Marișca Andreea

Grupa ER, anul II

Viziunea blagiana asupra satului romanesc in discursul de receptie

in Academia Romana: ,,Elogiul satului romanesc’’

Prin aceast eseu de analiza a discursului ,,Elogiul satului romanesc’’ de Lucian Blaga
doresc sa scot in evidenta ce anume reprezinta satul romanesc pentru Blaga si c ear trebui
sa reprezinte acesta si pentru noi, poporul roman. El alege sa vorbeasca in acea receptie,
nu despre o personalitate umana, asa cum faceau predecesorii sai, ci despre ceva mult mai
important pentru cultura romana si pentru Romania, satul, care este vazut ca un centru al
lumii.

Lucian Blaga s-a nascut la 9 mai 1895 in satul Lancram din judetul Alba. A fost un filosof,
poet, dramaturg, traducator, juurnalist, academician si diplomat roman. Lucian Blaga acopera
foarte multe arii ale literaturii, poezia lui fiind una filosofica, putem spune, si reprezinta de
fapt ,,o cugetare metaforica despre lume si viata, despre sensul dragostei si a mortii’’ asa cum
spune Nicolae Balota.
Exista in creatia blagiana mai multe etape de creatie. Primele sale creatii se apropie de
expresionism, acesta definind acest current: ,,De cate ori un lucru este astfel redat incat
puterea, tensiunea sa interioara il introduce, il transcendeaza, tradand relatiuni cu cosmicul,
cu absolutul, cu iluminatul, avem de-a face cu un produs artistic expressionist.’’ Volumele
care se incadreaza in aceasta etapa sunt ,,POEMELE LUMINII’’ (1919) si ,, Pasii profetului’’
(1921), aceste doua volume stau sub semnul luminii. Urmatoarele sale volume, ,,In marea
trecere’’ (1924) si ,,Lauda somnului’’ (1929) stau tot sub semnul expresionismului, dar de
data aceasta un expressionism ce marcheaza o tristete metafizica. Urmatoarele sale volume
,,La cumpana apelor’’(1933) si ,,La curtile dorului’’ (1938) sunt cele ce aduc evocari ale
satului romanesc, in care mitul este si el present. Volumul ,,Nebanuitele trepte’’ (1943) sta
sub semnul mitului si cantecului, asemenea postumelor sale.
Desi Lucian Blaga este in principal cunoscut ca si poet, acesta este de asemenea si
dramaturg. Prima sa drama este ,,Zalmoxe’’ care apare pt prima data in ziarul ,,Vointa’’ in
1920. De mare importanta pentru creatia artistica blagiana sunt si creatiile sale filosofice care
sunt impartite in 3 trilogii: ,,Trilogia cunoasterii’’(1943), ,,Trilogia culturii’’ (1944) si
,,Trilogia valorilor’’ (1946) .
Lucian Blaga a fost si un membru respectat al Academiei Romane. La data de 5 iunie 1937
Lucian Blaga isi tine discursul sau de receptive sub cupola Academiei Romane intitulat
,,Elogiul satului romanesc’’. Momentul rostirii acestui discurs a fost amanat de mai multe ori
din cauza regelui Carol al II-lea. In acest discurs Blaga urca satul pe un piedestal, satul
reprezentand pentru el un ,,centru al lumii’’ (Mircea Vaida, ,,Pe urmele lui Lucian Blaga’’), o
prezenta mitica, cu atat mai mult Lancram, satul sau natal, care se poate traduce prin ,,
lacrima’’, are un foarte mare impact asupra stilului sau de a scrie si asupra creatiilor sale.
Autorul are si un poe,m dedicate special satului sau:
,,Sat al meu ce porti in nume
sunetele lacrimei
la chemari adanci de mume
in cea noapte te am ales
ca prag de lume
si poteca patimei.’’

Spre tine cine m-a-ndrumat

din străfund de veac,
în tine cine m-a chemat
fie binecuvântat,
sat de lacrimi fără leac.
(,,9 mai 1895’’ Lucian Blaga)

