LICEUL TEORETIC NEGRU-VODĂ

REFERAT:
ABUZAREA RESURSELOR NATURALE

Elev: Dumitrescu Cosmin-Constantin

Clasa a X-a A

2019
 CUPRINS

Motivarea alegerii temei..............................................................................................3

Scurt istoric...................................................................................................................3
Resurse si bogatii naturale............................................................................................5
Principalele tipuri de resurse energetice.......................................................................6
Probleme actuale ale mediului ca urmare a acţiunilor iraţionale ale omului...............7
Protecția mediului.........................................................................................................9
Schimbările climatice..................................................................................................10
Combustibili alternativi..............................................................................................11
Diversitatea biologică..................................................................................................12
Un om prevenit face cât doi.........................................................................................13
Concluzii......................................................................................................................14
Bibliografie..................................................................................................................15
 MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Am ales tema “ Abuzarea resurselor naturale” deoarece este un subiect interesant și de

actualitate. Resursele desemneaza ansamblul mijloacelor naturale de care poate dispune o
colectivitate, sau, cu alte cuvinte, o entitate pe plan energetic, necesara omului pentru cerintele
sale fiziologice. Acestea sunt aerul, apa-sub toate formele, radiatia solara, biomasa vegetala si
animala, solul, substantele minerale din sol si subsol, rocile naturale,combustibilii fosili,
minereurile feroase si neferoase. Resursele energetice ocupa un loc central in avutia nationala,
constituind atat conditiile materiale, cat si forta necesara pentru dezvoltarea productiei bunurilor
materiale si a serviciilor.

SCURT ISTORIC

Planeta noastra furnizeaza omului numeroase elemente care se constituie ca suport al

vietii, reprezentând totodata importante componente ale activitatii umane.
Între oameni si componentele mediului natural exista relatii complexe care, in esenta se
manifesta prin exploatarea resurselor naturale de toate categoriile.Aceste relatii, dar mult mai
simplificate , au aparut odata cu omul cand acesta era doar vînator si culegator de fructe, dar s-
au diversificat, au devenit mai complexe pe masura ce omul a trecut la practicarea agriculturii,
la topirea si prelucrarea metalelor, a descoperit forta aburului si tehnologiilor moderne.
În functie de apartenenta la o civilizatie la alta, de traditii de gradul de instruire,de cultura,
de genul de activitate pe care o desfasoara, de localizarea spatiala într-o regiune, tara sau
continent etc., oamenii percep diferit relatiile care exista intre satisfacerea cerintelor si
prelevarile efectuate din sursele naturale.În general, cu cât înlantuirea de procese transmise de la
elementul natural la produsul de consumatie este mai mare, mai dinamica, cu atât gradul de
perceptie se estompeaza.
Resursele naturale sunt definite în Dictionarul Robert ca „un ansamblu de mijloace
naturale de care dispune sau poate dispune o colectivitate“, acestea fiind aerul, apa-sub toate
formele, radiatia solara, biomasa vegetala si animala, solul, substantele minerale din sol si
subsol, rocile naturale,combustibilii fosili, minereurile feroase si neferoase.Giraud (1979) si
F.Ramade (1984) completeaza aceasta definitie, aratand ca termenul de resursa desemneaza
„entitatea pe planul energiei si al materiilor necesare omului pentru asigurarea functiilor sale
psihologice si pentru a alimenta ansamblul activitatilor sale productive“.
O resursa naturala exprima un anumit potential, iar exploatarea sa implica evaluarea
acestui potential si aplicarea unei tehnologii corespunzatoare.
Nu este lipsita de sens asocierea notiunii de bogatie naturala cu aceea de materie prima,
adica prima forma sub care o resursa naturala se prezinta ca rezultat al aplicarii unei avtivitatii
productiv umane. Aceasta poate fi prelucrata mai departe pana la obtinerea produsului finit sau
poate face obiectul comercializarii de piata.
În Carta de la Havana, care propunea în anul 1948 organizarea pietei mondiale a materiilor
prime, ONU califica drept produse de baza „toate produsele agriculturii, padurii si pescuitului si
toate mineralele, fie ca se prezinta sub forma naturala sau prelucrata primar si care fac obiectul
vânzarii în cantitati importante pe piata mondiala“.
Nr. Denumirea Rezerva Productia Durata
Crt. resursei Mondiala epuizarii (ani)
(2001) (2001) (2001)
1 Carbuni 1122.4 mld.t 3.175 mld.t 354

