România – Raportul privind performanţele de mediu

(Recomandări)

Cap. 1 Cadrul legal şi politicile, schema instituţională şi reglementările de

mediu

Recomandarea 1.1 (a): Implementarea Planului Naţional de Acţiune în domeniul Mediului, a

Strategiei de Mediu şi a altor strategii şi planuri sectoriale de mediu trebuie să fie susţinută de
programe concrete (incluzând măsuri legislative, tehnice şi organizaţionale) cu o finanţare
precizată şi o schemă instituţională clară.

Recomandarea 1.1 (b): MDP ar trebui să îndeplinească funcţia de urmărire sistematică a

progresului realizat în implementarea planurilor privind MAPM din “Planul de Acţiune al
Guvernului 2001 – 2004”. Această funcţie ar trebui să formeze cadrul practic de mobilizare a
celorlalte ministere şi directorate implicate, să asigure că acţiunile sunt îndeplinite de agenţii
responsabili, la timpul planificat, cu rezultatul prevăzut, să identifice şi să ajute la rezolvarea
problemelor, în special cele privind o lipsă de coordonare inter-sectorială. Progresul de facto ar
trebui raportat periodic, tuturor factorilor implicaţi, evidenţiând problemele, întârzierile şi
necesitatea acţiunilor şi deciziilor oficiale şi politice.

Recomandarea 1.2: Pentru a-şi îmbunătăţii structura actuală MAPM ar trebui:

 să înfiinţeze o unitate specială pentru protecţia atmosferei care să promoveze politici şi
strategii, incluzând programe pentru implementare, privind protecţia atmosferei.
 să desemneze ICIM ca agenţia executivă de mediu, luând în considerare că România este
acum membru al Agenţiei Europene de Mediu.

Recomandarea 1.3: Comitetul Inter-ministerial pentru Implementarea Planului Naţional de

Acţiune în domeniul Mediului şi Comisia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă ar trebui să-şi
întărească colaborarea; Planul Naţional de Acţiune în domeniul Mediului ar trebui să fie folosit ca
un plan de îndrumare pentru determinarea responsabilităţilor şi rolului tuturor instituţiilor
implicate şi precizarea datelor limită pentru măsurile ce vor fi luate.

Recomandarea 1.4: O clarificare a reţelei publice şi private de monitoring de mediu este

esenţială. Conexiunea dintre administraţia centrală şi institutele de cercetare, care în acest
moment se autofinanţează, ar trebui, de asemenea, clarificată având în vedere producerea datelor
publice. Participarea MSF ar trebui să fie consolidată, posibil printr-o obligaţie legală de
cooperare cu MAPM privind problemele anterioare producerii datelor. (A se consulta, de
asemenea, Recomandările 6.3, 7.5, 9.2, 14.2).

Recomandarea 1.5: MAPM ar trebui să revizuiască atent procesul de evaluare a impactului

asupra mediului, atât cât implementarea procedurilor este afectată, pentru a determina eficacitatea
şi pentru a identifica domeniile unde îmbunătăţirea este necesară.

Recomandarea 1.6: MAPM ar trebui să includă în bilanţul de mediu programele de conformare

ale întreprinderilor, aprobate de acestea ca parte a programelor lor generale de investiţii, pentru ca
funcţionarea facilităţilor industriale să fie conformă cu legislaţia şi standardele de mediu. Ar
trebui acordată o atenţie specială pregătirii şi implementării planurilor cu auto-monitoring, ca
bază pentru un monitoring şi un control eficient.
Cap. 2 Planificarea teritorială

Recomandarea 2.1: Guvernul României ar trebui să întocmească un cadru legal pentru

planificarea teritorială care să integreze şi să armonizeze toată legislaţia fragmentată
privind planificarea.

Recomandarea 2.2: MLPTL, în cooperare cu ministerele importante şi cu autorităţile regionale

şi locale, ar trebui să facă un efort mai mare în vederea implementării Planului de
Amenajare a Teritoriului Naţional (PATN). Dezvoltarea unui plan structurat, alocând
responsabilităţi tuturor autorităţilor, ar trebui să formeze baza implementării PATN. În
plus, acest plan de implementare ar trebui să conţină ţinte realiste şi realizabile, luând în
considerare constrângerile financiare şi tehnice actuale.

Recomandarea 2.3: Pentru a minimiza constrângerile privind reînnoirea legislaţiei teritoriale şi

de mediu, şi activităţile de pe piaţa terenurilor, MAAP ar trebui să acorde o prioritate mai
mare înregistrării proprietăţii, stării, utilizării şi valorii terenului, prin îmbunătăţirea
capacităţii tehnice, financiare şi administrative a cadastrului.

Recomandarea 2.4: Sub îndrumarea MDP, cooperarea şi coordonarea inter-ministerială dintre

planificarea teritorială şi protecţia mediului ar trebui înbunătăţită în administrarea
proiectării şi protecţiei caracteristicilor fizice (infrastructura publică, utilzarea terenurilor
incluzând zonele protejate) şi a habitatului uman.

Recomandarea 2.5: Deciziile privind programele şi proiectele ar trebui să fie luate în comun, la
nivel naţional, regional şi local printr-un proces consultativ. Toate trei nivelurile
administrative ar trebui să participe la iniţiativele de dezvoltare regională; nivelul central
ar trebui să stimuleze, să coordoneze şi să faciliteze iniţiativele; nivelul regional ar trebui
să operaţionalizeze, să implementeze şi să controleze planurile şi programele, iar nivelul
local implementează şi execută proiectele individuale.