In incipitul discursului ,,Elogiul satului romanesc’’ Blaga nre prezinta satul ca o prezenta
vie, ca un membru posibil al Academiei ,, elogiul unei alte nemuritoare prezente care nu a
ocupat niciun scaun in aceasta nobila incinta’’. El considera satul o prezenta nemuritoare, dar
totusi terestra. Fiind fiu de preot si traind in sanul unei familii religioase, acestuia inca de mic
in constiinta poetului creatia populara prin intermediul mamei sale. Acesta afirma in text ca
,,toata copilaria, adolescent, intaia tinerete pana la varsta de 20 si atatia ani, le-am petrecut la
sat, in necurmat contact cu satul natal’’. Totusi, in cartea ,, Izvoare folclorice si creatie
originala’’, I. Oprisan contesta aceasta declarative si afirma ca Blaga era distantat din cauza
imprejurarilor sociale de restul copiilor din satul sau natal si de viata folclorica datorita
educatiei sale care a avut loc la Sebes, la Brasov, Sibiu, Oradea sau la Viena. Tot el este cel
care observa repetabilitatea in operele sale a exemplelor amintirilor din copilarie, de exemplu
strania reactive a batranelor din Lancram la muscatura unui caine turbat. Aceasta
repetabilitate dovedeste ,,saracia experientei personale de natura folclorica a
scriitorului,firava legatura a copilului Blaga cu viata Lancramului.’’
In text, autorul, vorbeste de satul romanesc folosind ca material de reflexive propriile sale
amintiri din copiularie: ,,Vedeam satul asezat inadins in jurul bisericii si al cimitirului, adica
in jurui lui Dumnezeu si al mortilor’’. El considera ca pentru a intelege viata satului trebuie
sa stai de vorba cu un copil mai degraba decat cu un adult, deoarece adultul este impovarat de
grijile si munca de zi cu zi. Intre copil si sat exista o relatie de interdependenta, alcatuind un
intreg, iar adevarata copilarie nu se poate sa atinga apogeul decat la sat.
Lucian Blaga reuseste sa faca o deosebeasca satul de oras, afirmand ca satul este o lume
complexa ,,cu alte zari mai vaste’’, nefiind doar situat intr-o geografie pur materiala, ca
orasul, ci situate in centrul lumii, prelungindu-se in mit. Orasul in schimb reste vazut ca un
blocaj al apogeului copilariei, al geniului, intrerupand orice posibila dezvoltare a copilarie,
dand sufletelor o indrumare batranicioasa. Omul satului este cel ce traieste intregul unei lumi,
adica intr-un schimb reciproc de taine si relevari cu satul. Omul orasului in schimb este la
polul opus, traind in fragment ,,intr-o treaza tristete’’.
In acest text apare conturata si relatia dintre sat si mit, mai exact ,,satul-idee’’, acel sat care
se considera centrul lumii, care se afla in orizonturi cosmice si se extinde pana la mit. Un
antiexemplu dat aici, aflat la polul opus de a cest sat idee, sunt satele din America de Nord
care sunt tinute la olalta de intreres colectiv, nu de ,,magia unui suflet colectiv’’, biserica
fiind considerate o societate pe actiuni. Sateanul roman este un tip superior si ,,mult mai
complex in naivitatea sa’’, naivitate ce s-ar putea traduce prin multumirea cu ceea ce are, si
ceea ce natura si colectivitatea ii ofera, fara pacatele si tentatiile pe care orasul I le ofera.
Blaga lauda de asemenea autenticitatea de care da dovada satul romanesc, in ciuda
neajunsurilor pe care le avea la acea vreme. Firecare sat este diferit de celelate, Blaga punand
asta in seama ,mandriei pe catre satele o au in aceasta problema: ,, In port, in obiceiuri, in
cantec, fiecare sat tine la uatonomia si aureola sa’’. Din nou, el face o diferentiere de oras,
care in perspectiva sa se supune ,, docil turturor ucazurilor modei lansate dictatorial de
undeva, dintr-un centru mondial. Lucian Blaga face responsabil satul si mandria lui de a
reprezenta centrul lumii pentru salvarea poporului roman peste veacuri, satu, care nu s-a lasat
ispitit si atras in ,,istoria facuta de altii peste capul nostru’’.
In a doua parte a acestui discurs Blaga vorbeste despre cultura majora si cultura minora.
Cultura majora este cea care are ca si temelie matca stilistica a unei culture populare. Matca
stilistica a culturii populare romanesti este o realitate ce nu poate fi negate. Drept exemplu ne
da lirismul, mai exact poeziile populare ce au ramas vii peste sute de ani in literature
romaneasca. In finalul acestui discurs inchinat satului romanesc Blaga subliniaza faptul ca o
cultura majora nu ia viata prin imitarea culturii minore, deci nu prin imitarea creatiilor
populare vom face saltul la cultura majora, ci aceasta trebuie sa ne inspire ,,prin elanul ei
stylistic interior, viu si active.’’
Consider ca acest discurs este un elogiu adus satului romanesc, adus de catre un poet ce s-a
lasat inspirit in mare parte din operele sale artistice de acest centru al lumii pe care il
reprezinta satul si cultura populara, discurs c ear trebui citit de fiecare din noi pentru a pretui
si pastra cat mai mult din autenticitatea fiecarui sat si pentru a-l nu distruge cu tehnologia si
modernitatea care este la oras.
,,Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva’’
(,,Sufletul satului’’, L.Blaga)
Bibliografie:

1. Lucian Blaga, ,,Elogiul satului romanesc’’

2. Lucian Blaga, ,,Trilogia culturii’’
3. Mircea Vaida, ,,Pe urmele lui Lucian Blaga’’
4. I. Oprisan, ,,Izvoare folclorice si creatie originala’’
5. Emil Vasilescu, ., Lucian Blaga’’