Sunteți pe pagina 1din 9

Hidrologie urbana – Calitatea si protecția apei în județul Timiș

Apele reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, element indispensabil


pentru viaţă şi pentru societate, materie primă pentru activităţi productive, sursă de energie şi
cale de transport, factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic. Apele fac parte
integrantă din patrimoniul public. Protecţia, punerea în valoare şi dezvoltarea durabilă a
resurselor de apă sunt acţiuni de interes general.
Spaţiul Hidrografic Banat este amplasat în sud-vestul României, între 20° 18` şi 22° 52`
longitudine estică şi între 44° 26` şi 46° 08` latitudine nordică. Spaţiul Hidrografic Banat se
întinde de la sud de Mureş până la confluenţa râului Cerna cu Dunărea pe o suprafaţă de
18393,15 km2 , ceea ce reprezintă 7,7% din teritoriul României. Râurile care îşi adună apele
de pe acest teritoriu, au caracteristici specifice zonei de sud-vest a ţării, dar în acelaşi timp se
individualizează ca sisteme fluviale cu caracteristici specifice fiecărui bazin hidrografic, iar
influenţa umană are un rol bine definit în scurgerea apei în acest spaţiu, unele amenajări
hidrotehnice având o vechime mai mare de 250 de ani.
Spaţiul Hidrografic Banat se învecinează în partea vestică cu Uniunea Statală Serbia şi
Muntenegru, la nord-vest cu Ungaria, la nord cu bazinul hidrografic Mureş şi graniţa cu
Ungaria; la sud cu Dunărea; la est cu bazinul hidrografic Mureş şi Spaţiul Hidrografic Jiu .
Spaţiul Hidrografic Banat se suprapune în totalitate peste două unităţi administrativ teritoriale
(Judeţul Timiş şi Judeţul Caraş-Severin) unde îşi desfăşoară activitatea Sistemele de
Gospodărire a Apelor aferente. De asemenea Spaţiul Hidrografic Banat se întinde parţial la
nivelul a încă trei unităţi administrativ teritoriale (Judeţul Arad, Judeţul Gorj şi Judeţul
Mehedinţi).
Spaţiul hidrografic Banat are în componenţă următoarele bazine hidrografice, ale căror cursuri
de apă principale au un caracter transfrontalier:
- B.H. Bega-Timiş-Caraş (cod V);
r. Bega 170 km curs principal 719 km afluenţi
r. Bega Veche 107 km curs principal 422 km afluenţi
r. Timiş 244 km curs principal 1 663 km afluenţi
r. Bârzava 127 km curs principal 201 km afluenţi
r. Moraviţa 47 km curs principal 125 km afluenţi
r. Caraş 79 km curs principal 423 km afluenţi
- B.H. Nera-Cerna (cod VI);
- r. Nera 124 km curs principal 431 km afluenţi
- r. Cerna 79 km curs principal 445 km afluenţi
- B.H. Dunărea între Baziaş şi confluenţa cu r. Cerna (cod XVI);
- B.H. Aranca (cod IV-2).
- r. Aranca 114 km curs principal 214 km afluenţi
Râul Timiș este cel mai mare râu interior al Banatului, care își are izvoarele pe versanții estici
ai Munților Semenic, în Județul Caraș-Severin. Râul se formează la confluența a trei brațe:
Semenic, Gradiște si Brebu.
Depășind barajul de la Trei Ape, râul curge vijelios într-o albie îngustă orientată NV - SE. De
la Teregova cursul Timișului ia direcția sud-nord, iar de la Caransebeș, datorită scăderii
pantei, râul descrie meandre largi. Traversează tot județul Timiș, apoi trece în Serbia unde se
varsă în Dunăre, la Panciova. Pe o porțiune de 3,3 km râul marchează frontiera romano-
sârbească.
În perioada romană Timișul a fost numit Tibisis sau Tibiscus.