Cap. 3 Instrumentele economice şi privatizarea – impactul acestora asupra

protecţiei mediului

Recomandarea 3.1: Când defineşte un “instrument economic de mediu” MAPM ar trebui să se

axeze mai mult pe modul de aplicare a instrumentului şi pe modul de implementare a măsurilor:
la ce nivel, cu ce mijloace, eficienţa procedurilor de colectare şi aplicare, diferite alternative, etc.
Analiza ar trebui folosită pentru a proiecta mecanisme de feed-back în aşa fel încât instrumentul
va obţine reacţia aşteptată de către grupuri ţintă, fără să pună în pericol sau să fie contra-
productiv faţă de alte aspecte ale redresării economice.

Recomandarea 3.2: MFP şi MAPM ar trebui să analizeze instrumentele existente privind mediul
şi – acolo unde este relevant – să le adapteze la condiţiile de piaţă şi la costurile reale
pentru a asigura utilizarea durabilă a resurselor. Mai presus de taxele de bază pe nivelul
minim al venitului, taxele ar trebui să crească (gradual) la niveluri posibile pentru
consumatori, cu subvenţii pentru grupurile cu venituri mici, dacă este solicitat. Principiul
“poluatorul plăteşte” ar trebui să fie modificat pentru a include toate costurile de
remediere atât a poluării permise cât şi a celei ilegale, incluzând îndepărtarea pagubelor
specifice.

Recomandarea 3.3: Este necesar ca industria să devină o parte integrantă a protecţiei şi

managementului mediului în România, purtând întreaga responsabilitate. În particular:
a) Întreprinderilor ar trebui să li se ceară să se asigure fiecare împotriva accidentelor şi
pagubelor de mediu;
b) Structura taxelor ar trebui să fie descurajatoare, forţând şi invitând industria să ia în
considerare tehnologiile de mediu, şi pe cele curate, incluzând aici reciclarea şi reutilizarea
deşeurilor, ca noi posibilităţi industriale.

Recomandarea 3.4: Guvernul ar trebui să facă imediat paşii necesari pentru a pune bazele şi a
implementa în totalitate fondul de mediu. Ar trebui puse în ordine statutul, administrarea
şi procedurile operaţionale, şi structurile organizaţionale şi logistice. Fondul ar trebui să
aibă ca scop generarea şi administrarea fondurilor, din surse naţionale, internaţionale şi
bilaterale, şi nu trebuie să fie doar un mecanism de plată. Structura, obiectivele şi
operaţiunile fondului ar trebui să fie în concordanţă cu “Liniile Directoare St. Petersburg”
privind Fondurile de Mediu în ţările aflate în tranziţie spre o economie de piaţă, elaborate
de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD).

Recomandarea 3.5: Guvernul ar trebui să disemineze şi să utilizeze corespunzător “Red Tape

Analysis” elaborată de USAID şi IRIS, şi “Barierele administrative asupra investiţiilor”
identificate de Serviciul Consultativ Străin şi Banca Mondială, în special, pentru a
îmbunătăţii performanţele de mediu ale ţării.

Recomandarea 3.6: Se recomandă faptul că Guvernul ar trebui să analizeze posibilitatea creşterii

cu 20% a plafonului maxim al venitului, din privatizarea activelor, dedicat analizei
pagubelor de mediu, pentru a se asigura că pagubele apărute din activităţile anterioare ale
companiei sunt identificate şi documentate complet. În mod alternativ, acest procentaj nu
ar trebui să fie micşorat până când Fondul Proprietăţii de Stat nu crează un fond de lucru
suficient de mare care să-i permită să-şi îndeplinească obligaţiile de mediu legale.

Recomandarea 3.7: Cumpărătorilor companiilor deţinute de stat ar trebui să li se solicite

depozitarea unei garanţii bancare pentru obligaţiile de mediu (20 – 30% din costul total) la
MFP. Garanţia va fi eliberată în momentul în care Inspectoratul de Protecţie a Mediului
confirmă că respectiva companie s-a conformat angajamentelor de mediu potrivit
contractului de vânzare sau de cumpărare.

Cap. 4 Informaţia de mediu şi participarea publică în luarea deciziilor

Recomandarea 4.1: MAPM, în cooperare cu alte ministere importante şi ONG-uri, ar trebui a)
să evalueze sistematic cerinţele legale care se vor aplica din 30 octombrie 2001, datorită intrării
în vigoare a Convenţiei de la Aarhus şi b) să dezvolte şi să implementeze o strategie introducând,
cât de curând posibil, măsurile necesare pentru a asigura totala conformitate cu Convenţia.

Recomandarea 4.2: MAPM ar trebui să îmbunătăţească managementul sistemului integrat de

monitoring de mediu, cel puţin prin consolidarea unităţii existente din Directoratul pentru
Control Ecologic şi Monitoring. Ar trebui acordate acestei unităţi, mijloacele specifice
administrative, bugetare şi de personal solicitate.

Recomandarea 4.3: MAPM ar trebui să furnizeze condiţii corespunzătoare Oficiului pentru

Informare şi Documentare (OID) şi personalului acestuia, şi împreună cu institutele asociate să
definească o strategie clară pentru producerea şi diseminarea informaţiilor de mediu. OID poate fi
integrat în minister sau în ICIM, cu sprijin bugetar pentru activităţile acestuia privind informaţiile
publice.

Recomandarea 4.4: Administraţia centrală de mediu ar trebui să demonstreze deschidere şi

transparenţă în relaţiile cu societatea civilă, în general, şi cu ONG-urile de mediu, în special.
Unităţile importante ale MAPM ar trebui să informeze comunitatea ONG-urilor de mediu privind
toate programele naţionale şi internaţionale importante.