2 Petrol 141.2 mld.t 3.415 mld.t 41

3 Gaze naturale 157703 mld.m² 2402.5 mld.m² 66

4 Fier 74 mld.t 1.017 mld.t 73

5 Bauxita 23 mld.t 0.124 mld.t 185

6 Cupru 340 mil.t 4.36 mil.t 78

7 Plumb 143 mil.t 2.3 mil.t 62

8 Zinc 430 mil.t 8.4 mil.t 51

Rezervele mondiale, productia si durata exploatarii pentru

principalele resurse naturale din scoarta terestra

Sursa: Prelucrare dupa Cedigaz, 2001; B P Amoco, 2001; Agence

international de l’énergie, 2001, Fédération française de l’acier, 2001, Imetal, 2001; World Metal Statistics, 2001;
Metaeurop, 2001; Quid, 2001, Editions Robert Lafonte, Paris.

Dintotdeauna omul a trait într-o deplina simbioza cu natura, ale carei resurse le-a
exploatat si prelucrat adaptându-le propriilor sale cerinte.Activitatea omului în natura nu ar fi
fost posibila fara a asimila energia solara, apa, hrana, care ramâne direct dependenta de
productia oferita de biodiversitate, utilizarea energiei fosile.Tot la fel, masinile moderne nu ar
putea functiona fara existenta metalelor si a energiei iar agricultura de mare productivitate nu ar
fi posibila fara aplicarea îngrasamintelor provenite din zacaminte naturale
(fosfati,guano,potasiu,etc.)
Dependenta omului de natura si resursele sale ramâne înca o realitate, caracterul si
acuitatea sa variind în functie de nivelul dezvoltarii social-economice, a standardului de
civilizatie si a modelului cultural ce caracterizeaza fiecare natiune a lumii. De aceea, analiza
relatiei om-natura nu poate fi tratata separat de evaluarea corecta a resurselor naturale si de
distinctia care trebuie realizata , concomitent, între resursele ce mai pot si acelea care nu mai
pot fi reînoite (Veyeret,Pech,1993).
Resursele ce mai pot fi reînoite sunt, în general, cele reproductibile, asa cum este cazul
apei. Tot în aceasta categorie de resurse (permanente) specialistii includ energia solara, eoliana,
si mareomotrica. Resursele ce nu mai pot fi reînoite (nepermanente) sunt cele aflate în stocuri,
mai mult sau mai putin generoase în ceea ce priveste asigurarea consumului viitor (resursele
energetice fosile, minereurile de toate categoriile).

RESURSE SI BOGATII NATURALE

Geografii, confruntati cu problemele resurselor si bogatiilor naturale, le-au abordat

diferentiat: unii au ales perspectiva ecologica, punând accentul pe notiunea de sursa, în timp ce
altii au optat pentru dominanta economica, data de notiunea de bogatie. Diferentele nu ramân
doar la nivelul cuvintelor. Resursele desemneaza ansamblul mijloacelor naturale de care poate
dispune o colectivitate, sau, cu alte cuvinte, o entitate pe plan energetic, necesara omului pentru
cerintele sale fiziologice. În schimb, bogatiile constituie tot ceea ce poate satisface o nevoie si,
în special, bunurile care pot fi obiect de proprietate si au o valoare. Cei doi termeni nu se
exclud, dar nici nu implica aceeasi abordare si nu acopera întru totul acelasi cîmp de
investigatie, asa cum se considera uneori.
Dimensiunea globala a problemei resurselor naturale, cu deosebire energetice, este data
de amploarea fara precedent a solicitarii acestor resurse, concomitent cu faptul ca a devenit tot
mai evident caracterul limitat si spectrul epuizarii lor, ca s-a amplificat gradul de independenta a
tarilor privind valorificarea acestor resurse, aparand noi si complexe probleme cu privire la
necesitatea asigurarii acestora, in vederea sustinerii dezvoltarii economice.
Resursele naturale sunt substante care apar in mod natural, dar care sunt considerate
valoroase in forma lor relativ nemodificata. O materie este considerata o resursa naturala atunci
cand activitatile primare asociate cu ea sunt extragerea si purificarea, ele fiind opuse creatiei.
Mineritul, extragerea petrolului, pescuitul si silvicultura sunt, in general, considerate industrii
ale resurselor naturale, in timp ce agricultura nu e. Acest termen a fost introdus unei audienţe
largi de catre E.F. Schumacher in cartea "Small Is Beautiful" din anul 1970.
Energia reprezinta o necesitate vitala pentru societatea contemporana. Omenirea a trecut
de- a lungul timpului prin incercari de colaborare internationala in vederea asigurarii cu energie,
dar si prin conflicte armate, pentru resursele energetice. Puterea economica a unei tari depinde
foarte puternic de forta ei energetica.
Accesul diferentiat la resurse afecteaza relatiile dintre state cu consecinte dintre cele mai
distrugatoare. Asistam la o accentuare a dezastrelor naturale, epuizare a resurselor energetice,
crestere demografica, corelata cu reducerea resurselor de apa si hrana, incalzire a climei etc.,
fenomene ce continua sa influenteze stabilitatea si securitatea globala. Economia mondiala
depinde inca de petrol ca resursa centrala de energie, iar lupta pentru resurse domina geopolitica
secolului XXI. Problema resurselor prezinta multe fatete, deficitul acestora avand un rol
important in declansarea sau amplificarea unor conflicte, de polarizare si/sau de catalizare a
fortelor.
Resursele energetice si de materii prime sunt, in general, limitate si repartizate neuniform
pe intinderea Terrei. De altfel, exista si o lege a raritatii resurselor, care consta in aceea ca
volumul, structura si calitatea resurselor economice se modifica mai incet decat volumul,
structura si intensitatea nevoilor umane. Spectrul epuizarii in urmatorii ani a resurselor
energetice a facut ca o parte insemnata a politicilor externe, dar si a celor de putere, sa fie
preocupata, pe de o parte, de accesibilitatea conductelor si terminalelor, viitoarele trasee ale
rutelor energetice, parteneriate etc., iar pe de alta parte, de identificarea celor mai eficiente cai
de utilizare si a posibilitatilor de substituire a acestor resurse, diminuarea dezechilibrelor de
mediu determinate de exploatarea, condiţionarea, prelucrarea si utilizarea resurselor.

