de repede, ca al unei puteri In sErsirt iesite de
supt o comprimare Indelungata (asa cum au
facut si rusii iesind de supt tatari) a trebuit
ca elementul de acoperire sa se strAmute aiu-
rea". Continufndu-si expunerea, marele nostru
istoric arata mai departe : pojghita tatareasea
(adica dominatia lor n.a.) a permis fnaintarea
de la Litovoi si Seneslau la Basaraba pe care
n-o permitea patura de totala acoperire cu-
mana".
Mt priveste pe Wart dominatia lor asupra
regiunii de la sud de Carpati s-a intarit In ulti-
mele douà decenii ale secolului al XIII-lea, In
vremea lui Nogal, care a) ajuns ginerele fmpa-
ratului bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul
si despre care cronicarii bizantini afirma: cu-
42
www.dacoromanica.ro
cerea Odle pentru han... si, dacá le vedea pros-
pere, si le insusea pentru sine".
Nogal isi avea resedinta dincolo de Istru",
adicä in Tara RomâneascA, de unde fAcea in-
cursiuni la sud de Dunare.
In anul 1299 stapinirea lui Nogal a luat
sfirsit ; pornind impotriva hanului celui mare al
tätarilor de la Volga, el a fost invins si ucis
In lupta de lingä Don de catre ostenii hanului
Toktai.
Sapat cu viatà din luptà, fiul lui Nogal a
fugit apoi In tara Avalac", adicA in Valahia,
unde stäpinea ruda sa Sairudji. Ajuns aici, i-a
venit si lui sfirsitul : a fost ucis in cetatea
Tutua (dupà insemnArile dintr-o cronia Mara) ;
din alte izvoare rezultä &A Ciaka a fost ucis
In Bulgaria din dispozitia tarului Teodor Sve-
toslav, care a poruncit ca fiul lui Nogal sA fie
sugrumat la Tirnovo.
Finele secolului al XIII-lea insemna astfel
slabirea stapinirii %tare la nordul Dui-aril *.

* Nu putem sa nu amintim faptul el dupi In-

frIngerea lui NogaiToktat a trimis In fostele teritorii
ale. celui ucis pe doi din fiii" sAi : Tukulbugha,
care s-a siabilit la Sagdja ( = Isaccea) pe DunAre sl
care controla regiunea de OA In apropierea Porti-
lor de Fier, si Ilbasar, care s-a asezat pe rtul Yayiq
(A. Decei, IA Horde d'Or et les Pays Rountains aux
XIII-a et XIV-a siècles selon les historiens arabes

43
www.dacoromanica.ro
Istoricul P. P. Panaitescu considera ca numai
dupa aceasta datä se poate vorbi de Inceperea
luptei pentru Intemeierea statului muntean".
Dupa parerea acelulasi autor primul domn
al Tarii Românesti va fi fost ales sau acceptat
de boieri si voievozi pentru ca el si oastea sa
sa faca fata cu succes primejdiei externe pe
care o reprezentau tatarii. Asa se explica desi-
gur faptul ca legenda populara care nu stie
nimic despre descalecatul de peste munti
tine minte lupta lui Negru voda cu tatarii,
chid s-a mintuit tara. Lupta cu Mull a dom-
nului intemeietor trebuie sa fi fost o realitate
istorica si unele ecouri ale ei au strabatut
si In textele istorice".
Intimplarea care-si are si ea locul In is-
torie a facut ca In epoca In care slabea evi-
dent dominatia Ward mai exact In anul
1301 sa se stingä dinastia arpadiana, care
condusese regatul maghiar de la descalecarea"
ungurilor In Panonia ; aceasta a provocat lupte
Indelungate pentru ocuparea tronului, la care
s-au prezentat doi candidati : Venceslav, fiul
regelui Venceslav al Boemiei (1301-1305), lo-

contemporains, in Româno-arabicd" II, 1976, p. 62).

Dominatia lui Tukulbugha se intindea mai ales asu-
pra Dobrogei, unde isi avea dealtfel, si resedinta.
44
www.dacoromanica.ro
godnicul fiicei lui Andrei al 111-lea, ultimul
rege arpadian, impotriva cäruia papalitatea a
sprijinit pe Carol Robert de Anjou, in virsta
de 13 ani. Carol si Venceslav isi gasesc fiecare
sustinatori in rindurile nobilimii maghiare, fiind
incoronati amindoi ca regi ai Ungariei, primul
la Zagreb si al doilea la Buda. In Ungaria s-au
-format astfel cloud tabere vrajmase, care se
luptau cu indirjire, fiecare sprijinindu-si candi-
datul la tron.
Starea de anarhie in care se gäsea regat-ul
feudal maghiar dupa disparitia dinastiei arpa-
diene este evocatä intr-o scrisoare a papei Boni-
faciu al VIII-lea, redactata in anul 1301, adica
dupa moartea lui Andrei al III-lea. Printre al-
tele, in acel document se spune : un regat atit
de nobil, atit de stralucit, astazi a decetzut si
s-a pradat atit in cele spirituale, cit si in cele
vremelnice si prin navalirile dusmanoase ale
cumanilor, tatarilor si schismaticilor a ajuns
aproape nimic". intrucit schismatici" erau con-
siderati ortodocsii, adica romanii, este vorba,
evident, de anumite actiuni ale acestora in-
dreptate impotriva regatului maghiar, aflat in
criza. De altfel, consideram necesar sa subli-
niem faptul ca starea de anarhie din regatul
maghiar avea o anumita vechime, fapt ce a
permis ca in conjunctu-a respectivä sä se con-

45
www.dacoromanica.ro
solideze domnia din Tara Romgneascä, impo-
triva careia regele maghiar nu putea interveni,
deoarece cum spunea G. Bratianu lup-
tele launtrice au oprit once posibilitate de ex-
pan-siune sau de interventie a coroanei ungu-
reqti intr-o regiune ce mai fusese revendicata
de ea in alte imprejurari". Ca fixare In timp,
anarhia Incepuse Inca din preajma anului 1290
(data descalecatului" din cronici), cind dupà
cele stipulate in cronica din Bratislava erau
vremurile de deadere si desfiintare a Ungariei
(tempore istius regis Latizlai cepit Hungaria
deflecti ac anichilari). Mai tirziu, la 1298, con-
gregatia generalä convocatà de regele Andrei
al 111-lea constata ca regatul maghiar, slabit
de prea grozave pustiiri", era gata de pit-
busire", clatinIndu-se din toate partile". Se
Intelege ca, In aceste conditii, regatul maghiar
nu mai putea Intreprinde expeditii militare de
genul aceleia organizate impotriva lui Litovoi.
Se Intelege, de asemenea, ca starea de anarhie
existentä nu putea declt sä se accentueze dupa
1301, chid Ungaria a ramas fära rege.
Ajungind rege al Boemiei, dupa moartea ta-
talui sail (1305), Venceslav a renuntat la co-
roana Ungariei In faVoarea lui Otto de Bavaria,
un om de factura' slabä, care dei incoronat

46
www.dacoromanica.ro
0 el ca rege nu reu*e*te sd se impund
marilor stäpIni feudali.
In 1307, cautind ajutor pentru pästrarea tro-
nului, Otto de Bavaria a venit in Transilvania,
la cunoscaul voievod Ladislau Borq, pe a and
fiica a cerut-o In cäsatorie, convins fiind cA,
avind sprijinul lui Ladislau, va putea pästra
coroana. Voievodul transilvan a refuzat sd-i dea
fiica de sotie lui Otto ; ba mai mult, I-a arestat
pe Otto de Bavaria si i-a confiscar coroana.
Otto a fost trimis apoi voievodului românilor",
dupä cum spune cronicarul Ottocar de Stiria.
Cei mai multi istorici au väzut in acest voie-
vod al romänilor pe domnul Tärii Rom'ane0i,
stat aflat la inceputul secolului al XIV-lea In
plin proces de constituire ; existind un voievod
al romänilor, exista, evident, 0 o tard a romä-
nilor care ajunsese a fi cunoscutd 0 dincolo de
hotare. Un grup mal restrins de istorici au con-
siderat cä voievodul in cauzA I0 avea sediul in
Fägäraq sau in Marhmureq, ba chiar In Mol-
dova. Problema este greu de lämurit. In textul
oronicii la care ne-am referit nu se precizeazä
uncle era situat voievodul de peste pädure".
Revenind la domnia lui Ladislau Bors, §tim
cä in anul 1308 acesta 0-a cAsAtorit film cu
tefan Uro4 al Serbiei, de alianta cäruia urmä-
rea sä se slujeascd In lupta impotriva lui Carol

47
www.dacoromanica.ro
Robert, rege cäruia i se supusese §i partida
favorabild lui Otto de Bavaria §i care era spri-
jinit §i de papalitate.
Indepartarea lui Otto de Bavaria de la tronul
Ungariei a u§urat, In parte, pozitia lui Carol
Robert, ales rege la 27 noiembrie 1308. La refu-
zul lui Ladislau de a inapoia coroana regalA,
papa a trimis in Transilvania pe cardinalul
Gentile, care a reu§it sA obtinä excomunicarea
voievodului transilvänean (25 decembrie 1309)
pe motivul sA acesta catolic fiind §i-a
cAsätorit fiica cu fiul lui Uro§, apreciat ca fiind
rAtAcit de la dreapta credinte. Ladislau era
considerat sprijinitor al ereticilor §i du§man
al credintei", iar Intreg teritoriul stäpinit de el
§i de sprijinitorii sdi atit dincolo cit §i din-
coace de pAdure" a fost supus interdictiei bise-
rice§ti. In plus, Ladislau a fost somat sd pre-
dea pinA la 2 februarie 1310 coroana regalA,
in caz contrar fiind pasibil de pedepsele prevA-
zute de lege.
Excomunioarea cititä In toate bisericile
in dangAte de clopote §i cu candelele aprinse
a produs efectul a§teptat ; la 8 aprilie 1310,
Ladislau Bor§ a semnat la Seghedin o decla-
ratie prin care promitea sä recunosed ca domn
natural §'1 legitim" al Ungariei pe Carol Ro-
bert. Aceasta insemna desfiintarea puterii sale

www.dacoromanica.ro
48
nelitnitate de voievod in Regnum Transilva-
num".
De aceastA stare de lucruri va fi profitat,
desigur, si voievodul de la sud de Carpati. DupA
cum arAta D. Onciul, in timpul interregnului
ce a urmat in Ungaria (1301-1308), voievodul
transalpin, cum D. numeau ungurii, a cistigat o
putere suverand in toatä Tara RomaneascA.
cum se numea noul principat unit".
DupA opinia lui Constantin C. Giurescu, vo-
ievodul de la Arges a reusit in acest timp
sd-si rotunjeascA hotarele, fall sA se teamä
de vreo interventie din partea ungurilor care
erau ocupati la ei acasA de lupta pentru tron".
Alti istorici (D. Onciul, G. BrAtianu) au susti-
nut a in timpul interregnului din Ungaria,
Basarab ar fi ocupat si banatul Severinului.
Din cele consemnate mai sus se poate for-
mula o concluzie demnd de retinut si anume
faptul cA in procesul de constituire a Tarii Ro-.
meinegi, Transilvania a avut un rol de seamei,
slabind prin lupta in care ea se angajase rega-
tul maghiar ramas lard rege, indepartind pen-
tru un timp stapinirea ungara de unja Carpa-
filor si inlesnind-astfel detasarea Tarii Roma-
nesti din sfera de influenta a regatului. Tinem
sa mai subliniem Inca* o data* faptul CA voievodul
de la Arges a profitat din plin de conjunctura

49
www.dacoromanica.ro
externa favorabila ce se crease actionind in
directia &eased a extinderii si consolidarii
stapinirii statului de la sud de Carpati.
In legatura cu zona geograficä de unde avea
sa inceapa amplul proces de constituire a sta-
tului feudal Tara Romaneasca s-uu exprimat,
In esenta, doua puncte de vedere : unul potri-
vit caruia unificarea politic& ar fi pornit dinspre
Oltenia spre Muntenia si un altul dupa care
unificarea s-ar fi fäcut dinspre Muntenia spre
Oltenia.
In Tara Romaneasca existau in acea vreme
cloud principale centre organizate politice4te :
unul in Oltenia, altul in regiunea deluroasd din
nordul Munteniei, unde fiintase voievodatul
lui Seneslau. Analiza si interpretarea izvoarelor
referitoare la epoca tratata ne duc la concluzia
ca unirea teritoriului Teiril Romdnegi sub ace-
eafi cirmuire fi. foimarea unui stat unitar este
opera voievodului de la Argef *, urma§ul lui
Seneslau, caruia i s-au supus, recunoscindu-1
domn, ceilalti conducätori politici din tara. Acest

* In rezumatul tezei de doctorat cu titlul Dezvo/-

tarea economica # sociald a wezdri/or din bazinul
millociu al Argefului in secolele XXIV, Panait I.
Panait aratä, printre allele, al bazinul mijlociu al
Argewlui beneficiaza de cea mai pronuntatà aglo-
merare de sate din intreaga cimpie romanfi" (Bucu-
re*ti, 1976, p. 8-9).

50
www.dacoromanica.ro
fapt este inregistrat, de altfel, mg tirziu, in
cronica *if, in care se afirmä ca dup& descA-
lecatul" lui Negru vodä, Basarabegtii din Olte-
nia (adic& stadmogii Craiovegtilor) cu tdatA bo-
ierimea local& au venit gi s-au inchinat" lui
Negru vodä. 0 atare inchinare incheia un pro-
ces care nu era altceva .decit unificarea statu-
lui ce gi-a luat numele de Tara RomâxteascA.
0 seam& de istorici, printre care Bogdan Pe-
triceicu Hasdeu, D. Onciul, I. Conea gi atefan
a tefänescu, sustin ca unificarea teritorialä s-a
fäcut dinspre Oltenia spre Muntenia de cdtre
urmagii lui Litovoi sau de cdtre Litovoi al II-lea.
Oonsiderind (ca gi D. Onciul gi A. D. Xeno-
pol) cä in Oltenia viata politic& a fost mult
mai complex& mai continua gi mai inaintatä
decit la räsdrit de Olt", gi cd sub conducerea
lui Litovoi in acea arie geografic& s-a plamä-
dit o evident& migcare de independent& I. Co-
nea sustinea, de pildä, ca Oltenia a fost lea-
gänul intemeierii muntene".
Lstoricuil A. Sacerdoteanu a remarcat ins&
contradictia dintre opiniile lui Onciul care
aratA in repetate rinduri ca Oltenia Basara-
bilor... era mai dezvoltatA politic decit tara de
la räsärit de Olt gi totugi Basarabii stilt aceia
care se inchinä lui Negru \Todd cdruia ii gi
urmeazA in domnie, Mr& a rezulta de undeva

51
www.dacoromanica.ro
ca. s-a produs acolo o desherenta. Inchinarea in
sine presupune ins& tocmai o situatie inversa:
cel care o prime§te este feudalul mai puternic".
Intrucit sapaturile arheologice efectuate la
Curtea de Arge§ au dovedit ca a existat in
respectivul ora § voievodal un centru politic dis-
tinct Inca din secolul al XIII-lea, centru nedo-
vedit Inca in aria teritoriala a Olteniei §i cum
tot la Curtea de Arge§ s-a stabilit prima capi-
talä a Tarii Romane§ti, nu incape aproape nici
o incloida di de aci a pornit procesul de unifi-
care teritoried.
Dupa cum spunea Nicolae Iorga, intr-o lume
de vai in care romanii träisera pima acum rk-
leti, cu toate cuprinderile, mai mult teoretice,
In «ten», valea Arge§ului a ajuns a-§i impune
voievodul, care e acuma domnul romanesc, cu
tendinta de a ocupa tot teritoriul locuit de
neam".
Consemnind un astfel de punct de vedere,
apreciem, totodata, ca va fi fost posibil ca uni-
ficarea teritoriala despre care discutam sa fi
mers paralel in Muntenia (realizatä de urma§ii
lui Seneslau) §i in Oltenia (unde opera a fost
indeplinita de Litovoi §i urma§ii säi). Este greu
de stabilit data la care cele cloud centre de
putere politica (Muntenia §1 Oltenia) au ajuns
sa se uneasca intr-un singur stat. De aseme-
52
www.dacoromanica.ro
nea, este dificil sa se aprecieze exact pe ce
intindere de timp s-a infaptuit aceasta unifi-
care. Dupa cum sublinia D. Onciul, dualitatea
politica' a Tarii Romane§ti s-a pastrat i dupa
Intemeierea statullli prin raminerea intr-o pozi-
ie autonoma pentru o anumita peri-
°add' a banatului Craiovei.
Nu cunoa§tem conditiile In care Basarab Inte-
meietorul a fost ales sau recunoscut ca domn
al intregii taxi ; nu tim nici daca In intreprin-
derea sa voievodul a utilizat forta pentru a sill
pe unele capetenii politice sa-1 recunoasca In
calitate de conducator unic sau daca acele cape-
tenii s-au supus de bunavoie lui Basarab. Din
lipsa unor izvoare certe, o astfel de problema'
ramfne, deocamdata, neelucidata.
Tn legatura cu Unificarea propriu-zisa, nu
tim cu certitudine cum a decurs In mod con-
cret acest proces, daca e numai opera lui Basa-
rab sau daca actiunea de unificare Incepuse
Inainte de el, adica 'Inca din vremea lui Tiho-
mir, dupa cum sustine Nicolae Iorga*. Ilustrul
istoric aprecia, de exemplu, ca Basarab nu e

* In anul 1922 Nicolae rorga afirma : Seneslau de

la Arges sau mai sigur urmasul sdu Tugomir sau
Tihomir a reusit sa uneascli cele douà voievodate
situate de-a stinga Oltului".

53
www.dacoromanica.ro
un intemeietor, ci un continuator, dar la urma
vi un eliberator".
Din lipsà de documente de prima mina, s-au
propus diferite ipoteze atit asupra datei, cit vi
a modului In care diversele zone teritoriale ale
Tarii Românevti au intrat in componenta statu-
lui feudal condus de Basarab. Astfel, dupa opi-
nia lui A. Bunea, este aproape sigur ca inca
loan Tihomir vi-a extins stapinirea vi de-a
dreapta Oltului asupra Viril voievodului Litovoi,
cazut in luptä cu ungurii la 1279, vi asupra
Severinului", unde dupä 1291 nu mai
sint vtiri sigure despre existenta unui ban ma-
ghiar al Severinului. Alti istorici, ca I. C. Filitti,
au sustinut ca stapinirea voievodului de la
Argev s-ar fi intins pe la 1330 mai Intli spre
Cimpulung. Profitind apoi de un icomplex de
imprejurari favorabile petrecute In Transilva-
nia, Basarab !vi va Intinde stapinirea mai intli
In Lovivtea sau Tara Lovistei* (probabil Intre
anii 1311-1319), iar apoi asupra intregii Olte-
nii, deci vi a Banatului de Severin.

* Dupà I. Conea, Tara Lovistei era constituità din

bazinul Titesti-Brezoi, din zona confluentei Lotrului
cu Oltul, cuprinzind Irisa si asezarile de pe malea
Lotrului, arie teritoria1á unde ar fi existat inca din
secolul al XIII-lea o tara", adici un mic stat, mai
mult sau mai putin autonom".

54
www.dacoromanica.ro
 Pornind de la faptul ca In documentele lui
Carol Robert relative la cauzele care au dus la
conflictul din 1330 dintre rtgele Carol Robert
si volevadul de Ia Arges -nu se afirmä ea Basa-
rab ar fi ocupat unele parti ale regatului ma-
ghiar, ci doar ca le detinea (detinebantur), deci
fusesera luate in stapinire mult mai inainte de
1330, D. Onciul sustine si el ca unele teritorii
ale Tarii Romanesti printre care, probabil,
si banatul de Severin s'i ampulungul au
intrat In posesia voievozilor romani In timpul
interregnului din Ungaria din anii 1301-1308,
cind nu domnea Inca Basarab, ci tatäl sau Tiho-
mir. Faptul ca la 1332 numele de Tihomir era
cunoscut la curtea lui Carol Robert, ne poate
duce la concluzia ca voievodul roman avusese
deja relatii cu regatul maghiar, relatii pe care
nu le cunoastem.
La cele discutate mai sus socotim util sa
mai adaugam ca dupa traditia Inregistrata de
cronici, directia din care a inceput sa se pro-
duca unificarea propriu-zisa a statului feudal
Tara Romaneasca ar fi fost de la nord la sud :
Radu Negru ar fi fost mai Intl la Cimpulung,
de acolo a descalecat la Arges", unde si-a fixat
capitala, dupa care noroadele ce pogorlse cu
din' sul, unii s-au did pre supt podgorie, ajun-
gind grid In apa Siretului si pia la Braila ;
55
www.dacoromanica.ro
iar altii s-au tins in jos, preste tot locul, de
au facut ora§e §i sate pinä in marginea Dunärii
§*1 pind in Olt". Intrucit respectivele zone teri-
toriale fuseserä locuite §i stäpinite de romani,
nu poate fi vorba de o coborire propriu-zisA a
noroadelor" lui Negru \ma in acele zone, ci
de intrarea teritoriilor respective sub autorita-
tea lui Basarab, evident pe masura alungdrii
tatarilor de pe acele plaiuri românesti*.
Afirmatia cronicil cd Radu Negru ar fi co-
borlt mai intii la Cimpulung §i apoi la .Arge§
(sau la Curtea de Arge§) este pug la indo-
laid, printre altele, §i. de existenta in aceasta"
din urmä localitate a unui centru politic mai

* Intr-o cercetare amplA si documentatA, istoricul

Panait I. Panait a stabilit caracterul exploziv de-
mografic pe care secolul al XIV-lea 11 aduce cel putin
In zona centralA a Cimpiei romAne". FärA a prelua
mecanic informatia cronicii referitoare la coborIrea
populatiei de la mtmte spre cimpic, autorul citat mai
sus se referA la o pulsatie demografick singura care
poate sta la baza explicatiei Indesirii asezArilor ru-
rale". AceastA pulsatie" era posibilA datorità exis-
tentei unui rezervor demografic In zona subcarpatica
a viitorului stat Tara RomaneascA. Panait I. Panait
a constatat a Indesirea satelor de chnpie, mai
precis a acelora din Muntenia, a continuat In tot
decursul acestui veac". Nu este vorba deci de
popularea unor zone desarte, ci de o Indesire a ase-
arilor sAteste (Cercetarea arheologicd a cu/turii ma-
teriale din Tara Romdneased in secolul al XIV-lea,
In Studii si cercetAri de istorie veche" nr. 2, 1971,
p. 251-252).

56
www.dacoromanica.ro
vechi, adicd din secolul al XIII-lea, unde §i-au
avut resedinta Seneslau s'i urmasii lui.
Dupd unele aprecien i demne de a fi luate in
seam& Basarab si-a mutat temporar resedinta la
Cimpulung dupä 1330, cind vechea asezare a
scaunului voievodal de la Curtea de Arges a
fost probabil pustiitd de oastea maghiard in
imprejurdri pe care le vom releva la locul
potrivit.
at priveste teritoriile din partea de sud a
viitorului stat feudal Tara komdneascd, ele vor
fi intrat in componenta tä.rii lui Basarab inainte
de anul 1323, atunci cind °stile voievodului de
la Arges au trecut Dundrea pentru a ajuta
In luptä pe tarul bulgarilor.
Dei nu cunoastem in amdnunt procesul de
inglobare in statul feudal Tara Romaneascd a
diverselor arii geografice ale sale, un /ucru este
sigur : teritoriile respective au intrat pe rind
in componenta statului. Directiile de extindere
ale acestuia par a fi fost mai intii spre apus,
apoi spre sud si rdsdrit. 0 astfel de opinie ni
se pare logicd. In legatura cu aceasta riu tre-
buie sd uitdm cd Basarab nu dispunea la !nee-
put de forta necesard pentru a-i supune dintr-o
datd pe ceilalti voievozi ; supunerea lor s-a
Malt, evident, pe rind.

57
www.dacoromanica.ro
 Putem considera, oricum, ea procesul de uni-
ficare stated fusese incheiat la 1324, cind
Basarab este numit in documentele regelui
Ungariei voievodui Tara Romelnqti. Numai
avind un stat mare, puternic 0 destul de bine
organizat, a putut Basarab sA reu§eascA ceea
ce nu izbutise Litovoi : sä faring& puternica ar-
matà a statului maghiart la 1330.
DacA termenul de Incheiere a procesului de
formare a statului feudal Tara Romfineasea
este atestat de docurhentul din 1324, ni se pare
mult mal greu de stabilit data chid a Inceput
acest proces. Tinind totu0 seama de conditiile
externe care au inlesnit constituirea statului,
cei mai multi istorici romAni au admis cA opera
lui Basarab s-a desfA§urat In primele decenii
ale secolului al XIV-lea. DupA P. P. Panaitescu,
de exemplu, Intemeierea are loe Intre 1299
1324". De altfel, nu trebuie sA uitAm cA cea
mai veche relatare externA scrisA despre des-
cAlecat" *, cea a raguzanului Luccari, da ca datA
a acestuia an.ul 1310, an la care se presupune
ca. a Inceput domnia lui Basarab.

* Ve7.1 amanunte despre aceasta problema si despre

modul cum s-a creat legenda descalecatulur In vre-
mea domniei lui Matel Basarab la N. Stoicescu,
Descdiecat" fi intenteiere" In istoria Tart{ Roma-
nqti (Revista de istorie", 1980, nr. 1, p. 43-61).

58
www.dacoromanica.ro
 In abordarea aspectelor de mai Inainte
Intr-o strinsä aegaturd cu ele, considerära ne-
cesar sa reliefdm, In mod succint, i unele
consideratii referitoare la problema dualismului
politic romdnesc In evul mediu, problema stu-
diatä pe larg de P. P. Panaitescu. Formarea
existenta a doud state romanesti sublinia
reputatul istoric s-a datorat i faptului ca
Transilvania centrul unificator a fost
ocupati de regatul ungar, asezdrii geografice a
celor cloud täri rämase libere, orientdrii dru-
murilor de comert ce le sträbäteau, precum
traditiei dinastice, fiecare tard avindu-si dinas-
tia sa.
De altfel, formarea a mai multor state feu-
dale romanesti asa-numitul pluralism sta-
tal nu este un fenomen specific istoriei po-
porului roman. Cauze obiective, economice
politice, au facut ca In evul mediu nume-
roase alte popoare (francez, german, italian,
rus si allele) sd trdiascd In limitele mai multor
formatiuni politice, Mil ca aceastd divizare po-
Mica' sd prejudicieze unitätii lor etnice.
mitarea politicd-teTitoriald este, deci, o reali-
tate In care au, trait numeroase popoare, astfel
IncIt nu trebuie sA surprindä pe nimeni faptul
cd i societatea feudal:a romaneasa a cunoscut
un asemenea fenomen. Existenta statului feu-

59
www.dacoromanica.ro
dal Moldova, alaturi de Tara Romaneasca si
respectiv de Transilvania, state romanesti, state
ale romanilor, nu Inseamna a In spatiul car-
pato-danubiano-pontic existau mai multe po-
poare, ci a acelasi popor, adica romanii de
dincoace si de dincolo de lantul Carpatilor traiau
In mai multe unitati statale ca fii ai unui popor
Cu o etnie unica, popor cu o vechime bimile-
nara. Faptul a datorita unui complex de fac-
tori romá'nii au trait In evul mediu In mai multe
state nu Indreptateste In niel un fel si In niel
un caz parerea gresita, nestiintifica a unor isto-
rici straini, dupa care moldovenii ar fi un neam
aparte, cu o limba moldoveneasca, lar valahii,
care au locuit In Muntenia, ar fi constituit, chi-
purile, un alt neam. Dupa o asemenea logia",
ar Insemnia sa admitem ca bavarezii sau saxonii
nu sint germani pentru faptul a au locuit In
state separate, sau a milanezii, venetienii, ge-
novezii s.a. constituie fiecare un alt popor decIt
cel italian, pentru ca. si ei au avut state aparte
Inainte de unificarea Italiei.
Statul condus de Basarab s-a numit dintru
Inceput Tara Romá'neasca, adia tara locuita de
romani. Acest nume arata a locuitorii sai aveau
constiinta originii romane. Evident a numele
de Tara Romaneasa, numele cel vechi al prin-
cipatului muntean, Inseamna, fax% Indoialä, o

60
www.dacoromanica.ro
notiune care s-a transmis pe cale populara din
timpurile foarte vechi ale Imperiului", spunea
pe bunä dreptate Nicolae Iorga. Faptul cá tara
s-a numit de la inceput Romaneascä arata
marele istoric coincide cu o conceptie natio-
nalä, echivalentd cu conceptia teritoriald, bazä
modern& pentru statele apusului Europei".
Forta traditiei era atit de puternicä si con-
*Uinta originii etnice atit de vie sustine
pe drept cuvint ?tefan tefanescu Ludt cel
dintii stat care a luat nastere pe teritoriul
Romaniei nord-dunärene s-a numit Tara Roma-
neasca (Cu un termen slay Valahia)".
Explicatia data de unii cercetatori (de exem-
plu Octavian Popa) dupa care Tara Roma-
neasca s-ar fi numit asa deoarece descalecatorii
au venit din vechea Tara Romaneasca Terra
Blaccorum", nu ni se pare intemelata ; intrucit
locuitorii Munteniei stiau si ei ca grit romani,
nu era nevoie sa le aducä aminte de aceasta
fratii lor de peste munti.
Primul stat feudal independent apärut pe te-
ritoriul patriei a luat deci numele neamului :
tara locuitli de romeini. Mud a apärut a doua
tara româneascä, Moldova, se intelege a aceas-
ta nu s-a mai putut numi tot Tara Romaneasca,
dei era locuitä de acelasi popor. Ea si-a luat
numele de Moldova, dupa rtul si regiunea de

61
www.dacoromanica.ro
unde a inceput dezvoltarea sa. Se intelege ca
aceasta nu poate constitui nici mAcar o supo-
zitie precum ca moldovenii ar fi alt popor decIt
locuitorii Tarii Romanesti, asa cum sustin unii
istorici strAini.
0 puternica dovada a constiintei unitAtii de
neam la moldoveni este aceea ca ei nu au
numit niciodata Muntenia Tara Romaneasca, ci
Tara Munteneasca, ei stiind, desigur, foarte
bine ca si tara lor era tot o tara romaneasca.
Faptul acesta este relief at cu aria de Stefan
cel Mare la 1478, cind, refer'indu-se la Tara
RomaneascA, o numeste simplu s'i edificator
Faltra Valachia", adicA cealalta Tara Roma.-
neasca, marele domnitor roman stiind si el prea
bine cA si Moldova era o Valahie, adica o Tara
Romaneasca.
DupA cum s-a aratat, constituirea statului
feudal Tara Romaneasca urmata la scurta
vreme de aceea a Moldovei, dui:A exemplul
primei libertAti romanesti", cum spunea Nico-
lae Iorga a asigurat poporului nostru cadrul
politic necesar dezvoltArii sale si 1-a pus la
adApost de cuprihderea sa In trontierele puter-
nicelor regate sau imperii vecine care desfä-
surau fära nici o exceptie o politica' de
expansiune fAtisA, sprijinità atit pe forta arme-
lor, at si pe diplomatie sau pe propaganda reli-
gioasA.
62
www.dacoromanica.ro
 acelasi timp, existenta statului, a unei
organizari politice, administrative, judiciare,
militare i ecleziastice ou trasaturi specifice, a
conferit romanilor o identitate politic& färä de
care nu se putea concepe hi evul mediu o
existent& de-sine-statatoire.
Fiind par* din acelasi intreg, statele feudale
românesti Tara Romdneascd, Moldova si Tran-
silvania se vor Intl& i dezvolta in mod legio
prin strinse si active legaturi pe toate planurile.
Referin.du-se la mobilurile, la caracterul si la
intensitatea acestor legaturi, tovaräsul Nicolae
Ceausescu sublinia : Este stiut ca. In conditiile
orinduirii feudale a carel caracteristic& era
fàrimitarea statara si pe teritoriul tarn noas-
tre s-au constituit nuclee administrativ-politice
diferite : Tara Romaneasca, Moldova, Transilva-
nia. Cu toate acestea, datoritä omogenitatii
structurii economice, sociale i culturale a in-
tregului teritoriu locuit de romfini, limbii uni-
tare, precum i puternicei constiinte a originii
comune a locuitorilor, intre cele trei state s-au
dezvoltat permanent contacte si legaturi multi-
laterale intense. Necontenit au avut loe schim-
buri de bunuri materiale, o.puternica circulatie
de idei, de opere de culturA i arta si, mai
presus de once, s-a 1nchegat oonstiinta necesi-
tatii luptei unite impotriva cotropitorilor, a dus-
manilor comuni".

www.dacoromanica.ro
 II

POLITICA EXTERNA
A LUI BASARAB INTEMEIETORUL

Incepinduii domnia in jurul anului 1310,

dupa moartea tatalui au Tihomir, voievodul
Basarab I * a promovat o politica de Intelegere
cu vecinii sal. 0 astfel de politic& inteligenta

* In literatura istorica romaneasca s-a discutat

foarte mult despre originea numelui lui Basarab. Se
pare Ca cele mai Indreptatite opinii In aceasta pri-
vinta sInt acelea care considera ca numele respectiv
ar fi de origine cumana si Inseamna tatal care
supune", adica tatal dominator". Dupa parerea
noastra, domnul rarii Romdnesti a putut sd capete
supranumele de Basarab dupd ce a rewit sd. supund
# sel domine resturile neamurilor turanice care lo-
cuiau in f osta Cumanie N eagrd. Dec& admitem ca
Basarab a fost legendarul Negru voda, Intemeietorul
statului, ni se pare logicd explicatia data de Stefan
Stefanescu si de alti istorici, care sustin ca. voievodul
de la Arges s-a numit Negru deoarece a lnvins pe
Mari' negri ce locuiau fosta Cumanie Neagra ; In
felul acesta a devenit si Basarab (numit astfel de
supusii sal), iar cele doua notiuni se Impaca. foarte

64
www.dacoromanica.ro
 realista avea sa devina traditionalti pentru
succesorii &Ai la tron.

bine si se completeazä Basarab, cel care a su pus pe

tdtarii negri, a devenit Negru vodd. Admitind un
astfel de punct de vedere, ar lnsemna sft fim de
acord i cu faptul cA Basarab, respectiv Negru voda
erau supranume izvorlte din faptele sale care l-au
facut vestit raft In tara cit si peste hotarele ei. In-
trucit pina acum, dupa *Uinta noastra, nimeni nu s-a
endit sa explice impreund, nu separat, cele douft nu-
miri Basarab s't Negru vodft cu sensurile de mai
sus, ni se pare ca punctul de vedere emis de noi poste
constitui o buna cale de Intelegere mai deplinii a
problemei aflate In discutie. In ceea ce ne priveste,
nu avem nici de departe pretentia ca interpretarea
data de noi calor doua ntuniri a elucidat o atare
problema. Emiterea de catre noi a unor puncte de
vedere a avut doar menirea de a of eri istoricilor
nostri prilejuri de reflectie in aceasta interesanta
problema. Vom conchide subliniind ca numele Ba-
sarab poate fi de origine cumand, dar cd voievodul
care purta acest nume a fost romdn domnul ro-
mdnilor, asa cum marturisesc cronicile i documen-
tele maghiare. Indiferent deci de nume sau de supra-
nume, Basarab a fost romdn qi a luptat cu toata
puterea mintii si a bratelor pentru cauza romanilor.
Dinastia ui Basarab s-a identificat Intr-atit cu tare
pe care o conduces Incit la 1419 regele Sigisrnund de
Luxemburg arftta ca tara Ungrovlahiei este Basara-
beascd",
Mal socotirn important de subliniat 1 faptul cA in
unele izvoare sirbesti, Incepind din vremea domniei
lui Basarab, tare acestuia este numita Basarabina
zemlje", cum i se spune la 1349 s't 1357. Mal tirziu
In 1396, Vlad Uzurpatorul se va intitula woyewoda
Bessarabie", jar tara stapinita de el woyewodatum
Bessarabie", asa cum la 1395 Stefan I, domnul Mol-
dovei, se obliga iiata de regele Poloniei sa-i dea ajutor
Impotriva oricarui dusman, printre altii l Impotriva
voievodului Basarabiei".