Recomandarea 4.5: MAPM ar trebui să consolideze participarea publică în procedurile evaluării

impactului asupra mediului. În particular, trebuie să-i fie acordată o atenţie deosebită
(posibil, prin obligaţii reglementate) dezvoltării unor moduri specifice de organizare a
participării publice (audieri, platforme program publice adiţionale).

Recomandarea 4.6: MAPM ar trebui să încurajeze ONG-urile de mediu să formeze un forum

naţional pentru a participa la reforma actuală a legislaţiei pentru conformarea cu cea a UE.

Recomandarea 4.7: MEC ar trebui să se asigure că:

a) Programul naţional de educaţie va conţine o definire clară a necesităţilor educaţiei de mediu.
Este recomandată cooperarea cu MAPM în această privinţă. Va fi necesar un acord între MEC
şi MAPM, asupra educaţiei de mediu, urmat de o acţiune şi o evaluare comună.
b) Este întărită instruirea cadrelor didactice în probleme de mediu.

Cap. 5 Cooperarea internaţională

Recomandarea 5.1: România ar trebui să ratifice Convenţia UNECE privind Efectele

Transfrontiere ale Accidentelor Industriale. România ar trebui să-şi întărească capacitatea
de avertizare rapidă şi de planificare în caz de urgenţă, de prevenire şi de răspuns, în
cooperare cu organizaţiile internaţionale, incluzând Comisia Europeană, Secretariatul
UNECE, UNDP, Biroul Regional pentru Europa al UNEP şi Divizia acestuia pentru
Tehnologie, Industrie şi Economie, şi Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului
Dunărea.

Recomandarea 5.2: România ar trebui să ratifice şi să implementeze cele 3 Protocoale ale

Convenţiei UNECE privind Poluarea Atmosferică Transfrontieră cu Rază Lungă de Acţiune
pe care aceasta a semnat-o şi să ratifice Protocolul EMEP.

Recomandarea 5.3: MAPM ar trebui să coopereze pentru elaborarea unor planuri internaţionale
de management ale bazinelor râurilor pentru râurile transfrontiere urmărind prevederile
Directivei Cadru a UE privind Apa. Aceste planuri pentru “sub-bazine” ar trebui să fie
complementare cu viitorul plan internaţional de management al bazinului fluviului Dunărea
(vezi Recomandarea 7.3).

Recomandarea 5.4: MAPM, în cooperare cu MAE ar trebui să promoveze implementarea activă

a parteneriatului dintre toate Statele riverane care sunt Părţi la Convenţia asupra Cooperării
privind Protecţia şi Uilizarea Durabilă a Fluviului Dunărea prin Programul de Acţiune
Comună pentru Bazinul Fluviului Dunărea, ianuarie 2001 – decembrie 2005.

Recomandarea 5.5: MAPM, împreună cu MIR ar trebui să facă toate eforturile să implementeze
numaidecât recomandările conţinute în raportul Forţei Internaţionale de Acţiune pentru
Evaluarea Accidentului de la Baia Mare. Ministerele ar trebui, de asemenea, să găsească
moduri prin care să oblige industria să-şi asume responsabilităţile ce îi revin.

Recomandarea 5.6: MAPM ar trebui să dezvolte o strategie pentru întărirea capacităţii de a

elabora, a negocia şi a implementa acorduri cofinanţate pentru proiecte de mediu. Ar trebui, de
asemenea, dezvoltată o strategie pentru a coordona abordarea finanţatorilor şi pentru schimbul de
informaţii.
Cap. 6 Poluarea atmosferică

Recomandarea 6.1: Guvernul ar trebui să se asigure că există personal suficient la MAPM şi la

ICIM care să se ocupe de problemele privind managementul aerului şi că este luată în
calcul înfiinţarea unei unităţi de protecţie a atmosferei în cadrul MAPM (vezi şi
Recomandarea 1.2).

Recomandarea 6.2: MAPM ar trebui să întocmească numaidecât regulile necesare de

implementare a Ordonanţei de Urgenţă privind protecţia atmosferei (Nr. 243/2000) şi să le
transmită în vederea adoptării şi implementării pas cu pas în concordanţă cu Strategiile
Sectoriale de Aproximare privind Atmosfera şi Schimbările Climatice şi Controlul Poluării
Industriale.

Recomandarea 6.3: MAPM şi MSF ar trebui să lucreze împreună pentru înfiinţarea unei reţele
unificate de monitoring a calităţii aerului, care să furnizeze informaţii comparabile şi
complementare, în conformitate cu solicitările UE. Dispozitivele automatice de măsurare
continuă ar trebui combinate cu metode suplimentare ori de câte ori este posibil. Ar trebui
asigurate resurse financiare suficiente pentru întreţinere, service şi utilizare continuă,
înainte să fie achiziţionate dispozitive noi (vezi, de asemenea, Recomandările 1.4, 14.4).

Recomandarea 6.4: MAPM ar trebui să se asigure de îmbunătăţirea capacităţilor prezente de

măsurare a emisiilor (insuficiente atât dpdv al personalului cât şi a echipamentelor) în
Inspectoratele de Protecţia Mediului, precum şi în industrie. Obligaţiile industriei de a-şi
monitoriza emisiile ar trebui aplicate mai strict. Staţiile de monitorizare a aerului cuprinse
în reţeaua naţională ar trebui echipate mai bine pentru a îndeplini planul de monitoring şi
scopurile acestuia (vezi Recomandarea 1.6).

