Limba română este o limbă indo-europeană, din

grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor

romanice. Printre limbile romanice, româna este a
cincea după numărul de vorbitori, în
urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei.
Din motive de diferențiere tipologică, limba română
mai este numită în lingvistica comparată limba
dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea,
este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât
și în Republica Moldova, unde circa 75% din
populație o consideră limbă maternă
 Latina era limba vorbită în antichitate în
regiunea din jurul Romei numită Lazio (Latium),
de unde provine și denumirea de „latină” —
limba vorbită în Latium. A câștigat o importanță
majoră ca limbă oficială în Imperiul Roman.
Toate limbile romanice provin din latina-
mamă, iar multe cuvinte la baza cărora stă
limba latină sunt răspândite în alte limbi
moderne, precum engleza. Mai mult, în lumea
vestică medievală, pentru mai mult de o mie de
ani.
Evoluând din latina populară, limba română a primit după anul 600
numeroase influenţe, care însă nu i-au alterat nucleul latin; limba
constituie o ilustrare fidelă a istoriei generale, iar pentru români, ea
este principala sursă în reconstituirea unor epoci importante (cum ar fi
perioada cuprinsă între secolele al IV-lea şi al VII-lea) Izolată cultural,
întemeiată exclusiv prin comunicare orală, limba română are la bază
latina vorbită, care de-a lungul timpului a suportat numeroase
modificări, mai ales la nivel fonetic.

Dintre acestea menţionăm schimbarea accentului şi dispariţia

consoanelor finale (latinescul densus a devenit în română - des); de
asemenea, vocalele neaccentuate au dispărut ori s-au închis: calidus a
devenit cald, iar oculus a evoluat la forma ochi. Structura morfologică a
limbii noastre păstrează cu fidelitate modelul latinei colocviale; dintre
cele cinci declinări cunoscute în latina cultă, primele trei erau folosite în
limbajul comun şi acestea s-au păstrat şi în limba noastră.

1. substantivele de declinarea I, de genul casa-casae, s-au conservat

în română în forma casă-case;

2. substantivele de declinarea a II-a a pierdut doar consoana finală

de la nominativ singular, aşa încât un substantiv de genul lupus-
lupi a devenit lup-lupi;

3. substantivele de declinarea a III-a respectă şi de schema

originară: frater>frate. Foarte bine s-au păstrat formele de genitiv
şi vocativ: casae>case, domine> doamne.

Pronumele personal descinde, de asemenea, din cel

latinesc: ego>eu, mihi>mie, me>mă etc.
Vocabularul: -vocabularul fundamenta

-masa vocabularului

1)Vocabularul fundamental:

- fondul lexical principal

- nucleul vocabularului.

Vocabularul fundamental cuprinde cele mai folosite cuvinte:

– cuvinte frecvente, cunoscute de toţi vorbitorii
– cuvinte ce denumesc obiecte şi activităţi importante (noţiuni legate de casă şi
familie, timp şi spaţiu, alimente, părţile corpului, plante, animale etc.) aparţinând
diferitelor părţi de vorbire (substantive, toate articolele, adjective, toate
pronumele, toate numeralele, verbe, adverbe, majoritatea prepoziţiilor şi a
conjuncţiilor, câteva interjecţii)
– cuvinte ce au de obicei multe derivate şi compuse.

2)Masa vocabularului:

Masa vocabularului cuprinde cuvinte mai puţin folosite (termeni tehnici,

regionalisme, arhaisme, jargon, argou).

Termeni ştiinţifici şi tehnici (Terminologie)

1.Termenii ştiinţifici şi tehnici sunt cuvinte folosite de anumite categorii

sociale, pentru a numi cu exactitate concepte dintr-un anumit domeniu de
activitate (video, computer).

2.Regionalisme:

Regionalismele sunt cuvinte care circulă doar în anumite regiuni ale

ţării (hudiţă = uliţă, ogradă = curte).

3.Arhaisme:

Arhaismele sunt cuvinte vechi ieşite din uzul general (calfă = lucrător
calificat, jupân = stăpân, domn).
 4.Jargon:

Jargonul cuprinde cuvinte folosite de anumite categorii sociale, ce

reflectă influenţe culturale străine (mersi = mulţumesc, musiu = domn).

5.Argou:

Argoul cuprinde cuvinte folosite de anumite categorii sociale cu intenţia de a

constitui un cod secret, neînţeles de ceilalţi vorbitori (sticlete = poliţist, şase! =
atenţie!).