PRINCIPALELE TIPURI DE RESURSE ENERGETICE

Resursele energetice ocupa un loc central in avutia nationala, constituind atat conditiile
materiale, cat si forta necesara pentru dezvoltarea productiei bunurilor materiale si a serviciilor.
Istoria moderna este, mai ales in a doua jumatate a secolului XX, puternic marcata de sporirea
considerabila si diversificarea productiei, de consumul de energie si de modificarea profunda a
structurii acesteia.
La etapa actuala de dezvoltare a progresului tehnic, omenirea beneficiaza, in fond, de trei
categorii de surse de energie, bazate respectiv pe :
- arderea combustibililor fosili (carbune, titei, gaze),
- fisiunea nucleara,
- captarea si convertarea energiilor regenerabile (energia vantului, energia solara, energia
potentiala a apelor din rauri, energia termica a apelor subterane, energia valurilor etc.).
Aceste trei categorii de resurse se deosebesc considerabil din multe puncte de vedere :
- al capacitatii de a produce energie in cantitati si la perioade de timp solicitate (ziua-noaptea,
vara-iarna etc.),
- al pretului energiei produse,
- al impactului asupra mediului, datorat producerii resurselor energetice primare si a energiei
finale.
Resursele clasice sunt considerate resursele energetice epuizabile: carbunele, petrolul,
gazele naturale, sisturile bituminoase, nisipurile asfaltice si minereurile radioactive.
Posibilitatile in resurse energetice clasice oferite de Terra pentru viitor sunt limitate. Consumul
lor reclamă o mai judicioasă folosire a lor pe plan mondial și national.
Combustibilii sunt materiale, in general, de origine organica, ce ard cu viteza mica in
contact cu oxigenul din aer, cu formare de dioxid de carbon si apa ( sau numai apa in cazul
hidrogenului) cu degajare de caldura. Combustibilii sunt clasificati dupa: starea de agregare in
conditii normale de temperatura si presiune, dupa provenienta, mod de preparare, destinatie.