Recomandarea 6.5: Reducerea emisiilor atmosferice ar trebui văzută ca o prioritate, în lumina

creşterii numărului de autovehicule şi a transportului rutier din ultimii ani şi anticipând o
creştere asemănătoare. O colaborare mai strânsă trebuie asigurată între MAPM şi
departamentul de mediu al MLPTL. În această privinţă, unele dintre măsurile care vor
trebui elaborate şi implementate sunt:
 Îmbunătăţirea şi întărirea controlului tehnic al tuturor vehiculelor (incluzând autovehicule,
camioane şi autobuze);
 Îmbunătăţirea întreţinerii şi calităţii serviciilor tehnice pentru vehicule;
 Accelerarea elaborării şi implementării unui program naţional privind combustibilii.

Recomandarea 6.6: MAPM ar trebui să iniţieze includerea, în cadrul legal de mediu, a

interzicerii de a incinera deşeurile în aer liber la locurile de depozitare a acestora, precum şi a
obligaţiei de a colecta, a trata sau a utiliza gazul generat ca urmare a depozitării deşeurilor
organice (vezi, de asemenea, Recomandarea 8.2).

Cap. 7 Managementul apei

Recomandarea 7.1: Reducerea utilizării excesive a apei potabile, cauzată de risipa de apă şi de
pierderi, ar trebui să fie o prioritate în raţionalizarea utilizării apei în România. Pentru a rezolva
această problemă, este necesară:
 reabilitarea sistemului de furnizare a apei şi asigurarea furnizării continue a apei potabile şi a
apei calde, acolo unde există sisteme centralizate de furnizare a apei calde. Aceasta implică
reabilitarea, mărirea capacităţii şi automatizarea sistemelor de furnizare a apei calde şi a
instalaţiilor din locuinţe;
 instalarea contoarelor individuale pentru apă rece şi caldă;
 creşterea tarifelor la apa potabilă şi la cea menajeră pentru a cuprinde în totalitate costul
furnizării apei şi cel al dispunerii şi tratării apelor uzate, încorporând şi costul investiţiilor de
recondiţionare;
 dezvoltarea stimulentelor economice pentru încurajarea proprietarilor de clădiri şi
apartamente să-şi repare infrastructurile de apă (vezi, de asemenea Recomandarea 14.1).

Recomandarea 7.2: MAPM ar trebui să aducă la zi, de urgenţă, reglementările de implementare

a legislaţiei privind apa, şi să le implementeze efectiv. Această implementare ar trebui
acompaniată de un program de acţiune pentru punctele sensibile, în special zonele
industriale care evacuează substanţe primejdioase direct în ape care apoi sunt folosite
pentru furnizarea de apă potabilă.

Recomandarea 7.3: Autorităţile bazinelor râurilor ar trebui să fie aduse în linie cu conceptele UE
ca instituţii autonome şi independente creditate cu administrarea şi protejarea apei de
suprafaţă şi a celei freatice în zonele respective. Compania Naţională Apele Române ar
trebui privită ca o agenţie din domeniul apei înzestrată cu putere administrativă de către
MAPM pentru a superviza funcţionarea sistemelor de management a apei şi autorităţile
bazinelor râurilor.

Recomandarea 7.4: La iniţiativa MAPM, CN Apele Române şi municipalităţile ar trebui să

reconsidere taxele şi preţul apei potabile şi a celei menajere, majorându-le şi diferenţiindu-
le conform cu tipul utilizării şi ţinând seama de aspectele sociale. Acest venit ar trebui
folosit, împreună cu alte surse de fonduri pentru finanţarea dezvoltării sistemelor naţionale
şi locale de apă şi pentru investiţii noi în infrastructura apei. Investiţiile noi, în special în
furnizarea urbană a apei şi în staţii de tratare a apelor uzate, ar trebui să ţină seama de
posibilitatea scăderii consumului de apă, cauzată de o îmbunătăţire a reţelei de furnizare a
apei, de contorizarea individuală a apei şi de sistemul de preţuri.

Recomandarea 7.5: Auto-monitorizarea evacuărilor de ape uzate şi a încărcăturilor poluante ar

trebui reglementate prin lege şi îndeplinite de laboratoare acreditate. Monitoringul emisiilor
şi imisiilor executat de Inspectoratele de Protecţia Mediului (IPM) şi de CN Apele Române
ar trebui armonizat. Calitatea măsurătorilor IPM-urilor şi CN Apele Române ar trebui
îmbunătăţite prin întărirea procesului de acreditare a laboratoarelor.

Cap. 8 Managementul deşeurilor

Recomandarea 8.1: Modernizarea industriei, introducerea tehnologiilor de producţie mai curate,
în timpul procesului de privatizare şi implementarea principiilor dezvoltării durabile industriale ar
trebui promovate de Guvern şi de industrie pe o perioadă mai lungă de timp. Aceasta implică:
 dezvoltarea pe mai departe a cadrului legal potrivit şi a reglementărilor care să încurajeze
industria să utilizeze producţia curată;
 introducera stimulentelor şi instrumentelor economice pentru acest scop, incluzând şi resurse
financiare;
 dezvoltarea ulterioară a cadrului instituţional, în special a centrelor de producţie curată;
 crearea condiţiilor favorabile pentru transferarea tehnologiilor de producţie curată de la alte
ţări, atunci când nu există o alternativă domestică.