Fig. 1 Bazinele hidrografice componente ale spaţiului hidrografic Banat

1. Resurse de apă potenţiale şi tehnic utilizabile


Bazinele hidrografice Timiş (5673 kmp) şi Bega (2362 kmp) care împreună reprezintă circa
43% din suprafaţa Banatului, au o situaţie specială din punct de vedere al calculului
parametrilor scurgerii maxime, datorită intervenţiei antropice, care a modificat distribuţia
naturală a scurgerii în perioadele de ape mari şi viituri.
Despre bazinele Timiş şi Bega se poate vorbi ca despre un singur bazin Timiş – Bega întrucât
sunt legate prin două derivaţii (Coştei şi Topolovăţ) formând practic un bazin unic.
Pentru regimul scurgerii maxime este importantă derivaţia Topolovăţ care dirijează debitele la
ape mari din Bega şi Timiş lăsând ca în aval de această derivaţie pe canalul Bega să se scurgă
debite reduse. La viitura din aprilie 2005, de exemplu, în aval de Topolovăţ, pe canalul Bega,
debitul maxim a fost de 26 m3/s, în timp ce în amonte de derivaţia amintită pe râul Bega,
debitul de vârf a atins 346 m3/s la staţia Chizătău.
Practic la ape mari debitele din Bega sunt transferate aproape integral în Timiş prin
intermediul canalului Topolovăţ, ceea ce justifică considerarea celor două bazine ca unul
singur, râul Bega devenind practic principalul afluent al r. Timiş.Resursele tehnic utilizabile
subterane sunt distribuite astfel: 64% în straturile freatice şi 36% în straturile de adâncime.
 Resurse de apă potenţiale şi tehnic utilizabile pentru judeţul Timiş sunt prezentate în
Fig. 1 de mai jos.

Tabel. 1 Resurse de apă potenţiale şi tehnic utilizabile pentru judeţul Timiş, 2015

Sursa: ANPM, RAPORT JUDEȚEAN PRIVIND STAREA MEDIULUI Timiș

Râul Timiş este cel mai mare râu drenant din s.h. Banat. El drenează o suprafaţă bazinală de
cca. 5 673 kmp (Atlas Cadastral – 1992). În bazinul râului Timiș scurgerea medie multianuală
are valori cuprinse între 2 l/s/km2 si 40 l/s/km2.
Izvorăște de pe versantul estic al Munților Semenic, de sub vârful Piatra Goznei (1145 m), de
la altitudinea de 1135 m, și pe o lungime de 244 km (pe teritoriul țării noastre). Colectează
apele a 150 de râuri din majoritatea celor mai importante unităti de relief din Banat, având la
frontiera cu Serbia o altitudine medie a bazinului de receptie de 390 m. Bazinul are o lungime
a rețelei hidrografice de 2.434 km și o densitate de 0,33 km/km2, cursul principal al râului
Timiş fiind amplasat de-a lungul culoarului depresionar intramontan Caransebes-Mehadia,
este colectorul principal al unui important număr de râuri ce drenează Muntii Țarcu-Godeanu,
cât și Munții Semenic și Poiana Ruscă.
In cursul inferior, Timișul având o vale largă, meandrată și divagată, cu pantă deosebit de
redusă, a generat în trecut inundații pe foarte mari suprafețe. Acest râu este un afluent direct al
Dunării, confluența situându-se pe teritoriul Serbiei. Principalii săi afluenți sunt: Bistra, cu o
lungime de 60 km și o suprafață a bazinului colector de 919 km2, Bârzava, cu lungime de 154
km și suprafața bazinului de recepție de 1202 km2 și Moravița în lungime de 47 km și cu o
suprafață a bazinului de recepție de 435 km2.
Fig. 3 Spatiul hidrografic Banat - bazine hidrografice componente