PROBLEME ACTUALE ALE MEDIULUI CA URMARE A ACŢIUNILOR

IRAŢIONALE ALE OMULUI

Constatarea pertinentă a lui Alvin Toffler conform căreia “Pentru prima data o civilizatie
consuma din capitalul naturii, în loc sa traiasca din dobânzile pe care le da acest capital!”
trebuie sa constituie un semnal de alarmă privind acţiunile din ce în ce mai distructive asupra
mediului înconjurător, cu repercursiuni deosebit de grave, de multe ori fiind adevărate
catastrofe pentru mediul ambient, cu efecte ireversibile.
Mediul înconjurator, elementul esential al existentei umane, reprezinta rezultatul
interferentei unor elemente naturale (sol, aer, apa, clima,biosfera ) cu elemente create prin
activitatea umana. Interactiunea acestor elemente influenteaza conditiile existentiale si
posibilitatile de dezvoltare viitoare ale societatii. Societatea contemporană trebuie să identifice
problemele existente, să prevină extinderea si multiplicarea punctelor slabe identificate în
scopul evitării amplificării acestor situaţii si gasirea soluţilor de rezolvare optime.
Resursele naturale regenerabile ale Terrei nu mai sunt suficiente pentru nevoile omenirii,
ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent a tuturor ramurilor de
activitate. Urmare a creşterii necesarului de materie prima si energie pentru productia de bunuri
şi a exploatarii intensa a resurselor Pamântului s-a creat dezechilibru ecologic.
Un obiectiv major al dimensiunii de mediu, ca şi componentă a dezvoltarii durabile îl
reprezintă conservarea ecosferei, utilizarea durabila a resurselor naturale regenerabile si
minimizarea utilizarii resurselor neregenerabile. Problema esentiala o constituie impactul
extractiei si utilizarii resurselor naturale asupra mediului.
Activitate de protectie a mediului înconjurator trebuie să aibă în vedere folosirea rationala
a resurselor naturale, regenerabile si neregenerabile, corelarea activitatii de sistematizare a
teritoriului si localitatilor cu masurile de protejare a factorilor naturali, adoptarea tehnologii de
productie cât mai putin poluante si echiparea instalatiilor tehnologice si a mijloacelor de
transport generatoare de poluanti cu dispozitive si instalatii care sa previna efectele daunatoare
asupra mediului înconjurator, recuperarea si valorificarea optima a substantelor reziduale
utilizabile.
 Deosebit de importantă, prin rolul său educative, de constientizare a maselor si
sensibilizare privind mediul inconjurator este “Declaratia de la Stockholm” adoptata în cadrul
Conferintei Natiunilor Unite pentru Mediu, în cadrul căruia s-a proclamat datoria fiecarui om de
a proteja si ameliora mediul înconjurator pentru generatiile prezente si viitoare:“
Resursele naturale ale globului, inclusiv aerul, apa, pamântul, flora si fauna si, în mod
deosebit esantioanele reprezentative ale ecosistemelor naturale trebuie protejate în interesul
generatiilor prezente si viitoare printr-o planificare sau o gestionare atenta,dupa nevoi”.
La nivel naţional, obiectivele dezvoltarii durabile s-au realizat printr-un proces complex
de evaluare prealabila a legislatiei adoptate pâna în prezent si de stabilire a unui calendar
legislativ. La întocmirea calendarului legislativ s-au avut în vedere următoarele priorităţi:
obligativitatea adoptarii acquis-ului comunitar, respectarea conventiilor si acordurilor privind
protectia mediului, posibilitatile financiare ale României si necesitatea restabilirii unor
coordonate între perspectivele cresterii economice si calitatea vietii.

Documentul de pozitie pentru aderarea la Uniunea Europeana - Capitolul 22 – Protectia