65
www.dacoromanica.ro
 Urmarind sa fie tare in interior §i sd con-
vietuiascA In pace §i liniste cu vecinii, Basarab
§i-a asigurat relatii foarte strinse cu tarartul bul-
gar. Dupd unii istorici (I. Lupa, t. tefä-
nescu s.a.), aceste relatii ar fi fost determinate
de hotarirea lui Basarab de a se opune tendin-
telor de expansiune ale lui Carol Robert. In
virtutea unor 1ntelegeri pe care le-a avut Cu
taratul bulgar, Basarab a venit uneori in mod
direct In sprijinul säu, in unele momente chiar
cu efective de luptatori. Prima stire cunoscutä
priveste ajutorul masiv dat de Basarab tarului
Mihail al III-lea i§man in 1323, la urcarea
acestuia pe tron. Dupd cronicarul bizantin I.
Cantacuzino, Mihail, stringindu-§i oastea pro-
prie si primind Intr-ajutor nu putin s'i de la
ungro-vlahi si Inca si de la sciti". (tdtari), a
pornit impotriva bizantinilor care Incercau sä
ocupe Bulgaria.
Nepotul lui Mihail al III-lea i§man, pe
numele säu Alexandru, a fost cdsätorit cu Teo-
dora, fiica lui Basarab, alianta dintre cei doi
suverani fiind Intäritä astfel s'i prin legAturi de
rudenie.
Basarab a rAmas credincios acestel aliante
sud-dun&rene, trimitind un nou ajutor militar
tarului Mihail in lupta dusä de acesta Impo-
triva lui stefan Urog al III-lea, craiul sirbilor ;

66
www.dacoromanica.ro
o§tenii lui Mihail §i aliaIii sai au fost insa in-
frinti in incle§tarea de la Velbujd, din 28 iulie
1330. Dupä opinia lui Nicolae Iorga, prin inter-
ventia sa in conflictele de la sudul Dunärii,
Basarab urmärea sä asigure un anume echili-
bru" intre statele din aceasta regiune.
t-irea despre participarea lui Basarab Ivan-
co", socrul Iarului Alexandru al bulgarilor, §i
Cu cei care trdiesc in vecindtatea tätarilor negri"
la lupta de la Velbujd se gase§te in insem-
narea lui i5tef an Du§an din prefata Zakonicu-
lui ; cele consemnate in acea insemnare au fost
apoi reproduse in principalele letopisete sirbesti.
In aceste izvoare istoriografice, romanii sint nu-
miti Basarabi", dupä numele voievodului lor.
In politica lui Basarab cu vecinii un loc
aparte l-au ocupat raporturile cu regalitatea
Ungarä. Raporturile lui Basarab cu Ungaria
angevinä afirma pe bund dreptate Maria
Holban intr-un studiu publicat in anul 1967
au oferit multä vreme doar prilejul unor
aprecien i gräbite, fdrä a lumina pozitia domnu-
lui roman inainte de limpezirea adusä de vic-
toria sa din anul 1330, care §i ea a fost adesea
infati§atä intr-un mod fantezist sau tendentios".
Intr-adevär, numero§i istorici maghiari (L. Mak-
kai, Daniel Dozsa, Moritz Darvai, L. Elekes §.a.)
au exagerat rolul suzeranitatii regatului ma-
67
www.dacoromanica.ro
ghiar asupra Tani Romane§ti, unii dintre ei
afirmind chiar cá primii voievozi ai acestei tan
ar fi fost numiti de regele Ungariei.
Nicolae Iorga a intuit §i aici just lucrurile
atunci cind a sustinut ea' Angevinii noua
dinastie maghiara adusa din Apus, unde feuda-
lismul cuno§tea formele sale clasice au
introdus in Ungaria o alta conceptie politica
decit aceea a Arpadienilor ; adepti ai unei or-
dini feudale clasice, ei au introdus aceasta or-
dine cu suzerani §i vasali §i in relatiile lor cu
tArile vecine care nu cunoscusera Inca astfel
de forme feudale clasice.
La baza acestei suzeranitati erau situate
drepturile" pe care considera ca le are regele
maghiar asupra Cumaniei, adica asupra partii
de rdsarit a Munteniei §i a sudului Moldovei.
Dui:a cum a al-Mat D. Onciul, pretentiile coroa-
nei maghiare asupra acestor teritorii romane§ti
i§i au originea in cuceririle cavalerilor teutoni
care au reu§it sa ocupe pe seama coroanei o
parte a tarii de dincolo de munti (ultra montes
nivium), numita parte a Cumaniei (partem Co-
manie). Dupa Infringerea suferita de la tatari la
Kalga (1223), o parte a cumanilor a cenit pro-
tectoratul regelui maghiar, ceea ce 1--a indrepta-
lit pe regele Ungariei ca din anul 1223 inainte
sa poarte §i titlul de rege al Cumaniei. Fiind

68
www.dacoromanica.ro
 rege al Cumaniei, suveranul maghiar consi-
dera ca era indreptatit sá revendice teritoriul
locuit de acesti supusi ai säi, trecuti in mare
parte mai apoi, pentru a scapa de amenintarile
tatarilor, in regatul Ungariei i in Transilvania.
Unii istorici au explicat in alt mod adica
unilateral suzeranitatea regelui Ungariei asu-
pra domnului Tarii Romanesti. Statul ungu-
resc spunea P. P. Panaitescu avea nevoie
pentru desfacerea marfurilor sale din Ardeal de
drumul Oltului si de al Drailei ; de aceea a
ajutat cu ostile sale pe voievodul roman care
asigura eliberarea acestor cài i l-a luat sub
ocrotirea lui. Tara a primit vasalitatea ungu-
reasca ca o alianta in vederea ajutorului im-
potriva paginilor". Dealtfel, i cu alt prilej,
marele istoric explica orientarea politica a Tarii
Rom'anesti spre Ungaria i prin interesele eco-
nomice ale acestor puteri vecine. Si aici (in
Tara Romaneasca n.a.), ca si in Moldova,
vasalitatea in forme feudale fata de Ungaria a
fost o urmare a legdturilor comerciale, o asi-
gurare a drumului de scurgere si de aducere a
marfurilor. Dar drumurile principale ale nego-
tului venind aici din Ungaria (adica din Transil-
vania n.a.), Tara Româneascd a ramas sub
suzeranitatea coroanei sfintului Stefan". Se in-
telege, desigur, ea nu trebuie sa neglijam latura

69
www.dacoromanica.ro
economicd a problemei, dar dacd ne vom bizui
numai pe un astfel de punct de vedere, nu
NOM putea intelege in toatd complexitatea sa
mult disputata si adesea controversata pro-
blemd legatd de suzeranitatea regatului maghiar.
Dupd cum a ardtat D. Onciul opinie insu-
sitd si reluatd de Iosif chiopul s'i stefan tefd-
nescu pretentiile regatului maghiar de suze-
ranitate asupra teritoriilor de la sud si est de
Carpati se explicd in parte si prin miscarea de
populatie venitä din Transilvania in aceste teri-
torii, intrucit potrivit dreptului feudal al evu-
lui mediu, ocuparea unui teritoriu de cdtre
supus (vasal) era socotitd ca fiind realizatd in
numele stäpinului feudal".
Vasalitatea temporard a domnilor Tdrii
Romänesti fatd de regatul maghiar a mai fost
legatd apoi si de stdpinirea de cdtre acestia a
unor feude la nord de Carpali, asa cum erau
Amlasul si Fdgdrasul, asezdri locuite de romani.
Dui:id cum spunea Nicolae Iorga, era o vasali-
tate speciald care nu incurca intru nimic jocul
liber al politicii vasalului fat:a de interesele
suzeranului, rdminindu-i acestuia numai dreptul
de a-1 declara .infidel» si de a porni, dacd
putea, o campanie de pedepsire, inceputd prin
confiscarea feudelor". Acelasi istoric considera
ea situatia domnului prii Romdnesti fatd de
70
www.dacoromanica.ro
regele maghiar era asemandtoare cu aceea a
regelui Angliei fatd de regele Frantei.
0 problemd interesantd, dar si greu de eluci-
dat pe toate planurile, se referd la relatiile
propriu-zise statornicite intre domnul Tdrii
Romanesti si regale Ungariei. Nu stim aproape
nimic despre inceputurile acestor relatii. Asa
cum a remarcat Nicolae Iorga, existd o strinsa
interdependentä intre evolutia evenimentelor
din Transilvania din acea epoca (oficialitätile de
aici s-au opus multd vreme alegerii si apoi
domniei lui Carol Robert) si cele din Tara
Româneascd, al Cárui domn, profitind de greu-
tdtile prin care trecea coroana maghiard, isi
va fi consolidat pozitia si va fi supus unele
teritorii asupra carora regele va emite preten-
tii mai tirziu. Nicolae Iorga lega chiar data
prestdrii omagiului lui Basarab de supunerea
Transilvaniei de cdtre regele maghiar ; numal
dupd ce si-a supus Transilvania, Carol Robert
l-a putut sili pe Basarab sd depund omagiul
de vasal*.

* Opinia lui G. Györffy dupa care putem pune in

1316 inceputul domniei lui Basarab ca vasal" al re-
gelui Ungariei a fost contestata in studiile sale de
catre Maria Holban ; in aceasta privinta cercetatoarea
a propus o alta datare, problema asupra careia vom
reveni in cadrul tratarii noastre,

71
www.dacoromanica.ro
 Pentru a intelege ceva mai bine imprejurd-
rile in care au inceput relatiile lui Basarab
cu regatul Ungariei va trebui sd ne referim
fie §i pe scurt la evenimentele din Transilvania.
Dupd cum am ardtat in capitolul anterior,
Carol Robert nu a putut obtine coro ana Unga-
riei decit dupd ce a reu§it sd supund pe reputa-
tul voievod al Transilvaniei, Ladislau Bor§.
Destituit din demnitatea de voievod in 1315,
acesta a intrat in strinse legdturi cu fostul
palatin Iacob Kopasz (din familia Bor§), desti-
tuit §i el, precum §i cu renumitele familii
Köszegi §i Gutkeled, apoi cu Matei Csak §1 cu
Moi§ din Transilvania. Se pare ca §i Basarab
urma sd ajute aceastä mare conjuratie impotriva
regelui Ungariei.
Contradictiile dintre Carol Robert §i repre-
zentantii aflati in tabdra potrivnicd lui aveau
sd devind foarte acute, ajungindu-se in anul
1317 la o infruntare direct& care a imbrdcat
aspectul unei rdscoale. Pind la urmd, capii rds-
coalei au fost invin§i rind pe rind, iar räscoala
dezlantuitd impotriva proaspdtului suveran ma-
ghiar indbu§itd. Rdsculatii care au scäpat cu
viatd s-au refugiat in cetatile Ciceu, Deva §i
Lita (In Bihor). Dupd ce castelanul de Ciceu
a trecut de partea lui Carol Robert, oastea
maghiard a reu§it sd infringd rezistenta luptä-
72
www.dacoromanica.ro
torilor lui Stefan Uro§ (aliatul lui Ladislau
Bor§) §i sd ocupe Mehadia, detinutd de un alt
rdzyrdtit, loan, fiul banului Teodor (1321).
Rdma§i stdpini doar pe Deva §i pierzind po-
sibilitatea de ajutor de la Stefan Uro§, fiilor
lui Ladislau Bor§ nu le rarninea altd sperantd
decit sprijinul lui Basarab, domnul Tdrii Roma-
ne§ti. Intrucit o§tile regale ocupaserd Mehadia
§i intrerupseserd astfel legaturile dintre 0.scu-
lati §1 banatul Severinului teritoriu aflat in
stdpinirea domnului Tdrii Romdne§ti , fiii lui
Ladislau au cdutat alte puncte de legdturd cu
tara lui Basarab §i anume prin Carpatii Meri-
dionali. Dupd opinia lui I. Moga, la aceastä
concluzie ne duce un document datat la 5 au-
gust 1322 prin care regele Ungariei declard cd,
in timpul cind Ladislau, fiul fostului voievod
transilvan Ladislau, impreund cu fratii sdi,
rdpiti de ingimfare, cu indräzneald temerard §i
cunoscuta necredintd, s-au ridicat ca rebeli im-
potriva majestdtii noastre, atacind regiuni din
pdrtile Transilvaniei pe care le-au pustiit cu
pdgubitoare incursiuni §i tiranice devastdri, ri-
dicind numeroase piedici in calea sträduintelor
noastre".
In actiunile sale, Carol Robert a fost sustinut
de un anume Nicolae, fiul lui Conrad de Til-
maci, care a dat regelui dovezi de credintd
73
www.dacoromanica.ro
pentru infringerea, umilirea i exterminarea
necredinciosilor" sal; pentru a da, chipurile,
noi dovezi de credintd" fatd de suveranul ma-
ghiar, Nicolae restituise acestuia cetatea Salgo
(din apropierea localitätii Sibiel) impreunä cu
nouä sate din preajma ei. Datoritd acestui fapt
avea sd declare insusi regele a rezultat,
in afard de sporirea stdpinirii noastre, toad
odihna si linistea doritd de credinciosii nostri
din acele parti, impotriva incursiunilor sau ata-
curilor neprevAzute ale adversarilor nostri".
Dupd cum a ardtat I. Moga, faptul cá cetatea
Salgo inchidea una din cele mai importante
trecdtori pentru atacurile venite de peste Car-
pati, dovedeste ca. incursiunile sau atacurile
neprevdzute ale adversarilor amintite in
documentul citat mai sus trebuie rapor-
tate nu numai la actiunea initiatd impotriva
regelui de cAtre fiii lui Ladislau, ci i la
expeditiile pe care le fäcuse sau era de a.steptat
sä le facd Basarab i ostenii sal in sprijinul
fiilor fostului voievod Ladislau Bors. Prin aceste
incursiuni i prin sprijinul acordat fiilor unui
voievod al Transilvaniei care nu se supunea
lui Carol Robert, domnul Tdrii Rom'dnesti nu
urmärea decit intdrirea pozitiei sale si sldbirea
aceleia a regelui maghiar.

74
www.dacoromanica.ro
 Voievodul roman era pe deplin constient cá
avind un aliat credincios la hotarul Tdrii
Românesti cu Transilvania va putea sä facd fatd
cu mai mult succes presiunilor i actiunilor
agresive ascunse sau declarate ale monarhului
maghiar. De altfel, Carol Robert nu se va da in
läturi sä recunoascä in persoana lui Basarab
un dusman al säu. Intr-o diploma regala din
27 martie 1329, regele maghiar aratti
numise pe magistrul Dionisie mai mare peste
cetatea noasträ Mehadia, aflatd la margine, pen-
tru a sta impotriva bulgarilor, a lui Basarab,
voievodul Tdrii Romanesti, a regelui schismatic
al Serbiei si a tätarilor ce ndvdleau neincetat
cu dusmänie, atacind hotarele regatului nostru,
precum i unitatea credintei celei adevärate".
Datoritä abilitätii sale, Dionisie reusise sá pds-
t.reze in pace si nevdtdmate" hotarele rega-
tului impotriva acestor atacuri, pierzind insd
pe timpul unei lupte mai bine de o sutd de
adicä nobili din preajma sa i slujitori de
ai sdi".
Din aceeasi diploma rezultä cd a fost o vreme
in care Basarab era socotit printre dusmanii
regatului maghiar, in aceastä categorie intrind
unele personalitäti sus-puse din Bulgaria, cu
care voievodul roman se afla in bune relatii.
Intrucit diploma se referea la o actiune de
75
www.dacoromanica.ro
cluratd a lui Dionisie (vorbindu-se in ea despre
toti cei care au atacat Mehadia intre 1322 si
1329) este greu de spus cu precizie cind si cit
timp Basarab a putut fi considerat drept adver-
sar periculos al regitului maghiar.
Analizind toate datele cunoscute si tinind
seama cd numirea lui Dionisie ca mai mare"
peste cetatea Mehadia s-a facut in 1322, lar
inchinarea lui Basarab ca vasal al regelui in
1324, Maria Holban a sustinut cd includerea
lui Basarab printre dusmanii impotriva carora
castelanul de la Mehadia trebuia sd-si exercite
vigilenta e valabil6 doar pentru perioada din-
tre 1322 si mijlocul anului 1324"; in acest
timp Basarab stäpinea partea olteneasca a ba-
natului de Severin, iar regele maghiar, cetatea
de hotar a Mehadiei. Avind sub ocupatie acea
fortificatie, oamenii lui Carol Robert puteau
supraveghea si urmäri atit miscArile fdcute de
ostenii lui Basarab in zonele apropiate, cit
si pe cele ale aliatilor sal bulgari.
Informatii certe atestä insd cá in vara anului
1324 relatiile lui Basarab cu Carol Robert erau
bune, intre cei doi suverani avind loe schimburi
de solii. Astfel, la 26 iulie 1324, regele maghiar
rdsplätea pe magistrul Martin, fiul lui Bugar,
comite de SAlaj, printre altele si pentru purta-

76
www.dacoromanica.ro
rea soliilor noastre, in mai multe rinduri, la
Basarab, voievodul nostru al rárii Române§ti
(woyuodam nostrum Transalpinum), unde §i-a
indeplinit slujba soliei sale in chip credincios §i
vredrtic de lauda".
Dupd pdrerea, Mariei Holban cercetätoare
atenta a acestei perioade soliile lui Martin
(mai multe la numdr) aveau ca scop sá ()Mina
pentru regale maghiar intregirea banatului de
Severin cu pdrtile rdsdritene stapinite de Ba-
sarab. Concluzia la care a ajuns cercetätoarea
este cd formula suzeranitätii primite in cele
din urmd de Basarab la o data' necunoscutd
noud, dar posterioard celei de 22 februarie 1324
(cind apare ultima data' calitatea de castelan
de Mehadia), era menitä sà impace pretentiile
regelui Ungariei cu realitatea stdpinirii efec-
tive, continuatd §i mai departe, a Severinului
de catre domnul romdn, dar acum in calitate
de vasal al coroanei ungare". Cu alta cuvinte,
rAminind mai departe stdpin al Severinului §i
ca o recunoa§tere a acestei stdpiniri, Basarab a
acceptat sà devind vasalul regelui maghiar.
Cind s-a produs actul respectiv este greu
de precizat. Tinind seama de faptul cá regale
Carol Robert a fost in Transilvania in iunie-
august 1324, este posibil ca atunci sd fi avut

77
www.dacoromanica.ro
loc o intilnire intre cei doi suverani, intilnire
pregatita de soliile magistrului Martin. Dupd
pdrerea Mariei IIolban, aceastil intilnire * a
putut avea loc la Hateg, unde domnul Tarn
Romane§ti a depus omagiul de vasal dupa tipi-
cul cunoscut ; la 26 iulie 1324 dupa cum se
consemneaza intr-un document de epoca re-
gele Ungariei il considera pe Basarab voievo-
dul nostru".
Alti istorici, ca de pilda Ilie Minea, au susli-
nut ca in 1324 regele maghiar avea nevoie de
colaborarea domnului muntean atit din cauza
evenimentelor din Transilvania, cit §i din pri-
cina pericolului tatar, acestea fiind motivele
care au determinat apropierea lui Carol Robert
de voievodul Basarab. 0 opinie asemanatoare a
fost sustinuta §i de P. P. Panaitescu. Dupa pa-
rerea acestuia, in anul 1324, Basarab, ajutat
de regele maghiar, se lupta cu tatarii" ; la
aceasta lupta s-ar referi §i. o scrisoare papala
din anul 1327, in care Basarab este laudat pen-
tru nimicirea neamurilor pägine", intelegin-

* Cronicarul Ioan de Tirnave plaseazd gresit aceastil

intilnire, Cu doud decenii mai tirziu, el legind-o insä
de o rdscoald a sasidor care a izbucnit in 1324, cind
spune cronicarul voievodul transalpin s-a inchi-
nat regelui.

78
www.dacoromanica.ro
du-se aici, in primul rind, lupta impotriva
tdtarilor *.
In anul 1325, relatiile lui Basarab cu regele
Ungariei par a se fi deteriorat, domnul Tdrii
Romanesti fiind considerat un necredincios".
Anal-11 despre aceasta dintr-o scrisoare data de
magistrul Ladislau, un invätat in medicina
si in stiintd", secretar al cancelariei regale,
care märturisea cd in anul amintit, la 8 iunie,
Stefan, fiul comitelui cuman Parabuh, l-a
ponegrit pe domnul nostru Carol, din mila lui
Dumnezeu ilustrul rege al Ungariei, i 1-a prea-
sldvit pe Basarab transalpinul, necredincios al
sfintei coroane, spre vdtä.marea respectului re-
gesc, (zicind) cd puterea domnului nostru re-
gele nu poate intru nimic sà stea impotrivd
sd se compare cu puterea lui Basarab". Cita
dreptate continea aceastd prevestire aveau
arate evenimentele din 1330, cind, intr-adevdr,
ostile lui Basarab au zdrobit fortele militare
ale regatului maghiar ! Subliniem faptul cd,
la data respectiva, existau in Ungaria oameni

* Este mult mai probabil Irisa ca aceste lupte cu

tdtarii se vor fi desfäsurat in anul 1326, cind
dupä spusele Cronicii prusiene regele Ungariei ar
fi ucis 30 000 de tatari care au depopulat regatul
Aceste lupte sint mult mai apropiate ca data de
anul 1327 in care s-a emis o alta scrisoare, la care
ne vom referi in cele ce urmeazd.

79
www.dacoromanica.ro
care recunosteau cà statul condus de Basarab
era puternic, in plinil dezvoltare 0 afirmare,
caruia regele Carol Robert' nu poate intru ni-
mic sei-i stea impotrivei".
Dupa numai doi ani, adica In 1327, relatiile
dintre cei doi suverani par a fi redevenit nor-
male. Afirmatia poate fi sustinuta cu fapte
idemne de a fi retinute. De pilda, la 1 februarie
1127 papa loan al XXII-lea trimite cite o
scrisoare la citeva personalitati de prima mari-
me si importanta din Transilvania si Tara Ro-
maneasca, printre care §i lui Basarab. In scri-
soarea ce-i fusese adresata, voievodul roman
era lawdat pentru zelul dovedit in stirpirea
neamurilor necredincioase..., dusmani ai crucii"
(prin care se intelegeau paginii eretici : cu-
mani, tatari etc.) din päminturile supuse tie,
asezate in regatul Ungariei" (in terris tibi su-
biectis in regno Hungarie consistentibus). Basa-
rab este numit de papa nobilul barbat Basa-
rab, voievodul transalpin" (nobi/i viro Basarab,
voivoda Transalpino).
Scrisori cu continut asemanator au fost adre-
sate comitelui Solomon de Brasov, lui Toma,
voievodul Transilvaniei, si lui Mikud, banul
Slavoniei.
Faptul ca Basarab apare intr-o situatie simi-
lard cu aceea a doi mari dregatori ai regatului

80
www.dacoromanica.ro
maghiar pare a ardta cà era considerat mai
departe vasalul regelui maghiar.
Nu trebuie sa uitdm insd cà Basarab, neavind
relatii directe cu scaunul papal, papa ii recu-
nostea situatia pe care o avea fatd de regele
rnaghiar dupd spusele acestuia din urind sau a
misionarilor sdi de la curtea regelui apostolic
al Ungariei.
Pornind de la constatarea ca Basarab este
trecut ultimul in registrul papal unde textul
scrisarii este reprodus o singurd data cer-
cetatorul E. Virtosu a considerat ca persona-
jele sint wzate in ordinea importantei
lor politice din interiorul regatului Ungariei,
astfel cá ordinea enumerdrii nu mic§oreazd im-
portanta politicd reald a voievodului Basarab,
nici rolul lui in statul Tdrii Romdne§ti. Aratd,
dimpotrivä, slaba legAturd pe care tara §i voie-
vodul Basarab o aveau cu regatul Ungariei".
Dupd cum a remarcat D. Onciul, pdrtile std.-
pinite de Basarab In regatul Ungariei" (in
regno Hungariae) si supuse jurisdictiei catolice
nu puteau fi identice cu Tara Romdneascd. Isto-
ricul mai remarca apoi cd acele pärti de teri-
torii stdpinite de voievodul roman in regatul
lui Carol Robert urmeazd sd fie confiniile
regatului revendicate de la Basarab dupd std-
ruinta voievodului Transilvaniei, feudele ungu-

81
www.dacoromanica.ro
resti recunoscute apoi lui (Nicolae) Alexandru,
pdrtile de peste munti din titlul domnilor urmd-
tori, cuprinse mai inainte In tara vlahilor din
Transilvania". Conform altor opinii, prin aceste
pdrti" considerate a fi cuprinse in regatul Un-
gariei ar trebui sd se inteleagd Banatul Severi-
nului, aflat in stdpinirea lui Basarab.
Dupd o apreciere bine fondatd a istoricului
tef an Stefänescu, sustinerea activitätii misio-
narilor catolici ar fi fost o dovadd de diplo-
matie a lui Basarab, care atent la schimbdrile
politice care interveneau In cadrul relatiilor
internationale, a stiut sd actioneze in directia
care aducea tdrii conduse de el un plus de
putere si prestigiu".
In anul 1330 relatiile dintre Basarab si Carol
Robert s-au deteriorat se pare brusc. In toamna
acelui an, profitind de faptul cd ostirea lui
Basarab si a aliatilor sal bulgari suferise o in-
fringere grea in lupta de la Velbujd si mizind
probabil pe sldbirea potentialului militar al
Tdrii Romanesti si pe faptul cd voievodul roman
nu avea asigurate promisiuni de ajutor militar
din partea unor aliati potentiali, regele maghiar
a pornit o mare carnpanie impotriva lui Basa-
rab.

www.dacoromanica.ro
 III

BATALLA DE LA POSADA
DIN 9-12 NOIEMBRIE 1330

1. OASTEA TARII ROMANESTI

IN TIMPUL DOMNIEI LUI BASARAB I

Inainte de a ne referi la cauzele si la desfd-

surarea bdtaliei de la Posada, vom incerca sd
conturdm, in linii principale, structura, valoa-
rea si puterea de luptà a oastei Tärii Romdnesti
care va infrunta cu bdrbdtie armata infatuatu-
lui rege maghiar Carol Robert de Anjou.
Izvoarele vremii nu ne dau nici un fel de in-
formatii certe privitoare la mdsurile pe care
le-au luat primii domni ai Tdrii Romanesti pen-
tru organizarea ostirii. Aceasta nu inseamnd
insa ca ilu.strii voievozi romani ai timpului nu
s-au preocupat cu atentie de alcdtuirea unor
structuri militare eficiente, care sd le poatà
garanta apararea boggiilor tärii, a gliei, a inde-
pendentei statului §i chiar stabilitatea domniei.
Izvorite si crescute din solul realitatilor econo-
mice si social-politice specifice, din nevoile si

83
www.dacoromanica.ro
interesele apardrii statului si a oamenilor lui,
aceste structuri incorporau in ele atit experi-
enta si. invdtdmintele luptelor duse in trecut
de inaintasi, obiceiurile, deprinderile si practi-
cile specifice epocii, eft si realitätile rezultate
din cunoasterea armatelor contemporane, toate
acestea apreciate, filtrate si adaptate cu bunä
judecatd. Pornind de la o atentà analizd a
structurii sociale a Tärii Romdnesti din epoca
tratatä, putem sä apreciem cá oastea lui Basa-
rab I se constituia intr-un fel de model clasic"
românesc. Un model clasic", dar nu osificat.
De la el aveau sd porneascd si numerosi alti
mari voievozi ai romdnilor in organizarea osti-
rilor lor pentru a putea face fatd vicisitudinilor
istorice, addugindu-i elemente noi in functie de
dezvoltarea economico-sociald a tärii si implicit
de evolutia armamentului, de valoarea si struc-
tura armatelor cu care aveau sd se mdsoare etc.
La baza organizdrii ostirii la romani avea s'd
stea si atunci si. intotdeauna un principiu spe-
cific, definitoriu ce va deveni clasic : intreaga
populatie validà a tdrii trebuia sd participe la
luptele de apärare a independentei statului,
indiferent de conditia sociald a luptätorilor.
Intrucit marea majoritate a locuitorilor erau
tärani liberi care trdiau inca in obgi libere,
fiind proprietarii pämintului pe care-1 lucrau
84
www.dacoromanica.ro
si-1 stapineau, acesti locuitori au continuat sa
alcatuiasca ca si mai tirziu, dealtfel
baza oastei fdrii, a cärei aparare o asigurau in
timp de primejdie. Concomitent cu apararea
tarii, a statului, locuitorii isi aparau bruma de
agoniseli, propriile paminturi, propria mosie,
iar statul si domnia asigurau cadrul organiza-
toric necesar. Se impune insa sä subliniem aici
faptul ca cele cloud elemente la care ne referim
statul si oastea se conditioneaza si se
determina reciproc : consolidarea statului s-a
datorat unei mai bune si mai eficiente organi-
zari a armatei, iar aceasta organizare a fost po-
sibila datorita intaririi puterii farmatiunii poli-
tice respective.
Constituirea si intarirea treptata a statului si
a domniei au fäcut necesare apoi aparitia si dez-
voltarea unui aparat permanent care sa asigure
administrarea tärii in timp de pace, stringerea
darilor etc. si, totodatä, sä faca fatä unor
amenintari externe neprevazute, deoarece ridi-
carea intregii täri la arme cerea timp si se
realiza destul de greu. Astfel au aparut si s-au
dezvoltat cu vremea, pe /ingd oastea mai veche
de tdrani liberi, pe care o putea chema sub
arme numai domnul tärii, alte douä categorii de
ostasi : cei care alcatuiau anturajul domnului,
curtea sa fi aparatu/ Sit- 21 administrativ-militar,

85
www.dacoromanica.ro
§i cetele boierilor, formate din familiarii" §i
slugile" acestora, in fruntea carora boierii
prestau slujba dreapta §i credincioasa" dom-
nului tarii.
La inceputurile afirmarii statului feudal
Tara Romaneasca, aceste doua categorii
care vor alcatui mai tirziu a§a-numita oaste
cea mica" a tarn nu erau prea numeroase ;
ele se vor intari pe masura consolidarii §i per-
fectionarii organizarii statului §i a cre§terii
puterii politice a boierimii.
Dupd cum subliniaza generalul-maior dr.
Constantin Olteanu intr-o lucrare de ref erinta
recent publicata, Oastea cea mica s-a gasit
permanent in atentia conducerii statului feu-
dal". Dar in situatii deosebit de critice apre-
ciaza cu deplin temei acela§i autor s-a
apelat la taranii liberi §i la tirgoveti, iar une-
ori §i la taranii aserviti, la ceea ce s-a numit
oastea cea mare" *.

* Referindu-se la oastea cea mare", generalul-

maior dr. Constantin Olteanu subliniazä cd termenul
insusi nu este o inventie istoriograficä, el exprimind
in primul rind continutul acestei categorii de oaste
din care faceau parte 4<toti locuitorii tärii in stare sä
poarte armele», oaste care era chematä de voievod
«chid se cerea un efort militar deosebit» pentru in-
fringerea dusmanului" (General-maior dr. Constantin
Olteanu, Contributii /a cercetarea conceptului de
putere armat'd /a romeini, Editura militará, Bucuresti,
1979, p. 89).

86
www.dacoromanica.ro
 Pornind de la aceste realitati, putem sa con-
cluziondm cá organizarea militarä pe vremea
lui Basarab cuprindea : oastea cea for-
mata dintr-o categorie nu prea numeroasa de
osteni, dar care erau bine instruiti si inarmati
oastea cea mare" constituita In principal
din tarani, care se ridicau la lupta, In caz de
primejdie, la chemarea domnului. Oastea cea
mica" avea caracter de semipermanenta, pe
cind oastea cea mare" se constituia numai
atunci clnd tara era amenintata de dusmani.
Structura organizatoricà de baza a ostirii
Tarii Romanesti In timpul domniei lui Basarab
(si nu numai atunci) o constituia ceata, ceea
ce s-ar putea defini intr-o terminologie mo-
derna, prin unitate. Cetele aveau o fade va-
riabilä.
Mobilizarea luptatorilor in caz de primejdie
se facea dupä reguli dinainte stabilite. De
exemplu, la chemarea voievodului, cetele tara-
nesti se adunau pe judete, dupa care pomeau
cit puteau de rapid In mar s fortat" (cum
am spune astazi) spre un loc de concentrare.
Pentru garnizoanele care se aflau In cetati de
aparare, erau chemati, de regula, ostasii care
erau recrutati din satele invecinate. In schim-
bul indeplinirii serviciului la oaste, acestia se

87
www.dacoromanica.ro
bucurau de anumite privilegii din partea dom-
niei.
Oastea Tarii Romanesti din vremea lui Basa-
rab I era modest inarmata. Luptatorii de rind
aveau asupra lor armament traditional, u§or
de purtat si de minuit, mostenit de la inaintasii
lor : arc cu sageti, sulita, sabie si ghioaga. La
lupta ei se mai foloseau de propriile lor unelte
de munca : toporul, coasa, furca, cutitul si
altele. Arcurile aveau o forma usor acoladata,
Cu lemnul ingrosat la locul de apucare cu

Arme folosite de
oastea cea mare"
a Tdrii RomAnesti
pe timpul bdtaliei
de la Posada : 1.
arc si tolbd cu
sageti ; 2. topor ;
3. coasA adaptata
pentru luptli ; 4.
buzdugan.