2. Surse de poluare
În bazinul hidrografic Bega-Timiș, a fost supravegheată calitatea lacurilor Surduc și Murani.
Din analizele efectuate în laboratorul Direcției Apelor Jiu și a Laboratorului SH Petroșani,
reise că din punct de vedere al calității apei, bazinele hidrografice se încadrează în categoria
de calitate I, se indică nivele inferioare și mijlocii de troficitate. Analiza structurii
comunităților acvatice, în corelație cu caracteristicile de biotop (caracteristici morfo-
hidrologice, tip de substrat, analiza fizico-chimică a apei și sedimentelor, tip de vegetație
ripariană, utilizarea terenurilor riverane) pune în evidență următoarea zonare ecologică a
râului Timiș:
I. Sectorul superior al râului de la Trei Ape până amonte de localitatea Constrantin Daicoviciu
(Căvăran), se caracterizează printr-o stare ecologică bună.
Comunitățile de macronevertrebate bentonice și pești prezintă o stuctură calitativă și
cantitativă apropiată de cea naturală. Imediat aval de barajul de la Trei Ape se resimte
influența lacului de acumulare, prin aportul de organisme planctonice și de materi organică.
Apa este bine oxigenată, prezintă încărcare organică moderată, cantitatea de săruri dizolvate
este relativ mică. În acest sector, capacitatea de epurare naturală a râului este bună, datorită
alternanței microhabitatelor specifice de repeziș, cu marmite și mediul lenitic (înspre maluri)
și prezenței unor populații stabile de filtratori și descompunători.
II. În sectorul Coșteiu, structura naturală a albiei este puternic modificată de construcții
hidrotehnice, de asemenea reginul hidrologic al râului este afectat în mod drastic de dirijarea
apei Timișului spre canalul Timiș - Bega.
Datorită modificării regimului hidrologic, scade capacitatea de epurare naturală a râului. În
acest sector se resimte poluarea generală de municipiul Lugoj aflat în proximitate și impactul
exploatărilor de balast din amonte.
III. Sectorul cuprins între Coșteiu și granița cu Serbia prezintă o stare ecologică moderată.
Cantitățile de săruri, nutrienți și substanțe organice din apă corespund, în medie, categoria a
III-a de calitate, conform standardelor în vigoare.
De subliniat este faptul că în apa râului Timiș, precum și in sedimente, nu au fost identificate
PCB, HAP, pesticide organoclorurate și uleiuri minerale. Cadmiu este prezent în apă începând
cu sectorul din aval de municipiul Caransebeș până la graniță, iar plumbul, mercurul și
arsenul sunt prezente în aval de Coșteiu până la graniță, dar concentrațiile acestora sunt foarte
mici, corespunzătoare clasei I de calitate, conform standardelor în vigoare.
În sedimente, plumbul, mercurul, cadmiul și arsenul au fost identificate, doar în amonte de
localitatea Grăniceri, dar în concentrații mici, sub pragurile recomandate de ICPDR și în
limitele valorilor de referință conform Metodologiei olandeze.
Cauzele degradării râului sunt în ordinea importanței impactului negativ: construcții
hidrotehnice (lacuri de baraj, îndiguiri) și captările de apă, balastierele – exploatarea
substratului și poluarea cu ape reziduale menajere. Sub aspectul calitatii globale, fata de
lungimea totala monitorizata, de 1471 km, 297 km (20.2%) s-au încadrat în clasa I, 857 km
(58.3%) s-au încadrat în clasa a II-a, 229 km (15.6 %) în clasa a III-a de calitate si 88 km
(6%) s-au încadrat în clasa a IV-a. 19 S-au înregistrat depasiri, mai mult sau mai putin
semnificative, ale limitelor admisibile pentru clasa a V-a de calitate, la unul sau mai multi
indicatori, în urmatoarele sectiuni: Chevereșu Mare (Pt) pe râul Surgani; Am.cfl.Barzava
(CBO5, NH4, PO4, Pt) pe râul Birdanca. In legatura cu evaluarea indicatorilor din categoria
substantelor prioritare/prioritar periculoase, calitatea apei din b.h. Bega-Timis a fost