mediului înconjurator prevede angajamentele prin care România a acceptat acquis-ul comunitar.
Alinierea standardelor nationale la cele europene în conditiile actuale este mai dificilă în
aplicarea metodele, conceptiile, relatiile si structurile institutionale.
Dezvoltarea durabila a fost definita de Comisia Brundtland, în 1987, prin “satisfacerea
nevoilor prezentului, fara a compromite posibilitatile generatiilor viitoare de a-si satisface
nevoile” şi reprezintă progresul care integreaza obiective imediate si pe termen lung, actiuni
locale si globale, probleme economice si de mediu.
Societatea trebuie sa adopte anumite principii (politice, economice, sociale, de gândire),
în acest sens Uniunea Europeana a elaborat o strategie ambitioasa pentru dezvoltare durabila
prin care îsi propune obiective si actiuni clare. Aceste obiective vizează găsirea de soluţii
privind schimbarea climatica si energia curate, transportul durabil, consumul si productia
durabila, conservarea si managementul resurselor natural, sanatatea publică, incluziunea
sociala, demografia si migratia şi saracia si provocarile dezvoltarii durabile la nivel global.
Teritoriul României este unitatea geografica ce include componentele naturale (unitatile
de relief, reteaua hidrografica,sistemul bioclimatic), umane (repartitia populatiei, sistemul de
asezari urbane) si economice (resurse naturale, utilizarea agricola, sistemul de transporturi,
repartitia teritoriala a ramurilor si centrelor industriale).Resursele naturale reprezinta capitalul
natural şi este una dintre componentele esentiale ale patrimoniului ţării noastre. Valorificarea
resurselor prin exploatarea materiilor prime neregenerabile (minerale si combustibili fosili si a
celor regenerabile (apa, aer, sol) precum si prelucrarea lor în produse necesare vietii, sunt
factori esenţiali ai stadiului de dezvoltare economica si sociala a tarii, starea mediului si
conditiile de trai ale populatiei.În România sectoarele cu cel mai mare impact asupra mediului
sunt: industria, transporturile si agricultura, iar acestea ar trebui să fie luate în considerare ca
probleme majore ale ecologiei, avându-se în vedere paleta largă de repercursiuni şi efecte
secundare distructive ce derivă din folosirea, utilizarea şi proasta gestionare a activiăţilor legate
de fiecare sector în parte.
Industria este principala sursa de poluare a mediului din cauza utilizării proceselor
tehnologice prin cantitatea mare de impuritati degajate în aer si apa. Printre efecte negative ale
activităţilor industriale asupra mediului amintim poluarea apelor, cu un continut mare de
reziduuri, predominant anorganice, presiunile asupra calitatii solului rezultate din activitatea de
minerit si metalurgie neferoasa, ape încarcate cu reziduuri si deseuri ce provin din combinatele
siderurgice, termocentrale, centrale atomo-electrice.
Resursele naturale neregenerabile – minerale si combustibili fosili, asociata cu
producerea deseurilor-genereaza impact asupra mediului si asupra sanatatii umane sunt
exploatate si prelucrate cu ajutorul tehnologiilor care conduc la poluarea intensa a unor zone din
tara.
Transporturile reprezinta,o sursa majora de poluare prin amplasarea cailor de comunicatie
si degajarea în atmosfera a gazelor de esapament, deversarea în apele marine a reziduurilor
petroliere. O preocupare importanta în ceea ce priveste transportul rutier, o constituie
dezvoltarea durabila si diminuarea efectelor negative asupra mediului, generate de poluarea
chimica sau fonica.
Agricultura contribuie la poluarea mediului natural prin utilizarea unui volum mare de
îngrasaminte chimice si pesticide, care ajung, prin intermediul scurgerii de suprafata, în lacuri si
cursuri de apa si determina degradarea faunei si florei. Exploatarea nerationala a terenurilor are
efecte precum degradarea solului si pierderea unor suprafete din circuitul agricol. Poluarea
solului, a apei si a aerului, fragmentarea habitatelor si pierderea vietii salbatice sunt, de cele mai
multe ori,consecintele unor practici agricole inadecvate, iar omul ar trebui să tină seama de
efectele pe care le produce asupra mediului, iar implementarea si dezvoltarea unor programe si
poiecte privind protectia mediului ar putea fi raspunsul la multe din problemele cu repercursiuni
grave pe termen lung.
Una dintre soluţii pentru evitarea acţiunilor distructive ca urmare a folosirii si exploatarii
resurselor naturale ar putea fi elaboarea unor strategii de informare a societăii prin diverse
canale de comunicare si folosind materiale si instrumente auxiliare care sa arate situatii şi
efectele nefavorabile si distrugătoare ale acţiunilor ilogice si gresite ale activitătii umane.

PROTECŢIA MEDIULUI

Protejarea mediului este fundamentală în zilele noastre. Trebuie să ne gândim atât la noi,
cât şi la nevoile viitoarelor generaţii. În ultimii 20 de ani, Europa a înţeles că trăieşte peste
posibilităţile sale reale şi că modul nostru de viaţă pune planeta la încercare. Consumăm tot mai
mult din resursele naturale şi punem în pericol sistemele de mediu (apa, solul şi aerul). Aceasta
nu poate continua la nesfârşit, cu atât mai mult cu cât populaţia lumii continuă să crească.
Dacă nu schimbăm comportamentul acum, viitorul nostru va fi mai puţin sigur şi tot mai
mulţi oameni se vor lupta pentru resurse naturale din ce în ce mai reduse.
Mai sunt multe obstacole care trebuie depăşite până când vom reuşi să trecem la un
consum raţional. Va trebui să schimbăm modul în care consumăm resursele naturale. În ţările
industrializate se trăieşte confortabil, dar se folosesc cantităţi mari de energie şi de materii
prime. Tot aici se produc şi multe deşeuri. Pentru a ajunge la un consum raţional, va trebui să
schimbăm stilul ne-raţional de consum. Dezvoltarea raţională pare o problemă copleşitoare, dar
chiar aşa şi este. Dar, la şcoală sau acasă, toţi trebuie să contribuim la rezolvarea ei, nu numai
pentru că aşa este corect, ci şi pentru că este în interesul nostru, pe termen lung. Prin reducerea
cantităţi de deşeuri, refolosirea şi reciclarea obiectelor de uz curent şi respectarea normelor
ecologice atunci când mergem la cumpărături, avem posibilitatea de a contribui la o schimbare
radicală.