Recomandarea 8.2: Sub îndrumarea MAPM, administraţiile locale împreună cu Inspectoratele

Locale de Protecţia Mediului ar trebui:
 să dezvolte şi să pună la punct o infrastructură pentru îmbunătăţirea sistemelor de
management a deşeurilor municipale, incluzând colectarea, separarea, reciclarea şi dispunerea
corectă, din punct de vedere al mediului, a deşeurilor municipale; să furnizeze publicului
 mijloace speciale pentru colectarea separată a deşeurilor municipale (saci, containere); să
construiască facilităţi pentru reprocesarea deşeurilor separate;
 să evalueze, prin evaluarea impactului asupra mediului, starea depozitelor de deşeuri existente
şi o strategie clară de închidere pe etape a depozitelor vechi, incluzând utilizarea
instrumentelor economice pentru sprijinirea acesteia;
 să evalueze impactul asupra mediului al construirii unor noi depozite şi al întreţinerii lor
conform necesităţilor standardelor şi siguranţei de mediu, incluzând monitoringul;
 să mărească conştientizarea publicului şi să să utilizeze programe educaţionale şi de instruire
prin mass-media pentru încurajarea reducerii deşeurilor municipale.

Recomandarea 8.3: MIR, în cooperare cu MAPM şi cu întreprinderile industriale, ar trebui să

îmbunătăţească şi să dezvolte sisteme generale de management a deşeurilor industriale la
nivel local, regional şi naţional care ar trebui să includă următoarele:
 o creştere a reciclării, recuperării şi reutilizării deşeurilor industriale prin introducerea unor
procese şi tehnologii noi în industrie;
 o îmbunătăţire în tratarea şi dispunerea sigură dpdv al mediului a acelor deşeuri industriale ce
nu pot fi reciclate sau reutilizate;
 modernizarea CET-urilor prin introducerea proceselor pentru reutilizarea cenuşii şi a zgurii;
 crearea intereselor reciproce între companiile implicate în reciclarea şi reutilizarea deşeurilor
industriale, incluzând stimulente economice şi financiare.

Recomandarea 8.4: CNCAN în cooperare cu alte organizaţii implicate ar trebui să întreprindă

acţiuni urgente pentru a obţine modernizarea tehnică generală a fabricii de tratare a
deşeurilor radioactive şi a depozitului naţional, pentru îmbunătăţirea performanţelor
operaţionale a acestora şi pentru atingerea standardelor şi normelor IAEA şi UE.

Recomandarea 8.5: MAPM, în cooperare cu alte ministere şi instituţii, ar trebui să grăbească

dezvoltarea reglementărilor privind managementul deşeurilor în vederea implementării
legislaţiei existente care este conformă cu legislaţia UE şi să creeze mecanisme economice
şi financiare pentru a le aplica.

Recomandarea 8.6: MAPM, în cooperare cu MIR şi toate instituţiile şi organismele

guvernamentale şi private implicate în managementul deşeurilor, ar trebui să găsească toate
posibilităţile de atragere a resurselor financiare şi de alt tip, la nivel local, naţional şi
internaţional în vederea implementării programelor şi proiectelor naţionale.

Recomandarea 8.7: MAP, MDP împreună cu MAPM, în cooperare cu municipalităţiile şi

regiunile, precum şi asocierile acestora, ar trebui să promoveze cooperarea inter-
municipală, pentru un management mai eficient a deşeurilor municipale, dpdv al costurilor.
MIR, împreună cu MAPM, ar trebui să promoveze implicarea asociaţiilor economice şi a
celor industriale în managementul deşeurilor industriale la întreprinderile mici şi mijlocii.

Cap. 9 Conservarea naturii şi biodiversităţii

Recomandarea 9.1: MAPM ar trebui să întărească capacităţile de implementare, atât dpdv al
pregătirii, cât şi al numărului de oameni, privind protecţia biodiversităţii la toate nivelurile 
naţional, regional şi local  şi să caute un rol dominant în cooperarea interministerială.
Departamentele pentru conservarea naturii din Inspectoratele Locale de Protecţia Mediului ar
trebui întărite în vederea îndeplinirii noilor obligaţii privind monitoringul şi conformarea sub
viitoarea lege asupra protecţiei ariilor naturale.
Recomandarea 9.2: MAPM, bazându-se pe lecţiile învăţate prin recentele proiecte GEF, ar
trebui să înfiinţeze, cât de curând cu putinţă, un sistem naţional de monitoring pentru
biodiversitate, acesta reprezentând o mare prioritate.

Recomandarea 9.3: MAPM ar trebui să dezvolte o reţea naţională pentru schimbul de informaţii
 la fel ca Mecanismul “Clearing House” a Convenţiei asupra Diversităţii Biologice 
pentru a facilita accesul la informaţii şi schimbul datelor şi informaţiilor din cercetare.

Recomandarea 9.4: MAAP ar trebui să elaboreze planuri de implementare, incluzând resursele

financiare, şi să coopereze cu MAPM pentru a atinge obiectivele împăduririlor terenurilor
degradate şi a înfiinţării cordoanelor de protecţie la suprafeţele agricole.

Recomandarea 9.5: MAPM ar trebui să înceapă înfiinţarea reţelei ariilor protejate, ţinând seama
de categoriile IUCN, pe tot teritoriul ţării, încorporând toate tipurile de habitate. Ariile
protejate ar trebui să cuprindă cel puţin 10% din teritoriul ţării, în concordanţă cu
Convenţia asupra Diversităţii Biologice, pe care România a ratificat-o.

Recomandarea 9.6: MAPM ar trebui să elaboreze reglementări pentru a proteja biodiversitatea

în ecosistemele agricole. Trebuie asigurată utilizarea durabilă a speciilor herbacee cu
valoare medicinală, meliferă sau furajeră (de exemplu în Bucovina).