necorespunzatoare, referitor la indicatorii Pb, Ni, Cu, Cr in majoritatea sectiunilor.
Principala sursă punctiformă de poluare este municipiul Timişoara. Din punct de vedere
saprobiologic, calitatea apelor râurilor din Bazinului Hidrografic Bega-Timis-Caras a fost
monitorizata in 30 de sectiuni pe 1452 km. In anul 2007 starea calitatii apei raurilor in cadrul
Bazinului Hidrografic Bega –Timis Caras a fost evaluata pe baza analizelor de fitobentos,
fitoplancton, ihtiofauna si macrozoobentos, cat si pe baza elementelor fizico-chimce suport:
oxigen dizolvat, incarcare organica determinata prin CCOCr, CBO5 , nutrienti ( N-NH4, N-
NO2, ortofosfati si fosfor total si concentratia fractiunii dizolvate a metalelor grele: cadmiu, ,
crom, cupru, nichel, plumb, zinc.
Din lungimea totala de râuri monitorizate 82 km (5,65 %) s-au încadrat în clasa I de calitate -
starea ecologica foarte bună, 881 km (60,67 %), în clasa a II-a de calitate - starea ecologică
bună, 489 km (33,68 %), în clasa a III-a de calitate stare ecologică moderată. Comparativ cu
anul 2006, în anul 2007 în sectiunea Birdanca de la izvor – confluenta Barzava (22 km) s-a
evidentiat imbunatatirea starii eclogice, apa s-a incadrat in Clasa a III-a de calitate – stare
ecologica moderata
Comparativ cu anii anteriori, și în anul 2009 se poate observa scăderea sensibilă a numărului
de kilometrii care se încadrează în clasa a III-a de calitate, starea ecologică moderată și care
necesită îmbunătățirea calității apei (de la 489 km- 33,68% - în 2007 , la 388 km -27,05% în
2008, respectiv la 288 km -15,50% în 2009). Zonele critice care necesită îmbunătățirea
calității apei sub aspectul stării ecologice: a. Clasa a III-a de calitate- starea ecologică
moderată – 228 km b.
Clasa a IV-a de calitate- starea ecologică slabă – 22 km Pentru bazinul Nera – Cerna, atât din
punct de vedere al clasificării secțiunilor de supraveghere pe clase de calitate, cât și al
repartiției lungimii totale a râurilor investigate pe întregul bazin – 390 de km – pe tronsoane
caracteristice, calitatea globală a apei a fost în clasa I în proporție de 50%, respectiv 46.9% și
ăn clasa II-a de 50%, respectiv 53.1%. 20 În legătură cu evaluarea indicatorilor din categoria
substanțelor prioritar periculoase, calitatea apei din b.h Nera-Cerna afost necorespunzătoare,
referitor la indicatorii Cu, Ni, Pb în majoritatea secțiunilor.
În anul 2009, în b.h Nera- Cerna calitatea apelor din punct de vedere biologic a fost
monitorizată pe râurile Nera, Cerna, Globul, Bela Reca, Prigor, Miniș, Stejar, Beu, Valea
Mare în 10 secțiuni de monitoring, în lungimea totală de 390 km.Starea calității apei râurilor
din b.h NeraCerna a fost evaluată pe baza analizelor de fitobentos, fitoplancton, ihtiofaună și
macrozoobentos.
Analizele biologice au înregistrat valori ale indicelul saprob determinat pe baza
macronevertratelor bentice cuprinse între 1.90 – 2.23, care au încadrat apele bazinului în clasa
I de calitate sau stare ecologică foarte bună și în clasa a II-a de calitate- stare ecologică bună.
Din lungimea totală a râurilor monitorizate în b.h Nera- Cerna (325 km), 52 km (13,33%), s-
au încadrat în clasa I de calitate – starea ecologică foarte bună și 338 km (86,67%) în clasa a
IIa de calitate – starea ecologică bună.
3.1 Surse de poluare industriale şi agricole
Sursele de poluare industriale şi agricole contribuie la poluarea resurselor de apă, prin
evacuarea de poluanţi specifici tipului de activitate desfăşurat. Astfel, se pot evacua substanţe
organice, nutrienţi (industria alimentară, industria chimică, industria fertilizanţilor, celuloză şi
hârtie, fermele zootehnice, etc.), metale grele (industria extractivă şi prelucrătoare, industria
chimică, etc.), precum şi micropoluanţi organici periculoşi (industria chimică organică,
industria petrolieră, etc.).