SCHIMBĂRILE CLIMATICE

De la începutul secolului XX şi până astăzi, temperatura a tot crescut cu repeziciune. În

Europa, numărul dezastrelor naturale legate de climă s-a dublat în anii ‘90 în comparaţie cu
deceniul anterior. Nivelul apei şi mărilor este în creştere - fapt alarmant pentru locuitorii zonelor
joase, iar calota glaciară s-a redus cu 10% faţă de mijlocul anilor 1960. Pe termen lung,
schimbările climatice ar putea determina catastrofe majore, cum ar fi reducerea rezervelor de
hrană şi de apă, ceea ce ar duce la apariţia conflictelor pe glob şi la dispariţia multor specii de
animale şi de plante sălbatice, incapabile să supravieţuiască la temperaturi mai ridicate.
Dacă nu acţionăm pentru stoparea climei sau a încălzirii globale, lumea pe care o ştim se
va schimba, făcând ca viaţa să devină mai grea pentru noi toţi.
 Sistemele de transport, sistemele energetice, industria producătoare de bunuri de larg
consum, agricultura - toate acestea emană în atmosferă cantităţi enorme de gaze de seră, care
duc la schimbarea climei. Trebuie să găsim modalităţi de reducere drastică a emisilor de gaze.
Aşadar, vremea devine tot mai călduroasă. Chiar e aşa de rău? Da.
Schimbarea climei înseamnă mai mult decât vacanţe de vară mult mai calde. Ea ar putea
avea un efect dezastruos asupra Europei şi restului lumii:
Calotele polare se topesc. Dacă se topeşte calota de gheaţă din Groenlanda, nivelul mării
ar putea creşte cu circa 7 metri. Oraşele de coastă din toată lumea ar fi inundate. Creşterea
nivelului mării ameninţă zonele de coastă, dar în acelaşi timp contaminează terenurile agricole
şi rezervele de apă potabilă.
Gheţarii se topesc. În staţiunea montană Andermatt din Elveţia administraţia locală a fost
nevoită să acopere gheţarii cu o pătură gigantică, în încercarea de a reduce topirea lor în timpul
verii.
Schimbările climatice sunt cauza unor manifestări extreme ale verii - furtuni, inundaţii,
secete şi valuri de căldură.1,2 miliarde de oameni nu au acces la apă potabilă. Dacă temperatura
la nivel global continuă să crească, este foarte probabil că lor li se vor adăuga alţi 2,4 miliarde
de oameni. Dacă temperatura creşte cu 2,5 °C, există riscul ca 50 de milioane de oameni să
moară de foame. Bolile tropicale s-ar putea propaga spre nord, punând în pericol vieţile a 210
milioane de oameni.
Plantele şi animalele nu sunt capabile să reziste la schimbările de temperatură. Un studiu
arată că schimbările climatice ar putea duce la dispariţia unei treimi din speciile de pe glob,
până în 2050. Animalele care trăiesc în zonele friguroase sunt cele mai vulnerabile.
Pe termen lung, schimbările climatice din lume ar putea duce la conflicte regionale, la
foamete şi la migraţia unui mare număr de refugiaţi, plecaţi în căutare de hrană, apă şi
combustibil.
Peste 60 de cazuri de poluare accidentală au fost înregistrate anual, în ultimul deceniu, în
România, unele având consecinţe dramatice asupra stării de sănătate a oamenilor, a mediului
înconjurător şi a economiei din zonele afectate.

COMBUSTIBILI ALTERNATIVI

Avem nevoie de energie ca să ne încălzim, să mâncăm, să ne deplasăm la distanţă şi să

producem bunuri de consum. Dar sursele de energie ce nu pot fi regenerate uşor se consumă
într-un ritm rapid, de aceea trebuie să începem să economisim energie încă de pe acum.
Sunt lucruri mărunte pe care le putem face şi noi, pentru a face economie de energie. Ne
referim aici la reducerea consumului de energie electrică, la înlocuirea aparatelor casnice vechi,
care au un consumenergetic mai mare decât cele noi şi la reducerea, pe cât posibil, a
consumului de combustibil auto.