Recomandarea 9.7: MAPM ar trebui să lărgească şi să întărească cooperarea cu ONG-urile şi cu

comunităţile locale în toate etapele  de la proiectare la implementare  privind programele
de conservare a biodiversităţii. Modalităţile de colaborare şi de coordonare dintre MAPM şi
ONG-uri ar trebui să fie foarte clar definite (vezi, de asemenea, Recomandarea 4.4).

Cap. 10 Resursele minerale

Recomandarea 10.1: MIR ar trebui să accelereze implementarea proiectelor pentru sectorul

minier, selectate în Planul Naţional de Acţiune în domeniul Mediului. Ar trebui făcute toate
eforturile pentru obţinerea fondurilor necesare şi pentru atingerea ţintelor într-o perioadă
stabilită de timp pentru fiecare proiect. Acest proces necesită o dezvoltare rapidă a
mecanismelor de implementare şi operare a unui fond de mediu (vezi şi Recomandarea
3.4).

Recomandarea 10.2: MAPM ar trebui să aprobe exploatări miniere noi pe baza standardelor şi
practicilor internaţionale din domeniu. Ministerul ar trebui să încurajeze introducerea
sistemelor de management de mediu la exploatările existente. Ar trebui, de asemenea, să
promoveze sistemele ISO 14000 şi EMAS, în particular pentru activităţile miniere, prin
crearea planurilor şi procedurilor naţionale. În cooperare cu MIR ar trebui asigurată
instruirea celor ce lucrează în industria mineritului privind managementul de mediu,
contribuind astfel la armonizarea celor mai bune practici din întreaga industrie cu
standardele UE.

Recomandarea 10.3: Introducerea tehnolgiilor curate în minerit şi metalurgie ar trebui văzută ca

o problemă cu prioritate, cu ţinte şi perioade realiste pentru implementarea lor, şi personal
instruit privind noile practici. Ar trebui, de asemenea, înfiinţate centre de producţie curată
specializate în sectoarele mineritului şi metalurgiei (vezi, şi Recomandarea 8.2).
Recomandarea 10.4: MAPM împreună cu MIR ar trebui să întreprindă o evaluare detaliată a
exploatărilor miniere active şi abandonate din România. Ar trebui inclus şi un studiu de risc
pentru fiecare, pentru a identifica priorităţile pe termen scurt şi mediu (vezi şi
Recomandarea 11.4).

Recomandarea 10.5: Laboratoarele din România ar trebui acreditate, iar standardele analitice
curente ar trebui armonizate cu reglementările europene. MAPM ar trebui, în plus, să
întărească cooperarea dintre instituţiile implicate în monitoring. Dezvoltarea sistemelor
moderne de informaţii este necesară pentru a facilita schimbul de informaţii de mediu care
pot fi folosite în vederea luării deciziilor.

Recomandarea 10.6: Ar trebui dezvoltat ca o iniţiativă comună a MIR şi MAPM, un studiu

extensiv asupra poluării pe termen lung din activităţi de minerit şi topitorii. În paralel, ar trebui
introduse procedurile APELL (Conştientizarea şi Pregătirea pentru Situaţii de Urgenţă la Nivel
Local) şi ar trebui adoptat un plan de pregătire în vederea situaţiilor de urgenţă, bazat pe
nerespectarea condiţiilor de siguranţă şi pe concepte pentru situaţii neprevăzute.

Cap. 11 Mediul şi agricultura

Recomandarea 11.1: Efectele adverse asupra mediului ale practicilor agricole ar trebui reduse
spre două abordări:
a) fermele şi companiile mari care investesc în inputuri şi care produc pentru piaţă ar trebui să
înregistreze aplicările de fertilizatori şi de pesticide pe terenurile lor. Aceste înregistrări pot fi
controlate de inspectori de la IPM-urile locale. Această practică ar putea fi introdusă prin lege,
urmând modelul deja aplicat în acele zone din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (Sireasa şi
Pădurina) care sunt cultivate încă.
b) Consultanţa agricolă ar trebui să promoveze practicile organice corecte de cultivare, pe scară
largă.

Recomandarea 11.2: Consultanţa agricolă ar trebui să explice diferite opţiuni tehnice (cu sau
fără irigaţii, calitatea seminţelor, utilizarea inputurilor şi cultivarea terenurilor), efectele lor
asupra mediului (poluarea apei, conservarea solului) şi producţia aşteptată şi
profitabilitatea, pentru a putea sfătui fermierii din diferitele regiuni ale ţării. Ei trebuie să
instruiască fermierii aflaţi în stare de subzistenţă, care nu-şi pot permite inputuri, pentru a le
da posibilitatea să-şi mărească profitabilitatea fermelor şi să-şi vândă produsele mai bine.
Aceşti fermieri ar trebui încurajaţi să nu folosească chimicale agricole costisitoare.

Recomandarea 11.3: Pentru a asigura protecţia apei, marile ferme de animale ar trebui să-şi
depoziteze reziduurile pe terenurile agricole în conformitate cu bunele practici din
agricultură. Împraştierea reziduurilor şi a îngrăşămintelor ar trebui monitorizată prin
contracte şi înregistrări cu fermele mari de cereale, care sunt probabil cele mai potrivite
pentru a asigura dispunerea corectă a cantităţilor mari de îngrăşăminte. Depozitarea
dejecţiilor animaliere în gropi nu ar trebui autorizată.