Tabel 2. Evacuări de substanţe organice şi nutrienţi în resursele de apă din sursele unctiforme industriale şi
agricole în Spaţiul Hidrografic Banat

(Sursă http://www.rowater.ro/dabanat.ro)

3.2 Surse difuze de poluare semnificative, inclusiv modul de utilizare al terenului


Modul de utilizare al terenului
În Spaţiul Hidrografic Banat se observă o diferenţiere netă a utilizării terenurilor, în
concordanţă cu relieful. Conform Corine Land Cover (CLC 2000), ponderea cea mai mare o
ocupă suprafaţa aferentă pădurilor, urmată de terenuri arabile şi apoi de arii agricole
eterogene. De remarcat este faptul că zonele urbane şi industriale ocupă şi ele o suprafaţă de
3,89 % din totalul Spaţiului Hidrografic Banat.
Categoriile principale de surse de poluare difuze
Aceste categorii sunt reprezentate de:
a. Aglomerările umane/localităţile care nu au sisteme de colectare a apelor uzate sau sisteme
corespunzătoare de colectare şi eliminare a nămolului din staţiile de epurare, precum şi
localităţile care au depozite de deşeuri menajere neconforme.
b. Agricultura: ferme agrozootehnice care nu au sisteme corespunzătoare de stocare/utilizare a
dejecţiilor, comunele identificate ca fiind zone vulnerabile sau potenţial vulnerabile la
poluarea cu nitraţi din surse agricole, unităţi care utilizează pesticide şi nu se conformează
legislaţiei în vigoare, alte unităţi/activităţi agricole care pot conduce la emisii difuze
semnificative.
c. Industria: depozite de materii prime, produse finite, produse auxiliare, stocare de deşeuri
neconforme, unităţi ce produc poluări accidentale difuze, situri industriale.
În Spaţiul Hidrografic Banat, fenomenul de poluare difuză este accentuat datorită faptului că
la sfârşitul anului 2006, numai un procent de 52,12 % din populaţia echivalentă (a
aglomerărilor >2000 l.e.) este racordat la sistemele centralizate de canalizare. Managementul
necorespunzător al deşeurilor menajere la nivelul localităţilor, constituie o sursă de poluare
difuză locală. De asemenea, modul de colectare/eliminare al nămolului provenit de la staţiile
de epurare poate conduce la poluarea resurselor de apă.
Dezvoltarea zonelor urbane necesită o mai mare atenţie din punct de vedere al colectării
deşeurilor menajere prin construirea unor depozite de gunoi ecologice şi eliminarea
depozitării necontrolate a deşeurilor, întâlnită deseori pe malurile râurilor şi a lacurilor.
Agricultura
Pe lângă presiunile punctiforme exercitate, activităţile agricole pot conduce la poluarea difuză
a resurselor de apă. Căile prin care poluanţii (în special nutrienţii şi pesticidele, dar şi alti
poluanţi) ajung în corpurile de apă sunt diverse (scurgere la suprafaţă, percolare, etc.).
Sursele de poluare difuză sunt reprezentate în special de: - Stocarea şi utilizarea
îngrăşămintelor organice şi chimice; - Creşterea animalelor domestice; - Utilizarea
pesticidelor pentru combaterea dăunătorilor.
De asemenea, în Raportul Naţional 2004, s-a evidenţiat faptul că cele mai importante surse de
poluare difuză sunt situate în perimetrele localităţilor din zonele vulnerabile şi potenţial
vulnerabile, identificate în conformitate cu cerinţele Directivei 91/676/EEC privind protecţia
apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole. Emisiile de nutrienţi din surse difuze
Presiunile difuze datorate activităţilor agricole sunt greu de cuantificat.
Presiunile agricole difuze afectează atât calitatea apelor de suprafaţă, cât mai ales calitatea
apelor subterane. Prin aplicarea modelelor matematice se pot estima cantităţile de poluanţi
emise de sursele difuze de poluare. Modelul MONERIS (MOdelling Nutrient Emissions în
RIver Systems) este folosit pentru estimarea emisiilor provenind de la sursele de poluare
punctiforme şi difuze. Modelul a 59 fost elaborat şi aplicat pentru evaluarea emisiilor de
nutrienţi (azot şi fosfor) în mai multe bazine/ districte hidrografice din Europa, printre care şi
bazinul/districtul Dunării.
În ultimul timp, modelul MONERIS a fost dezvoltat pentru a fi aplicat atât la nivel naţional
(al statelor din Districtul internaţional al Dunării), cât şi la nivel de sub-bazine internaţionale
(Tisa, Prut). În cazul surselor de poluare difuze, estimarea încărcărilor cu poluanţi a apelor
este mai dificilă decât în cazul surselor punctiforme având în vedere modul diferit de
producere a poluării.
Pe lângă emisiile punctiforme, modelul MONERIS consideră următoarele moduri (căi) de
producere a poluării difuze:
1. depuneri din atmosferă;
2. scurgerea de suprafaţă;
3. scurgerea din reţelele de drenaje;
4. eroziunea solului;
5. scurgerea subterană;
6. scurgerea din zone impermeabile orăşeneşti. În figura de mai jos, se prezintă contribuţia
modurilor de producere a poluării difuze cu azot şi fosfor (estimare preliminară), pentru anul
2005, având în vedere căile prezentate mai sus.