88
www.dacoromanica.ro
mina si prelungiri laterale subtiri pentru fixa-
rea corzii de strunire. Sägetile folosite de ar-
casi aveau virful in forma triunghiulard alun-
gitd. Arcurile, ghioagele, sulitele, topoarele etc.
erau mesterite de tdrani. Pe timpul inclestári-
lor cu armatele vrdjmase, ostenii romdni din
vremea lui Basarab nu purtau un echipament
special. Ei veneau la oaste n straiele lor obis-
nuite si anume : camasd si itari de in sau de
cinepd, sarica, opinci si purtau pe cap caciuli
tuguiate. In schimb, boierii si parte din curteni
erau imbrdcati cu cdmdsi de zale, purtau ge-
nunchere si aveau asupra lor scuturi. Unele
informatii utile §i extrem de pretioase privind
echiparea si inarmarea ostenilor domnitorului
Basarab in vremea bataliei de la Posada ne
sint furnizate in doud din miniaturile din Cro-
nica pictata de la Viena" * (Chronicon Pictum

* Se stie ea acest tezaur al istoriei medievale

ungare, pdstrat in fosta Biblioteca imperiald de la
Viena arata Matei Cazacu este opera canoni-
cului Marcus din Kált, din anul 1358, care a murit
fdrà ia-si aduce la bun sfirsit lucrarea. Textul cro-
nicii reprezintá o istorie a ungurilor din vremuri
legendare pina la Carol Robert, incheindu-se cu epi-
sodul marii batAlii de la Posada dintre regele an-
gevin i Basarab Intemeietorul. Daca naratiunea
cronicii este o compilatie, fdcind parte din familia
de prelucräri ale asa-numitei Gesta Hungarorum
(Faptcle ungurilor), in schimb miniaturile, care de-

89
www.dacoromanica.ro
Vindobonense) izvor deosebit de interesant
nu numai pentru a putea stabili, fie §i. In linii
generale, infati§area luptatorilor romani §i
armamentul cu care combdteau vrajma§ul, dar
§1 modul In care a inceput §i s-a desfd§urat
celebra batalie din 1330. Privind cu luare
aminte cele cloud miniaturi, pot fi vazu# Cu
toatd claritatea luptatori din oastea lui Basa-
rab imbrdcati cu sarici lungi §i cu caciuli tugu-
iate pe cap, purtind in miini arcuri ale cdror
sageti urmau sd fíe slobozite in trupuri vraj-
ma§e.
Oastea lui Basarab era, prin fizionomia §i
esenta ei, defensiva. 0§tenii-tarani erau
chemati la luptd in caz de mari primejdii nu
pentru scopuri ofensive, nu pentru cuceriri, ci
pentru apdrarea gliei, a rinduielilor tdrii, a

pAsesc cifra de 150, impreund cu initialele ornate sint

opera originalA a genialului canonic.
Cronica ar fi fost comandatd (potrivit pärerii pri-
mului ei editor, Fr. Toldy, 1867) de cAtre regele ungar
Ludovic cel Mare (1342-1382) pentru a o face dar
la nunta lui Ludovic, fiul regelui Frantei Carol al
V-lea cel Intelept (1338-1380), care se cAsAtorise cu
Maria de Anjou, fiica regelui ungur. Carol al V-lea,
luminat si protector al artelor, a adunat o colectie de
manuscrise, unicti in vremea sa, printre care se afla
si Cronica Pictatei....
Cele peste 150 de miniaturi si initiale InfatiseazA
sugestiv istoria ungurilor, incheindu-se... cu ilustra-
rea bätäliei de la Posada, din 9-12 noiembrie 1330".

90
www.dacoromanica.ro
independentei. In numele unor astfel de idea-
luri inalte, ei se infrateau si se contopeau Cu
glia, cu padurile, cu, sesurile, cu dealurile si
cu muntii. Isi fäceau din pämintul pe care-1
mosteniserd de la inaintasi sprijin de nadejde
si scut. Asa cum remarca istoricul Nicolae
Iorga, in luptele ce se due contra regelui Un-
gariei, niciodatä domnul nu va provoca ; el
n-are sä cearä nimic, nici ca pamint si nici
ca drepturi. Isi ajunge cu ce are si cu ce
poate". Nu va admite insa nimanui sa-i in-
cake paminturile si. sä-i strice rosturile ; de
se va incumeta cineva s-o faca, nu-1 va ierta.
Rind la angajarea bätäliei decisive voievodul
roman si cdpitanii säi aveau sä aplice dusma-
nului tactica pdmintului pirjolit" s'i a atragerii
lui in locuri favorabile, de regulä inguste si
impadurite care-i permiteau sa punä in va-
loare caracteristicile terenului. Hartuite incon-
tinuu, dezorganizate si infometate, trupele ad-
versarului erau apoi lovite in plin dupä o
tactica de luptä ingenioasä si eficientä : peste
puhoaiele vrajmasului se prävaleau pietre si
copaci seculari si se slobozeau puzderii de
sägeti ucigatoare. Asa s-au petrecut lucrurile
si in bätälia de la Posada.

91
www.dacoromanica.ro
 2. CAUZELE CONFLICTULUI

Informatiile referitoare la cauzele inceperii

infruntarilor din 1330 intre armata lui Carol
Robert §i o§tile lui Basarab sint sdrace §i ade-
sea contradictorii. Dui:A cum rezultà din docu-
mentele regelui maghiar, principala cauza a
conflictului ar fi constat din detinerea de ca-
tre voievodul roman a unor teritorii asupra
cdrora emitea pretentii si Carol Robert. Ar fi
fost vorba, chipurile, de unele tinuturi de
margine" pe care le revendica monarhul ma-
ghiar.
Textele emise de cancelaria lui Carol Robert
relative la aceste teritorii nu sint prea claxe ;
intr-un document de acest f el se formula o
idee potrivit cdreia Basarab stapinea pe ne-
drept tara noastrà transalpind" (deci toatd
tara) ; In altul, se aprecia c.d. voievodul Tdrii
Romdne§ti stapinea niste margini ale rega-
tului nostru... din tara transalpina" ; lar intr-un
document datat la §aptesprezece ani dui:WI
batalle, adicd in anul 1347, se stipula Ca dom-
nul romAn i§i intindea autoritatea in Ortile
transalpine ale regatului" maghiar *.

* Indiferent care va fi fost situatia, trebuie sa

aratarn cA, cel putin teoretic, regele maghiar se con-

92
www.dacoromanica.ro
 Din primul document ar trebui sa intelegem
ca regele maghiar contesta lui Basarab dreptul
de a domni, considerindu-1 necredincios", cum
se va spune mai tirziu in unele documente de
provenienta maghiara ; din momentul in care
Carol Robert sustinea ca voievodul roman sta-
pinea tara pe nedrept, regele urmarea, in mod
neindoielnic, sa-1 alunge pe Basarab de pe
tron*.

sidera suveranul aeestor parti si era obligat sd le apere.

Dupä cum aratd regele Ludovic cel Mare la 1365,
dupd vechiul obicei al regilor rdposati, inaintasii
nostri, i dupá datina statornicitd a regatului Unga-
riei..., sintem siliti i datori sd redobindim hotarele
si tinuturile de margine ale acestui regat al nostru
din ghearele oricdror rdzvratiti ce s-ar rdzvrtiti
le alipim din nou la acest regat al nostru". Teri-
toriii/e ocupate de Basarab fiind considerate de regele
maghiar niste margini" ale regatului sdu, Indeplinind
rosturi strategice, el se simtea obligat" sa le
cucereascä.
*Ind seama de faptul cä atunci clnd invadase
tara lui Basarab, regele maghiar venise insotit nu
numai de o armatd puternicd, ci i de o seamd de
prelati i cdlugári dintre care unii aveau sa fie
ucisi In luptä Nicolae Iorga sustinea cà monarhul
pldnuia si o actiune de catolicizare dui:4 cucerirea
tdrii ; unul dintre acesti clerici catolici, pe nume
Petru, ar fi fost destinat dupd opinia marelui
nostru istoric sd ocupe scaunul episcopal de la
Curtea de Arges, unde se va Infiinta mai tirziu o
episcopie catolicd. Este greu de sustinut o asemenea
opinie, dar ea nu poate fi exclusä cu desdvirsire
din analiza cauzelor conflictului din anul 1330 al/Ind
In vedere tendintele regatului catolic si apostolic al
Ungariei din acea vreme.

93
www.dacoromanica.ro
 Din cele subliniate mai inainte rezulta Ins&
c6 regele Carol Robert imputa direct lui Ba-
sarab doar faptul ca detinea unele teritorii
situate la marginile regatului maghiar, teritorii
pe care documentele cunoscute nu le preci-
zeazä. Dintr-un atare motiv, s-a discutat mult
In istoriografia noastrà' asupra localizärii teri-
toriilor stäpinite de voievodul de la Arges. In
acest sens, unii istorici (ca de exemplu, Con-
stantin C. Giurescu i I. Moga) considerau
tinutul de granita al regatului ocupat de Ba-
sarab ar fi fost Severinul cu cetatea sa ; alti
istarici (ca de pilda Stefan Pascu) pornind
de la ideea cä regele nu ar fi putut sä recu-
noascä faptul cä Severinul facea parte din
Tara Romaneascä i ca, deci, Basarab avea
drepturi asupra lui sustin ca teritoriile res-
pective nu pot fi dealt partile estice ale
Munteniei sau cele sudice ale Moldovei care,
de fapt, se stie ca faceau parte din principatul
lui Basarab si mai tirziu".
Cu privire la aceastä ultimá opinie, remar-
cam mai intii faptul ea dacä regele ar fi dorit
sä ocupe, intr-adevar, aceste teritorii, el ar fi
invadat Tara Romaneasca prin partea de rasa-
rit a acesteia, nu ar fi patruns prin partile
apusene ale ei ca sä trebuiasca dupa aceea
strabatä in intregime acele teritorii printr-o
94
www.dacoromanica.ro
tara necunoscuta i potrivnica oricarui dusman,
lucru g,reu de realizat, daca se tine seama de
opozitia ce prevedea ca va intimpina. Apoi se
admite, in general, ca intinderea stapinirii lui
Basarab spre räsarit, pina la asa-numitele
parti tataresti" ce-i vor purta mai tirziu nu-
mele, a avut loc dupa 1330*, astfel incit la
acea data ele nu se aflau inca in stäpinirea
domnului Tarii Romanesti.
Dupa cele consemnate in Cronica pictatà de
la Viena, cauzele i inceputul conflictului din
1330 sint prezentate intr-un cu totul alt fel.

* Mentiondm aci ca relatiile lui Basarab cu tdtarii

nu ne sint prea bine cunoscute. Unii istorici printre
care §i Constantin C. Giurescu au mers atit de de-
parte cu aprecierile lor incit au afirmat ca, fiind
aliat cu tdtarii, Basarab a putut primi de la hanul
lor regiunea Dundrii maritime cu titlul de feud",
aceasta inainte de 1323 cind a luptat impotriva bi-
zantinilor (Probleme controversate in istoriografia
romdnifi, Bucure§ti, 1977, p. 145).
Dupd cele mai autorizate opinii, Tara Romdneascd
§i-ar fi intins stdpinirea in aceste pdrti dupd 1330, in
perioada 1335-1338. Faptele vin sd ateste, de pildd,
cd in anul 1338 Umur beg de Aydin a atacat Chilla,
situatd la marginea Valahiei". Dupd opinia lui D.
Onciul, bun cunoscdtor al problemelor la care ne re-
ferim, intinderea Tdrii Románe§ti spre pd.rtile tata-
rdsti" amintite mai tirziu in titlul domnesc
incorporarea tinuturilor de la gurile Dundrii pina
aproape de Vármul mdrii s-ar datora participdrii ro-
mdne§ti la campania antitätard pe la 1345-1346 (Curs
de istoria roradni/or, Bucure#i, 1905-1906,
p. 227-228).

95
www.dacoromanica.ro
Astfel, In Cronicei se aratd, printre altele : In
acela.si an In care a pierit Felician (Zach) cel
de nedemnd amintire, adicd in anul Domnului
1330, dupd ce regele strinsese ostire numeroa-
sä nu insä toatd puterea sa armatd, &Ad
destinase foarte multi luptdtori la hotarele
tärii In diferite expeditii contra dusmanilor
el 1nsusi, la indemnul voievodului transilvan
Toma* si al lui Dionisie **, fiul lui Nicolae,
fiul lui lancha, s-a dus In luna septembrie prin
Severin, in tara lui Basarab, voievodul vala-
hilor, care tara ñu poate fi locuitd de un neam
neobisnuit cu ea, pentru ca regele sa alunge
din tara aceasta pe insusi Basarab sau, desigur,
tara lui sd o dea in stdpinirea unuia din 1nsoti-
torii sai, cu toate ca domnul (Basarab) platise
totdeauna cu credintd darea curvenitd mdriei
sale regelui. Indatd ce regele a cuprins Seve-
rinul i castrul acestuia, toate cele amintite
le-a predat lui Dionisie, impreund cu demni-
tatea de ban".
Din aceastä relatare rezultd neindoios faptul
cà regele maghiar instigat de doi dregdtori
ai sdi urmärea sd-1 alunge din tara pe
Basarab, dei acesta nu era vinovat cu nimic
* Thoma de Széchény, voievod al Transilvaniei
(1322-1342).
** Dionisie, comae de Bihor.

96
www.dacoromanica.ro
fata de suzeranul sau. In citatul reprodus
mai sus este vorba, evident, de o alta cauza a
conflictului decit aceea despre care vorbesc
documentele inspirate direct de rege sau de
anturajul sa.u. In timp ce in aceste documente
regele maghiar Il acuza pe Basarab ca ar fi
cotropitorul -phi transalpine, In Cronica pic-
tata de la Viena lucrurile se inverseaza cu
totul, iesind in evidenta in mod ciar ca mo-
narhul maghiar era de fapt cotropitorul tOrii
lui Basarab, considerat vasalul
Dupa cum spunea G. Bratianu, este de ajuns
sa recitesti Cronica pictatti ca sa intelegi ca
campania lui Carol Robert, intreprinsa cu forte
considerabile, nu tirmarea numai Banatul de
Severin, ci cauta sä izgoneasca definitiv pe vo-
ievodul roman din posesiunile sale, pe care le
dorea noul voievod al Transilvaniei, Toma
Szecheny".
Cine erau cei doi instigatori ai campaniei
din 1330 §i ce urmäreau ei ? Dionisie, fiul lui
Nicolae i nepotul lui Iwanka* sau Lancha fa-

* Evocind acest nume, Nicolae Iorga a apreciat ca

el ar putea fi identificat cu un frate nelegitim al lui
Basarab". Pornind de la faptul cà izvoarele sud-du-
n'arene il numesc pe Basarab Ivanco Basarab, Iorga
considera cb. acest Iwanka ar fi, in realitate, *i el
Ivanco, deci un fiu el lui Tihomir. Intrucit irisa

97
www.dacoromanica.ro
cea parte din neamul Szecsi ; el fusese castelan
de Mehadia intre 1322 si 1324 si dorea sa faca
totul pentru intinde stapihirea si asupra
teritoriului ce definea Banatul de Severin, teri-
toriu pe care, dupd cucerire, In toamna anului
1330, regele Carol Robert i l-a si incredintat
de fapt. Dupa cum spunea Maria Holban, pen-
tru fostul castelan de Mehadia banatul Seve-
rinului constituia un fel de drept de care fusese
deposedat prin intelegerea din 1323-1324"
dintre Basarab si Carol Robert. Dionisie ur-
marea deci scopuri personale, si anume de
intinde stapinirea asupra unui teritoriu
aflat in granitele statului condus de Basarab.
Cit priveste pe Toma Szecheny, si el era
stapinit de scopuri aventuroase, de marire
de inavutire pe seama voievodului Tarii Roma-
nesti. Mai întui, in 1324 el primise de la regele
Carol Robert cetatea Salgo cu 5 sate romanesti
(Saliste, Gales, Vale, Cacova i Sibiel), foste
posesiuni ale lui loan de Mimad, sate pe care
probabil In virtutea unei mai vechi stapi-

Dionisie Ii era nepot de fiu lui Iwanka, inseamnd cd

acesta era destul de in virstd pentru a fi bunic in
1330. Nicolae lorga mai sustine ea' neputind a fi
numit domn, el a fost numit ban de Severin i in
urma pretentiilor sale la tron s-a inceput nenorocita
expeditie Impotriva lui Basarab".

98
www.dacoromanica.ro
niri, aici Mild ducatul Amlasului le ocu-
pase Basarab. Dupd cum a ardtat I. Moga, sa-
tele respective erau organic legate de masivul
muntos al Lovistei dintre Olt si Lotru*. Faptul
cd la 1366 cind se fixeazd hotarul intre
Transilvania si Tara Româneascd acesta tre-
cea pe la nord de satele respective, dupd grani-
te mult mai veche, dovedeste cd acestea au
fost in stdpinirea domnului Tdrii Romanesti.
La aceste stdpiniri, D. Onciul mai adaugd
problema generald si complicatd a confiniilor
intre Transilvania si Tara Romäneascd, atit
pentru vechea posesiune a tdrii Hategului, Cit
si pentru tara Fdgdrasului, care impreund Cu
teritoriul de lingd Amlas se gdsesc apoi in std-

* I. Moga a subliniat importanta acestor cinci sate

r inkiest cu muntii lor care constituiau vadul de
scurgere al atacurilor de peste munti si terenul de
luptd intre doud stdpiniri, cea romaneascd si cea
ungard". Dupd opinia sa, importanta strategicA a
acestor sate din cauza celor cloud trecAtori re-
iese din faptul cd atit regii ungari, cIt si voievozii
transilvani evitau sd atace pe domnul Tdrii Roma-
nest pe cea mai scurtA cale spre scaunul de resedintd
de la Arges, prin defileul Oltului si preferau drumul
mai sigur al Severinului si al Clmpulungului. Un atac
prin valea Oltului putea fi usor Intors de domnul
roman, cdzind In spatele dusmanului prin cele cloud
trecAtori ce strAbAteau muintii satelor romdnesti ard-
tate 1impede In harta lui Schwanz" (I. Moga, Margi-
nea", ducatul Antlapaui 0 scaunul &Nigel, Bucuresti,
1942, p. 37; extras din vol. Orna giu prof. loan Lupa).

.99
www.dacoromanica.ro
pinirea domnului roman. Ca si latura transil-
vanä a muntilor in regiunea Jiului, au fost
unite cu Tara Romaneasca, prin egale legaturi,
geografice si etnice, si laturile de peste munti
In egiunea Oltului". Acestea ar fi fost par-
tile" cuprinse in regatul Ungariei, amintite in
scrisoarea papala din 1327. In legatura cu zona
Lovistei, care ar fi intrat si ea dupa unii isto-
rici intre motivele conflictului dintre Basarab
si voievodul Toma, consideram util si oportun
sä subliniem faptul cd pretinsa stapinire a re-
gatului maghiar asupra acestei regiuni intre
anii 1233 si 1311 are ca suport" documente
false, astfel incit aceasta nu mai este cazul
sa intre in discutie.
Problema stapinirilor lui Basarab, contestate
de regele maghiar sau de voievodul Transilva-
niei, este, oricum, deosebit de complicatä si
ea nu poate fi lamurita pe deplin din lipsa
de izvoare mai precise. Printre altele, nu tre-
buie sa uitäm ca in vremea aceea nu existau
hotare fixate intre Transilvania si Tara Roma-
neasca ; in perioada data, in aria de cuprin-
dere a Tarn Romanesti intrau si unele pärti
situate la nordul muntilor Carpati, in primul
rind Amlasul si Fagärasul.
Un alt motiv de nemultumire al voievodului
Toma care privea in mare masurä si pe

www.dacoromanica.ro
100
Carol Robert era sprijinul pe care-1 ddduse
Basarab fiilor fostului voievod Ladislau Bors,
räsculati contra regelui si invinsi la Deva de
oastea lui Toma. Dupà opinia lui I. Lupas,
nu este exclus ca voievodul Toma sa fi stä-
ruit pentru aceastä intreprindere militará mi.-
nat tocmai de dorinta de a se räfui definitiv
cu rebelii fii ai fostului voievod Ladislau, spri-
jiniti si ocrotiti la curtea voievodului din sudul
Carpatilor".
Dupd opinia lui I. Moga, insusi bätrinul vo-
ievod Ladislau Bors se afla refugiat la curtea
lui Basarab. Temindu-se cd tinärul Ladislau
Bons ar putea ajunge voievod al Transilvaniei
cu sprijinul lui Basarab, voievodul Toma ur-
märea indepärtarea acestei primejdii ; in plus,
Toma spera cä regele maghiar ii va facilita lui
stdpinirea Tärii Romänesti dupä sperata izgo-
nire din domnie a lui Basarab.
Pentru a dovedi sprijinul acordat de Basa-
rab fiilor fostului voievod Ladislau Bors, I.
Moga citeazd un document din 10 aprilie 1329,
In care Carol Robert declarä cä a confiscat
niste sate fiilor lui Ladislau* din pricina ne-

* Dupd cum apreciazd I. Moga, documentul din

1329 nu se poate referi aa banatul Severinului
care se afla In stdpInirea lui Basarab ci la re-
giunea romdneascd a castelului Salgo-ducatul Amla-

101
www.dacoromanica.ro
fastei necredinte cunoscute la care fusese con-
vertit acel Ladislau voievod, care träieste si
acum, iar fiii säi, urmindu-1 in stricAciunea
necredintei, totdeauna s-au invräjm&sit contra
majestätii noastre ; si acum, intovaräsiti Cu
alti necredinciosi si rivali ai regelui, uneltesc
spre aceeasi necredinta a träddrii si, fäcind
incursiuni in posesiunile regale, nu se infrico-
seaza a provoca vaste incendii si atita distru-
gere si depopulare incit able se poate spune
prin vorbe". Intre acei rivali" ai regelui va
fi fost si Basarab, pe care Carol Robert 11 si
numeste intr-un document din 9 decembrie
1330 cunoscutul rival rebel al nostru".
Dupd opinia lui Nicolae larga, monarhul
maghiar ar fi fost indemnat la conflict, pe
linga dregatorii maghiari citati mai inainte si
de elemente boieresti din Tara Romaneascd.
Ref erindu-se la acest fapt, istoricul roman
apreciaza : Fugari de supt stapinirea lui Ba-
sarab 1-au informat si atitat (pe rege), si le
cunoastem numele : Danciu, fiul lui Vladislav,
Dionisie al lui Nicolae, fiul lui Ivanca sau

sului de mai firziu si la tinutul plin de cnezi

romAni al cetdtii Mehadia. Din aceste doud puncte
strategice trebuia indepartatd puterea regard., pentru
a inlesni actiuni mai marl In Transilvania" con-
chide I. Moga.

102
www.dacoromanica.ro
lancha, insusi numele chiar al lui Bdsdrabd si
altii. (Acest Dionisie nu este insd altul decit
banul numit al Severinului si fostul coman-
dant al Mehadiei n.a.). Ei reprezintd poate
si pe mostenitorii acelor formatiuni oltene pe
care adsdrabd le suprimase de curind, folosin-
du-se de ce a trebuit sd urmeze dincolo de
Olt dupd nenorocirea lui Litovoi si a lui
Bdrbat".
Pentru a putea Intelege pe deplin mobilurile
conflictului dintre Carol Robert si Basarab,
la cele consemnate pind aici va trebui sd mai
amintim un alt motiv plauzibil si anume o ca-
uzd de ordin economic, pusd in lumind de
Emil Lazdrescu si G. Brätianu. Dupd opiniile
acestor istorici, ca aliat al bulgarilor, domnul
Mil Românesti participase la rdzboiul contra
sirbilor, rdzboi terminat in favoarea acestora
prin victoria de la Velbujd. Incercarea de a
dirija prin Serbia comertul Venetiei cu Pe-
ninsula Bakanicd atrdgea necesitatea de a se
racorda la aceastä cale aceea a comertului
transilvdnean care se 1ndrepta spre Dundre.
Existenta unui stat romanesc independent si
ostil Serbiei constituia un obstacol in fata
acestei doriati, obstacol ce se Incerca a fi 'hide-
pdrtat indiferent prin ce mijloace si pe ce cdi.

103
www.dacoromanica.ro
 In sfir§it la cauzele enumerate pind aici do-
rim sd mai amintim incd una §i facem acest
lucru pentru pitorescul expunerii. Este un fapt
ce trebuie pus mai degrabd pe seama unei
legende. Astfel, dupd A csiki szekely kronika,
scrisd in secolul al XVI-lea, cauza räzboiului
din 1330 ar fi fost, chipurile, dragostea unui
secui pentru frumoasa sotie a lui Basarab
(Sigismundus, qui Basarabi uxorem pu/chram
creaturam Transalpinensium Blachorum Voy-
vodae adamaverat). Cu alte cuvinte dupd
acest izvor * am fi avut §i noi rdzboiul nos-
tru troian !
Trecind in revistä multitudinea de ipoteze
privind cauzele conflictului dintre regele ma-
ghiar Carol Robert §1 voievodul roman Rasa-
rab, se impune o concluzie care are menirea
sä pund in lumina adevdrul : initiatarul con-
flictului a fost monarhul angevin, sfdtuit de
sfetnicii sai cei mai credincio§i. Scopul expe-
ditiei initiate de Carol Robert era ciar §i pre-
cis : monarhul maghiar §i apropiatii lui urmd-
reau pe de o parte sd intre in posesia unor
* Tn aceea§i cronicd poate prin contaminare cu
cele insemnate In Cronica pictata se pun pe seama
voievodului Tamas Deak spusele regelui Carol Ro-
bert dupd care monarhul maghiar ar fi transmis
solilor sdi zicd lui Basarab cd-1 va scoate de
barbi din locurile salbatice In care sald§luia.
104
www.dacoromanica.ro
teritorii romanesti ce si le revendicau initiatorii
agresiunii, iar pe de alta parte sa-1 inlocuiasca
pe Basarab din domnie. Faptul avea sa fie
consemnat in Cronica pictatti de la Viena i
apoi recunoscut intr-un fel sau altul, in formu-
lad aproape exacte, de Carol Robert si de
urmasul sau la tron, Ludovic de Anjou. Rea-
mintim ce se spune in cronica : In anul... 1330,
dupa ce regele strinsese ostire numeroasä... s-a
dus in luna septembrie prin Severin, in tara
lui Basarab... pentru ca regele sa alunge din
tara aceasta pe insusi Basarab sau desigur, tara
lui sa o dea in stapinirea unuia din insotitorii
sal...". Sa apelam in continuare si la aprecie-
rile celor doi monarhi. Intr-o diploma din 26
noiembrie 1332, invinsul lui Basarab consemna,
printre altele : pornind oastea noastra strinsil
din poruncä regeasca, am ajuns in niste tinu-
turi de margine ale regatului nostru ce erau
tinute pe nedrept in Tara Romaneasca (in ter-
ra transalpina) de catre Basarab, schismaticul,
fiul lui Tihomir (Thocomer), spre marea neso-
cotintà a noastra si a sfintei coroane ; acest
Basarab, necredinciosul nostru roman, minat
de gindul sau, farä sa se teama a tine seama
ca cei ce incearca a se impotrivi stapinului lor
firesc se vadesc a se impotrivi fatis rinduieli-
lor lui dumnezeu, nu s-a infricosat sa duca la

105
www.dacoromanica.ro
indeplinire nelegiuirile urzite in taina cugetului
säu §i s-a impotrivit majestdtii noastre ca un
rdzvrätit §i traddtor, Cu o cutezdtoare indrdz-
neald". La rindul sdu, ua ma§ul lui Carol Ro-
bert, Ludovic de Anjou, avea sd recunoascd
§i el adevdratele cauze ale expeditiei predece-
sorului sdu in Tara Romdneascd. Intr-o diploma
datatd la 24 aprilie 1351, el spunea ca regele
a mers cu multimea puternicd a oastei sale
In Tara Romäneascd impotriva lui Basarab,
pentru a redobindi unele párti ale sus-zisului
regat al Ungariei, cottopite de voievodul Ba-
sarab, necredincios fatd de tata]. nostru".

3. IPOTEZE PRIVIND LOCUL DE

DESFASURARE A BATALIEI DE LA POSADA

Problema localizärii bätäliei de la Posada

din noiembrie 1330 a fost pe larg §1 indelung
discutatd in istoriografia româneascd. Pe aceas-
td linie, s-au expus pdreri multiple §i adesea
contradictorii. Punctele de vedere cele mai
controversate au fost legate de incercarea de
a se preciza locul in care o§tile voievodului
Basarab au angajat lupta decisivä cu armata
maghiard comandatd de Carol Robert. In aceas-
t'a privintd in cdutarea adevdrului s-au angajat

106
www.dacoromanica.ro
zeci de cercetätori care au emis numeroase
ipoteze i opinii. Astfel, in revista Magazin
istoric", la rubrica Opinii, controverse", isto-
ricul Constantin C. Giurescu aminteste de exis-
tenta a sapte opinii, in timp ce intr-un studiu
publicat de Andrei Pandrea in revista Arges"
se enumerd 11 locuri sau zone ipotetice ale

cadrul dat, lupta propriu-zisd de la Po-

sada a fost localizatd in diverse puncte de pe
harta tdril noastre, aceste puncte imbrdcind
o arie geograficd foarte largd, incepind din
Valea Cernei pind in pasul Branului i Valea
Prahovei. In legdturd cu localizarea istoricei
ne vom referi la o seamd de opinii.
Astfel, P. Drägdlina, considerind cd dupd in-
fringerea suferitd din partea ostilor romdne
regele Carol Robert s-ar fi retras fortat la
Timisoara, aprecia cd lupta s-ar fi dat in cheile
Crasnei, undeva intre Orsova i Mehadia ; Bog-
dap Petriceicu Hasdeu sustinea ca inclestarea

* Iatd care sint aceste ipoteze : 1. La cloud zile de

o presupusd Gherghitä ; 2. Sub castro Argyas" ; 3.
In cheile Crasnei ; 4. In muntii ragdrasului sau ai
Gorjului ; 5. In muntii Gorjului ; 6. La Gureni ;
7. La podul DImbovicioarei ; 8. La Stoenesti ; 9. In
Tara Lovistei ; 10. Pe valea Oltului ; 11. Pe valea
Prahovei (vezi Andrei Pandrea, Unde s-a dat
de la Posada, In Arges", nr. 3/1972).