Recomandarea 11.4: MAAP împreună cu MAPM ar trebui să inventarieze şi să delimiteze precis

la nivel naţional, (sunt disponibile date la nivel local şi regional) toate solurile agricole
sever contaminate cu metale grele, petrol sau pesticide pentru a exclude produsele agricole
cultivate pe aceste soluri de la orice certificare şi de la export. Pe termen lung, aceste
produse ar trebui excluse pentru început de pe pieţele locale şi apoi din consum.
Recomandarea 11.5: Instituţiile corespunzătoare MAPM ar trebui să evalueze impactul asupra
mediului al tuturor proiectelor mari de împădurire şi al altor proiecte de reabilitare (vezi
“Coridorul Verde pentru Dunăre”), şi în special, influenţa acestora asupra biodiversităţii
locului. În plus, ar trebui studiată influenţa acestora asupra statului economic şi social al
utilizatorilor locali ai terenurilor care sunt implicaţi (privaţi sau comunităţi locale) şi alte
alternative, chiar pentru terenuri abandonate, evaluate (după modelul studiului de la Periş).

Recomandarea 11.6: Proiectul de lege privind plantele cultivate şi pesticidele ar trebui să

includă obligaţia de a obţine un permis de tratare, subiect de curs şi de examen pentru toate
companiile şi indivizii care utilizează cantităţi mari de pesticide, cum ar fi ferme agricole
mari şi Agromec-uri. Toate entităţile ar trebui să fie răspunzătoare de poluarea cauzată de
practicile folosite.

Recomandarea 11.7: MAAP şi MAPM ar trebui să coopereze pentru reglementarea utilizării

păşunilor (în special pe pantele dealurilor) şi pentru protejarea acestora de cultivarea
necorespunzătoare.

Cap. 12 Mediul şi transporturile

Recomandarea 12.1: MAPM împreună cu MLPTL ar trebui să introducă un sistem de raportare
care să monitorizeze performanţele de mediu a sistemului de transport, folosind Mecanismul de
Raportare privind Mediul şi Transporturile (TERM).
Recomandarea 12.2: Ar trebui stabilite ţinte de mediu specifice pentru sectorul privat, în
cooperare, de MAPM şi MLPTL. Administraţia Naţională a Drumurilor ar trebui să
urmărească strict ţintele pentru emisii stabilite pentru sectorul transporturilor.

Recomandarea 12.3: MIR ar trebui (1) să accelereze eliminarea totală a plumbului din petrol,
mai ales transformând diferenţa de taxe într-una mai atractivă; (2) să îmbunătăţească
calitatea tuturor combustibililor, în special reducând conţinutul acestora de sulf; şi (3) să
aplice efectiv implementarea H.G. nr. 1336/2000 privind conţinutul de sulf din
combustibili.

Recomandarea 12.4: MLPTL şi autorităţile locale ar trebui să promoveze transportul public, prin
preţuri atractive, prin introducerea de penalităţi pentru utilizarea autovehiculelor şi prin
campanii de conştientizare a publicului.

Recomandarea 12.5: MLPTL ar trebui să aplice evaluarea strategică de mediu (SEA) pentru
următoarea evaluare a capitolului privind transporturile din Planul Naţional pentru
Planificare Teritorială.

Recomandarea 12.6: MAPM şi punctul focal pe probleme de mediu din MLPTL ar trebui să
coopereze regulat, pe o bază practică, asupra unor probleme de transport.

Cap. 13 Energia şi mediul

Recomandarea 13.1: Guvernul ar trebui să încurajeze dezvoltarea şi introducerea unor

tehnologii mai eficiente utilizând cărbune curat si folosirea reziduurilor, iar atunci când sunt
compatibile cu mediul şi fezabile dpdv economic, să se continue utilizarea resurselor
interne pentru a evita conflictele sociale.
Recomandarea 13.2: MAPM ar trebui să înceapă implementarea Directivelor UE privind
limitarea emisiilor compusilor organici volatili (1999/13/EC) şi privind limitarea emisiilor
de la marile uzine de ardere (88/609/EEC, 94/66/EEC şi propunerea 599PC064).

Recomandarea 13.3: Pentru a atrage beneficiul maxim din utilizarea lor, gazele naturale ar
trebui folosite în centrale de cogenerare (energie şi căldură) noi, descentralizate şi foarte
eficiente, în proiectarea lor ţinându-se seama de cererea de căldură.

Recomandarea 13.4: Pentru a stabili un cadru de conservare a energiei, următoarele măsuri ar

trebui introduse de către MAP, MIR şi MLPTL:
a) înlocuirea subvenţiilor acordate consumatorilor în forma reducerii tarifelor la energie prin
subvenţii pentru măsuri de conservare a energiei;
b) aplicarea conceptelor de încălzire modernă cu temperaturi joase, controlul temperaturii şi a
fluxului şi controlul distribuţiei căldurii în clădiri şi către consumatori;
c) instalarea de contoare de apartament pentru promovarea conservării energiei şi pentru plata
corectă a facturilor;
d) înfiinţarea unor proceduri de audit a energiei pentru industrie cât şi a unor coduri şi standarde
pentru construcţii.

Recomandarea 13.5: O strategie naţională pentru utilizarea surselor regenerabile de energie şi a

bio-combustibililor ar trebui implementată sub îndrumarea MIR. Ar trebui create condiţii
favorabile (cum ar fi: prioritatea în producţie, tarife atractive şi procese de aprobare line), pentru
atragerea investitorilor privaţi, pentru facilitarea investiţiilor în surse regenerabile de energie şi
bio-combustibili.