Fig. 4 Moduri de pătrundere a poluării difuze cu fosfor în Spațiul Hidrografic Banat

(Sursă http://www.rowater.ro/dabanat.ro)
4. Măsuri privind îmbunătăţirea și tratarea stării de calitate a apelor
Măsurile impuse de legislaţia naţională care implementează Directivele Europene au ca obiectiv
general conformarea cu cerinţele Uniunii Europene în domeniul calităţii apei. Pentru râul Timiș
se pot lua urmatoarele măsuri:
 Îmbunătăţirea stării apelor de suprafaţă şi a apelor subterane prin implementarea planurilor
de management ale bazinelor hidrografice, în conformitate cu prevederile Directivei Cadru Apă
a Uniunii Europene;
 Implementarea Strategiei Naționale de Management al Riscului la Inundaţii, a planurilor şi
programelor necesare şi realizarea măsurilor ce derivă din acestea, în concordanţă cu
prevederile legislaţiei europene în domeniu;
 Elaborarea Schemelor Directoare de Amenajare a Bazinelor Hidrografice pentru folosinţele
de apă, în scopul diminuării efectelor negative ale fenomenelor naturale asupra vieţii, bunurilor
şi activităţilor umane în corelare cu dezvoltarea economică şi socială a ţării;
Metode convenţionale de tratare a apei sunt:
• sedimentare, coagulare, filtrare (fizică sau biologică), apoi dezinfecţie.Se mai folosesc
opţional procedee de mineralizare, demineralizare, dezactivare,floculare mecanică, despumare
etc. Filtrarea poate fi rapidă sau lentă, filtrare directă,filtrare cu presiune şi cu vid, cu microsite
şi membrane. Demineralizarea poate vizadedurizarea, deferizarea sau demanganizarea. De şi
remineralizările se fac adesea cuschimbători de ioni. Dezinfecţia se face de regulă prin clorinare
(cu clor, cu dioxid de clor,cu cloramină), dar şi prin ozonizare, iodurare sau bromurare, sau cu
argint, permanganatde potasiu etc.
Metodele avansate de tratare a apei cuprind: adsorbţie, aerare, cartuş filtrant,electrodializă,
osmoză inversă, distilare, congelare, ultrafiltrare, ultraviolete etc