Izolarea casei este de un real folos. Protecţia termică montată pe rezervorul de apă caldă
şi draperiile trase în timpul nopţii sunt un început. Ferestrele termopan reduc pierderea de
căldură cu până la 20%.
 Apa este una dintre cele mai preţioase resurse naturale. Nu putem trăi fără ea, dar ne
comportăm de parcă ni se cuvine. Apa de la robinet este bună de băut aproape peste tot în
Europa, dar, înainte de a fi trimisă prin conducte, ea trebuie tratată. Acesta este un procedeu
costisitor, dar necesar, deoarece apa poate fi contaminată de îngrăşăminte, pesticide, substanţe
chimice industriale sau de germeni de la gunoaiele umane sau animale. Principalii poluanţi sunt
îngăşămintele şi pesticidele. La contactul cu apa, ele sunt transportate spre râuri şi fluvii şi de
acolo în mare. Reducerea poluării este extrem de importantă, nu numai pentru conservarea
rezervelor de apă potabilă, ci şi pentru protecţia animalelor care trăiesc în râuri, în lacuri şi în
mări.
Aerul curat este esenţial pentru sănătatea noastră. Studiile arată că poluarea aerului,
cauzată de activităţile industriale şi de traficul rutier, are un impact semnificativ asupra stării de
sănătate a populaţiei. Aerul poluat este cauza unor numeroase tipuri de alergii şi a unor
probleme respiratorii grave, precum astmul.
Efectele poluării aerului:
- Sănătate precară, de la bronşită la astm şi chiar la moarte prematură.
- Acidizare - creşterea PH-ului solului, afectând pădurile, râurile, lacurile şi clădirile istorice.
- Eutroficarea - creşterea în exces a algelor în lacuri şi în râuri, fapt care afectează viaţa florei şi
a faunei.
Poluarea aerului este cauzată de industrie, de transport, de sistemele energetice, de
agricultură, dar şi de fiecare dintre noi. Printre cei mai periculoşi poluanţi se numără gazele
nocive şi aerosolii - particulele de praf sau de funingine, emise de maşinile cu motoare disel, de
uleiurile arse sau de solvenţii folosiţi la vopsele. Acestea ne afectează plămânii. Depăşirea unor
anumite praguri ale ozonului troposferic, în combinaţie cu alte substanţe poluante, afectează
pădurile, recoltele şi animalele. Poluarea aerului este o problemă foarte gravă, iar tu poţi ajuta la
soluţionarea acesteia dacă iei anumite măsuri cu un impact pozitiv.

DIVERSITATEA BIOLOGICĂ

Diversitatea biologică înseamnă totalitatea modalităţilor prin care se manifestă viaţa, cu

toate formele ei de existenţă şi de asociere. Ea ne asigură mâncarea sănătoasă, aerul proaspăt şi
apa curată. Poate că ai citit despre exploatarea masivă a pădurilor tropicale de pe Amazon,
ameninţate astfel cu dispariţia. Şi în Europa, biodiversitatea este grav ameninţată. Se estimează
că rata de dispariţie a speciilor este, la ora actuală, de până la 10.000 de ori mai mare decât
procesul natural. Dacă nu acţionăm acum pentru conservarea diversităţii biologice, în curând nu
vom mai putea face nimic. Cauzele distrugerii biodiversităţii, prin pierderea habitatului natural
şi prin distrugerea ecosistemelor, sunt: agricultura intensivă, construcţiile, poluarea, exploatarea
exagerată a pădurilor, a oceanelor, a râurilor, a lacurilor, a solului, dar şi schimbările climatice.
Protejarea biodiversităţii poate ajuta la reducerea impactului schimbărilor climatice.
Unele ecosisteme ajută la diminuarea concentraţiilor de gaze de seră, cum ar fi pădurile sau
turbăriile. Alte ecosisteme ne pot ajuta împotriva catastrofelor naturale, amplificate de
schimbările climatice.
 UN OM PREVENIT FACE CÂT DOI

Sfaturi utile:

Vrei un ceai? Atunci foloseşte numai atâta apă cât ai nevoie, nu umple ibricul până sus.
Zborul cu avionul produce creşterea cea mai rapidă a emisiei de CO2. Ce-ar fi să îţi petreci
vacanţa în ţara ta sau să descoperi o altă parte a Europei călătorind cu trenul?

Automobilele produc 10% din emisiile de CO2, în UE. De ce să nu mergi cu mijloacele

de transport în comun? Ori să mergi cu bicicleta sau pe jos, opţiuni mult mai sănătoase şi mai
ieftine.

Dacă intenţionezi să cumperi un frigider nou, o maşină de spălat sau alte aparate casnice,
verifică eticheta de eficienţă energetică, obligatorie în Europa, care arată dacă acestea fac parte
din categoria de eficienţă economică “A”. Clasa “A” arată o eficienţă energetică ridicată.