107
www.dacoromanica.ro
din noiembrie 1330 ar fi localizad undeva
Gorj* ; istoricul G. Popa-Lisseanu sustine
lupta s-a dat mai degrabd pe valea Oltului" ;
la rindul sdu, marele nostru istoric Nicolae
Iorga a localizat lupta pe tdpanul Posadei,
deasupra Podului Dimbovitei, pe drumul ce
duce de la Cimpulung la Bran** ; o pdrere
asemändtoare a emis §i N. A. Constantinescu,
acesta apreciind c'd bdtdlia s-ar fi dat in pasul
Branului, unde exista un loc denumit Posa-
da*** ; istoricul I. Minea incliná sä. creadd

* In zona Tismanei s-a pdstrat o traditie dupd

care bätdlia ar fi avut loe in Gorj, la Posada Gure-
ni lor".
** Referindu-se la miniaturile din Cronica pictatd,
pe care le-a interpretat intr-o strinsd legdturd cu
infdtisarea terenului din presupusa sa localizare a
Nicolae Iorga spunea : Recunoastem pozitia
e aceia de pe unja care duce de la Cimpulung la
Bran, In care drumul se afundd in cäldarea, potrivitd
pentru surprinderi i mdceluri, zisd Posada, dupd
vreo posadd, o cetätuie, bulevard exterior sau straje
de cetatuie ce va fi fost aice".
Marele istoric sustinea cA reprezentarea din cronicd
corespunde exact realitätii din aceastd regiune pe
care el o cunostea foarte bine. De aceea, spunea el,
ca loe al luptei am dat Posada, singurul cazan de
munte ca acesta pe drumul ce duce de la Cimpulung
la Bran ; aici, de altminterea, erau sd fie zdrobite,
exact asa, peste putin timp, alte osti, ale regelui
unguresc Sigismund".
*** Culmea dintre satele Rucär i Podul Dimbovi-
tei poartd astAzi acest nume : un munte despddurit,
peste care trece drumul mare, din vechi timpuri".
108
www.dacoromanica.ro
lupta s-ar fi dat pe drumul Tirgoviste-Cimpu-
lung, care face legatura cu drumul ce duce
de la Curtea de Arge§ la Cimpulung ; Mihai
Marculescu a sustinut ca' lupta a avut loc la
Posada de pe valea Prahovei, intre Comarnic
si Sinaia ; Ion N. Mailat considerd ca lupta
din anul 1330 a avut loc la Posada de pe
drumul Rucar-Bran... intre Podul Dimbov#ei
si Dealul Sasului, cu cea mai mare intensitate
la valea Posadel §i linga resturile de intarituri
ce se va'd si azi".
In contrast cu aceste opinii, o serie de
alti istorici au localizat Posada legatd de bata-
lia din 1330 intr-un cu totul alt loc si anume
undeva pe vechiul drum care leagä Curtea de
Arges, prin Clineni, de Sibiu". In zona respec-
tiva exista un drum vechi care ducea de la
Pripoare-Perisani spre Sibiu, deci spre Tran-
silvania.
Primul care a propus aceasta localizare a
fost geograful Ion Conea, in 1935, in lucrarea
sa Tara Loviftei. Tinind seama de faptul ca pe
valea Oltului, de-a lungul apei, nu exista Inca
drum si ca drumul Lovistei era foarte umblat
pe vremea domniei lui Basarab I, I. Conea a
emis ipoteza cä tot pe el a iesit si Carol Ro-
bert din tara, dupa infringerea din 1330. In
lungul lui deci, undeva pe la Perisani, trebu-
109
www.dacoromanica.ro
este cautata si faimoasa Posada... Ungurii, care
stapInisera Lovitea 'Ana in ajunul luptei de
la Posada, trebuiau sa cunoasca perfect drumul
Lovistei si once ar spune cronica e greu
sa credem ca ei s-au ldsat dusi de oamenii lui
Basarab pe cine stie ce alta cale, unde sa fi
suferit infringerea". Peste cltiva ani, in lucra-
rea Corecteiri geografice In istoria romcInilor,
geograful I. Conea a revenit pe larg asupra
localizarii propuse in 1935. Considerind ca
drumul pe care configuratia reliefului l-a
designat din totdeauna ca eel mai usor pentru
patrunderea In Loviste si spre Transilvania,
pentru toti acei care veneau eta dinspre Mun-
tenia, cit si din Oltenia" este cel pe la Sala-
truc si Perisani si ca. expeditiile romane pe
valea Oltului spre Transilvania, invaziile bar-
bare care vor fi fost prin aceste parti spre
Ardeal, apoi drumul medieval de comert al
Sibiului, ca si drumul Intemeierii Munteniei
chiar, toate acestea s-au petrecut sau trebuiesc
identificate in drumul cel batrin al Lovistei, pe
la Perisani-Titesti", cunoscutul geograf a facut
noi pledoarii in sprijinul localizarii bataliei
din 1330 in acest pas, pe care I-a numit cel
mai istoric pas din Carpatii nostri necunos-
cut de istorici". Sustinindu-si ipoteza, acelasi
autor arata ca era imposibil ca regele sa se fi

110
www.dacoromanica.ro
intors pe la Cimpulung-Bran, pe unde trebuia
sd facd un ocol destul de mare, si cd este mult
mai probabil ca a luat drumul Lovistei, bine
cunoscut de unguri. Acest chum urca de la
Sdlatruc la priporul de la Clocoticiu, unde
este mdrginit de munti inalti, pentru ca de
la Poiana drumul sd devind defileu veritabil
care se termina' la Pripoare. Dupa" I. Conea,
descrierea din Cronica pictatti este aidoma cu
configuratia terenului de la Perisani, astfel
incit la Peri,sani-Pripoare trebuie mutatifi
Posada".
In anul 1944, intr-un scurt articol in care
se rezurnau opiniile sale privitoare la locali-
zarea bdtdliei din 1330, Conea sustinea cate-
goric CO Posada nu putea fi decit in
Lovistea".
Fiind, in linii principale, de acord cu loca-
lizarea geografului I. Conea, istoricul Constan-
tin C. Giurescu a optat si el pentru o atare
localizare. Astfel, incO din anul 1935, el afirma
in Istoria roratinilor ca e mai probabil ca
lupta sa fi avut loc... intre Curtea de Arges si
Sibiu, poate prin Lovistea". Aceeasi idee a
fost reluatd de distinsul istoric intr-un articol
tipdrit in 1971 : in Lovistea a avut loc, dupd
toate probabilitätile, lupta din noiembrie 1330
aici a repurtat Basarab biruinta sa". Ca argu-

111
www.dacoromanica.ro
ment se aducea faptul ca pe aki trecea dru-
mul * cel mai scurt spre Transilvania. Pentru
localizarea Posadei legatä de batalia din 1330
In defileul din Tara Lovistei au optat i isto-
ricii Miron Constantinescu, Constantin Dalco-
viciu i .Stefan Pascu. Referindu-se la istorica
batalie, ei au apreciat ca lupta intre ostile lui
Carol Robert si cele ale lui Basarab a avut loc
undeva in defileul muntilor, probabil In Tara
Lovistei, la o posada".
In ultimii ani, localizarea luptei In Tara
Lovistei si anume la Perisani-Pripoare a fost
sustinuta cu unele argumente demne de a fi
luate In considerare de catre Andrei Pandrea
si Doru Motoc. Primul a aratat ca drumul de
la Curtea de Arges, spre Transilvania prin Lo-
vistea este mult mai scurt (87 km) fata de cel
care lea& orasul de pe Arges de Cimpulung

* Referindu-se la aceasta artera de circulatie, pro-

fesorul dr. doc. Dumitru Tudor aprecia : Acesta este
cunoscutul drum denumit mai tirziu al 4-Tarii Lo-
vistek care ocoleste muntele Cozia. El a fost folo-
sit de catre Traian in timpul expeditiei din 105 e.n.
de catre voievozii munteni pina In momentul constru-
irii de catre austrieci a ceIui de pe cursul Oltului. A
fost un drum cu multe urcusuri, pripoare i sufocat
de paduri. Probabil cà in Tara Lovistei s-au petrecut
cele cloud mari dezastre militare : ale lui Cornelius
Fuscus (in 87 e.n.) si al lui Carol Robert (In 1330)".

112
www.dacoromanica.ro
prin Bran de Brasov (168 km)*. A. Pandrea
a mai adus si citeva argumente de ordin topo-
nimic si arheologic. Din prima categorie de
argumente fac parte o seama de denumiri, cum
sint : Posada, Piriul PosAzil, Piatra antului,
Valea Rosie, Ripele Rosii etc. ; cea de-a doua
categorie de argumente se (refer& la existenta
unui depozit de bolovani" descoperit cu ani
in urma' intr-o groapd din muchia Pietrii $an-
tului, de niste sabii ruginite** descoperite in

* 0 constatare asemAnAtoare o fdcuse si I. Conea

atunci cind apreciase cd cel de al doilea drum era
mult mai dificil de parcurs (drum greu, suind si
coborind vreo zece culmi orientate nord-sud, cu ape
Pe vAi, cu pdduri pe creste"). Nu acelasi lucru se
poate spune despre drumul Lovistei, care pe
IMO' faptul cd este mai scurt a fost un drum
practicabil, un drum natural si amenajat atit de
romani cit si in evul mediu.
In legdturd cu aceastd veche arterd de circulatie
tinem sd mai precizdm ea' drumul Lovistei a fost
folosit de locuitori pind tirziu in secolul al XIX-lea.
In programele curselor de postd de prin anii 1840
1843, publicate in Anuarele statistice ale printi-
patului Valahiei", figureazd si. itinerarul ce lega
Bucurestii de Sibiu prin aceastd regiune a Perisanilor.
Locul in care s-ar fi descoperit acele sdbii ru-
ginite este denumit Ruginoasa". Referindu-se la
acest loc, Nicolae Budescu, din Curtea de Arges, ne
oferd urmdtoarea informatie : Am trait in aceste
locuri vreme de trei ani, intre 1924-1927 si-mi aduc
aminte cum pe un plai al Coziei, de deasupra Pri-
poarei, numit Ruginoasa, se mai gdseau Inca sdbil
ruginite (de unde si numele Ruginoasa)".

113
www.dacoromanica.ro
zona prin anii 1924-1927, precum si de nume-
roase urme ale unor fortificatii.
Doru Motoc lärgeste gama de argumente
aduse in sprijinul plasarii bataliei de la Posada
din noiembrie 1330 intr-o zona din Tara Lo-
vistei. Printre altele, el se refera la lungimea
defileului, care explica a-tit posibilitatea ca
batalla sa se fi intins pe durata a patru zile,
cit si pe posibilitatea de a fi fost cuprinsa
inchisa in defileu intreaga armata maghiara ;
dupa opiniile lui Doru Motoc, defileul de la
Perisani-Pripoare ar fi singurul care intruneste
aceste conditii in limitele coordonatelor geo-
graf ice carora li se circumscriu evenimentele
din 1330.
Intrucit defileul amintit constituia un punct
obligatoriu de trecere, este de presupus ca
Basarab stiind cd pe aici va trece oastea
maghiara a ales si a amenajat din timp
defileul In vederea desfäsurarii luptei cu sorti
de izbinda. Alegerea defileului de la Pripoare,
intens fortificat, drept loe de desfasurare a
operatiunilor militare apreciaza Doru Motoc
mai prezenta un avantaj pentru oastea lui
Basarab facea inofensiva' cavaleria inamica,
punctul forte al armatei maghiare".
Un alt argument pe care 11 aduce in discutie
acela.si autor se ref era la informatia potrivit

114
www.dacoromanica.ro
careia regele ar fi scapat din vacarmul Incles-
tárii de la Posada lovi§teand printr-o spdrturd
produsd In latura dreaptá a zidului de dus-
mani". 1ntr-adevdr, privind cu luare aminte
terenul din zona vom putea observa cd pe
partea dreaptd a defileului se afld trei masive
muntoase : Coasta Bratii, Piatra .5antului si
Muchia Perisanilor, Cu versanti abrupti. Intre
ace§ti masivi se gdsesc doud vdi pe unde trec
cloud piraie, unul numit FrumuOta, iar celdlalt
piriul Posdzii, ptriul Strajei sau piriul Pietrei
antului, prima denumire evocind chiar nu-
mele luptei. Probabil ca pe una din aceste vdi
va fi scdpat cu viatd Carol Robert cu insoti-
toril sal*.
Doru Motoc 1§i mai sustine opiniile §i pe
baza a doud argumente de ordin epigrafic :
primul se ref era la existenta intr-un anumit
loc de pe malul apei Bdiavilui, pe marginea
drumului ce duce la Peri§ani, a unei cruci pe
care s-a putut identifica o inscriptie in limba
slavd veche", cu urmdtorul text : Aici, si al
Fiului §3. al Sfintului Duh". Cuvintul aici,
care nu se intilne§te de obicei pe crucile din
* Dupä opinia lui A. Pandrea, unicul loe de iesire
din chei si el anevoie de strälAtut" este pe
valea Frumusitei de unde se ajunge In muchia Pie-
trii antului, de unde se poate cobori la Clineni.
115
www.dacoromanica.ro
margine de drum considerd Doru Motoc
ne duce cu gindul la ipoteza ca acea
cruce de la Pripoare a fost amplasatd acolo
spre a aminti de ceva care s-a petrecut in acel
loc. Acest .ceva» poate fi, socotim noi, o bdtdlie
importantd, de ce nu, chiar aceea din 9-12
noiembrie 1330 ?".
Cel de al doilea argument este o lespede
mare, ovald, aflatd In curtea bisericii din BA
avind sdpatd pe ea un text care spune cd si
multi altii s-au mintuit", ceea ce poate insemna
cá avem de-a face cu o inscriptie comemara-
tivd, realizatd pentru glorificarea unor oameni
care si-au dat viata Intr-o luptd". Faptul cd
piatra se gdseste in vecindtatea defileului de
la Pripoare I-a indreptätit pe autor sd considere
ca inscriptia ar putea eterniza memoria unor
osteni cdzuti in lupta din 9-12 noiembrie
1330" *

* Concluziile la care a ajuns Doru Motoc referi-

toare la lespedea ovald i la insemnul memorial,
dei par verosimile §i interesante, trebuiesc privite
insii cu rezerva cuvenitd. Pentru ca, dupd opiniile
altor autori, atit crucea, cit i piatra ovald, ar avea
cu totul alte explicatii ; dupd aprecien i mai noi, cele
doud inscriptii citate trtai inainte nu au nici o le-
gdturd cu lupta de la Posada, fiind doud texte re-
ligioase. Ele au fost vdzute de epigrafistul C. Bdlan
pentru publicarea in colectia de inscriptii. Reclarn
textul pregdtit de el. Prima inscriptie : In numele
116
www.dacoromanica.ro
 In localizarea bataliei de la Posada din 9
12 noiembrie 1330 se impune sa se alba in
vedere, pe lingä cele consemnate pina aici,
si alte opinii si ipoteze care s-au emis * sau
TatAlui i Fiului i Sveatago Duha (= sfintului Duh).
Prosti mia Gospodi Boje moi, az mnogo greasnik rab
Bojiiu di ... (= Iartd-md, Doamne Dumnezeul meu, eu
mult gresitul rob al lui Dumnezeu di...). A doua in-
scriptie : Vi imia Otta i Siina i Sveatago duha
(= In numele Tatälui si Fiului s'i Sfintului Duh),
hram Dameneca a Totororu Sfintilor. Pomeani Gos-
podi duse usopsih (= Pomeneste, Doamne, sufletele
adormitilor) robii lui Dumnezdu, beisereci, veacinai
(= vesnicd)... Anc..., Stan, Anca (R), Ion, Stana Stän...
Ion". Aceste doud inscriptii cuprinzind si texte in
limba slavonä au fost compuse si ddltuite in piatrd,
se pare, la inceputul secolului al XVIII-lea
(1700-1720), foarte probabil de catre Oprea diaconul
din Titesti. Dacà asa stau lucrurile, atunci este evi-
dent ea* ele nu au niel o legAturd cu lupta din 1330.
* In incercarea de localizare a bataliei din 1330 se
cere sä. se tina seama si de o serie de observatii in-
teresante fdcute de Maria Holban. Dupd opinia sa,
oastea regará. nu era neapdrat obligatä sd aleagd
drumul cel mai scurt spre Transilvania, ci pe acela
care trecea printr-o regiune rdmasd nepustii'd de
romani si nedevastatA de ostile maghiare in cursul
venirii, chiar daca aceastd cale era mai lungd. Tinind
seama de aceastd situatie apreciazd mai departe M.
Holban Basarab putea sd determine el insusi iti-
nerarul regelui si sd-si organizeze in consecintd pla-
nul de atac, asa cum va lace $tefan cel Mare in 1497.
Faptul cd ostenii lui Basarab au avut timp sd taie
copacii si sal pregateascd. intdrituri (inda gines) do-
vedeste cd domnul stia dinainte cd regele va merge
pe calea unde il astepta cu trupele sale pregdtite
de atac.
O alta observatie fácutd de aceeasi autoare pri-
veste nepotrivirea care ar exista intre descrierile
117
www.dacoromanica.ro
care se vor formula de acum inainte, menite
sä aduca luminä in atit de disputata si contro-
versata problem& ce ne intereseaza.
acute locului bätäliei in Cronica pictatd si in alte
documente la care ne vom referi ; in timp ce in
acele documente se vorbeste foarte des de locuri
strimte si päduroase intdrite, in cronicd se vorbeste
Pe larg de un drum präpastios printr-un defileu de
munte. Intrucit aceastä descriere se potriveste mai
degrabd campaniei din 1368, chid oastea voievodului
Transilvaniei care trecuse in Tara Romaneascd a fost
inchisd inter indagines et vesprium densit ates ac
passus strictissirnos, nu este exclus ca In reconsti-
tuirea momentului 1330, dupd aproape 4 decenii, sd
se fi asociat impresii mai recente si mai vii la amin-
tirile tacite ale unei generatii precedente. Dealtmin-
teri, caracterul pdduros al decorului este confirmat
si de ecoul acestei lupte in cronica lui Petru de
Duisburg".
Prima observatie a Mariei Holban poate fi luatd in
7.onsideratie, intrucit, dupi cum rezultd dintr-un do-
cument din 1335, regele sustinea ca. Basarab i-2r fi
promis sti-i arate un drum de intoarcere flirt pri-
Mejdii.
Cea de a doua observatie nu tine seama de faptull
cà in acelasi document (pe care autoarea amintitd 11
crede fals), locul bdtd.liei este descris ca si in Cronica
pictatd : o cale in veci blestematd, inchisd din toate
pdrtile cu stinci präpdstioase si inane, iar pe tmde
era mai deschisd, inconjuratä cu fortificatii tari (in.
quadam via perpetue anathemati data, ex utra que
parte ripis preeminentibus circumclusa et ante, 'uncle
patentior erat, in pittribus locis indaginibus fortiter
circumspecta).
Este deci ciar cd ambele categorii de izvoare pie-
deaza pentru un drum care trecea printr-o vale lungd,
marginità de stinci präpastioase. Faptul ca valea era
destul de lungà a fdcut, de altfel, posibild durata
luptei : patru zile (9-12 nov. 1330) ; daca drumul

118
www.dacoromanica.ro
 Aspecte de ordin strategic ne fac sá opindm
tot pentru Posada" lovisteanO. n cazul in care.
Carol Robert ar fi ales ca drum de retragere
culoarul Rucar-Bran, cu trecere obligatorie
prin Cimpulung, oastea maghiard ar fi avut
de intimpinat rezistenta cel putin incd a unet
fortificatii (in afara de Castro Argyas"), e
cetatii de linga Cimpulung, fapt ce nu ar fi tre-
cut neobservat nici de Cronica pictatti i nici.de
documentele ulterioare. Este, de asemenea, de
presupus cá pe acest itinerar se afla in enul
1330, in apropiere de Rucär, i cetatea Dimbo-
vitei, atestatä documentar la 1368. Evident, once
comandant al unei osti in retragere, obosità,
hdrtuitd necontenit, lipsitä de alimente pentru
luptätori i furaje pentru cal, cum era oastea
maghiard in toamna anului 1330, ar fi ales,
Vera indoiala, un drum pe care sd nu existe
cel putin un punct fortificat, dacd nu chiar
cloud.
De asemenea, consideratii legate de anotimpul
In care s-a efectuat retragerea armatei ma-
ghiare ne determind sà punem sub semnul
intrebärii localizarea Posadei in defileul Ruck--
Bran.

prin aceastA vale ar fi fost mai scurt, oastea regará

nu ar fi putut fi blocata In defileu, ar fi fortat trece-
rea, iar lupta ar fi durat mult mai putin.

119
www.dacoromanica.ro
 Baldlia de la Posada s-a desfdsurat intre 9
12 noiembrie, deci intr-o perioadd in care in
munti este posibild, oricind, o inrdutdtire a
vremii : ninsori, frig, vint puternic, viscol. Dru-
mul de trecere din Tara Romfineascd In Tran-
silvania prin Ciineni se allá la o altitudine
ce variazd intre 600 si 800 m, deci cu
posibilitdti mi mici, pentru o armatd, de
a fi surprinsd de un timp total nefavorabil,
care cel putin i-ar fi ingreuiat, dacà nu
i-ar fi fdcut chiar imposibil marsul. Spre
deosebire de aceastä cale de trecere a mun-
tilor, pasul Bran se gäseste la o altitudine
de 1240 m, fiind mult mai expus capriciilor
vremii". Credem cd si cele arätate mai sus pot
constitui un factor de care Carol Robert va fi
tinut seama in alegerea variantei optime a cdii
de retragere, mai ales ea' In anturajul sdu se
afla i voievodul frransilvaniei cu ostenii
cunoscdtor sau cunosatori ai locurilor.
Totodatd, o insemnatd pondere in localizarea
Posadei" In Tara Lovistei ne oferä analiza
topograficd a terenului si a modului in care se
vor fi dus luptelle In raport cu ceea ce se cu-
noaste In acest sens din Cronica pictatd si din
celelalte documente.
Vechiul drum de legdturd dintre Tara Ro-
mäneascd si Transilvania, prin Curtea de Ar-

120
www.dacoromanica.ro
ges Valea Danului Sdlatruc Tite0i
Racovita Clineni Sibiu, folosit ca drum de
postd pind in a doua jumdtate a secolului tre-
cut, se prezintd in felul urmdtor : intre Curtea
de Arges si Salatruc, pe o distantä de 25 km,
drumul este destul de larg si de-a lungul sdu
nu se pot intreprinde actiuni militare de felul
celor descrise in Cronicei . De la Sdldtruc spre
Clineni, distanta intre cele cloud localitdti fiind
de 35 km, incepe, de fapt, defileul ce s-ar po-
trivi cel mai bine cu relatdrile Cronicii pictate.
Pe prima sa portiune, de aproximativ 15 km,
pind la Pripoarele Persanilar, urmind mai 'Mtn
valea Adincä (-toponimie deosebit de sugestivd),
apoi culmea vall. Adinci, drurnul are o ldtime
ce variazd intre 4 si 6 m, fiind un drum de
coastd ce urca mereu, märginit pe o laturd de
un teren relativ inalt, destul de impà'durit, lar
pe cealaltä laturd de un teren in pantd, destul
de abrupt. Pe alocuri, acest drum, atunci cind
traverseazd culmile dealurilor, se deschide in
poiene. Lätimea foarte mica' a drumului, precum
si laturile sale, una abrupta', alta in vale, nu
permit unei osti in mar s sd adopte un dispozitiv
de luptd. Din contra', o oaste ce andrsaluieste
pe un atare drum se esaloneazä pe kilometri
intregi, latimea coloanei fiind de aproximativ
patru luptätori. Dupd calcule relative, armata
121
www.dacoromanica.ro
lui Carol Robert ar fi numarat circa 10 000 de
oameni. Intrind pe un asemenea drum, ce poate
fi considerat fära niel un fel de reticente un
defileu, oastea ungara s-ar fi esalonat pe o
distanta' de aproximativ 5 km, l'atimea coloanei
de mar s hind de patru oameni, iar intervalul
dintre ei, in adincime, de aproximativ 2 m.
Oastfel de esalonare o facea extrem de vulne-
rabila unui atac dat de pe latura abrupta a
drumului.
Pe aceasta portiune este posibil sa se fi pro-
dus atacul oastei romane dat de sus", cu sageti
praväliri de copad intinati. Tot pe aceasta
portiune, acolo unde largimea drumului nu a
mai fost convenabila unei astfel de lupte, res-
pectiv in poiene, ostenii lui Basarab I ar fi
putut construi intariturile (indagines) amintite
in Cronicei, pentru a-1 ingusta si a nu permite
oastei invadatoare sa se desfasoare. Atacul dat,
In modul al-Mat mai sus, facea imposibilä atit
inaintarea armatei patrunse intr-un asemenea
defileu, cit i retragerea sa, ceea ce iarasi ar
corespunde celor desorise in documentele refe-
ritoare la lupta de la Posada.
Poienile pe care le face drumul atunci chid
traverseazä culmile dealurilor, exista §i un sat
Poiana (iara§i toponimia este sugestiva) sint
locuri propice pentru executarea unui atac di-

122
www.dacoromanica.ro
rect, corp la corp, avantajind o oaste de tip
popular, ca a lui Basarab I, mai usor inarmata
si, deci, mult mai manevriera, tata de o oaste
tipic feudala ca cea a lui Carol Robert,
mai greoaie, avind torta de soc alcatuita
in principal din cavalerie, care, cu toate
CA drumul se largise putin, nu se putea
destasura pentru lupta. ,Si. forma de luptä di-
recta, corp la corp, este pomenita de izvoarele
istorice ale batdliei de la Posada.
O ingustare a drumului si, mai ales, trecerea
sa printr-o vale mai adinca, avind latura estica
abrupta, se mai constata pe portiunea de la
Pripoarele Persanilor la Persani unde pe o
distanta de aproximativ 3 km, urmeaza cursul
pIriului Baiasu, care taie muntii dizlocind can-
titati masive de bolovani rnari de M'u. O ingus-
tare a drumului futre doua culmi se mai con-
stata la Podul Albului. De la Podul Albului
drumul se lärgeste la aproximativ 20-40 m, In
aceasta latime, intrind, evident, si laturile sale,
pina la localitatea Titesti. Pe tot parcursul de
la Pripoare la Persani si la Vadul Albului,
defileul permite atit atacurile de sus", date
cu sageti, pietre si copaci, MI si cele directe,
forrnele de teren din zona fiind total defavora-
bile ducerii luptei de catre o oaste tipic feu-
dala, chiar mai bine inarmata si mai numeroasa,

123
www.dacoromanica.ro
cu o oaste alcatuita mai ales din tarani, oameni
ai parnintului, mai putin numerosi si mai mo-
dest inarmati, dar mai usor adaptabili con-
ditiilor de teren. Probabil cá de la Salatruc
la Pripoarele Persanilor auptele au fost
continue, de hartuiald, date din loe in loc,
iar pe portiunea de la Pripoarele Persa-
nilor la Persani, partea final& a defileului,
s-a desfasurat o inclestare mai apriga de forte.
La Titesti drumul se bifurca, latura sa din
stinga luind-o prin Racovita pe valea Oltului
la Ciineni, iar latura din dreapta, prin Boi-
soara, duce tot la Ciineni. De remarcat aici la-
tura din dreapta a drumului (relevata si de I.
Conea), care sugereaza spartuira din dreapta"
pe care a fugit Carol Robert de Anjou. Pe cu-
loarul Ruar-Bran nu exista nici un drum
lateral. De la Titesti pina la Racovita, drumul
mai strabate o singura portiune de defileu"
doar de aproximativ 1 km si aici vor fi fost
poate ultimele lupte intre oastea lui Basarab I
si Carol Robert, precum si ultimele intärituri
ridicate de români.
De la Salatruc, de unde incepe Posada",
si pina dincolo de Titesti, uncle consideram cd
se terming. Posada", distanta este de circa
30 km. Luptele, desigur, dup'a cum arata si
configuratia terenului, nu au fost continue.
124
www.dacoromanica.ro
Atacul nu s-a produs in acela.,i timp pe tot
acest traseu, fapt evidentiat §i de numarul de
zile (9-12 noiembrie) pe parcursul carora s-a
desf4urat batalia. Este foarte probabil ca
luptatorii romani au devansat continuu mi--
carea inamicului, dupa un atac urmind o re-
pliere rapidd spre pozitii cheie, amenaj ate din
timp, avantajoase pentru ei §i defavorabile
du§manului. In aceste conditii, o medie de
inaintare de 7-8 km pe zi, parcur0 prin lupte
care au dus la pierden i masive de efective din
oastea lui Carol Robert (30 km in 4 zile) ni
se pare in concordanta cu conditiile de teren,
cu specificul luptelor purtate §i cu descrierile
din Cronica pictata §i din celelalte documente
privitoare la batalia de la Posada.
Pentru localizarea bataliei de la Posada in
Tara Lovi§tei pledeaza §i un alt factor de ordin
militar. Ingustimea defileului" (posadei), pre-
cum 0. faptul ca in zona nu exista decit o
singura cale de acces spre Transilvania, de la
Salatruc la Tite§ti, arata ca Basarab I §i-a
pregatit pozitia din timp, ca a devansat mi§-
carea oastei maghiare §i ca a patruns cu forte
considerabile in trecatoare inaintea du§manu-
lui. In perimetrul desf4urarii bataliei nu se
allá nici o comunicatie care sa permitä pa-
trunderea in defileu, concomitent sau in un-
125
www.dacoromanica.ro
rnarire a doua o§tiri (comunicatii de locada).
Pentru domnul roman, devansarea mi§arii
inamicului in Posada" Lovi§tei a constituit
o actiune militara u§or de infaptuit, de la
Curtea de Arge§ la Sälätruc (punct ce mar-
cheaza intrarea In defileu) fiind 25 km, iar
terenul este in cea mai mare parte I.mpaclurit ;
devansarea trupelor du§mane ar fi fost foarte
greu de realizat in cazul in care Posada
ar fi plasata in culoarul Ruar-Bran (de
la Curtea de Arge§ la Ruar, pe distanta
cea mai scurta, sint 68 km, drumul nefilnd
decit In mica mäsura acoperit). O distanta
dubla ar fi sporit posibilitatile armatei feudale
maghiare de a observa ca oastea Tarii Roma-
ne§ti sau o mare parte a el i-a taiat retragerea
§i ca urmeazd a o intercepta intr-un punct
obligatoriu de trecere.
Dupá aceastä trecere in revista a párerilor
exprimate de istorici i cercetatori referitoare
la localizarea bataliei din 1330, sa vedan ce
spun izvoarele despre locul luptei. Dupa Cro-
nica pictatel, lupta a avut loe intr-un defileu
prin care armata maghiara a trebuit sá treaca
§i care, pe alocuri, a fost intarit cu indagi-
nes" (calea aceasta era cotita §i inchisa de
amindouà partile de ripe foarte inalte... §i pe
unde aceasta cale era mai larga acolo romanii

www.dacoromanica.ro
126
o intdriserd in mai multe locuri cu inda gines").
Acest defileu, cu malurile sale ripoase, apare
§i in cele cloud miniaturi ale Cronicii pict ate
de la Viena.
Aceegi lacuna cu privire la precizarea lo-
cului bdtdliei o intilnim §1 in unele documente
elaborate in cadrul cancelariei maghiare ; din
ele se poate deduce cd lupta s-a desfä§urat
intr-un loc cringos §i pdduros, incins cu dese
intärituri" ; intr-un loe strimt §i intunecos" ;
in ni§te locuri strimte §1 päduroase, imprej-
muite de intdrituri putemice". In textele latine
se consemneazd : in quondam loco nemoroso
et silvoso indaginumque densitate firmato" ; in
quondam loco condenso et obscuro" sau in
quiusdam locis districtis et silvosis indagini-
bus que firmatis stipatis". Din cele relatate
In atari documente rezultd deci cd bdtdlia s-a
desfd§urat intr-un loc strimt sau in ni§te
locuri strimte, prevdzute sau imprejmuite cu
intdrituri puternice §i intr-un decor pAduros.
In sfir§it, intr-un document datat la 7 apri-
lie 1331, varbindu-se despre lupta din 9-12
noiembrie 1330, se afirmd ca regele maghiar
a fost lovit §1 dovedit de voievodul Basarab
In curmezi§ul muntelui romdnilor" (fuisset
percussus et convictus per Bazarab woivodam
trans Alpem 0/acorum), ceea ce dovecle§te ca

127
www.dacoromanica.ro
lupta s-a dat In muntii care separau Tara
Romaneasca de Transilvania, Intr-un loc ne-
precizat insa.
Din insiruirea acestor citate rezultd ca nici
un document privitor la lupta din 1330 nu
amintege expres faptul cil aceasta s-ar fi dat
la Posada ; toate documentele descriu vag locu/
luptei, Wei scl-1 numeascifi *. Printr-o interpre-
tare mai larga, din aceste descrieri rezulta ea'
este vorba de un loc de trecere pe o vale
strimta, un punct obligatoriu de trecere pe care
documentele medievale 11 numeau posadd. Alt-
fel, In trei documente relative la luptele din
1395 dintre trupele lui Sigismund de Luxem-
burg si Vlad Uzurpatorul se spune Ca' acestea
s-au dat pe chid oastea regala' urca culmile
muntilor, zise in vorbirea obisnuitä Posada
(Pazzata), prin niste strImtori si poteci inguste
(indaginibus strictis et semitis), strinse intre
tufisuri mari, unde multimea romanilor st'dteau
la pinda, arundind cu cruzime, din paduri dese
si intunecoase, suliti vatämdtoare si sageti
otrdvite si inveninate asupra insotitorilor si
supusilor nostri" ; In trecdtorile foarte in-
guste ale muntilor, numite Posada" (in a/pibus,
Pazata dictis, strictissimis indaginibus) sau In

Dupd cum s-a ardtat la p. 108, numele de Posada

a fost dat de N. Iorga.
128
www.dacoromanica.ro
muntii zii ai Posadei, închii §i intdriti cu
prisaci foarte inguste" (in alpibus Pazata dtc-
tis, strictissimis indaginibus conclusis et obdu-
ratis).
In textul latin al doctunentelor amintite, dia-
cul dà numele de Posada atit muntilor,
trecatorilor foarte inguste clintre acestia, uitt-
ma fiind acceptiunea adevdratd, intilnitd i in
documentele interne in care posada ins eamna
punct obligatoriu de trecere, punct care era
pdzit de obicei. De pildd, intr-un document din
1674 se spune cd se numdraserd aici la po-
;add, in straja värnii de la Rucdr i Dragosla-
vele", niste vite ce urmau a fi trecute in Tran-
silvania. Socotim util sd ardtdm cd posada de
la Rucdr-Dragoslavele pdzitd de asa-numitii
posklari nu era singura din Tara Roma-
neascd ; tot posadd se riumeau i trecdtoriie
de pe valea Prahovei si a Oltului (de la Turnu
Rosu), iar intr-un document mai tirziu salt
amintiti in Oltenia posddarii poskii ce pa-
zeau potecul". Retinem deci cd posada nu este
un nume propriu, ci unul comun, avind accep-
tiunea de loc de trecere printre munti sau pe
valea unui riu.
In acelasi timp posada avea si sensul de obli-
gatie de a face pazd la hotare, fiind inlocuitd
in unele documente cu viglu (care la bizantini

129
www.dacoromanica.ro
insemna obligatia de paza si aparare a ceta-
tilor). Pentru acest sens citam scrisoarea lui
Neagoe Basarab catre brasoveni in care se
plinge ca, intrucit acestia faceau mereu raz-
merite", in aceste vremuri de iarna trebuie sà
tinern pe siromahi in posada" (adica la locul
ce txebuia pazit de la hotarele tarn).
Incheind consemnarea opiniilor si ipotezelor
emise de specialisti In legätura ca stabilirea
locului de desfasurare a bataliei de la Posada
si luir' id in considerare tot ceea ce s-a consem-
nat in aceastä privinta in documentele cunos-
cute noua, putem aprecia ca indiferent de con-
cluziile noi la care se va putea ajunge in urma
adincirii cercetarii in problema discutata, un
fapt rämlne sigur, cert, de necontestat : batalia
din 9-12 noiembrie 1330 s-a desfasurat intr-un
loe de trecere ingust si paduros, Intx-o posa-
da ; a fost o inclestare apriga, de lunga duratd,
care s-a incheiat cu o victorie epocala a oste-
nilor lui Basarab. In ceea ce ne priveste,
autorii prezentei lucrdri se raliazd celor care
au marcat locul Inclestarii de acum 650 de ani
In Posada din Tara Lovistei. Ca atare, In sub-
capitolul care va urma, ei isi vor axa expune-
rea tinind seama de aceasta localizare.

130
www.dacoromanica.ro
 4. INCEPUTUL
DESFAWRAREA BATALIEI

Dupd cum se consemneaza in Cronica pictatd

de la Viena, inceputul luptelor dintre armata
regelui maghiar Carol Robert §i oastea lui Ba-
sarab I a avut loc in luna septembrie 1330*.
In anul domnului 1330 se spune in Cronicd
regele §i-a adunat o mare oaste... §i la in-

* Pornindu-se de la considerentul cá lupta ho-

täritoare dintre fortele celor doi adversari s-a des-
fdsurat abia dupd cloud luni, aclica' In prima decadd
a lui noiembrie, unii istorici, ca, de pildd, Maria
Holban, au apreciat cd luna septembrie ar fi fost
gresit consemnatd In cronicd. 0 atare apreciere este
ins& discutabild. Tinindu-se seama de faptul cd o
campanie ca cea la care ne referim a fost de lungd
duratd i cd pin& la angajarea bätäliei propriu-zise
de la Posada armata maghiard a avut de parcurs
un itinerar destul de Intins, care a mdsurat circa
250 de km, cd fortele inamice inaintau printr-o tard
necunoscutd i potrivnicd lor, apreciem eà distanta
In timp dintre inceputul campaniei i angajarea
luptelor in defileul de la Posada este pe deplin
Este adevdrat ed. In acea vreme campaniile de lungd
duratd incepeau, de reguld, mai de timpuriu, de obicei
primdvara. Dar in cazul aflat In discutie vor fi in-
tervenit unii factor,i care au influentat sau au deter-
minat pe monarhul maghiar sd invadeze Tara Roma.-
neascd in luna septembrie si nu mai inainte. Se poate
aprecia cd regele Carol Robert a pornit In expeditie
numai dupd ce va fi aflat de infringerea de la
Volbujd, crezind, probabil, cd voievodul romdn mi va
fi avut o parte din oaste slAbitd i obositä, si, ca

131
www.dacoromanica.ro
 demnul voievodului ardelean Toma si a lui
Dionisie... s-a dus in persoand, in luna lui sep-
tembrie, prin Severin, in tara voievodului vala-
hilor Basarab".
Ce efective va fi avut armata regelui ma-
ghiar ? In aceastd privintd, informatiile de care
dispunem sint destul de sdrace. Documentele
de epoca provenite din tabdra adversarului lui
Basarab ne oferd aprecien i diferite, avind evi-
dent, menirea de a ascunde adevdratul scop
al expeditiei monarhului maghiar. Asa cum
am vdzut deja, in Cronica pictaki de la Viena
se apreciazä cd regele Carol Robert si-a adu-
nat o mare oaste" cu care a pdtruns in per-
soand, in luna septembrie, prin Severin, in
tara voievodului Basarab".
Incepind din anul 1332, cind ecoul grelei
infringen de la Posada sldbise in rindurile
celor din tabdra lui Carol Robert, expeditia
intreprinsä in Tara Romäneascd este surprinsä

atare, ea' va putea supune Cu mare Lsurinta armata

lui Basarab. Este, de asemenea, foarte probabil ca
ambitiosul suveran magbiar, care venea asupra Tdrii
Romänesti cu o armatd puternicd g bine echipatd, sd
fi scontat pe faptul ca expeditia sa va fi doar o sim-
pia formalitate o plimbare", cum se si afirmä, de-
altfel, in unele documente ale cancelariei regale
si, deci, oastea voievodului romän nu va fi in
mäsurà sd opunä o rezistenta prea inversunatà.

132
www.dacoromanica.ro
In mai multe documente emise de cancelaria
suveranului Ungariei. Dei aprecierile cuprinse
in astfel de documente sint diferite, ele au
totu4i darul sa completeze stirile din Cronica
pictatei. Intr-un astfel de izvor, datat la 2
noiembrie 1332, regele afirma ca in anul
domnului o mie trei sute treizeci, cind am
ajuns cu o parte a oastei noastre (cum quodam
purticu/am gente nostra) in Tara Romaneasca
a (märiei) noastre spre a o cerceta, dupa ce
am strabatut-o in liniste, la iesirea noastra de
acolo, Basarab, necredinciosul nostru roman
(infidelis noster Transalpinus), Cu rautatea unei
necredinte de mai inainte urzita, la adapostul
viclean al unei paci fatarnice (sub ficte pacis
astutia), a navalit plin de dusmänie asupra
unei parti din oastea noastra, intr-un loc crin-
gos si paduros, incins cu dese intarituri".
Din cele citate mai inainte se cuivine deci sa
retinem faptul ca regele maghiar ar fi inceput
expeditia in tara lui Basarab cu o parte din
oastea sa. Mal consideräm necesar sa subliniem
inca un lucru : aici scopul expeditiei este, chi-
purile, o simpla cercetare" a Tärii Romanesti
pe care regele ar fi sträbätut-o in liniste" ca
pe o simpla posesiune a sa ; la iesirea din tara,
o parte din oastea regala ar fi fost atacata pe
neasteptate de Basarab.

133
www.dacoromanica.ro
 Documentul la care ne referim contine, evi-
dent, o contradictie : dacd a fost vorba de o
vizitd pasnicd a regelui intr-o tard vasald, cum
de s-a ajuns la o pace falsd" ? Se stie doar
cä pacea se incheie numai dupd o prealabild
stare de rdzboi ; fárà ivirea nici unui conflict,
cum era sd se incheie, deci, acea pace fd-
tarnicd" ?
Rdminind cu discutia noastrd in cadrul ace-
leiai probleme legate de apre-
cierea valoarei la care se ridica armata regelui
Carol Robert in timpul inceperii expeditiei in
Tara Romaneascä, ni se pare util sd ardtam
ca dintr-o scrisoare adresatd papei rezultd
atunci cind a pdtruns in tara lui Basarab re-
gele maghiar se intorcea dintr-o expeditie rdz-
boinicd impotriva tdtarilor, dupd o strdlucitd
victorie, i cd avea cu el intreaga sa armatcl,
nu o simpld parte din aceasta, o mica' escortd"
ce-1 insotea intr-o simpld cercetare". De alt-
fel, in alte citeva documente, regele insusi va
recunoaste ca era insotit de o oaste foarte pu-
ternicd sau de toatd puterea oastei" sale,
aceasta fiind alatuitd din nobili, prelati, ba-
roni si din numerosi alti luptgori. Intr-un do-
cument datat la 19 mai 1335 se consemneazd
cd, in campania din anul 1330, oastea Tdrii
134
www.dacoromanica.ro
Romanesti a atacat nu daar o parte din oastea
regelui maghiar, ci ea' atacul s-a declansat o
data si a doua card (Impotriva) naastra (a
regelui) si a puternicei noastre otiri, pe care
o aveam acolo cu noi". Din cele citate aici se
degaja cu claritate concluzia cd nu era deci
vorba de o actiune ofensiva intreprinsa de
romani impotriva unor mici parti ale trupelor
lui Carol Robert, ci de un atac sau chiar de
cloud atacuri ce aveau ca obiectiv sa loveasca
in plin puternica ostire pe care regele maghiar
o avea cu el.
In legatura cu valoarea pe care o va fi avut
armata lui Carol Robert, lata ce spun docu-
mentele latine : cum tota gentis nostre poten-
tia ; cum gente nostra valida ; cum exercitum
nostrum regio edicto convocatum ; valide genti
nostre sau cum valido exercitu. Dei aceste
consemndri sint deosebit de edificatoare, In
Cronica pictatd pentru a eluda aprecierile
diferentiate si contradictorii dintre documente
cu privire la forta armata ce l-a insotit pe rege
In campania din Tara Ramaneascd s-a men
pe o cale de mijloc : regele a patruns in tara
lui Basarab, intr-adevar, Cu o armatd nume-
roasa, dar totusi nu cu intreaga sa putere, cad
destinase foarte multi luptatori pentru diverse

135
www.dacoromanica.ro
expeditil Impotriva du§manilor regatului" *.
Sintetizind cele discutate pind acum, putem
aprecia cd In privinta efectivelor cu care mo-
narhul maghiar a inceput campania din 1330
se contureazd trei variante.
Prima : Carol Robert a pdtruns In Tara Ro-
ma/leased avind efective mici cu care regele
pornise, chipurile intr-un gen de cercetare"
sau de simpld plimbare.
A doua : a inceput campania cu o armatd
numeroasd, dar nu cu toatd oastea maghiard.
A treia : a atacat tara lui Basarab cu toatd
armata sau cu o oaste foarte puternicd, a§a
cum se consemneazd de fapt in cele mai multe
documente. Cea de a treia variantd ni se pare
cea mai Intemeiatd §i cea mai apropiatä de
adevdr.

Odatä pdtrunsd in tara voievodului Basarab,

marea armatä condusd de Carol Robert a ocu-
* Este vorba, foarte probabil, de un corp de oaste
de citeva mii de oameni trimis de Carol Robert in
ajutorul regelui polon Vladislav Lokietek, socrul re-
gelui maghlar, care lupta impotriva cavalerilor teu-
toni. Aceasta participare este confirmata si de o
diploma din noiembrie 1330 prin care Mihail, pre-
pozitul mandstirii din Jazow, aminteste de nobilii
din comitatul Abauj plecati in razboiul impotriva
teutonilor (contra cruciferos prutenorum provincie).

www.dacoromanica.ro
136
pat mai intii Severinul. In Cronica pictata' de
la Viena se consemneaza : Dupd ce regele a
cuprins Severinul §i fortareata lui, le-a incre-
dintat toate numitului Dionisie impreuná cu
demnitatea de ban". Din acela§i izvor putem
afla a.poi ca armata maghiara a inaintat intr-o
tarà care nu putea fi locuita de un popar
n2obipuit cu ea".
Dupa ce a patruns in Tara Româneascd, sta-
pinit de evidente scopuri duwänoase, monar-
hul Ungariei a continuat sd inainteze cu tru-
pele sale catre inima teritoriului -tarii, pentru
ca la momentul potrivit cum citim in Cro-
nica pictatel sä dea lupta".
Ce a facut Basarab in fata marii primejdii
ce-i ameninta tara ? A aplicat in viatd un
principiu dupa care se vor conduce toti marii
no§tri voievozi in vremuri de restri§te : a che-
mat la Gaste, pentru apdrarea Tarii Romäne§ti,
pe toti locuitorii valizi (pe care oronicile con-
temporane ii numesc rustici . tarani). El 0-a
adunat de indatd a§a-numita oaste cea mare",
care constituia principala fortd in calea inva-
ziilor straine. De asemenea, bizuindu-se pe o
tactica adecvata, mo§tenitä de la inainta§ii sal
dad, voievodul roman a hotärit sa pustiiasca
totul in calea navalitorilor pentru a-i lipsi
astfel de posibilitatea de aprovizionare §i. a

137
www.dacoromanica.ro
evitat pe cit posibil lupta cu adversarul in
cimp deschis. In concep-tia sa de lupta, Basarab
urmdrea sa atragd armata maghiard intr-un
loc strimt, unde aceasta sa nu-si poata desfd-
sura fortele, lar la momentul potrivit s-o iz-
beasca in. plin bazindu-se pe puterea de rezis-
tenta si de impotrivire, pe curajul i dirzenia
atit a luptatorilor din oastea cea mica a tarn",
cit si pe acelor din oastea cea mare", adica
pe a intregului popor inarmat. Totodatd, pen-
tru a dezorganiza armata dusmand i a-i vlagui
efectivele, luptatorii romani au desfasurat o
continua actiune de hartuire a acesteia, asa
cum vor face mai tirziu Mircea cel Batrin, Vlad
Tepes, Stefan cel Mare si alti i1utri voievozi
romani. Despre aceste actiuni simple de har-
tuire documentele i cronicile epocii nu ne
vorbesc. Dar este usor de inteles cä fiind ata-
cat, fiind pus in fata unui pericol gray, Basarab
nu va fi lasat trupele dusmane sa inainteze
nestingherite prin tara sa.
Cu toate ca, in special dupd ocuparea Seve-
rinului *, deveniserd destul de evidente porni-
* Este posibil ca ocuparea Severinului, considerat
ca fiind posesiune a regatului maghiar inch' din 1247,
sá fi fost primul obiectiv al expeditiei lui Carol
Robert. Constatind cà nu i s-a opus o rezistentä prea
mare si considerind ca expeditia va fi, in continuare,
o simpld inaintare, mindrul rege se va fi gindit s'A

138
www.dacoromanica.ro
Miniatura din Cronica pictatti de /a Viena : Solul voie-
vodului Basarab I ii prezintä regelui maghiar Carol
Robert de Anjou o scrisoare prin care se propune
incheierea
rile du§manoase, scopurile agresive ale expe-
ditiei intreprinse de armata lui Carol Robert
In Tata Romäneascd, voievodul roman a incer-
cat sd stingd conflictul. In acest scop, Basarab
ocupe toata tara, aceasta constituind un al doilea
obiectiv al campaniei intreprinse de monarhul ma-
ghiar in Tara Rom.dneascä.

139
www.dacoromanica.ro
a trimis regelui Carol Robert o solie de pace
vrednica de toata cinstea" dupd cum ne
spune Cronica pictatä. Solii voievodului roman
s-au infäti§at suveranului maghiar cu urma-
toarele propuneri : domnul oferea lui Carol
Robert 7 000 de marci de argint ca despägu-
bire pentru cheltuielile facute cu stringerea
armatei ; ceda Severinul, pe care armata ma-
ghiara Il ocupase ; promitea plata anualä a
unui tribut (censum) catre coroana ; voievodul
roman trimitea un fiu al sail sa slujeasca pe
cheltuiala sa la curtea regala. In schimb,
satuia in termeni loiali, chiar duio§i pe rege
sa se intoarca In blind pace §i sa nu mai inain-
teze, avertizindu-1 cä altfel se va expune unei
mari primejdii. Basarab l-a mai prevenit pe
Carol Robert ca, in cazul in care va continua
sa patrunda §i mai adinc in interiorul Tarii
Romane§ti, i se va opune cu forta armelor. lata
ce se noteaza In Cronied : Fiindca voi, rege §i
stapin al meu, v-ati ostenit Cu stringerea o§ti-
rii, eu voi rasplati osteneala voastra cu 7 000
de mard de argint §1 va voi lasa in pace §i
Severinul cu toate cele ce se tin de el, pe
care acum le tineti cu puterea In miinile voas-
tre. Pe deasupra, tributul ce datorez coroanei
voastre Il voi pldti cu credinta in tot anul. Si nu
mai putin, voi trimite la cut-tea voastra pe unul

www.dacoromanica.ro
140
dintre fig mei sä va slujeasca pe banii §i pe
cheltuiala mea, nurnai sa vä intoareeti indärat
cu pace si sa feriti persoanele voastre de pri-
mejdii, pentru cd, daca veniti mai inauntrul
tdrii, nu veti putea nicidecum sä vd feriti de
primejdii".
Dupa calculele facute de Octavian Iliescu,
suma de 7 000 de märci oferita lui Carol Ro-
bert drept despagubiri" de razboi ar repre-
zenta echivalentul a circa 74 kg aur sau a
1157,904 kg argint carat de titlul 1 000%o
suma respectiva era enorm de mare si ea echi-
vala cu 21 000 de florini de aur. Posibilitatea
pe care o avea Basarab de a oferi regelui o
sumd atit de mare denota cd Tara Romaneasca
era bogatd, infloritoare, iar voievodul dispunea
de rezerve insemnate de bani, realizate indeo-
sebi din schimburile comerciale. Aceasta acu-
mulare de numerar socoteste pe buna drep-
tate O. Iliescu tradeaza o economie feudalä
in plina ascensiune, dei Inca' la inceputurile
ei. In cadrul acestei economii, s-au consolidat
bazele materiale necesaa e dezvoltarii statului
feudal al Tfrii Romanesti".
Ce a urmat dupd ce voievodul roman a tri-
mis lui Carol Robert solia de pace ? Regele
maghiar a respins-o intr-un mod cu totul ne-

141
www.dacoromanica.ro
demn chiar §i pentru un monarh arogant. Sä
vedem ce se spune in Cronica pictatei : Regele,
auzind aceasta, cu mintea trufad, a izbucnit
fatd de soli cu urmaoarele vorbe, zicinclu-le :
sd spuneti a§a lui Basarab ed.' el e pdstorul oilor
mele*, §i eu, din ascunzi§urile sale, de barbd
il voi scoate" (sic dicite Basaraad : Ipse est pas-
tor ovium mearum ; de suis latibulis per bar-
bas suas extraham).
Izvoarele ne spun cd auzind aceste cusvinte
din gura suveranului angevin, un sfetnic de-al
lui Carol Robert, pe nume Danciu, 1-a sfdtuit
sd tind seama de propunerile intelepte ale lui
Basarab §i sd nu se angajeze intr-o actiune
care ar putea sd-i fie foarte primejdioasd.
Danciu, comite de Zoliom §1 Lipton citim
In Cronica pictatti a§a a grdit regelui : Std-
pine, acest Basarab se adreseazd cdtre voi Cu
mare smerenie... pentru aceasta rdspundeti-i
In scrisoarea voastrd cu favoarea bundtätii re-
gale §i ardtati-i deplind iubire §i milostivire".
Dar monarhul maghiar, ne informeazd acela§i
izvor, n-a vrut sd dea ascultare acestor

* Este posibil ca sub aceste cuvinte jignitoare la

adresa lui Basarab, voievodul unei täri puternice, sd
se ascundä o amintire din analele latine mai vechi
(cunoscute poate regelui napolitan) care numeau pe
romdni pastores romanorum".

142
www.dacoromanica.ro
indemnuri, ci, dimpotrivd, a repetat vorba
de semetie 0 de amenintare pomenitd mal sus
pdrdsind sfaturile mai sdndtoase, a pornit
indatá mai departe ca apoi sá dea lupta".
Respingind deci in mod cu totul nedemn
nepoliticos oferta deosebit de avantajoasd
de pace a 1-ui Basarab, regele Carol Robert §i-a
impins armata de invazie 0 mai adinc in inte-
riorul Tärii Romane§ti, parcurgind, dupd opinia
noastrd, urrndtorul itinerar : Turnu Severin,
nord Craiova, sud Stane§ti, Curtea de Arge§
(vezi schema nr. 1). La rindul ei, oastea con-
clusd de Basarab s-a retras in mod organizat
din calea invadatorilor, adoptind o tacticä su-
pld §i eficienta : 1-a härtuit incontinuu pe ad-
versar ; 1-a lovit pe du§man in momentul cind
acesta inainta prin puncte obligate de trecere
(zone päduroase, cursuri de apä, drumuri in-
guste §i accidentate etc.) ; a pirjolit totul pe
cäile de acces ale trupelor vrajma§e. Intre timp,
In tara pustiitd de Basarab §i de o§tenii sdi,
foametea a inceput sä devind o problemd acutä
pentru cei din tabära regelui maghiar. Faptul
este consemnat expres i in Cronica pictatli :
Si, in tara necunoscutä, intre munti §i dealuri
cu pdduri, regele neputind sä gäseascä cele de
trebuintd pentru hrana sa 0 a lor säi, in scurtd

143
www.dacoromanica.ro
 OraStie
N1 A
AtSIBIU
50Km
25
s
Hoteg
......"Poorto de Fer,--
=,--" a Transrlvanrer
uirensebe5
ook7:.0.0A?, tcyo
r A
Posado

Tirgu Jru)
Govora ?-'161z
CURTEA DE ARGES
Glogova

Rifest,

Xolo-*,A. s E
Stanes.t.,
TURNU SEVERV,

4
Slatno
o
04, Craiova
,Re4

L EGE N DA

II"&2 Forte muntene

Locul batalrei
Retragerea rnamiculur sore Transilvanra
or ltrnerar'ul pOrcurS de amok' lui Carol Robert
Q*1) Cetati sr intdritun

Schema nr. 1. Itinerarul pe care consideram ca. 1-a

parcurs armata lui Carol Robert pina la angajarea
bataliei de la Posada.
vreme incepurd a pdtimi de chinurile foamei
insusi regele, °stash i caii".
Dupä cum rezultd din textul citat, inaintarea
oastei maghiare s-a facut prin regiunea de-
144
www.dacoromanica.ro
luroasd impäduritä, pe sub munti, deci prin
partea nordica a Tdrii Romdne§ti, care dupd
cum au dovedit cercetdrile lui I. Donat era
atunci zona cu cea mai densd locuire. Faptul
cä oastea maghiard suferea de foame In aceastd
regiune foarte populatd dovede§te, fdrd putintd
de tdgadd, cá locuitorii pustiiserd totul in calea
invadatorilor, desigur la porunca domnului.
Trecerea Oltului se va fi fácut foarte probabil
prin regiunea Vilcea, printr-o zond in care
Nicolae Iorga evidentia existenta unei vechi
traditii despre luptele romdnilor impotriva
maghiarilor care le incdlcaserd locurile §i ve-
trele §i le stricaserd rosturile §i indeletnicirile
pa§nice.
Continuind inaintarea prin tara lui Basarab,
regele angevin §i marea sa armatd au ajuns
pind In apropiere de Curtea de Arge§, dupd
cum va marturisi insu§i Carol Robert intr-un
document din 1336, in care evocd vremea In
care cu toatd puterea oastei noastre" a intrat
In Tara Romdneascd §i cind un anume Bako
cu putini osta§i, mintuindu-se printr-un noroc
vrednic de mirare..., ne-a ajuns tocmai sub
cetatea Arge§ (sub Castro Argyas), unde noi §i
intreaga noastal oaste am rdmas uimiti de
sosirea lui nea§teptatä §i unde §i-a implinit In

145
www.dacoromanica.ro
chip vrednic de laud& insarcinarile ce i-au fost
date §i pe care le-a luat asupra sa".
Faptul ca regele recunoaste ea' Bako a ajuns
ca prin minune In locul uncle se afla cu armata
sa constituie o dovadä indirecta ca oastea lui
Carol Robert se gasea intr-o situatie critica,
fiind foa,rte probabil inconjunata de ostirea lui
Basarab care controla toate calle de acces spre
Castro Argyas", adicä spre cetatea de la
Curtea de Arges, din care pricind Bako se
strecurase cu multa dificultate printre strajile
* In. privinta localizdrii a ceea ce in documente se
numeste Castrum Argyas", parerile istoricilor nostri
sint impartite. 0 parte dintre ei, printre care si
Constantin C, Giurescu, il identified cu cetatea de
la Curtea de Arges. De asemenea, A. Sacerdoteanu a
identificat Castrum Argyas" tot cu aceastä localitate
intarita. Semnatarii lucrarii de fata se raliaza acestui
punct de vedere, O altä parte a istoricilot, dintre
care tinem sa-i amintim pe Ion Conea si Andrei
Pandrea, inclina sa vada in Castro Argyas" cetatea
de la Capatineni, de pe drumul care duce astazi la
marea hidrocentralä de pe Argeq, fortificatie numita
de unii specialisti Cetatea de la Arefu Argesului (Ion
Conea), iar de altii Cetatea de la Poenari, de la Capa-
tineni sau Cetatea lui Vlad Tepes.
La sfirsitul secolului trecut, Bogdan Petriceicu
Hasdeu sustinea ca Cetatea Argesului s-ar fi numit
asa pinà in 1330, chid a cäpatat numele de Cetatea
Negru-Voda in memoria victoriei acestui mare
principe".
Pornind si de la faptul ea in documentele de limb&
latina emise de cancelarla lui Vlaicu Voda orasul
voievodal de resedinta Curtea de Arges apare cu
numele de Argyas", nume ce nu se dä. nici uneia
146
www.dacoromanica.ro
muntene* care supravegheau Cu atentie mi§-
carile trupelor invadatoare.
Unii istorici au apreciat ca in momentul in
care armata condusd de Carol Robert a ajuns
la Castrum Argyas" ea ar fi fost
prin luptä de o§tenii lui Basarab §i. cä, la
rindul lui, monarhul maghiar ar fi incercat
asedieze cetatea.
In lipsa unor dovezi sau informatii cit de
cit demne de a fi luate in studiu, este greu
de spus i chiar de presupus ce s-a intimplat
dintre cetAtile amintite mai sus, poate sd fie incä o
dovadd cd atunci cind se vorbeste de Castrum
Argyas" se desemneazd cetatea de la Curtea de Arges.
S-a emis chiar o ipotezd de cdtre unii specia-
listi militari potrivit cdreia oastea maghiard care
ar fi trecut de Castrum .Argyas" ar fi atacat cetatea
de la Arefu sau Cetatea de la Poenari. Dupä opi-
nia acestora, efectivele dusmane ar fi fost repede
respinse, ceea ce 1-ar fi determinat pe Carol Robert
sä ordone retragerea trupelor sale. Dar, dupd cum
subliniazd istoricul A. Sacerdoteanu, acea cetate
fiind mica, nu putea addposti in ea decit o garni-
zoand de 30-40 de oameni, efectiv destul de redus,
care, In cazul unui atac executat in for i cu
efective numeroase, nu stim cum ar fi putut opune
o mare rezistentd". Situindu-se pe pozitia celar care
nu au dat crezare unor astfel de ipoteze, Manole
Neagoe a apreciat cá monarhul maghiar nu se pu-
tea angaja cu o armatä de cavalerie pe o vale
strimtd, unde sd dea o bdtdlie in conditii evident
nefavorabile pentru oastea sa. Tinind seama de con-
ditiile geografice, o actiune armatä in jtirul Cdpà-
tinenilor... devine aproape o absurditate".
* Dupd traditie marginea dinspre sud a vechiului
oras voievodal Curtea de Arges se numea Bdtusari.

147
www.dacoromanica.ro
 la Curtea de Arge, dacd au fost sau nu lupte
si care a fost amploarea acestora. Se pare ca
pe bun& dreptate I. Minea constata : tace
cronica, nu spune nici un document ca ceta-
tea Argesului a fost ocupatä. A asediat ostirea
regala cetatea munteana ? N-o spune cronica
deoarece armata lui Carol Robert a avut
esec ?".
Dupd informatiile noastre, un singur docu-
ment se refera la unele actiuni de ordin mili-
tar in zona localitatii Curtea de Arges. Este
vorba de o diploma maghiara, datata la 30
iunie 1347, in care Ludovic cel Mare evoca un
moment in care Carol Robert, pdrintele nos-
tru, mergind cu puternica sa ostire pentru a
dobindi din nou partile transalpine ale rega-
tului sal, si-a asezat tabara inaintea cetatii
Arges, acel Stefan, acum voievod (al Transil-
IncercInd sa descifram sensul pe care II avea In
epoca o astfel de denumire, am ajuns la concluzia ca
locuitorii din acea parte a orasului-cetate aveau me-
nirea sa stea de straje", iar In caz de primejdie
din partea vreunor trupe vrajmase sa dea semnale de
alarma pentru cei din cetate prin batutul tobelor.
De aici avea sa rämina si denumirea acelei zone din
partea de sud a stravechii asezari de pe malurile Ar-
gesului.
Dupà alte opinii, denumirea la care ne referim ar
avea o altd semnificatie : batusarii sau botusarii ar
fi fost niste mestesugari care confectionau un anume
gen de incá'ltdminte.

148
www.dacoromanica.ro
e

Ruinele cetatii Sin Nicoard din fosta resedinta

voievodald de la Curtea de Arges.

vaniei), pe atunci mare comis i conducdtorul

ostirii parintelui nostru, rämlnind deapururi
nedeslipit de pdrintele nostru, cu zelul credin-
-tei sale obisnuite, prinzind pe sase din schis-
maticii necredinciosi care hartuiau pe oamenii

149
www.dacoromanica.ro
credinciosi ai tatdlui nostru, i-a adus tatälui
nostru, ucigind pe cei mai multi dintre ei".
Informatia ne ofer'd insä posibilitatea sa ac-
ceptdm c.d., odatd ajunsd la Castrum Argyas",
oastea maghiard sau pal-4 ale ei au zdbovit un
anumit timp in ora§ul voievodal, perioadd in
care grosul oastei lui Basarab se va fi retras
pe drumul care duce in defileul de la Posada
din Tara Lovistei, fdrd sd fi pierdut insà con-
tactul cu dusmanul. Referindu-se la aceastd
problemd, Maria Holban concluzioneazd :
dar, afläm c'd armata si-a pus tabdra in fata
cetätii Arges, dar ca toatd isprava de aici a
constat din unele capturäri rdzlete de romani
care hdrtuiau pe oamenii regelui. Nu e amintitd
nici o luptà i nici vreun asalt dat cetdtii. Dacd
aceasta ar fi fost cucerità sau ocupatd, mdcar
fArd lupte de cdtre rege, succesul acesta
ar fi fost trImbitat cu mare rdsunet i deci cu
atit mai mult s-ar fi pomenit in toate docu-
mentele de o capitulare la Arges, dacd ea ar
fi avut curnva loc".
Nu este exclusd insà nici ideea cá s-au des-
f'd. urat unele lupte de o mai mica' sau de o
mai mare amploare i In interiorul orasului
Curtea de Arges. Iatd ce spune, de pildd, Ma-
nole Neagoe : Carol Robert de Anjou, dupa
ce a ars tirgul, a incercat sd cucereascä cetatea

150
www.dacoromanica.ro
de la Curtea de Arges. Eforturile lui s-au do-
vedit zadarnice. spre minia lui, s-a trezit
i.,

dintr-o datä intr-o situatie din cele mai peri-

culoase §1 curioase, in acelasi timp : din ase-
diator devenise el insusi asediat, oastea lui
fiind permanent härtuità de calärimea mun-
teanä si de apärätorii cetätii de scaun".
Säpäturile arheologice efectuate in ultima
vreme pe locurile fostei resedinte a lui Basa-
rab de la Curtea de Arges au oferit specialistilor
informatii care le-au permis sä aprecieze cä in
timpul luptelor din 1330 clädirile resedintei au
suferit unele avarli motiv pentru care ele au
trebuit sä fie refäcute in jurul anului 1340.
Fie CA admitem faptul cä in orasul resedintä
voievodald de la Curtea de Arge§ s-au dat lupte
intre oastea lui Basarab §1 armata lui Carol
Robert, fie c'ä Inca' nu avem suficiente argu-
mente pentru a ne pronunta definitiv asupra
acestor opinii, un fapt rämine cert : monarhul
maghiar si trupele lui au ajuns sub Castro
Argyas". Cum pe tot drumul fäcut pind aici
inarnioul nu gäsise nici alimente, nici furaje,
subzistente atit de necesare purtärii räzboiului,
cum se apropia iarna si nici nu ajunsese sa-§i
mäsoare fortele cu oastea voievodului Basa-
rab, se poate aprecia CA monarhul angevin a
hotarit sd se retragä cit mai repede spre Tran-

151
www.dacoromanica.ro
silvania, unde putea gasi din belsug toate cele
de trebuintd intretinerii armatei.
Se pune in mod firesc o intrebare : pe ce
drum urma oare sd se retraga ? Pe unul oco-
litor, in conditiile In care ajunsese sà sufere
de foame regele insui, ostasii i caii"
dupd cum gläsuieste Cronica pictatti ? Este
putin probabil ! Se poate aprecia Ca' In conditii
Ca de cit similare once comandant Cu o anu-
mità culturd de ordin militar si cu o practicä
de räzboi chiar si de scurtä duratà ar fi ales
drumul cel mai scurt i cel mai cunoscut. In
conditiile unei retrageri impuse de Imprejurari,
alegerea unui itinerar cit mai scurt i in gene-
ral cu drumuri clt de cit cunoscute oferà de
fapt comandantului cel putin citeva avantaje :
poate trece mai repede de impedimentul lipsei
de alimente si de furaje ; scuteste trupele
eforttui fizice inutile, de deplasari pe drumuri
lungi i necunoscute, care i-ar putea ridica in
cale surprize nebänuite ; Ii dà comandantului
si nu numai lui siguranta ca" va scapa cesa
mai repede din chinga in care era strins sau
din capcana In care intraserd.
conditiile date, pe ce drum ar fi tu-mat
sa se retragä oare in Transilvania oastea ma-
ghiard aflatà Intr-o situatie deosebit de difi-
end ? Pe cel care duce de la Castrum Argy-
152
www.dacoromanica.ro
Schema nr. 2. Unul dintre presupusele itinerarii pe
care s-a retras din Tara RomiineascA armata lui Carol
Robert.

as", pe la eimpulung, la Bran §i. de aici la

Bra§ov, deci in Transilvania, sau cel ce duce
din Curtea de Arge§, prin Tara Lovi§tei, spre
Sibiu ?
Pentru a ne putea pronuntra opiniile noastre,
dorim mai intii sä inserAm aici un calcul fácut

153
www.dacoromanica.ro
 RIM NIC a- CURTEA DE A

Schema nr. 3. 0 and variant& propusä de unii istorici români ca itinerar de

retragere a armatei lui Carol Robert.
www.dacoromanica.ro
cu ani in urma de Andrei Pandrea, urmarind
pe schita anexata (vezi schemele nr. 2 si 3) cele
cloud presupuse itinerare : primul, Curtea de
Arges, Salatruc, Pripoare, Ciineni, Sibiu, in to-
tal 10 km ; cel de-al doilea, Curtea de Arges,
Cimpulung, Bran, Brasov. Facind un calcul
simplu, rezulta, asadar, ca drumul cel mai
scurt pe catre s-ar fi putut retrage in mod
fortat oastea maghiara spre Transilvania
trecea prin Tara Lovistei, pe la Ciineni.
Prin defileul Branului itinerarul este mai
lung decit acesta. In plus, drumul pe care
presupunem ca s-a Tetras armata lui Carol
Robert era, asa cum am mai subliniat deja, o
Cale de comunicatie de ordin strategic bine
cunoscutd de comandantii de osti din vremea
la care ne referim.
In ceea ce priveste itinerarele de retragere
a armatei ungare, comandate de Carol Robert,
din Tara Romaneasca in Transilvania, invest-
gatiile facute de autorii lucrärii de fata au
dus la noi precizari.
Astfel, supunem discutiei lungimea cailor
posibile de retragere a armatei feudale ungare
de la Curtea de Arges in Transilvania, pornind
de la cele cloud ipoteze cu care istoriografia
referitoare la batalia de la Posada a operat
cu majoritate covirsitoare. Daca armata lui
155
www.dacoromanica.ro
Carol Robert de Anjou ar fi trecut muntii pe
itinerarul Curtea de Arges Ciineni Sibiu,
ea ar fi avut de strabatut o distantä de 100 km,
(Curtea de Arges Salatruc 25 km, Sala-
truc Clineni 35 km, Ciineni Sibiu
40 km). In cazul in care s-ar fi folosit
itinerarul Curtea de Arges Cimpulung
-- Brasov, deci culoarul Rucar-Bran, pro-
blema retragerii pe acest drum implica' noi
aspecte fata de cele acreditate pina acum. Se
pare ca cercetärile trecute, care dau distanta
de 168 km II-Are Curtea de Arges si Brasov,
au considerat ca drum de retragere a oastei ma-
Whare actualul drum national dintre cele dou5
localitati amintite mai sus, respectiv Curtea de
Arges-Pitesti 38 km, Pitesti-Cimpulung 50
km, CImpulung-Bran 57 km, Bran-Brasov
28 km, In total 173 km cifra apropiata
de cea acreditata pind acum de 168 km. In
acest fel, lungimea mai mare a acestei a doua
cai posibile de retragere a devenit un argu-
ment cu mare pondere In favoarea localizarii
Posadei" In Tara Lovistei.
Investigatiile efectuate de noi au arätat ca
Intre Curtea de Arges si Cimpulung exista o
legaturd directa, adica dri_u-nul national nemo-
dernizat 73 c. Drumul strabate o zona' sub-
colmará si are o lungime doar de 48 km. Con-

156
www.dacoromanica.ro
siderdm ca acest drum a fiintat si in vremea
campaniei intreprinse de Carol Robert impo-
triva lui Basarab I, mai ales ca el lega direct
cele cloud capitale ale Tdrii Romanesti. De alt-
f el, pe parcursul acestui drum dintre Curtea
de Arge i Cimpulung se afld si comuna
Dornnesti, fapt ce ar putea of eri unele indicii
cu privire la vechimea sa. Folosind acest drum
mai scurt (si desigur un comandant de caste
avea in vedere i acest aspect), distanta dintre
Curtea de Arges si Brasov este de numai 126
km, deci doar cu 26 km mai lungd decit cea
dintre Curtea de Arges si Sibiu (Curtea de
Arges-Cimpulung 48 km, Cimpulung-Bran 50
km, Bran-Brasov 28 km, in total 126 km).
Astfel, argumentul celei mai scurte distante
dintre Ctu-tea de Arges si Transilvania in fa-
voarea localizdrii Posadei in Tara Lovistei pare
a nu mai avea ponderea major& ce i s-a acor-
dat pinä acum.
Admitind deci cd armata regelui maghiar a
pornit de la Castrum Argyas" spre Sibiu, prin
defileul din Tara Lovistei, sà incercdm sd
reconstituim itinerarul pe care presupunem
s-ar fi putut deplasa trupele comandate de
Carol Robert. Odatd intratd in defileul de la
Pripoare, pe un drum ingust, mdrginit de ripe

157
www.dacoromanica.ro
greu de escaladat, armata invadatoare s-a tre-
zit blocata §i din fatä §i din spate de luptatorii
neinfricatului Basarab. Oastea vrajma§a a fost
astfel prinsä ca intr-o capcana din care orica-
rei trupe i-ar fi fost aproape imposibil sa mai
scape cu bine. Iatä ce ne spune Cronica pictatcl
de la Viena in capitolul intitulat Rex vadit
cum exercitu contra Bazaraad" : Socotindu-se
in siguranta... (regale) a ajuns pe o cale oare-
care cu toatä oastea sa, dar calea aceasta era
cotitä §i inchisä de amindoua partile de ripe
foarte inalte de jur imprejur §i pe unde aceasta
cale era mai larga, acolo valahii in mai multe
locuri o intarisera cu prisaci... Din pricina
urcu§ului präpastios din acea cale nu se puteau
sui contra valahilor pe nici una din ripele de
pe amindoua laturile drumului, nici nu puteau
merge inainte, nici nu aveau loe de fugä, fiind
facute acolo prisaci, ci erau cu totel prin§i
osta§ii regelui ca ni§te pe§ti in vira ori
mreaja".
Am zabovit §i noi zile in §ir prin defileul
de la Posada din Tara Lovi§tei, Infra mun#
§i dealuri §i paduri". Am privit acea zonä nu
numai cu ochiul istoricului tentat mai intot-
deauna sä impace litera documentului cu rea-
litatea din teren, ci §i cu cel al cercetatorului
militar. Urmärind cu atentie drurnul care §er-

158
www.dacoromanica.ro
puieste prin defileul Tarn Lovistei, am putut
aprecia ca el ()fend conditli propice pentru a
inchide in el si apoi a zdrobi cu forte putine
si modest inarmate once agresor care ar fi
incercat sä-si deschida cale libera prin res-
pectiva zonä. muntoasa. Pe intinderea sa
se allá citeva puncte obligate de trecere, un
fel de porti." care pot fi berate cu efeotive
minime i inarmate chiar si sumar. Bararea
se poate asigura, in principal, folosindu-se din
plin acoperirile din zona i in special copacii
din padurea secularä si piatra din trupul
muntilor.
Nu incape nici o indoiala ca in cta zul in care
bätalia hotäritoare din noiembrie 1330 se va
fi desasurat in acea zona, Basanab I si capi-
tanii" sai vor fi stiut sa foloseasca din plin
atit avantajele ce le oferea un astfel de teren,
cit çi vitejia çi spiritul de däruire al luptato-
rilor sal. Este de presupus ad* in vederea luptei
decisive, dupd ce l-a atras pe adversar intr-un
loc strimt çi accidentat, flancat de pereti inalti
din parnint i piaträ, voievodul Tàriì Romänesti
organizat un dispozitiv de lupta adeovat,
dovedind in aceastä privintä o ingeniozitate
In care se reflecta nivelul artei militare roma-
nesti din acel timp.