Nu lăsa televizorul, aparatura electronică şi computerul în standby - cu lumina roşie

aprinsă. Televizorul foloseşte 45% din energia necesară, în modul standby. Dacă toţi europenii
ar evita această situaţie, atunci s-ar putea economisi suficientă energie pentru a acoperi
necesarul energetic al unei ţări de mărimea Belgiei.

Nu lăsa încărcătorul telefonului mobil în priză după ce s-a încărcat bateria. Dacă faci
acest lucru, se pierde 95% din energie - de fapt numai 5% este necesară pentru încărcarea
telefonului tău.

Economiseşte apă caldă făcând duş în loc de baie. Pentru duş se foloseşte de patru ori mai
puţină apă.

Stinge luminile când pleci de acasă şi când nu ai nevoie de ele. Lumina din apartamente
reprezintă 30% din consumul de electricitate din UE, aşa că, dacă am economisi cu toţii
electricitate, contribuţia noastră ar fi foarte mare. S-ar economisi şi bani - dacă stingi cinci
becuri când nu ai nevoie de ele, poţi economisi 60 de euro pe an.

Cumpără becuri economice. Ele costă mai mult decât becurile obişnuite, dar fac toţi
banii, pentru că au o durată de funcţionare mai mare şi consumă de cinci ori mai puţină energie.

Nu exagera cu încălzirea casei tale. Reducerea temperaturii cu doar 1°C poate micşora
cu până la 7% factura de energie a familiei tale.

Dacă ai de gând să cumperi o maşină nouă, cumpără un model mic, cu consum redus de
combustibil, Toate automobilele noi poartă o etichetă pe care este înscrisă cantitatea de CO2
emisă în aer.

Nu pune mâncarea în frigider când e fierbinte sau caldă; las-o mai întâi să se răcească.
 Caută produsele cu eticheta ecologică europeană - o floare mică. Ea arată că produsele
respective sunt ecologice şi că protejează mediul mai mult decât cele fără etichetă.

Când aeriseşti casa, pentru a nu fi nevoit să utilizezi ulterior în mod excesiv instalaţiile
de încălzire/răcire, lasă fereastra deschisă numai câteva minute.

Ştiaţi că . . .

. . . dacă am economisi 20% din consumul individual de energie, până în anul 2020, Europa ar
putea economisi circa 60 miliarde de Euro, echivalentul a circa 210 mii de miliarde de lei?

. . . un european foloseşte cam de zece ori mai mult combustibil şi mai multă energie decât un
locuitor dintr-o ţară în curs de dezvoltare? Tot noi suntem cei care producem de trei ori mai
multe deşeuri.

. . . Marea Nordului s-a încălzit cu 1,1 grade Celsius în ultimii 30 de ani, fapt care are un
puternic impact asupra speciilor de peşti? 36 de specii de peşti s-au deplasat cu 5 până la 400
km mai spre nord.

. . . până în anul 2100, din cauza încălzirii globale se prevede o creştere a nivelului mărilor şi
oceanelor de până la 88 cm? Insulele joase şi zonele de coastă ar putea fi inundate, iar circa 70
de milioane de persoane din Europa ar fi în pericol.

. . . pe uscat, 16 specii de fluturi spanioli s-au mutat în zone montane mai înalte, în căutarea
unui habitat mai răcoros.

CONCLUZII

Dintotdeauna omul a trait într-o deplina simbioza cu natura, ale carei resurse le-a
exploatat si prelucrat adaptându-le propriilor sale cerinte. Activitatea omului în natura nu ar fi
posibila fara a asimila energia solara, apa, hrana, care ramâne direct dependenta de productia
oferita de biodiversitate, utilizarea energiei fosile. De asemenea , masinile moderne nu ar putea
functiona fara existenta metalelor si a energiei iar agricultura de mare productivitate nu ar fi
posibila fara aplicarea îngrasamintelor provenite din zacaminte naturale
(fosfati,guano,potasiu,etc.)
Dependenta omului de natura si resursele sale ramâne înca o realitate, caracterul si
acuitatea sa variaza în functie de nivelul dezvoltarii social-economice, a standardului de
civilizatie si a modelului cultural ce caracterizeaza fiecare natiune a lumii.
 De aceea pentru protejarea planetei noastre, va trebui ca protecţia şi conservarea
resurselor şi mediului să fie o politică prioritară pentru toate domeniile de activitate umană,
chiar înaintea ridicării nivelului de trai, transformând-o, pentru fiecare individ printr-o educaţie
continuă într-o adevărată religie.

BIBLIOGRAFIE

1. https://www.descopera.ro/resurse-naturale
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Resurse_naturale
3. https://www.academia.edu/18214475/Resurse_Naturale