159
www.dacoromanica.ro
 o.
o
LEGENDA
Trupele arrnatei lui Carol Robert patrunse In detileu
11/11/1111 Grupdri din oastea Tárii Rorndnesti
Obstacole riaicate de oastea Tdrii Rorainesti

Schema nr. 4. Dispunerea unei pfirti din ostirea TArii

Romamesti comandate de Basarab I pe o portiune a
defileului din Posada lovisteanii.

In c,adrul dat, putem deduce ca* Basarab I

imparlit oastea in patru grupari (vezi
schema nr. 4).

160
www.dacoromanica.ro
 O grupare va fi avut rolul sa inchida defi-
leul in partea sa dinspre nord, adica iesirea
din defileu, folasindu-se in acest scop bolovani,
trunchiuri si crengi de copaci si masive canti-
tati de pamint. Prin aceasta se urmarea sa se
zägazuiasca once incercare a vrajmasului de
a-si deschide cale libera pentru fuga.
O alta grupare va fi avut misiunea sa in-
chida defileul in partea sa dinspre sud, dupa
intrarea armatei cotropitoare in interiorul aces-
tuia. O astfel de m'asura viza sa taie inamicului
once posibilitate de a incerca sa se retraga
pe drumul pe care venise.
Celelalte doua grupari sa le denumim, de
principiu, grupdri de flanc fiind ceva mai
numeroase ca efective decit primele doud,
urmau sa ocupe pozitii de luptd de o parte si
de alta a strimtorii, pe inaltimi abrupte. In
momentul In care oastea dusmana era zaga-
zuita in defileu, luptatorii acestor grupdri tre-
buiau sa loveascä invadatorul cu sageti si cu
sulite, cu bolovani si. cu tot ce mai aveau la
indemina.
Luind in consideratie faptul ca luptatarii ce
se aflau in cadrul gruparilor de flanc" actio-
nau impotriva trupelar vräjmase de sus, de pe
creste, de pe inaltimi abrupte si, deci, erau
ceva mai feriti de ripostele acestora, se poate

161
www.dacoromanica.ro
emite ipoteza Ca baza efectivului ce alcatuiau
astfel de grupdri o constituia masele de tärani
inarmate cu arcuri, cu ghioage, sulite, dar §i
cu uneltele lor de muncd obi§nuite (topoare,
coase sau seceri etc.). Un argument in aceas-
tà privinta 11 constituie §i cele cloud miniaturi
din Cronica pictatti de la Viena. In aceste ima-
gini pot fi vkuti In postura de luptatori, ald-
turi de ceilalti o§teni ai datoriei, oameni simpli
din popor, imbrAcati in straiele lor obi§nuite,
pitoresc colorate, §i Cu cdciuli mitoase pe cap.
BAtalia de la Posada a inceput vineri, 9 no-
iembrie 1330, dupd cum se consemneazä in
Cronica pictattí de la Viena, §i s-a incheiat pe
12 noiembrie cu zdrobirea oastei invadatoare
comandate de Carol Robert. Inamicul patruns
In defileu a fost atacat prin surprindere din
toate pärtile. Va fi fost un mäcel cumplit. AO-
rindu-se dupà. valurile §i §anturile de pdmint,
de la intrarea §1 de la ie§irea din defileu ori
fiind cdtdrati pe stinci, luptatorii romani, in
imensa lor majoritate tdrani, oameni iscusiti
din popor, repezi in mi§cari, minio§i ca vraj-
mewl le-a incdlcat plaiurile, au aruncat peste
puhoiul de trupe inamice sageti §i bolovani,
armata lui Carol Robert intrind repede in
derutd.

162
www.dacoromanica.ro
 lata cum se descrie acest episod al incle§tà-
rilor in Cronica sus-amintitd : multimea ne-
numdratd a valahilor sus pe ripe a alergat din
toate pd.rtile §i a aruncat sdgeti asupra oastei
regelui, care se gdsea in fundul unei cdi adinci,
ce nici nu se putea numi cale, ci mai azind
un fel de corabie strimtd, unde din pricina in-
ghesuielii cei mai sprinteni cal §i cdldreti cd-
deau din toate pdrtile". La un mornent dat,
rezultd din acela§i izvor, luptdtorii regelui ma-
ghiar, loviti din toate pal-tile de ploaia de sd-
geti, de bolovani, de bucdti de stinci rupte din
trupul muntelui ori de cioturi de copad nici
nu puteau merge inainte, nici nu aveau loe
de fugd". In acel vacarm al incle§tdrii citim
In Cronica pictatti , militarii din armata lui
Carol Robert se izbeau unii de altii precum
se leagdnd in leagdn §i. se scuturd pruncii sau
cum se clatind trestiile de vint". Prinsd ca
intr-o capoand, lovitd in plin, far& incetare,
citeva zile la rind, oastea maghiard a fost md-
cinatd metodic.
Apriga incle§tare din defileu ne este sern-
nalatd cu lux de amdnunte, in cadrul anului
1335, intr-un document care contine un text
asemdator (dar nu identic) cu cel inserat in
Cronica pictatti. Este vorba de o diploma regald
datatd 13 octombrie 1335. Ajunsd intr-o vale,

163
www.dacoromanica.ro
marginitä pe ambele parti de ripi prapastioase
§i fortificatd in fata, unde era local mai des-
chis, cu intarituri (indagines) se spune in
document oastea regala a fost atacata de
multimea osta§ilor romani". Ace§tia, nava-
and asupra noasti A cu un atac inver§unat §i
stra§mc din toate partile, au izbit in difeiite
cuipun o§tirea noastrd, atacmdu-ne cu ingro-
zitoare atacuri ciine§ti, impro§cind din pra§tii,
izbind cu cruzime §i lovind cu sabiile cetele
noasti e... Ca de un zid fiind impiedicati de
mul4mea loviturilor mistuitoare, nu puteam
nici sa inaintam, nici sa gasim loc pentru
alga", oastea fiind expusa prea deselor lovi-
tut i ale sabiilor, sagetilor, lancilor §i buzdu-
ganelor care cadeau ca o ploaie repede".
Dupa afirmatiile cronicarului Petru de Duis-
burg, peste puhoiul de oaste maghiara ce cotro-
pise tara s-ar fi pravalit copaci uria§i, dinainte
taiati. In fata oastei du§mane, taranii (rustici)
ar fi aplicat tactica ce a devenit apoi traditio-
nala, care va fi utilizata §i la Ghindaoani, in
1395, §i la Codrii Cosminului, in 1497 : au
taiat din timp copacii din drumul pe care Ina-
inta oastea maghiara §i apoi i-au pravalit asu-
pra acesteia, producindu-i mari pierden. Iata
ce se spune textual in acea cronica : De in-
data ce tara lui (Basarab) a fost invadata, tara-

www.dacoromanica.ro
164
Miniaturd din Cronica pictatd de la Viena In care
se ilustreazd secvente din bätälia de la Posada din
9-12 noiembrie 1330 (oastea regelui maghiar
Carol Robert de Anjou prinsd In defileul de la Posada
este atacatd de catre luptdtorii lui Basarab I cu sdgeti,
bolovani i trunchiuri de copad ; regele Ungariei se
pregdteste sá P°dseascd lupta).
www.dacoromanica.ro
Trupe din armata lui Carol Robert de Anjou intr-o
aprigá inclestare cu luptatorii din oastea voievodului
Basarab I (miniaturd din Cronica lui Johannes de
Turocz).
nii din acea provincie au tdiat cu ferdstraiele
pe la mijloc copacii din pAdurea prin care
trebuiau sa treacd ungurii la intoarcere, (ast-
fel) ca atunci chid unul cddea, atingind altul,
Il dobora si pe acela si tot asa mai departe.
De unde a urmat cA, intrind ungurii la intoar-
care in zisa pddure i dranii suspomeniti au
miscat arbarii, acestia au cdzut unul peste altul
§i astfel, cdzind i dintr-o parte si din alta,
au rapus foarte multi dintre unguri".
Dupd eum rezultd din acest interesant izvor
pus in valoare de Emil Lazdrescu in anul
1935, dar neutilizat pin& acum, dupd stiinta
166
www.dacoromanica.ro
noastra, de catre istorici copacii nu au fost
tdiati §i pravaliti in valea pe unde trecea ar-
mata regelui Ungariei (operatie care nici nu
ar fi fost posibild), ci in timp ce trupele ma-
ghiare marsdluiau obligate printr-o padure. Do-
borirea copacilor avea rolul nu numai sa deci-
meze oastea maghiara, dar §i sag ingreuieze
drumul, stiut fiind ca cei mai multi osteni ma-
ghiari mergeau cdlare. Din cercetarile noastre
pe teren, pe portiunea defileului" din Sala-
true §i Pripoarele Persanilor, unde drumul este
de coasta, (Du laturile din deal In vale, copacii
doboriti asupra unei osti in mar § esalonata
mult in adincime duc la pierderi insemnate de
efective, deoarece luptatorii nu pot fugi nici
inainta, nici nu se pot retrage, nici nu pot opri
rostogolirea peste ei a arborilor, ceea ce cores-
punde cu descrierea din Cronica pictatti .
Sintetizind cele inserate 'Dina aici privitor la
apriga inclestare din defileul de la Posada, sin-
tem tentati sa apreciem cd desfasurarea bataliei
propriu-zise a imbracat citeva etape distincte.
Prima etapd se refera la inchiderea armatei
maghiare in defileu, ale cdror creste erau ocupate
din timp de catre luptatorii viteazului Basarab.
A doua etapd care va fi fost s'i cea mai
apriga §i cea mai indelungata ca desfasurare
a constat din atacarea continua, dupd o tac-

167
www.dacoromanica.ro
tied specific romdneased, a puhoiului de oaste
du§mand inchisd in defileu. In tot acest timp
bravii luptdtori ai Tara Romdne§ti, urcati pe
stinci sau aflati in pozitie" la intrarea 0 la
ie§irea din defileu, au slobozit asupra vrdjma-
§ului sdgeti §i sulite, 1-au lovit cu bolovani,
i-au hartuit pe militarii inamici Mira zdiaavä,
fácindu-i sd se izbeascd unii de dupd
cum se specified in Cronica pictatà
metodic, pind ce va fi sib:bit, in mod
evident, puterea de rezistentd a greoaiei ar-
mate maghiare.
0 a treia etapd a incle§tdrii §i ultima va fi
fost la limita de nord a defileului, acolo unde
se presupune cá s-au retras pentru a ie§i din
strinsoare ramd§itele trupelor maghiare. Fap-
tul cd intr-un document semnalat de Nicolae
Iorga in anul 1922 relativ la evenimentele din
1330 se afirma ca s-ar fi dat doud lupte (semel
et secundo) i-a determinat pe unii istorici
accepte aceastä ipotezd. Dupd afirmatille lui
Nicodae Iorga, o luptä se va fi desfd§urat la 9
noiemlarie, la intrarea in defileu, iar cea de-a
doua, finalá, la 12 noiembrie, dud resturile
armatei maghiare au fost infrinte. Faptul ca in
Cronica pictata se sustine cd mdcelul a durat
0 in zilele urmdtoare lui 9 noiembrie, indreptd-
te§te opinia noastrd potrivit cdreia o§tenii lui
168
www.dacoromanica.ro
Basarab au actionat in forta atit pe timpul intrd-
rii trupelor inamice In defileu, Cit si dupa inchi-
derea acestuia, cind luptele au atins cotele cele
mai Inalte, si dupd ce oastea maghiara, vldguita,
a incercat sa-si deschidä drum de iesire din
chingile muntilor. Ultima lupta se va fi dat la
iesirea din defileu, Inchisd din vreme cu inta-
rituri (indagines). Poate din cauza atitor si
atItor episoade de aspre Infruntdri luptele de
la Posada se vor fi Intins pe o du.rata de patru
zile, fapt destul de rar, daca nu unicat in epoca.
In cele patru zile de intense si dramatice
lupte, din tabara dusmana au cazut tintiti in
plin de sageti, täiati de sabii sau loviti de pietre
colturoase de stinca sau de bolovani o multi-
me de ostasi, de principi si de nobili si nu-
mdrul ion nu se poate socoti" dupa cum se
insereaza In Cronica pictatd. A pierit In bata-
lie, considera generalul Radu Rosetti, floarea
armatei unguresti". Din aceasta crIncena bata-
lie se consemneazd intr-o cronicd regele
abia a scapat cu citiva cTedinciosi luati pen-
tru apararea sa. Caci au stat imprejurul lui
ca niste ziduri de piatra magistrul Donch cu
fiul sau Ladislau si alti osteni ai curtii regale
si magistrul Martin, fiul lui Berend, care au
primit ei Ix** asupra lor toate loviturile de
sabii si de sageti ce cddeau ca o ploaie naval-

169
www.dacoromanica.ro
nick numai sá scape viata regelui de nävala
mortii". In aceeasi cronica se noteazd ca si
romanii au avut pierden i grele i ca numarul
romanilor ucisi acolo de unguri numai istetul
vicleanul logofat al iadului l-a socotit".
Utilizind textul Cronicii *tate, un istoric
din secolul trecut, pe nume Fessler, arata la
rindul :curajul n-a dat nadejde, armele
si echipamentul nici un ajutor, disperarea nici
o putere si tarie, deoarece lipsea spatiul ne-
cesar pentru lupta". Romanii aprecia acelasi
autor au folosit intii pietrele si sage-tile, iar
apoi, chid rezerva de sägeti fu istovitä, incepu
omorul cu arma si cu mäciuca". Dupä pärerea
lui Fessler, romanii au ucis pe toti prelatii care
insoteau pe rege. Din aceasta vale a mortii"
cum inspirat s-a exprimat istoricul au
scapat foarte putini unguri, astfel incit atunci
cind regele a intrat in Timisoara, din armata
numeroasä cu care plecase cu citeva saptamini
mai inainte, nu mai erau nici macar atitia
(oameni) citi Il insoteau odinioara la o villa-
toare de placere".
Documentele emise de cancelaria maghiara,
ca si Cronica pictatei ne-au pastrat si numele
a numerosi nobili maghiari ucisi sau raniti in
batalia de la Posada din 1330. Intre acestia
s-au numarat magistrul Andrei, prepozitul bi-

170
www.dacoromanica.ro
sericii de Alba, vicecancelar regal ; magistpul
Laurentiu, comitele de Zärand ; Bako, fratele
lui Thatamer ; prepozitul de Alba, Pethew, fiul
lui $tefan, vicecastelanul de Ciceu ; Petru, fiul
lui Bartaleu ; Toma, fiul lui Leurenthe de
Seguar ; magistrul Stefan, notar al regelui s.a.
La sirul celar de mai sus mai trebuie sä add-
ugam capetele a nu putini dintre nobilii" ma-
ghiari de care se vorbeste intr-un document de
provenientà maghiara datat la 26 noiembrie -
1332. Numerosii militari din armata maghiara
care au fost raniti in lupta de la Posada sau
urmasii celor ucisi cu acest prilej au fost ras-
platiti cu &amide" de regele angevin si de
urmasul säu, Ludovic cel Mare. Astfel, dupd
cum remarca G. Popa-Lisseanu, regele Carol
Robert, scapind cu mare greutate dintr-o pri-
mejdie de moarte, a tinut minte patania in
toata viata sa §i, in semn de recunostinta, a
incarcat cu binefaceri, innobilind prin acordare
de proprietati, de mosii si de bunuri, pe toti
citi au luptat alaturi de el in aceasta nenoro-
citä expeditie de razboi". Mai departe, G. Popa-
Lisseanu rezumd in lucrarea sa 12 documente
cunoscute la acea data (1939) despre lupta
din 1330.
Documentele amintite evoca pe larg modul
In care s-au comportat pe timpul bataliei o
171
www.dacoromanica.ro
seamd de cavaleri maghiari, infrinti !ma pina
la urma de ostenii lui Basarab. In unele din
aceste izvoare se consemneaza ca magistrul
Lauretrtiu, fara sa se teama niel chiar de
primejdia mortii si de pierderea bunurilor sale,
pentru apararea maiestatii noastre, el a in-
fruntat chiar luarea In prinsoare". Un alt nobil
care a stat In preajma regelui a fost magistrul
Toma, care ori de cite ori vedea ca se potic-
neste sau se oboseste calul" pe care-I calá'rea
regele, tot de atitea ori voia sa ne dea calul
s'au spre a-1 calari, daca ar fi fost nevoie, ne-
dindu-se Inapoi de a ramine pe jos pentru noi,
In primejdia unei morti neindoioase", spune
regele In 1335.
Servicii oredincioase fatä de rege a fault
apoi magistrul Kolus, rasplatit de Ludovic de
Anjou printr-o diploma din 24 aprilie 1351.
In acel act se spune ea regele maghiar, co-
plesit de o prea mare oboseala, din pricina
loviturilor dusmanilor ce navaleau asupra lui,
a cazut de pe calul sau si nu ar fi putut cu
usurintä sa se urce pe calul sau". In acel mo-
ment de grea cumpana pentru rege, iata ca
sus-zisul magistru Kolus, netemindu-se, pentru
mintuirea si binele tatalui nostru, sä aleaga
mai degraba moartea de cit viata, ca o pilda
a credintei curate, s-a Ingrijit cu iscusinta (sa-1

172
www.dacoromanica.ro
ajute), dupä toate puterile sale, pe tatal nostru
sa incalece pe acel cal, si astfel tatal nostru
a scapat de rindul acela, prin grija acestuia,
de primejdiile mortii".
Pe timpul bataliei, in preajma regelui s-a
aflat un oarecare Nicolae, fiul lui Radoslav,
pe care Carol Robert 1-a rasplatit printr-o di-
ploma la 13 octombrie 1335*. Textul diplomei
este deosebit de interesant ; el pare a fi rupt
dintr-o fila de cronica. Din acel text rezultä
cit de mare a fost primejdia mortii pentru in-
susi regele Ungariei, salvat ca prin minune de
vitejia §i sacrificiul apropiatilor säi. Facin-
du-se din partea citorva ostasi de lingd mine
spune regele dea.supra capului meu un
acoperamint de sculturi §i inlaturindu-se astfel
potopul ca de ploaie repede a unor lovituri
de sdbii, de lanci si de alte izbituri, ne puturam
feri viata de primejdia mortii ce se apropia din
ce in ce mai mult. Atunci credinciosul nostru
Nicolae, un -Linar atlet... cu ochii tinta la mine,
furios ca un leu, incordindu-si fortele si tara
bratului sau de ostas, rupse si arunca la pa-
mint toata armatura sa de fier si, a§a, dezbra-
cat, numai cu scutul si agitindu-si lancea sa
* Aceastd diploma emanatd de cancelaria regará*
maghiard avea sd fie consideratd ca falsa de cdtre
unii istorici.

173
www.dacoromanica.ro
cea ascutitä, se aruncä din nou in linia ceror
ce nävälisera asupra noasträ, avind sä lupte
voiniceste. Nu se mai gindea sa-si apere capul
sdu, ci era tintd la capul nostru... deasupra
cäruia zburau palosele a cinci viteji osteni va-
lahi, care se gfäbeau inainte de toate sa reteze
capul nostru de rege... Acolo insusi viteazul osta§
Nicolae a prima Iii fat& sase rani la cap si la
umeri... destul de grele si a läsat pe locul luptei
vreo 25 de nobili de ai sai. i astfel, cu aju-
torul lui Dumnezeu, se potoli ardoarea dusma-
nilor si se putu sparge latura dreaptä a zidu-
lui de dusmani si, luind-o la picior prin spar-
tura facutä, din bätälia venitä färd de veste,
ca voia Celui prea inalt, care pe toate de mai
inainte le orinduieste, siliti la fugä de dusmani
si urmariti din acel loc, aflaräm prilejul min-
tuirii si luaräm drumul spre cash'.
Pe lingä unele exagerdri evidente, textul
citat evocä plastic, dui:A opinia noastrd, ten-
siunea deosebitä a luptei, ca si primejdia de
moarte In care s-a aflat mindrul rege, supus
unui adevdrat potop de lovituri. Documentul
mai aratä cä, In afard de sägeti si bolovani,
luptatorii au folosit din plin ; se poate
emite chiar ipoteza potrivit cdreia pe timpul
inclestärii s-a ajuns la lupta corp la corp. Din
diploma amintitä, ca dealtfel si din numeroase

174
www.dacoromanica.ro
alte documente citate de noi in aceastd lucrare,
trebuie retinut un fapt natabil : in oursul lup-
tei, regele Carol Robert a fost in mare primej-
die ; la un moment dat ajunsese chiar pe
purictul de pierde viata ; a scdpat din iadul
luptei de la Posada numai datoritd interven-
tiilor hatdrite i riscante ale unor apropiati ai
sal care l-au apdrat sau i-au oferit calul §i
pima la urmd l-au salvat de la moarte. Dupd
cum se spune in Cronica pictatá, dacd regele
nu §i-ar fi schimbat hainele §i armele sale cu
cele ale lui Desideriu, fiul banului Dionisie,
care a fost omorit in locul sdu, Carol Robert
ar fi avut soarta salvatorului sat.
Scena salvdrii monarhului angevin pare a
constitui subiectul uneia din cele doud minia-
turi ale Cronicii pict ate care intáti§eazd lupta
de la Posada : dupd ce Desideriu s-a prdbu§it
zdrobit se poate observa intr-una din minia-
turi regele §i mica sa escoaltd se aratd
groziti, incercind sa lasa cit mai repede din
infernul din defileu, protejinduii trupurile cu
scuturile.
Pe timpul incle§tdrii de la Posada, in care
regele Carol Robert a scdpat ca prin minune
cu viatd, luptdtorii lui Basarab I au luat un
mare numdr de prizonieri §i au capturat o mare
cantitate de pradd de rdzboi, printre care arme,

175
www.dacoromanica.ro
cai, harnasament, vestminte scumpe, vase de
pret etc. lata ce s-a consemnat in aceasta pri-
vinta in Cronica pictatei de la Viena : i a fost
aici un cumplit dezastru... Valahii au dus multi
prizonieri, atit raniti 61 si neatinsi si au pus
mina pe foarte multe arme si haine de pret
ale tuturor celor cäzuti, si bard de aur si argint
si vase pretioase si braiiri de sable si multe
pungi cu grosite late* si multi caí cu sai si
friie pe toate le-au luat si le-au dus la Basarab
voievod".
Aceste aprecien i atit de amanuntite si de o
plasticitate rar intilnita, ca de altfel toate cele-
lalte la care am avut prilejul sa ne referim in
tratarea noastra, dovedesc neindoios ca in
timpul bataliei de la Posada din 9-12 noiem-
brie 1330, suveranul angevin Carol Robert a
inregistrat una dintre cele mai marl infringeri
din cariera sa, daca nu cea mai dezastruoasa.
Faptul Ca si in izvoarele narative maghiare
se consemneazd victoria obtinuta de °stile ro-
mane in batalia de la Posada, din noiembrie
1330, dovedeste ca este varba de o infringere
zdrobitoare a armatei ungare, situatie ce nu
putea fi ascunsa. Pierderea bataliei de catre
armata lui Carol Robert a rämas multä vreme
* Monedä ungureasca' din epoca.

176
www.dacoromanica.ro
In atentia multor cronkari strdini, printre care
s-au numdrat §i poIonezii Ian Dlugosz §i Martin
Strikowsky. Primul mdrturisea in scrierea sa :
Carol, regele Ungariei, ndvdlind färd pricind
asupra voievodului Munteniei §i dispretuind
propunerile pa§nice ale acestuia, prin viclenie
este bdtut, astfel incit regele insu§i abia scapd
cu fuga". Dupd opinia celui de-al doilea cro-
nicar, regele maghiar, ridicind un rdzboi
praznic asupra domnului muntean Basarab, fu
bdtut cu desdvir§ire printr-o stratagemd, astfel
incit cu putini ai sdi de abia scapd cu fuga in
Ungaria".
A§a cum avea sà consemneze intr-o scriere
de-a sa istoricul romAn I. Minea, infringerea
lui Carol Robert la Posada a fost a§a de nd-
praznicd incit pentru contemporani, pentru
publicul din Ungaria, a putut apdrea ca bdtaia
lui Dumnezeu".
Afectati peste masurd de pierderea
regele maghiar Carol Robert §i urma§ul sdu,
Ludovic de Anjou au incercat sá explice in
fel §.1 chip insuocesul din noiembrie 1330; prin-
tre altele, primul dintre ei, nici mai mult, nici
mai putin, l-a acuzat pe Basarab de necredintd,
de trddare, de faptul cá ar fi incheiat cu el,
chipurile, o pace falsd etc. De exemplu, pentru
a ascunde dezastrul ostirii sale, intr-o scrisoare

177
www.dacoromanica.ro
adresatä papel loan al XXII-lea, Carol Robert
sustinea ca fusese victima unei curse mi§e-
le§ti" din partea lui Basarab. In raspunsul sdu,
papa II compätimea pe monarhul a.ngevin pen-
tru nenorocirea care s-a Intimplat din pricina
unor curse mi§ele§ti" pregatite regelui §i o§tirii
sale la intoarcerea dintr-o expeditie victorioasä
impotriva tätarilor. Duph cum spunea insä Ilie
Minea, cu cit §tirile trimise de rege mergeau
mai departe, cu atit se depärtau mai mult §i
de adevär !". Aveau sa se departeze de adevd-
rul adevärat nu numai cronicarii maghiari ai
epocii sau cei care aveau sa' se afle in sfera
de influentä. a monarhiei Ungariei, ci §i nu-
mero§i istorici sträini din vremuri mai indepar-
tate sau mai apropiate de noi. Incercind in-
tr-un fel sau altul sä ascundd sau mdcar sä
voaleze adevärata realitate privitoare la infrin-
gerea pe care a suferit-o In 1330, la Posada,
a,rmata regelui Ungariei, o parte dintre ace§ti
istorici au emis unele opinii potrivit carora
Basarab ar fi acceptat o capitulare In fata mo-
narhului angevin in timp ce el se afla la Cas-
trurn Argyas" sau ca. voievodul roman ar fi
incheiat un armistitiu cu regele Carol Robert.
Istoricii romäni au respins, pe bunä dreptate,
ca fiind nefondate §i neintemeiate astfel de
informatii. Ba, mai mult, ei au scos la ivealä

178
www.dacoromanica.ro
§i unele mobiluri care i-au facut pe istoricii in
cauza sa emita asemenea puncte de vedere
ne§tiintifice si tendentioase. In acest sens,
Maria Holban sublinia, printre altele, intr-un
studiu, ca inventia recenta a capitularii de la
Arge§ e o incercare de a intregi si confirma
inventia mai veche a pacii fatarnice a lui Ba-
sarab, pusä in circulatie de Chronicon pictum
pe la sfirsitul deceniului al 6-lea al secolului
al XIV-lea, adica aproximativ patruzeci de ani
dupd eveniment.".
Istoricii romani din generatia mai veche, ca
dealtfel si cei din vremurile noastre au res-
pins cu tarie, ca fiind lipsita de argumente §1
neavind suport §tiintific, si ideea a§a-zisului
armistitiu sau a päcii de la Curtea de Arge§.
De pildii, istoricul I. Minea considera cd pa-
cea" a fost inventatä pentru ca sä. explice cum
s-a produs marea nenorocire a armatei regale.
Nu exista explicare mai comodd decit ca din
cauza lipsei alimentelor §i hranei pentru cai,
regele a primit conditiile de pace oferite de
Basarab..., ca apoi armata a inaintat fard grija,
ca Basarab a putut deveni perfid, mai ales ca
era si schismatic, cd a atacat fara motiv §i
fraudulos..., s-a napustit cu ostenii sai asupra
armatei regale".

179
www.dacoromanica.ro
 Combätind punctele de vedere gresite ale
unor istorici strdini privitoare la asa-zisa pace
care s-ar fi incheiat intre Basarab si Carol
Robert inainte de angajarea lor in bätälia hotä-
ritoare de la Posada din 9-12 noiembrie 1330,
Maria Holban aratà : Cum in rindurile pre-
cedente (ale cronicii) fusese vorba de respin-
gerea ofertei de pace a lui Basarab la iriceputul
campaniei trebuia motivatà nevoia incheierii
ulterioare a unei päci de ciitre rege. Pentru
aceasta au fost folosite elementele 1mprumu-
tate traditiei orale : lipsa de alimente si greu-
tatile inerente unei armate aflate intr-o tard
necunoscutii. Conditiile päcii sint deduse pur
si simplu pe cale de rationament din impreju-
rärile existente, fära" a se observa totusi lipsa
lor de consecventà. CAci daca Basarab s-ar fi
legat intr-adevar sä asculte de rege, cu alte
cuvinte sà-si reinnoiascd jurämintul de vasali-
tate, nu mai era nevoie de specificarea celor-
lalte cloud conditii : adicä garantarea sigurantei
reintoarcerii si obligatia de a ardta drumul
cel mai drept... Iar dacd autorul cronicii voia
sd nu omità nici una din cererile regelui, atunci
desigur ca surprinde tacerea manifestatà cu
privire la intimpinarea lipsei de aprovizionare,
care a fost totusi, in mintea cronicarului, cauza
principalä a incheierii acelei suspensiuni de
180
www.dacoromanica.ro
arme. .SI totusi, de rezolvarea acestei probleme
vitale nu pare sa se fi ingrijit nimeni".
Contradictiile dintre punctele presupusului
armistitiu sint evidente :supunerea lui Basarab
presupunea victoria oastei regale, dar asigu-
rarea intoarcerii pe un drum indicat de Ba-
sarab dovedeste, dimpotriva, ea regele era cel
invins.
Ca si Ilie Minea, Maria Holban sustine, pe
buna dreptate, cá incheierea asa-zisei intele-
geri era necesara cronicarului strain pentru
a explica linistea desdvirsita a regelui, conditie
indispensabila a atacului prin surprindere al
lui Basarab".
Dupd parerea noastra, chiar daca am admite
cd Basarab ar fi incheiat asa-zisul armistitiu
(cu toate ea' nu dispunem de informatii care
sa ne ofere posibilitatea sustinerii unei astfel
de opinii), voievodul roman ar fi avut, desigur,
unele circumstante atenuante, ca sa folosim
un termen modern. Basarab ar fi putut sa tin'a.
seama In hotarirea sa de faptul ea once mijloc
poate fi uti/izat pentru a invinge dupnanul
care cotropefte tara, lar cotropirea tarii nu
poate ramine nepedepsita. Dupd cum spunea
Bogdan Petriceicu Hasdeu, a scapa tara este
culmea virtutii In once Imprejurare si cu once
armä, once arma si once Imprejurare".

181
www.dacoromanica.ro
 Urmärind cu toatà insistenta sä micsoreze in
ochii lumii adevaratele dimensiuni ale infrin-
gerii suferite de armata maghiard In bdtalia
de la Posada din 9-12 noiembrie 1330, In
unele documente emise de cancelarla urmasu-
lui lui Carol Robert, Ludomic de Anjou, s-a
vehiculat la un moment dat si versiunea po-
trivit cAreia Basarab I a iesit invingätor In
confruntarea cu trupele monarhului angevin
pentru cd a avut sprijin din partea unor aliati.
Intr-adevdr, Ludovic de Anjou sustine, de
exemplu, intr-un document, ea la luptele din
1330 ar fi participat, de partea voievodului
romAn, pe lingd toatä puterea" (lui Basarab),
si ceata adunatà a pagInilor vecini, precum
si a altor necredinciosi ai pärintelui nostru"
(vicinorum paganorum ac aliorum eiusdem
patris nostri infidelium aggregata caterva). In
acest document se vehiculeazd ideea cä vole-
vodul de la Arges a fost sprijinit de efetcive
recrutate in special din rIndurile tätarilor, deci
.a p6gInilor.
Unii istorici au dat crezare acestei afirmatii.
Intrucit documentele contemporane evenimen-
telor la care ne referim nu varbesc de un ase-
menea ajutor pe care Carol Robert nu avea
motive sä-1 treacä sub tacere In cazul In care
ar fi avut cunostintä de el considerAm ea'

182
www.dacoromanica.ro
ideea asa-numitului ajutor" a fost emisa si
vehiculatd mult mai tirziu pentru a justifica
infringerea oastei maghiare. Fiind deci vorba
de o amplificare tirzie a elementelor initiale
din docurnentele contemporane", apreciem
fapt pe larg subliniat si de Maria Holban
ca nu este cazul sa construim in mod artifi-
cial un sistem politic al lui Basarab, aliat cu
unii contra altora, cind in realitate nici chiar
cronica de curte, contemporand bataliei de la
Posada din 1330, nu pomeneste de vreun ajut,or
strain". Pe linga toate acestea, consideram ca
ar mai trebui sa se tinä seama si de faptul di
Basarab (cunoscut si sub numele de Negru
Voda) a rämas in traditia populara ca un luptd-
tor impotriva tatarilor, astfel incit este greu sa
dam crezare unor stiri tirzii despre o presupusa
alianta a sa cu 4-,paginii» impotriva carora a
luptat pentru a-si elibera tara".
Faptele, realitatea si izvoarele contemporane
vin sa ateste un adevar de necontestat : victo-
ria din 1330 de la Posada a fost obtinuta in
exclusivitate de Basarab I si de bravii sal
osteni. In aceastá privinta ni se pare pe deplin
intemeiatd si binevenita o afirmatie care apar-
tine lui Ilie Minea : Adevarul nu se poate
ascunde, dei regele, infrInt si umilit in ambitia
sa, a cautat sa-1 acopere".

183
www.dacoromanica.ro
 5. IMPORTANTA I SEMNIFICATIA
VICTORIEI REPURTATE DE (MILE
ROMANE CONDUSE DE BASARAB I IN
BATALIA DE LA POSADA.
UNELE CONCLUZII

Victoria cistigata in noiembrie 1330 de oastea

lui Basarab voievod la Posada a avut o mare
Insemnatate politica in istoria tarii noastre. Ea
a consolidat sub toate aspectele Tara Romit-
neasca de curind intemeiatä, arätind totodata
ca aceasta era un organism viguros, cu reale
perspective de dezvoltare si de inflorire, ca-
pabil sa-si apere in continuare independenta
impotriva unor agresori hrapareti i puternici.
Istoricii romani care s-au ocupat de studie-
rea batdliei de la Posada au fost unanimi in a
aprecia atit rolul §i locul pe care l-a avut stra-
lucita victorie repurtatä de Basarab I in 9-12
noiembrie 1330 pentru istoria Tarii Romane§ti
§i a neamului nostru, cit §i profunda ei semni-
ficatie. Astfel, A. Bunea afirma : Zilele din
9 pina la 12 noiembrie 1330 sint cele mai me-
morabile din istoria Tarii Romane*ti, caci
atunci 0-a pus ea temeliile cele mai puternice,
pe care niel o incercare du§manoasa nu le-a
mai putut clinti. Statul cel tinar de atunci
luat locul intre celelalte state din Europa".
184
www.dacoromanica.ro
Dupd aprecierile lui I. Lupas, lupta de la Po-
sada poate fi consideratd ea un botez de
singeal independentei romdnesti" sau ca
momentul initial al independentei românesti".
Ilie Minea sublinia cd victoria din 1330 a
consolidat situatia politicd a Tdrii Romdnesti
si i-a dat un prestigiu de pe urma cdreia va
putea sd-si arate, sd-si impund pretentiile in
aceastd parte si sd-si statorniceascd hotarul
rdsdritean si sudic, iar pe cel nardic sa-1 pds-
treze". Marele nostru istoric Nicolae Iorga
consemna cà in singele cu care ostenii condusi
de Basarab I au udat defileul de la Posada se
boteazd neatirnarea noastrd de unguri". Dupa
afirmatiile lui Constantin C. Giurescu, victoria
strdlucitä de la Posada aratd puterea noului
stat romdnesc si In acelasi timp ii asigura o
dezvoltare liberd". La rindul salt, istoricul -te-
fan $tefänescu ardta : victoria lui Basarab a
consacrat independenta Tdrii Romdnesti si a
favorizat dezvoltarea tdrii. Viata de stat a cis-
tigat in coeziune si stabilitate. Tara Româneas-
cd a intrat Intr-o perloadä de prosperitate pe
care i-o asigura cresterea numdrului popu-
latiei si a schimbului de mdrfuri".
Cunoscind, in coordonatele lar principale,
cauzele conflictului care au dus la inclestarea
de acum 650 de ani, ipotezele privitoare la
185
www.dacoromanica.ro
locul de desfasurare a bataliei de la Posada,
aspectele definitorii ale desfasurarii luptelor
din 9-12 noiembrie 1330, ea si deznodamintul
semnificatia victoriei repurtate atunci de
romani, se poate pune in mod firesc intreba-
rea : cum a fost cu putinta ca oastea conclusa
de Basarab I, oastea unui stat mic si tinar, sa
infrunte i sa biruie o armata invadatoare
numeroasa, masiva si bine inarmata a unei
marl puteri europene din acea vreme ?
Dupa parerea noastra, cheia succesului tre-
buie cautata, in primul rind in caracterul drept
al rdzboiului purtat de Basarab Intemeietorul,
räzboi eliberator, impus de necesitatea res-
pingerii armatelor invadatoare minate spre
pdminturile romanesti, bogate si roditoare, de
pofta de jaf si de cotropire, de setea de aven-
tura. Caracterul drept al razboiului a stimulat
toate energiile luptatorilor Tarii Romanesti, a
generat in rindurile acestora un moral ridicat,
manifestat prin eroismul, spiritul de ddruire
si de jertfä dovedite de ei atit pe timpul pa-
trunderii çi inaintarii dusmanului in interiorul
tarn dar in special in zilele aprigelor
tdri din defileul de la Posada.
Momentul Posada avea sa prefateze, sa des-
chida un sir lung de atitea i atitea alte batalii
pe care fiii poporului nostru au fost nevoiti
186
www.dacoromanica.ro
sa le poarte animati Intotdeauna de scopuri
nobile si drepte : lupta de apdrare a fiintei
nationale a poporului, a gliei stramosesti, a
libertatii, independentei si suveranitatii patriei.
Istoria poporului nostru, istoria armatei noas-
tre sublinia cu o mindrie pe deplin justi-
ficata tovaräsul Nicolae Ceausescu demon-
streaza cu putere CA niciodata poporul roman,
armata sa nu si-au propus teluri agresive.
Secole de-a rindul armata noastra a luptat
pentru a apara independenta tarii, pentru a
asigura infaptuirea unitatii nationale, pentru
afirmarea independenta a natiunii noastre".
Un alt factor al succesului rezida In carac-
terul popular, de maed, pe care 1-a avut oastea
lui Basarab I. Din unele informatii rezulta Ca
in acele ceasuri de mare prirnejdie care ame-
ninta Tara Romaneasck voievodul roman a
chemat la lupta pe toti locuitorii care erau
In stare sà poarte armele sau uneltele obisnuite
de munch' (devenite si ele arme) si s-a bizuit
in temerara sa pornire impotriva armatei con-
duse de Carol Robert pe tota sua potentia",
adica pe itoatä puterea sa. Din stirile cuprinse
In oronici si In special din traditia populara
reiese apoi CA In bat:ilia de la Posada, alaturi
de oast,ea cea mica", a luptat oastea cea
mare", adica masele de truditori ai pamIntului.

187
www.dacoromanica.ro
Este de la sine inteles ca victoria din 1330
asupra unei armate puternice ca aceea a rega-
tului maghiar nu ar fi fost in nici un chip
posibila daca voievodul roman nu ar fi avut
la dispozitie o oaste care a fost sprijinita si
sustinuta in actiunile ei de toti locuitorii tärii,
barbati si femei, tineri si batrini. Dealtfel,
este un fapt binecunoscut ca Inca din cele mai
vechi timpuri, de la geto-daci, din vremea
cnezatelor si voievodatelor si apoi a constituirii
celor trei OH romane Tara Romaneasca,
Moldova si Transilvania ca si dupa aceea, in
epocile care au urmat, penta-u a face fata va-
lurilor de invadatori, locuitorii din spatiul
carpato-danubian-pontic s-au arganizat osta-
seste, fiind in ca-ice moment gata sa-i respinga
pe cotropitori, sa-i alunge de pe plaiurile noas-
tre bogate si manoase. Reflectind acest adevar,
Nicolae Balcescu socotea cu deplin temei cá
la noi tat romanul se nastea cu dataria d-a
fi soldat si d-a apka statul la vreme de ne-
voie, si cind vrajmasul calca parnintul roma-
nesc, toata tara trebuia sa fie in arme".
Pe timpul bätaliei de la Posada ca in
toate luptele pe care poporul nostru a trebuit
sa le clued pentru apkarea entitatii nationale,
a integritatii patriei, a dreptului sat' sacru
de a trai liber , greui inclegdrii l-a dus td-
188
www.dacoromanica.ro
reinimea, adicd harnicii lucrätori ai ogoarelor,
pdstorii §i crescdtorii de vite, cei care se inde-
letniceau cu albindritul, ingrijitorii hele§teilor,
tdietorii de pädure etc. In caz de mare pri-
mejdie pentru tara §i pentru ei, la chemarea
voievodului, tdranii îi ldsau indeletnicirile
pa§nice §i, aldturi de celelalte categorii ale
populatiei, se prezentau la oaste pentru a-§i
apdra avutul §i tara, pentru dreptul de a fi
stdpini a ei acasd, pentru neatirnarea
pentru progres i civilizatie.
J?ia cum se precizeazd in Pro gramul Para-
dului Comunist Rormin de Riurire a societtitii
socialiste multilateral dezvoltate si inaintare a
României spre comunism, Tdrdnimea a con-
stituit forta principald a armatelor multor mari
conducdtori de o§ti, care au inscris pagini de
indltdtor eroism in lupta impotriva domina-
tiei sträine... Tardnimea a dus greul batäliilor
impotriva cotropitorilar strdini, pentru unirea
tärilor románe, pentru cucerirea independentei
de stat, pentru inchegarea statului national
unitar roman".
Dogatele traditii ale luptei maselor largi
populare impotriva dominatiei strdine, rezis-
tenta dirzä cu care romanii s-au opus secole
milenii de-a rindul armatelor cotropitoare
aveau sä ofere concluzii i invdtdminte care
189
www.dacoromanica.ro
au stat la baza fundamentarii de catre Partidul
Comunist Roman a doctrinei militare a Roma-
niei socialiste, doctrina pe care secretarul gene-
ral al partidului, presedintele Republicii,
comandantul suprem al fortelor armate, a sin-
tetizat-o In chip magistral in preceptele : apa-
rarea patriei este o datorie de onoare a fiecarui
cetatean ; apararea patriei este cauza si opera' a
intregului popor. Tinind seama ca in conditiile
de azi un rdzboi antiimperialist, de aparare,
poate fi numai un razboi popular subliniaza
tovaräsul Nicolae Ceausescu , partidul
guvernul se preocupa de intarirea fortei de
lupta a intregului popor. In acest scop sint
asigurate instruirea i dotarea corespunzatoare
a gärzilor patriotice formatiuni inarmate
ale clasei muncitoare, taranimii i intelectuali-
tatii, cu vechi i glorioase tnaditii in tara noas-
trä. De asemenea, partidul se ingrijeste de pre-
gatirea militara a tineretului nostru, devotat
Vara margini patriei i poporului, gata oricind
sa apere cu supremul sacrificiu glia strabuna,
orinduirea noua, socialista, inaltata pe pamin-
tul Romaniei".
Conducerea exercitatd cu mdiestrie de voie-
vodul romein pe timpul mobilizärii ostirii sale,
In perioada inaintarii armatei maghiare in
interiorul tarii, dar mai ales in momentele gre-

190
www.dacoromanica.ro
le, pline de dramatism, ale bätäliei din defileul
de la Posada a constituit un alt factor care a
asigurat succesul oastei prii Românesti. Suc-
cesele obtinute de Basarab I apreciazd, pe
bunä dreptate, generalul-maiar dr. Constantin
Olteanu s-au datorat-talentului sal de con-
ducator de osti, dar, mai ales, organizärii mili-
tare speciale a oastei Tärii Romänesti". Intr-a-
devär, Basarab I si colabaratorii sal cei mai
apropiati au fost iscusiti arganizatori ai ostirii
lor si au dat dovadd de ingeniozitate in gäsirea
celor mai potrivite forme si metode de luptd,
suplinind, prin aceasta, intr-un anumit fel,
atit inferioritatea numericd a oastei lor, cit si
putindtatea mijloacelor de luptä propriu-zise.
In cadrul dat, infometarea si intirzierea inain-
tärii inamicului, uzarea lui prin lovituri con-
tinue, date prin surprindere, rezistenta pe dif e-
rite aliniamente, in special la trecerile peste
cursuri de apd si in fata cetätii de la Curtea de
Arges, au dus la släbirea treptatä a armatei
invadatoare si au a-eat conditii favorabile
executärii loviturii hotdritoare in defileul de
la Posada. Apreciind ingeniozitatea romänilor
In gäsirea celor mai favorabile procedee si me-
tode de luptà pentru infringerea agresorilor,
Nicolae Bälcescu sublinia : Nimeni nu se gin-
dea cum s-ar putea dobindi o mai bund orga-

191
www.dacoromanica.ro
nizare, chid romanii deter& o deslegare acelei
vestite probleme militare, care sta in a dobindi
rezultatele cele mai bune cu cheltuiala cea
mai putina, deslegare la care d-abia dupa cinci
veacuri a putut ajunge Europa". Mai departe,
evidentiind faptul ca in timp ce la alte popoare
nu se conturasera inca o seama de principii de
arta militara pe care romanii se bizuisera in
luptele ce fuseserd obligati &A le clued §i in care
obtinusera succese de rasunet, Nicolae Balcescu
mai spunea : Sa nu ne para acum cu mirare
daca despre unele pärti a artei militare vom
vedea ca romanii aveau mult mai bune princi-
pii decit aveau pe vremea de atunci nemtii,
frantezii §i englezii".
Folosirea Cu iscusint'd a particularittitilor te-
renului, amenajarea §i fortificarea lui CU. 1U-
crari genistice ca sa folosim un termen mai
modern , utilizarea cu ingeniozit ate a aco-
peririlor din zona inc/egtiri/or, iata un alt
factor care in batalia de la Posada a in-
clinat balanta succesului in favoarea ostenilor
lui Basarab I. Acest factor va fi si el ridicat
In perioada urmatoare la nivel de principiu al
artei militare romanesti, Basarab fiind si in
acest domeniu un stralucit precursor al marilor
comandanti de ostiri din istoria patriei. In

192
www.dacoromanica.ro
bdtaliile pe care atitia alti i1utri voievozi ro-
mani vor fi nevoiti sä le ducä in numele
telor idealuri de dreptate, pentru apdrarea
libertätii i independentei tarilor lor, vor folosi
din plin experienta acumulata de Basarab
de ostirea lui in privinta adaptdrii luptelor la
conditiile specifice de teren. Unele exemple pot
fi edificatoare. Iatd cum se descrie intr-un do-
cument din vremea lui Sigismund de Luxem-
burg lupta dusä de acesta impotriva ostenilor
lui Vlad, domnul Tdrii Românesti, in anul
1395 : pe cind urcam culmile muntilor, zise
In vorbirea obisnuitä Posada, prin niste strim-
tori i poteci inguste, strinse intre tufisuri
mari, unde multimea romb.nilor stätea la pin-
dd, aruncind cu cruzime, din paduri dese si
intunecoase, suliti vatamatoare i sägeti oträ-
vite i inveninate asupra insotitorilor i supu-
silor nostri".
Pared vedem in aceastà descriere o reedi-
tare a inclestdrilor din 9-12 noiembrie 1330 !
Ïn luptele pe care a fost nevoit sä le poarte
Mircea cel Bdtrin unul dintre ilutri urmasi
lui Basarab I in scaunul Tdrii Românesti
acesta a folosit cu o mäiestrie neintrecutä avan-
tajele pe care i le of erea terenut Ostenii condusi
de el au infrint la Rovine, intr-un loc mlästinos
inconjurat de pAduri seculare, o puternicä

193
www.dacoromanica.ro
armata otomana care avea in fruntea sa pe
unul dintre cei mai renumiti generali ai tim-
pului, pe faimosul Baiazid. Asa cum se con-
semneaza intr-un valoros studiu publicat recent
de generalul-maior dr. Ilie Ceausescu, Suc-
cesul voievodului muntean s-a datorat,
printre altele, si priceperii si maiestriei cu
care si-a ales locul pentru angajarea bataliei
decisive. Dupd ce 1-a atras pe du.sman intr-o
zona ce-i era favorabila, Mircea cel Batrin a
asteptat momentul cel mai potrivit pentru a-1
lovi in plin. Adapostiti intr-o padure seculara,
la un semnal, pedestrasii voievodului roman
s-au napustit prin surprindere asupra vrajma-
sului lovindu-1 in flancul drept. Actiunea ro-
mdnilor a fost atit de puternica si nimicitoare
incit 1-a determinat pe Baiazid sa ordone re-
tragerea trupelor sale... Succesul repurtat de
luptatorii lui Mircea, la Rovine, a ramas inscris
la loe de cinste in istoria glorioasa a poporului
roman, ca simbol al luptelor glorioase pentru
apararea gliei strabune."
La rindul lor, in infruntärile cu fortele vraj-
mase care le pustiau tara, o seama de voievozi
ai Moldovei au dovedit o adevaratd arta in fo-
losirea cu iscusinta a terenului. In aceasta pri-
vinta, a stralucit, ca un adevarat luceafar,
Stefan cel Mare.

194
www.dacoromanica.ro
 Bazlndu-se pe caracterul suplu i manevrier
al ostirli sale, viteazul domn al Moldovei a
atras adesea fortele dusmane care-i stricau
tihna i rosturile pasnice, care-i prädau tara,
In locuri favorabile, acolo unde configuratia
terenului i acoperirile din zona constituiau
factori care aveau sä influenteze direct dez-
nodämintul luptei. Un exemplu edificator
reprezinta lupta din Codrii Cosminului, din
anul 1497, impotriva leilor. Deoarece, regele
loan Albert al Poloniei, fiul lui Cazimir, a fä-
cut marea gresealä sä porneasca impotriva
Moidovei, cu gindul de a pune ca domn pe
fratele säu, Sigismund", i pentru cä n-a res-
pectat sfaturile intelepte i conditiile indrep-
tatite ale domnului roman ca polonii sa se
retragä tot pe unde veniserä, iar nu prin altä
parte, ca sä nu facä stricäciuni", Stefan cel Mare
a hotärit sä atace trupele sträine in momentul
in care acestea urmau sä treaca pe un drum
care serpuia prin vestitii Codrii ai Cosminu-
lui. Ca atare, atunci cind armata dusmana a-
junse In mijlocul padurii, ostenii moldoveni
au atacat-o prin surprindere sï au prävälit a-
supra sirurilor compacte ale lesilor copaci in-
tinati. Neputind nici sa se desfäsoare, din pri-
cina locului strimt i nici sä fugä, din cauza
präpädului care se abatuse asupra lor,
195
www.dacoromanica.ro
fur& pur *i simplu zdrobiti, la fel ca o§tile ma-
ghiare in 1330.
Ref erindu-se la acea incleitare, cronicarul
Grigore Ureche subliniazd ca stefan cel Mare
a dat ordin sa seciuiasca padurea (Codrul Coz-
minului), sa o intineze ca sa poata porni im-
potriva o§tii cind va intra in padure"; cind
polonii au patruns in codru, luptatorii moldo-
veni, naruind copacii cei intinati asupra lor,
multa oaste le§easca au pierit, unii de o§teni,
altii de tarani, ce le cuprinsese ca cu o mreaja
calea, altii de copacii cei intinati".
In tactica de lupta pe care s-a bizuit voie-
vodul roman pe timpul infruntarii cu le§ii la
Codrii Cosminului, In ingeniozitatea cu care
s-au folosit acoperirile din teren era incorpo-
ra ta §1 valorificata, evident, §i experienta re-
zultata din istorica batalie de la Posada din
noiembrie 1330.
Pornind de la realitatea istorica, in scrierile
lor, Nicolae aálcescu, Nicolae Iorga, A. D.
Xenopol §i. alti ilustri patrioti ne-au lasat con-
sideratii utile §1 interesante privitoare la inge-
niozitatea §i capacitatea romanilor, a coman-
dantilor lor de o§ti In gasirea celor mai po-
trivite forme i procedee de luptá care sa &Ica
la zdrobirea cotropitorilor In conditiile unei
inferioritatii numerice a armatei §1 a dotarii ei

196
www.dacoromanica.ro
 sub raport tehnic. Referindu-se la aceste pro-
bleme Nicolae Iorga fäcea unele aprecien i care
prin valoarea ion ar merita sa figureze la loc de
seama intr-un tratat de arta militara roma-
neascä : Cind venea primejdia 0 ea nu se
putea inlätura mai barbate0e decit prin fuga,
satenii de la munte gramadeau bolovani care
trebuiau sa cada In stra§nica grindina asupra
navalitorilor; cei din codri, batrini stejari In-
tinindu-i numai in coaje; iar cei mai putini
aparati din oamenii tarn din tarani, luau in
miini coasele care secerau picioarele cailor,
mdciucile care turteau teasta fiarelor 0 cu atit
mai lesne a vinatorilor de pamint strain, 0 ar-
curile care, faceau sa zboare stoluri ucigatoare
de sageti inveninate".
ldeile traditionaIe ale folosirii cu iscusinta a
avantajelor ce le oferea terenul, punerea in
valoare a mijloacelor de lupta improvizate a-
veau sa preocupe indeaproape numeroase alte
generatii de aparatori ai pamintului nostru
strarnowsc. In acest sens amintim, bunaoará,
cä folosirea judicioasa a terenului 0 a mijloa-
celor improvizate de atre trupele popu-
lare conduse de Avram Iancu in timpul revo-
lutiel papptiste au facut din Muntii Apuseni
aa cum sublinia Karl Marx centrul unui
veritabil razboi national". Vorbind de ingenio-

197
www.dacoromanica.ro
zitatea Cu care in anul revolutionar 1848 ro-
manii transilvaneni au reusit sa fortifice i sa
stapineasca vreme indelungata o suita de de-
filee i asezari din perimetrul Apusenilor, sä
zagazuiasca inaintarea fortelor adverse mult
mai numeroase si mai bine dotate, in compa-
ratie cu °stile de tip popular ale lui Avram
Iancu si ale tribunilor lui, Nicolae Bdlcescu
spunea : Am vazut cu mirare cum ei dibu-
isera adevaratele principii ale razboiului
cum simtisera importanta pozitiilor naturale
folosul ce stiura trage din once localitate".
Experienta acumulata in decursul vremu-
rilor de restriste de ostenii romani si de masele
populare pe planul utilizàrii cu ingeniozitate
a terenului avea sa fie valorificata pe deplin
riaicata la cotele cele mai inalte de catre
luptatorii din generatia care a avut Inalta
nobila misiune patriotica de a actiona, ca un
singur om, la chemarile inflacarate ale patriei
si ale Partidului Comunist Roman, pentru e-
liberarea Romaniei de sub dominatia fascista.
In epopeea acelor lupte s-au derulat fapte e-
roice care ne-au reamintit i ne-au readus In
memorie Sarmizegetusa si Posada, Codrii Cos-
minului i Calugäreni, Oituzul i Märasestiul
si toate inclestarile la care fill poporului nos-
tru au fost nevoiti sa participe animati nu de
198
www.dacoromanica.ro
scopuri agresive, de cuprinderi si de cuceriri,
ci pentru apararea plaiurilor lor natale moste-
nite Inca de la geto-daci. Din multitudinea de
exemple pe care se bazeaza afirmatiile noas-
tre, ne vom referi la un singur episod petrecut
In defileul Ariesului. Era in septembrie 1944.
Motii träiau din plin, ca toti locuitorii tarn
care sorbisera aerul proaspat i pur al elibe-
rarii, bucuriile i nadejdile de viata noua iz-
vodite de actul istoric de la 23 August 1944
care a inaugurat asa oum subliniaza
tovardsul Nicolae Ceausescu , o etapa noua
in istoria patriei, a deschis calea implinirilor
idealurilor i nazuintelor de dreptate i liber-
tate ale poporului roman, a cuceririi depline a
independentei i suveranitatii nationale, a afir-
milrii Romaniei ca natiune libera i demna in
rindul natiunilor lumii". Dar un nor aducätor
de foc si de moarte le-a intunecat oamenilor
de pe vaile Ariesului bucuriile i inseninarile.
Trupe hortiste au incercat sà patrunda prin
defileu. Pe valea Ariesului au inceput sa sune
tulnicele i goamele care chemau oamenii
puna mina pe arme. Ecourile lor au rascolit
inimile urmasilor lui Horea i ai lui Avram
Iancu, care au venit cu sutele pentru a-si a-
para glia stramoseasca.

199
www.dacoromanica.ro
 , Mobilizati... toti barbatii care pot purta
arma", comunica satenilor, In ziva de 5 sep-
tembrie, la orele 17, locotenentul de rezerva
Ludovic Todea, comandant de pluton. Dupa
numai cloud ceasuri, acela5i ofiter anunta :
Pina la ora 2 sa vina toti civilii din Sälciva
de Jos 5i de Sus la ipote, impreunä eu pre-
rnilitarii I cu oamenii din apararea pasiva,
pentru lucran i de aparare". Au venit toti cei
chemati, au venit plugarii, ciubärarii, lemnarii
din Ha5date i Tara, din Buru i Ocoli, fero-
viarii care deserveau unja Turda-Abrud, mine-
rii de la Baia de Arie5 5i multi altii.
Printr-un efort comun i con5tient, s-a con-
stituit o linie de rezistenta folosindu-se din
pun me5te5ugul i initiativa oamenilor i ceea
ce oferea insu5i muntele. Artificierii din Baia
de Arie5 au dizlocat, prin explozii cu dina-
mita', din trupul masivului stincos, zeci de tone
de roca, inzavorind 5oseaua In locul denumit
Valea Po5aga. La rindul lor taietorii de padure
au blocat drumul cu un mare numar de copaci,
doboriti chiar atunci din codrii Apusenilor.
Versantii van Arie5ului au fost ocupati in mai
multe puncte de osta5ii din batalionul fix A-
rie5". i cind trupele hortiste au patruns in
defileu, au fost intimpinate cu o grindina de
plumbi 5i de schije. Peste coloanele du5mane

www.dacoromanica.ro
200
s-au pravalit stinci i copad, ca in vechile
lupte de la Posada i de la Codrul Cosminului.
Chid i§i amintesc întîmplärile, participantii la
actiuni spun cà nu numai ei, ci §i copacii
stincile luptau". Pamintul motesc ardea ca
fierul topit sub cizma cotropitorilor, Incoltiti
din toate partile".
Din episodul relatat mai sus desprindem
vataminte pretioase care ne ajuta sa intelegem
§i mai bine conceptia Partidului Comunist
Roman cu privire la räzboiul dus de intregul
popor pentru apdrarea patriei impotriva
tropitorilor.
In sfir§it, la factorii enumerati mai sus
departe de fi epuizat pe toti consideram
necesar sa mai adaugam Inca unul, poate cel
mai semnificativ dintre ei : este vorba de iu-
birea de tarei, de glie, de locurile in care s-a
plameidit, s-a dezvoltat i s-a afirmat pe toate
planurile poporu/ romdn. Avind radacini
infipte adinc in solul intregului spatiu carpato-
danubian-pontic, romanii §i-au aparat intot-
deauna leaganul, vatra stramo§easca, agoniseala
f durita prin harnicie §i munca cinstita. Vicisitu-
dinile, greutatile, suferintele, valurile du§mane
care s-au abatut ca furtunile pustiitoare §i ca
päsärile de pracla asupra lor nu i-au putut inge-
nunchia nicidnd. Dirnpotriva, le-au otelit §i

201
www.dacoromanica.ro
bratele §i mintea, le-au cälit vointa §1 dirzenia,
le-au sporit dragostea de tara, le-au intdrit ho-
tärirea de a nu ceda in fata greutätilor, de
a nu pregeta in fata jertfelor in numele unei
cauze drepte §i. nobile : apärarea gliei, a inde-
pendentei §i libertätii tärii. In acest sens stau
pildd rezistenta opusä de neinfricatii no§tri
inainta§i sub conducerea competentä a luì Bu-
rebista §i Decebal, apoi a lui Gelu, Glad, Me-
numorut §i Litovoi in fata cotropitorilor, a
expansiunii unor puternice armate ale tim-
pului. Stau märturie, in acela§i limp, vitejia,
dirzenia §i. spiritul de däruire cu care o§tenii
romani au actionat in timpul marilor bätälii
desfä§urate sub cirmuirea inteleaptà a unor
ilu§tri voievozi ca Basarab I, Mircea cel Bätrin,
Iancu de Hunedoara, Vlad Tepe, Stefan cel
Mare, Mihai Viteazul §i atitia altii. In cadrul
acestor g] orioase bätälii, Posada anului 1330 va
rämine inscrisä cu litere de aur in cartea de
vitejie a poporului romän.

www.dacoromanica.ro
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

* * * Pro gramul Partidului Comunist Roman de f äu-

rire a società tii socialiste multilateral dezvolt ate
f i inaintare a Romaniei spre comunism, Editura
Bucure§ti, 1975, p. 27 ; 31.
*** Rota rirea p/enarei C.C. a/ P.C.R. din 26-27 oc-
tombrie 1977 cu privire la aniversarea a 2050 de
ani de la crearea primu/ui stat dac centra/izat fi
independent, Scinteia" din 16 noiembrie 1977.
NICOLAE CEAUSESCU, Romania pe drumul de-
sávîririi socialiste, vol. 3, Editura po-
Bucure§ti, 1969, p. 707.
NICOLAE CEAUSESCU, Romania pe drumul constru-
irii societä tii socialiste multilateral dezvolt ate,
vol. 5, Editura politicà, Bucure§ti, 1971, p. 898-899.
NICOLAE CEAUSESCU, Roma nia pe drumul constru-
irii societätii socialiste multilateral dezvolt ate,
vol. 11, Editura politicá, Bucure§ti, 1975, p. 691.
NICOLAE CEAUSESCU, Romania pe drumul constru-
irii societtitii socialiste multilateral dezroltate,
vol. 13, Editura politica, Bucure§ti, 1977, p. 34-35.
NICOLAE CEAU$ESCU, Romania pe drumu/ constru-
irii societä tii socialiste multilateral dezvolt ate,
vol. 17, Editura politica, Bucure§ti, 1979, p. 79.

203
www.dacoromanica.ro
NICOLAE CEAUSESCU, Romdnia pe drumul constru-
irii societdtii socialiste multilateral dezvolt ate,
vol. 18, Editura politicá, Bucuresti 1979, p. 581.

Izvoare
Chronicon Pictum Vindobonense, ed. sub titlul Képes
Kronika, de Derczényi Dezsö i colab., 2 vol.,
Budapesta, 1964; textul relativ la luptele din 1330
In volumul File din cronici. Crestomatie privind
istoria militará romdneascd (secolele XXIX),
selectarea textelor si note de Dan Cápátinä
Sergiu Iosipescu, Editura militará, Bucuresti,
p. 17-19.
GYORFFY, G., Adatok a románok XIII szdzadi
ténetehez és a romdn allam kezdeteihez (Contri-
butii /a istoria romdni/or in sec. XIII 0. la in-
ceputurile statului romdn) Törtenelmi Szemle",
VII, 1964, nr. 3-4, p. 537-568.
IORGA, N., 0 mdrturie ?Loud asupra /uplei /ui
Basarab vodd eu ungurii (Convorbiri literare",
35, 1901, p. 285-286).
LAZARESCU, E., Des pre lupta din 1330 a /ui Basarab
voievod cu Carol Robert (Revista istoricä", XXI,
1935, p. 241-246).
MOTOGNA, V., larifi# lupta de la Posada (Un do-
cument necunoscut) (Revista istorica", IX, 1923,
p. 81-85).
POPA-LISSEANU, G., Romdnii in izvoarele istorice
medievale, Bucuresti, 1939, p. 223-246.
POPA, OCT., Basarab in A csiki székely krönika"
(Revista istoricä", XVIII, 1932, p. 12-15).

Lucrfiri, studii, articole

** * Arge$. Ghid turistic al judetului, Bucuresti, 1978,
p. 51-53.

204
www.dacoromanica.ro
BALCESCU, NICOLAE, Opere alese, vol. I, Bucu-
resti, 1960, p. 5, 23.
BALCESCU, NICOLAE, Puterea armatd si arta mili-
tará de /a interneierea principatu/ui Valahiei pind
acum in Scrieri militare alese, Bucuresti, 1975,
p. 72.
BRATIANU, GHEORGHE I., Traditia istoricei despre
intemeierea state/or romdnesti, Bucuresti, Editura
Eminescu, 1980. Editie ingrijitd, studiu introductiv
si note de Valeriu Rápeanu.
BRATIANU, G., Les Roumains aux bouches du Da-
nube à l'époque des premiers Paléologues (Revue
historique du Sud-est européen", 22, 1945,
p. 199-203).
BRATIANU, G., Les rois de Hongrie et les Princi-
pautés Roumaines au XIV-e siècle (Bulletin de
la Section historique" de l'Académie Roumaine",
XXVIII, 1947, p. 67-105).
CEAUSESCU, ILIE, general-maior dr., Reizboiul in-
tregu/ui popor pentru apdrarea patriei /a romdni,
Editura militará, Bucuresti, 1980, p. 92.
CHITESCU, LUCIAN, 0 formatiune politiceí romd-
neascd la nord f i la sud de muntii Fägeiras in
secolul al XIII-lea (Revista de istorie", 1975, nr. 8,
p. 1057-1066).
CONEA, I Basarabii din Arges. Despre originea lor
teritorialä i etnicti, Bucuresti, 1935.
CONEA, I., Tara Lovistei. Geografie istoricä, Bucu-
resti, 1935.
CONSTANTINESCU, MIRON, DAICOVICIU, CONS-
TANTIN, PASCU, STEFAN, /storia Romania.
Compendiu, Bucuresti, 1971, p. 106.
CONSTANTINESCU, N. A., Btittiliile mari ale romd-
nilor. I. Bätälia de la Posada, 1330, 9-12 noiem-
brie, Bucuresti, 1930.

205
www.dacoromanica.ro
CUP$A, ION, general-maior (rez.) dr., Organizarea 4
inzestrarea ostilor Tárii Romdnesti in secolele
XIVXV. Principalele rdzboaie de apdrare purtate
sub conducerea lui Basarab i Mircea cel Bdtrin,
in Istorie militará romdneascd, Bucuresti, 1973,
p. 49-51.
DECEI, A., L'invasion des Tatars de 1241/1242 dans
nos régions selon la Djami ot-Tevarikh de Fdzl
0/-/ah Rásid od-Din (Revue roumaine d'histoire",
XII, 1973, nr. 1, p. 101-121).
DRAGANU, N., Romdnii in veacurile IXXIV pe
baza toponimiei 0 a onomasticii, Bucuresti, 1933,
p. 520-530.
DRAGHICEANU, V., Des pre meindstirea Cimpulung.
Un document inedit : jurnalul sdpdturi/or f acute
de Comisia Monumentelor istorice (Bis. ort. rom.",
83, 1964, nr. 3-4, p. 284-335).
FILITTI, I.C., Des pre Negru vodd, Bucuresti, 1924.
GIURESCU, C.C., Cdutind pe hartd Posada, Rovine,
Vicina (Magazin istoric", nr. 1, 1971, p. 52-54).
HASDEU, B.P., Negru Vodd. Un secol i jumdtate din
inceputuri/e s'atului Terei Romdnesci (1230-1380),
introducere la Etymologicum Magnum Romaniae,
IV, Bucuresti, 1898.
HOLBAN, MARIA, Contributii la studiul raporturi-
lor dintre Tara Romdneascd si Ungaria Angevind
(Problema stdpinirii efective a Severinului si a
suzeraniteitii in iegilturd cu drumul Bráilei (Stu-
dii", 15, 1962, nr. 2, p. 315-347).
HOLBAN, MARIA, Despre raporturile lui Basarab cu
Ungaria Angevind 4 despre reflectarea carnpaniei
din 1330 in diplomele regale 4 in Cronica pic-
tatd" (Studii", 20, nr. 1, 1967, p. 3-43).
HOMAN, B., G/i Angioini di Napoli in Ungheria,
1290-1403, Roma, 1938.
ILIESCU, OCTAVIAN, Des pre natura juridicti i im-
portanta despeigubirilor of ente de Basarab voie-
vod regelui Caro/ Robert (1330) (Studii si mate-
riale de istorie medie", V, 1962, p. 133-150).

206
www.dacoromanica.ro
IORGA, NICOLAE, Istoria armatei romdnesti, Bucu-
resti, 1970.
IOSIPESCU, S., Despre unele controverse ale istoriei
m,edievale romeinesti (sec. XIV) (Revista de is-
torie", 1979, nr. 10, p. 1959-1978).
*** /storia poporu/ui romdn, Bucuresti, 1970, p. 126.
LUPA$, I., Atacul regelui Carol Robert contra lui
Basarab cel Mare, Cluj, 1932.
MINEA, I., Rdzboiu/ lui Basarab cel Mare ca Carol
Robert (Lupta de la Posada), Iasi, 1932 (din Cer-
cetári istorice", 1929-1931, p. 324-343).
MOGA, I., Marginea", ducatu/ Am/asu/ui i scaunul
Bucuresti, 1942 (extras din volumul Orna-
giu prof. loan Lupas).
MOGA, I., Voievodatul Transilvaniei. Fapte si inter-
pretdri istorice, Sibiu, 1944.
MOTOC, DORU, Unde s-a semnat actul de nastere
a/ Tdrii Romdnesti ? Contributii /a /ocalizarea bd-
tiiiiei din 9-12 nov. 1330 (File vilcene", 1972,
p. 85-106).
NAGLER, THOMAS, Cercetdrile din cetatea de la
Breaza-Feigeiras (Studii i comunicári", Muzeul
Brukenthal, 14, 1969, p. 89-121).
OLTEANU, CONSTANTIN, general-maior dr., Contri-
bufii la cercetarea conceptu/ui de putere armará
/a romdni, Editura militará, Bucuresti, 1979,
p. 89-93.
OLTEANU, $TEFAN, Etapele procesului de formare
a statelor fendale romdnesti (Revista de istorie",
30, nr. 2, 1977, p. 313-330).
ONCIUL, D., Originile principatelor romane, Bucu-
resti, 1889 ; reprodus In Serien i istorice, ed. A.
Sacerdoteanu, I, Bucuresti, 1968, p. 560-715.
ONCIUL, D., Negru vod'd i origini/e principattaui
Tdrii Romeinesti, Bucuresti, 1892 ; reprodus in
op. cit., I, p. 328-428.

207
www.dacoromanica.ro
OTETEA, A., La formation des états féodaux rou-
mains (Nouvelles études d'histoire", III, 1965,
p. 87-104).
PANAIT, PANAIT I., Cercetarea arheo/ogicei a cul-
turii materiale din Tara Rometneascti in secolul
a/ XIV-lea (Studii si cercetäri de istorie veche",
nr. 2, 1971, p. 247-262).
PANDREA, ANDREI, Unde s-a dat beittilia de la
Posada (Arges", nr. 3, 1972, P. 16-17).
POPA, RADU, Les recherches archéologiques dan5
le prob/ème de /a formation des Rats médiévaux
roumaines (Revue roumaine d'histoire", 12, 1973,
nr. 1, p. 41-59).
POPA, RADU, Diploma cava/eri/or ioaniti. Litovoi
un voievod intre cnezi (Magazinul istoric" nr. 4,
1976, p. 1-6).
POPESCU, PETRU DEMETRU, Basarab I (seria
Dornnitori si voievozi), Editura militará, Bucuresti,
1978.
PRODAN, DAVID, Baien i vecini in Tara Feigara-
sului in sec. XVIXVII (Anuarul Institutului de
istorie i arheologie", Cluj, VI, 1963, p. 161-312).
PURCARU, ILIE, Posada 650 (Flacära", anul
XXIX, 28 februarie 1980).
ROMANESCU, GHEORGHE, colonel, Oastea romcina
de-a /ungu/ veacuri/or. A/bum, Editura militará,
Bucuresti, 1979.
ROSETTI, RADU, general, Istoria artei militare a
romeini/or pind /a mijlocul veacului al XVII-lea,
Bucuresti, 1947, p. 102.
SACERDOTEANU, AURELIAN, Arges cea mai
veche resedinfli a Ttirii Romeinesti (Studii si co-
municari", Muzeul din Pitesti, 1968, p. 105-121).
STOICESCU, NICOLAE, Oastea cea mare in Tara
Romcineascli si Moldova (sec. XIVXVI, in vol.
Oastea cea mare, Editura militará, Bucuresti, 1972.

208
www.dacoromanica.ro
STEFANESCU, STEFAN, Miscdri demo graf ice in
rile romdne pind in sec. al XV II-lea i rolu/ /or
in unitatea poporului rornd n, in Unitate i conti-
nuitate in istoria poporu/ui rormin, Bucuresti, 1968,
p. 187-200.
STEFANESCU, $TEFAN, Intemeierea" Tdrii Romfl-
nesti f i a Moldovei. Traditia desceilecatului" din
Transilvania (Studii i articole de istorie", XVII,
1972, p. 91-94).
TUCA, FLORIAN, colonel, Bdtd/ia de la Posada si
import anta ei pentru consolidarea independentei
Tarii Romdnesti, in File din istoria militará a
poporu/ui rormin, vol. II, Bucuresti, 1974, p. 7-20.
XENOPOL, A.D., Interneierea tdrilor romdne (Re-
vista pentru istorie, arheologie i filologie", III,
vol. 5, 1885, fase. I, p. 1-28, fase. II, p. 285-309).
XENOPOL, A.D., Descil lecarea Munteniei (Viata
romaneascd", VI, nr. 3, 1911, p. 309-322).

www.dacoromanica.ro
 INDICI
a) ONOMASTIC
Alexandru, - 66
Alexandru, tar al Bulgariei - 66, 67
nepotul lui Mihail al 111-lea Sisman
Arpad (familie) - 68
Andrei al III-lea, rege al Ungariei - 45, 46
Andrei, magistru, prepozitul bisericii Alba - 170

Baiazid - 194
Bako, fratele lui Thatamer - 145, 146, 171
Bartaleu - 171
Basarab I Intemeietorul - 7, 8, 34, 39, 42, 49, 53, 54,
55, 56, 57, 58, 60, 64, 65, 66, 67, 71, 72, 73, 74, 92,
93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 103, 104, 105,
106, 109, 110, 111, 112, 114, 117, 118, 122, 123, 124,
129, 130, 131, 132, 133, 134, 135, 138, 139, 140, 141,
142, 143, 145, 146, 150, 157, 158, 160, 164, 165, 166,
167, 169, 172, 175, 177, 178, 179, 180, 181, 182, 183,
184, 186, 189, 191, 192, 201
Basarab (dinastie) - 34
Basaraba, vezi Basarab I Intemeietorul
Basarab Ivanco, vezi Basarab I Intemeietorul
Basarabesti (familie) - 51
adlan, C. - 116
Balcescu, Nicolae - 188, 191, 196, 198, 205
Bärbat, fratele lui Litovoi - 29, 30, 31, 32, 33, 35, 36,
38, 39, 103

210
www.dacoromanica.ro
Barladeni - 40
Berend - 169
Bogdan, loan - 34
Bolohoveni - 40
Bonifaciu al VIII-lea, papa - 45
Bors (familie) - 72
Bors, Ladislau, voievod al Transilvaniei - 47, 48,
72, 73, 74, 101, 102
Bors Roland, volevod al Transilvaniei - 38
Bratianu, G. - 35, 46, 49, 97, 103, 205
Budescu, Nicolae - 113
Bugar, comite de Salaj - 76
Bunea, A. - 54, 184
Burebista, rege dac - 5, 9, 11, 202

Cantacuzino, I., cronicar bizantin - 66

Cantacuzino, Mihai - 27
Cupsa, Ion, general-maior dr. - 206
Carol al V-lea (cel Intelept), rege al Frantei - 90
Carol Robert de Anjou, rege al Ungariei - 7, 45, 47,
48, 55, 66, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 82,
83, 89, 92, 93, 94, 97, 98, 101, 102, 103, 104, 105, 106,
107, 112, 115, 119, 120, 121, 123, 124, 125, 131, 132,
134, 135, 136, 138, 139, 140, 141, 142, 143, 144, 145,
146, 147, 148, 150, 151, 154, 155, 156, 157, 162, 163,
165, 166, 171, 173, 175, 176, 177, 178, 180, 182, 187
Cazacu, Matei - 89
Capatina, Dan - 204
Ceausescu, lije, general-maior dr. - 194, 205
Ceausescu, Nicolae - 5, 40, 63, 190, 203
Chitescu, Lucian - 205
Ciaka, fiul lui Nogai - 43
Coma, Maria - 27
Conea, Ion - 23, 24, 51, 54, 109, 110, 111, 113, 124,
146, 205

211
www.dacoromanica.ro
Conrad de Talmaci 73
Constantinescu, Miron 112, 205
Constantinescu, N.A. 108, 205
Cazimir, rege al Poloniei 195

Daicoviciu, Constantin 112, 205

Danciu, comite de Zoliom si Lipton 142
Danciu, fiul lui Vladislav 102
Darvai, Moritz 67
Decebal, rege dac 5, 12, 202
Decei, Aurel 39, 43, 206
Densusianu, Ovid 206
Derczényi, Dezsb 204
Desideriu, fiul lui Dionisie 174
Dimitrie, jupan 20
Dionisie, comite de Bihor 96; ban de Severin -
96, 97, 102, 103, 132, 137, 175
Dionisie, magistru 75, 76
Dlugosz, Ian 177
Dobrotici, voievod 40
Donat, Ion 145
Donch, magistru 169
Dorman (Dirman) 28
Dosza Daniel 67
DrAganu, Nicolae 206
DrAgalina, P. 107
Dräghiceanu, V. 37, 206
Dusan, Stefan 67

Engels, Friedrich 15
Elekes L. 67

Farcas, cneaz 23, 24, 40

Felician (Zach) 96

212
www.dacoromanica.ro
Fessler - 170
Filitti, I.C. - 28, 33, 54, 206
Florescu, G.D. - 24, 33
Fuscus Cornelius - 112

Gelu, voievod - 40, 202

Gentile, cardinal - 48
Gheorghe, magistru - 29, 30, 39
Glad, voievod, - 40, 202
Giurescu, Constantin C. - 23, 28, 32, 49, 94, 95, 107,
111, 146, 185, 206
Györffy, G. - 71, 204
Gregoras, Nichifor - 38
Gutkeled (familie) - 72

Hasdeu, Bogdan Petriceicu - 31, 107, 146, 181, 206,

Holban, Maria - 67, 71, 76, 77, 78, 98, 117, 118, 131,
150, 179, 180, 181, 183, 206
Holobolos, Manuil, retor - 35
Homan, B. - 206
Horea - 199

Johannes de Turocz - 164

lancha (vezi §i Ivanca) - 96, 103

Iancu, Avram - 197, 198, 199
Iancu de Hunedoara, volevod al Transilvaniei - 202
Ilbasar, fiul lui Toktai - 43
Iliescu, Octavian - 141, 206
loan Albert, rege al Poloniei - 195
loan I Angelos, stdpinitorul Vlahiei Mari - 38
loan, cneaz - 23, 40
Ioan al XXII-lea, papa - 80

www.dacoromanica.ro
213
loan de Tälmaci - 98
loan Timiskes, imparat bizantin - 20
loan de Tirnave, cronicar - 78
Ionascu, Ion - 28
Iorga, Nicolae - 7, 14, 16, 17, 23, 24, 28, 31, 32, 37,
39, 42, 53, 61, 62, 67, 68, 70, 71, 91, 93, 97, 98, 102,
108, 145, 168, 185, 196, 204, 207
Iosif, Schiopul - 70
Iosipescu, Sergiu - 204, 207
Ivanca (lancha) (vezi si Iwanka) - 102
Ivanco Basarab (vezi Basarab I) - 97
Iwanka (Ivanco), fiul lui Tihomir - 97, 98

Kolus, magistru - 172

Kopasz, Iacob - 72
Köszegi (familie) - 72

Ladislau Cumanul - 38
Ladislau al II-lea, fiul lui Ladislau Bors - 73
Ladislau al IV-lea, rege al Ungariei - 28, 29, 30
Ladislau, magistru - 79
Leurenthe de Seguar - 171
Laurentiu, magistru, comite de Zarand - 171, 172
Lazdrescu, Emil - 103, 166, 204
Lenin, Vladimir Ilici - 41
Litovoi, voievod - 23, 24, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34,
35, 36, 37, 38, 40, 42, 46, 51, 52, 54, 58, 103, 202
Litovoi al II-lea - 28, 51
Lytwoy (Lython) (vezi i Litovoi) - 34
Lokietek, Vladislav, rege al Poloniei - 136
Luccari, cronicar - 58
Ludovic cel Mare - 93, 148, 171
Ludovic de Anjou, rege al Ungariei - 105, 106, 172,
177, 182

214
www.dacoromanica.ro
Ludovic, nuf lui Carol al V-lea - 90
Lupas, loan - 66, 101, 185, 207

Mailat, Ion N. - 109

Makkai L. - 67
Marcus, canonic - 89
Maria, fiica lui Ludovic de Anjou - 90
Martin, magistru, fiul lui Berend - 169
Martin, magistru, fiul lui Bugar - 76, 78
Marx, Karl - 197
Matei Basarab, domn al Tarli Romanesti - 58
Matei Csak - 72
Menumorut, voievod - 40, 202
Mdrculescu, Mihai - 109
Mihail al VIII-lea Paleologul, imparat bizantin - 35,
42
Mihail, prepozitul manastirii Jazow - 136
Mihai Viteazul, domn al T5rii RomAnesti - 21, 202
Mikud, ban al Slavoniei - 80
Miliutin, Stefan, rege al Serbiei - 38
Minea, Ilie - 23, 33, 78, 108, 148, 177, 178, 179, 181,
183, 207
Mihail al III-lea Sisman, tar al Bulgariei - 66, 67
Mircea cel Bätrin, domn al Tdrii Romdnesti - 138,
193, 194, 202
Moga, bah - 38, 73, 74, 94, 99, 101, 102, 207
Mois - 72
Motogna, V. - 204
Motoc, Doru -,- 112, 114, 115, 116, 207

Neagoe Basarab - 130

Neagoe, Manole - 147, 150
Negru Vodà (vezi si Radu Negru) - 44, 51, 64, 65,
183

215
www.dacoromanica.ro
Nägler, Thomas - 207
Nicolae Alexamiru - 82
Nicolae, fiul lui Conrad de Tälmaci - 73, 74
Nicolae, fiul lui lancha (Iwanka, Ivanca) - 96, 97,
102
Nicolae, fiul lui Radoslav - 173, 174
Nogai - 42, 43

Olteanu, Constantin, general-maior dr. - 86, 191, 207

Olteanu Stefan - 207
Onciul, Dimitrie - 34, 37, 48, 49, 51, 53, 55, 68, 70,
95, 207
Oprea, diacon - 117
Otto de Bavaria, rege al Ungariei - 46, 47
Ottocar de Stiria, cronicar - 47
Otetea, Andrei - 208
Pandrea, Andrei - 107, 112, 113, 115, 146, 155, 208
Parabuh, comite cuman - 79
Panait, Panait I. 50, 56, 208
Panaitescu, P.P. - 44, 58, 69, 78
Pascu, Stefan - 28, 31, 94, 112, 205
Pethew, prepozit de Alba - 171
Petru, fiul lui Bartaleu - 171
Petru de Duisburg, conicar - 118, 164
Pleia, Dan - 24, 33
Popa, Octavian - 61, 204
Popa-Lisseanu, G. - 108, 171, 204
Popa, Radu - 17, 32, 208
popescu, Petru Demetru - 208
Prodan, David - 208
Purcaru, Ilie - 208
Radoslav - 173
Radu Negru (vezi i Negru Vodd), voievod - 55, 56
www.dacoromanica.ro
216
Romanescu, Gheorghe, colonel - 208
Rosetti, Radu, general - 169, 208

Sacerdoteanu, Aurel - 28, 33, 51, 146, 147, 208

Sairudji, rudä pu Ciaka - 43
Schwanz - 99
Seneslau, voievod - 22, 24, 39, 40, 42, 50, 52, 53,
57
Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei - 65, 128,
195
Solomon, comite - 80
Stoicescu, Nicolae - 58, 208
Strikowsky, Martin - 177
Szecsi (famine) - 98

$tefan, vicecastelan de Ciceu - 171

Stefan I, domn al Moldovei - 65
$tefan, fiul comitelui Paraduh - 78
$tefan. magistru - 171
$tefan Uros, tar al Serbiei - 47, 48, 66, 73
$tefan, voievod al Transilvaniei - 148
$tefan cel Mare, domn al Moldovel - 62, 117, 138,
195, 202
$tefänescu, $tefan - 19, 37, 51, 61, 64, 66, 70, 82, 185,
209

Tatomir (vezi si Tihomir) - 39

Tautu, Aloisio - 38
Teodora, fiica lui Basarab I - 66
Teodor Sveatoslav, tar al BuIgariei - 43
Thatamer - 171
Tihomir, (Tugomir, Thocomer), tat51 lui Basarab I -
39, 53, 55, 64, 97, 105

www.dacoromanica.ro
217
Todea, Ludovic 200
Tok-Temiir 39
Toktai, han tätar 43
Toldy, Fr. 90
Toma, fiul lui Leurenthe de Seguar 171
Toma de Széchény, voievod al Transilvaniei 80, 96,
97, 98, 100, 101
Toma, magistru 172
Tamas Deak, voievod al Transilvaniei 104
Traian, Impärat roman 16, 112
Tuck Florian, colonel dr. 209
Tudor, Dumitru 112, 209
Tugomir (Tihomir) 53
Tukulbugha, fiul lui Toktai 43

Umur beg 95
Ureche, Grigore 196

Venceslav, fiul lui Venceslav al Boemiei 44

Venceslav, rege al Ungariei 46
Virtosu, Emil 28, 81
Vladislav 102
Vlad Tapes, domn al Tärii Romdnesti 138, 146, 202
Vlad I Uzurpatorul, domn al Tarii Románesti 65,
127, 193
Vlaicu Vodà, domn al Tärii RomAnesti 146

Xenopol, A.D. 51, 196, 209

b) TOPONIMIC
Abrud 200
Alba 171

218
www.dacoromanica.ro
 Anglia - 71
Amlas - 70, 99, 100, 101
Ardeal (vezi si Transilvania) - 69
Arie§ - 199, 200
Arges, cetate - 56, 99, 145, 148, 150, 179
Arges, nu - 26, 38. 49, 50, 53, 54, 55, 57, 94, 112,
146, 182
Aydin - 95

Baia de Aries - 200

Balcani - 29
Banat - 29
ifaias, riu - 115
Baias - 116
Banita - 32
Batusari, fost cartier In Curtea de Arges - 147
Bihor - 72, 96
Boemia - 29, 46
Boisoara - 124
Bran, pas - 108, 109, 111, 113, 119, 120, 124, 126, 155.
156, 157
Brasov - 80, 113, 153, 155, 156, 157
Bratislava - 46
Bràila - 55, 69
Brezoi - 54
Bucuresti - 6, 113
Buda (Budapesta) - 45
Bulgaria - 25, 43, 66, 75
Buru - 200
Buzau, riu - 26

Cacova - 98
Carel - 6
Carpati - 12, 14, 24, 27, 30, 31, 32, 37, 38, 39, 40, 42,
49, 50, 60, 70, 74, 100

219
www.dacoromanica.ro
Carpat11 Meridionali - 73
Castro Argyas (vezi §i Arge, cetate) - 107, 119, 145,
146, 147, 150, 151, 152, 157, 178
Cdlugäreni - 6, 198
Cdpdtineni - 146, 147
Celei - 23
Cetatea de la Arefu Arge§ului - 146
Cetatea Poenari - 146, 147
Cetatea lui Vlad Tepe* - 146
Chilia - 95
Ciceu - 72
Cfineni - 109, 115, 121, 124, 156
Cimpia romand - 56
Cimpulung - 54, 55, 56, 99, 108, 109, 111, 112, 119,
153, 155, 156, 157
Clocoticiu - 111
Cluj - 6
Coasta Bratii - 115
Codrii Cosminului - 164, 195, 196, 198, 201
Colentina, riu - 26
Comarnic - 109
Constanta - 6
Cosdul - 18
Cozia - 113
Crasna, chei - 107
Craiova - 143
Craiove§ti (familie) - 51
Cumania - 25, 68
Cumania Neagrd - 64
Curtea de Argeq - 23. 34, 52, 56, 57, 93, 109, 111,
112, 113, 120, 121, 126, 143, 145, 146, 147, 148, 149,
150, 151, 153, 155, 156, 179, 191

Dacia - 12, 13, 14, 15, 21, 40

Dealul Sasului - 109

www.dacoromanica.ro
220
Dealul Spirii 6
Deva 72, 101
Dimbovicioara 107
Dlmbovita, riu 26
Dimbovita, cetate 119
Dobrogea 40, 44
Dolj 27
Domnesti 157
Don 43
Dragoslavele 129
Drobeta Turnu Severin 143
Dundrea 6, 14, 20, 23, 35, 43, 56, 57, 67, 95, 103

Europa 61, 184, 192

Fdgäras, voievodat (Ora) 31, 47, 70, 99, 100

Franta 71
Frumusita, piriu 115

Gales, sat 98
Gherghita 107
Ghinddoani 164
Gorj 23, 24, 27, 108
Grecia 25
Grivita 6
Gureni 107

Hateg (tara) 23, 24, 28, 31, 32, 33, 78, 99

Hdsdate 200
Horezu 23

Iara 200
Imperiul roman 12, 16, 61

221
www.dacoromanica.ro
Isaccea - 43
Istru (vezi i Dun5rea) - 43
Italia - 60
Iza - 18

Jazow - 136
-6
Jiu - 31, 100
Jiu, voievodat - 24
Jiul de Jos (vezi i Dolj) - 27
Jiul de Sus (vezi i Gorj) - 27, 33

Kalga - 68
KAU - 89

Lipton - 142
Lita - 72
Lotru - 99
Loviste (tara) - 99, 100, 109, 110, 111, 112, 113

Mara - 18
Maramures, voievodat - 17, 18, 19, 24, 47
Marea Neagra - 6
Malini - 6
Märäsesti - 6, 198
Märästi - 6
Mehadia - 73, 75, 76, 77, 98, 102, 103, 107
Moldova - 21, 22, 35, 40, 47, 60, 61, 62, 63, 65, 68, 94,
188, 194
Muchia Perisanilor - 115
Muntenia (vezi si Tara Rom6neascä) - 34, 40, 50, 51,
52, 56, 60, 61, 62, 68, 94, 110, 177

222
www.dacoromanica.ro
Muntii Apuseni - 197, 200
Muntele Cozia - 112
Muntii Fagarasului - 107
Muntii Gorjului - 30, 107
Mures - 6

Oarba de Mures - 6
°eons - 200
Oituz - 6, 198
Olt - 22, 34, 36, 54, 56, 69, 99, 100, 103, 112, 145
Oltenia - 23, 29, 33, 36, 40, 50, 51, 52, 54, 110, 129
Oradea - 6
Orsova - 107

Panonia - 44
Pazzata (vezi si Posada) - 128
Pauli* - 6
Peninsula Balcanieä - 103
Perisani - 109, 110, 111, 112, 113, 114, 115, 123
Perisani-Pripoare, defileu - 114
Petrosani - 24
Piatra antului, piriu - 115
Pitesti - 156
Pirlul Pasäzii - 113, 115
Plevna - 6
Ploiesti - 6
Poarta de fier a Transilvaniei - 5, 6
Podisul Transilvaniei - 40
Podul Albului - 123
Podul Dimbovitei - 108, 109
Poiana, sat - 111, 122
Polonia - 65, 195

223

www.dacoromanica.ro
Polovragi - 23
Portile de Fier - 43
Posada - 5, 6, 7, 8, 9, 83, 88, 89, 90, 91, 106, 107, 108,
109, 110, 111, 112, 113, 114, 115, 116, 117, 119, 120,
122, 123, 124, 125, 126, 128, 129, 130, 131, 132, 144.
155, 156, 160, 162, 165, 167, 170, 171, 175, 176, 177,
178, 180, 182, 183, 184, 185, 186, 187, 188, 191, 192,
193, 196, 198, 201, 202
Posada Gurenilor - 108
Prahova, riu - 26
Prahova, judet - 27
Pripoare - 109, 111, 112, 114, 116, 123, 155, 157
Prut - 35

Racovita - 121, 124

Rahova - 6
Rimnicu Vilcea - 24
Ripele Rosii - 113
Riu Barbat - 31, 32
Romanati, judet - 23
Romania - 11, 19, 22, 190, 198, 199
Roma - 12
Rovine - 5, 6, 193, 194
Ruck. - 108, 109, 119, 124, 126, 129, 153
Ruar-Bran, defileu - 119, 124, 136, 153

Sagdja, vezi Isaccea

Salgo, cetate - 74, 98, 101
Sarmizetegusa - 5, 6, 198
Salaj - 76
Salatruc - 111, 120, 121, 124, 155
Salciva de Jos - 200
Salciva de Sus - 200
Saliste - 98
224
www.dacoromanica.ro
IIIPal-12aS 81'
MclaaS `Lf `gL cot
'uponas wurq 'CC '61, 'fg 'Gg 'EL 'N. `11 `Z8 '1,6 '96
`L6 '86 '66 'TOT 'COI 'GOT 'UT 'LEI 'KT OtT
PITS 'tL 86
npzus '601 'ITT 'UT 'IF,' 'EgT `ggI '9g1 LgT
uTutlIS 601
laJIS gg
uITIoARIS 08
uois Lz
IltauP1S UT
Weals WO GTT
n§auaois Lot

agclugia 9
alocil 00g

Ellusa,I, 88
uJuotRul,L '9 `LOT OLT
IltaTI,L 'I'd 'OTT 'LIT 'OZT 'UT 'fin gZI

-
lozaig-g§apj, upuci
uueursu 801
tg

al§pto2ILL COI
n2.1,11 riff' 17g

n2alz 'nu' aunpaidap Ez

onouau, Et,
greAfistmay E '9 'OZ 'TZ 'ec 'Ll7 '81, 'fit 'tg '65 CO
'69 'OL 'IL 'ZL 'EL 'PL '52. 'LL `8L '08 `TO `Z8 '96 `L6
'66 'OOT 'TOT 'ZOT '601 'OTT 'ZIT 'Lit 'WET 'On `gZI
'8ZI '6ZI 'IgI 'ZgI t5I 'HI 881
epany 00Z
nuany Mou al
'enlny amao Ef

GZZ
www.dacoromanica.ro
Tara Lovistei (vezi si Lovistea) - 54, 107, 112, 114,
120, 125, 130, 150, 153, 155, 156, 157, 158
Tara Munteneasca (vezi s'i Tara Romaneasca) - 62
Tara Romaneasca - 7, 8, 11, 21, 22, 26, 27, 34, 35,
40, 43, 44, 46, 47, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57,
58, 60, 61, 62, 63, 64, 68, 69, 70, 71, 73, 74, 75, 77,
78, 79, 80, 81, 82, 83, 84, 86, 87, 88, 92, 94, 95, 98,
99, 100, 101, 102, 103, 105, 106, 118, 120, 126, 128,
131, 132, 133, 134, 135, 136, 137, 139, 140, 141, 143,
145, 155, 157, 158, 160, 168, 184, 185, 186, 187, 188,
191, 193

Ungaria - 7, 29, 30, 35, 39, 45, 46, 48, 49, 58, 67, 68,
69, 71, 72, 73, 77, 78, 79, 81, 82, 91, 100, 106, 133,
137, 165, 173, 175, 177, 178
Ungrovlahia (vezi si Tara Romaneascd) - 35

Vale - 98
Valahia (vezi si Tara Romaneasca) - 43, 61, 62, 95
Valea Adinea - 121
Valea Alba - 6
Valea Argesului - 52
Valea Cernei - 107
Valea Jiului - 31
Valea Lotrului - 54
Valea Oltului - 107, 108, 124, 129
Valea Posaga - 200
Valea Prahovei - 107, 109, 129
Vaslui - 5, 6
Valea Rosie - 113
Velbujd - 67, 82, 103, 131
Venetia - 103

226
www.dacoromanica.ro
Viseu 18
Vilcan, pas 23
Vilcea 23, 145
Vfahia Mare 38
Volga 43

Zagreb 45
Zarand 171
Zoliom 142

Yayiq, riu 43

www.dacoromanica.ro
 CUP R INS

Cuvint inainte . 5
De la cnezate si voievodate la statul feudal
Tara Roma.neasca . 11

Politica externa a lui Basarab Intemeie-

torul . 64
Batälia de la Posada din 9-12 noiembrie
1330 . 83
Oastea Tarii Romanesti in timpul dom-
niei lui Basarab I . 83
Cauzele conflictului . 92
Ipoteze privind locul de desfasurare a
bataliei de la Posada . . 106
Inceputul si desfasurarea bataliei . . 131
Importanta si semnificatia victoriei re-
purtate de ostile romane conduse de
Basarab I in bätälia de la Posada. Unele
concluzii . . 184

Bibliografie selectivä
Indici . . 210

www.dacoromanica.ro
Pentru noi, pentru romani, Posada defi-
neste locul unei aspre batalii din perioada
de inceput a statului feudal Tara Romemea-
sca. Inscrisa cu litere de aur in cronica lup-
telor peniru independenta ale inaintasilor
nostri, in batalia de la Posada, din 9-12
noiembrie 1330, se concentreaza o epopee
eroica, neasemuit de frumoasa si de inälta-
toare, in cadrul careia ,s-au etalat atit
taria de granit a luptatorilór romani, a ma-
selor de truditori, cit si increderea nestra-
mutata in dreptatea cauzei pentru care s-au
infruntat cu dusmanul. Victoria repurtatii
atunci de ostenii condusi cu vrednicie de
voievodtil Basarab I impotriva oastei rege-
lui Ungariei, Carol Robert de Anjou, a con-
solidat independenta jarii Romanesti. Ca-
racterizind vestita batalie, marele nostru is-
toric Nicolae lorga sublinia, printre altele,
ca ea a fost ;,o biruinta mare si intreaga,
rodnica in urmari, fiindca lupta se dadea in
directia naturala a dezvoltarii noastre si pe
pamintul nostru, ocrotitor pentru ai sal".

EDITURAwww.dacoromanica.ro
MILITARA Lei 5,25