Recomandarea 13.6: MIR ar trebui să întocmească o politică de conservare a energiei, pentru a

stabiliza consumul total de energie la nivelul actual, prin îndepartarea subvenţiilor pentru
energie şi introducerea taxelor pentru energie şi a subvenţiilor pentru măsurile de
conservare a energiei, fezabile dpdv socio-economic. Subvenţiile din motive sociale ar
trebui luate în considerare separat, deoarece ele aparţin politicilor sociale pentru oameni cu
probleme (pensionari, dezavantajaţi, şomeri, etc.).

Recomandarea 13.7: Pentru urgentarea înfiinţării unui plan de finanţare a conservarii energiei,
Guvernul României ar trebui să ia în considerare posibilitatea a) obţinerii de sprijin
financiar de la instituţiile financiare internaţionale şi de la alţi donatori potenţiali; b)
sprijinirea proprietarilor de construcţii, a asociaţilor de proprietari, a întreprinderilor mici şi
mijlocii, etc., prin bănci, pentru ca aceştia să-şi poată finanţa cele mai fezabile măsuri de
conservare a energiei identificate în timpul auditelor energetice.

Recomandarea 13.8: Guvernul ar trebui să se asigure că ministerele şi agenţiile implicate au

resurse suficiente pentru dezvoltarea şi, respectiv, implementarea politicilor şi strategiilor
energetice aprobate, în special, agenţiile implicate în implementarea Legii privind eficienţa
energetică. Instrumentele de raportare si audit ar trebui utilizate pentru monitorizarea
activităţii agenţiilor.

Recomandarea 13.9: Măsurile standard de conservare a energiei, similare acelora aplicate în

ţările UE, ar trebui introduse de urgenţă în România. Aceste măsuri ar trebui promovate pe
larg cu ajutorul televiziunilor, a ziarelor şi a altor mijloace media.

Recomandarea 13.10: Autorităţile ar trebui să întocmească planuri energetice bazate pe criterii

socio-economice şi ar trebui să propună concesionări ferme pentru minim 20 de ani oferind o
garanţie rezonabilă că energia şi căldura produse pot fi vândute.
Cap. 14 Sănătatea umană şi mediul

Recomandarea 14.1: Programul cuprinzător, conţinut în NEHAP (Planul Naţional de Acţiune

privind Sănătatea şi Mediul), pentru îmbunătăţirea disponibilităţii şi calităţii apei potabile,
ar trebui implementat, în comun, de MSF şi MAPM. Scopul ar trebui să fie protejarea faţă
de contaminare a surselor de apă potabilă (în principal, în zonele rurale), îmbunătăţirea
siguranţei şi încrederii în sistemele de distribuţie a apei (în special, în oraşe) şi mărirea
accesului populaţiei rurale la apă provenită din surse sigure.

Recomandarea 14.2: MSF şi MAPM ar trebui, în cooperare, să îmbunătăţească informaţiile

asupra disponibilităţii şi calităţii apei potabile, informaţii provenite de la sistemul de
monitoring al apei, precum şi de la înregistrările (posibilelor) izbucniri de epidemii având
ca vector apa, şi să se asigure că aceste informaţii sunt complete şi accesibile. Acestea sunt
necesare, atât la nivel local cât şi naţional, pentru a stimula, a ghida şi a evalua eficienţa
investiţiilor în procesarea apei şi în sistemele de furnizare a apei (vezi, de asemenea,
Recomandarea 1.4).

Recomandarea 14.3: Acţiunile de reducere a particulelor în suspensie din poluarea atmosferică

urbană ar trebui să se axeze pe transportul rutier, precum şi pe sursele specifice de poluare
industrială. MSF, MAPM şi MLPTL ar trebui să dezvăluie publicului informaţiile legate de
acest subiect, şi să explice necesitatea prevenirii expunerilor, prin aceasta putând să reducă
impactul asupra sănătăţii persoanelor mai vulnerabile.

Recomandarea 14.4: PM 10 (şi PM 2.5) (Poluarea cu particule în suspensie) ar trebui

monitorizate, acolo unde este necesar, deoarece acestea au potenţiale efecte adverse asupra
sănătăţii umane.

Recomandarea 14.5: MSF ar trebui să evalueze expunerea populaţiei la plumb, în regiunile

foarte poluate, pentru a determina dacă informaţiile furnizate publicului şi strategilor, la
începutul şi la mijlocul anilor '90, au fost utilizate eficient. Dacă nivelurile de expunere sunt
încă mai mari decât limitele acceptabile, ar trebui întreprinse, în continuare, acţiuni de
reducere a expunerii populaţiei. Aceste acţiuni ar trebui să includă o diminuare a emisiilor
de plumb în atmosferă, schimbări în comportamentul rezidenţilor din zonele contaminate şi
recultivarea terenurilor contaminate.

Recomandarea 14.6: MIR, în cooperare cu MAPM, ar trebui să inventarieze depozitele de

deşeuri (industriale) existente, iar MSF ar trebui să evalueze riscul asupra sănătăţii
oamenilor. Această evaluare ar trebui să fie o bază de acţiune pentru administrarea
deşeurilor, ghidată de prioritatea protejării sănătăţii oamenilor.

Recomandarea 14.7: Serviciul privind sănătatea la locul de muncă ar trebui să adopte abordarea
managementului privind sănătatea, mediul şi siguranţa în întreprindere (HESME) pentru a
integra mai bine interesele privind sănătatea muncitorilor, rezidenţilor locali şi a mediului.

Recomandarea 14.8: Sub responsabilitatea MSF, ar trebui dezvoltate urgent LEHAP-uri (Planuri
Locale de Acţiune privind Sănătatea şi Mediul), acordând fonduri şi personal suficiente
administraţiilor locale responsabile pentru pregătirea şi implementarea acestora. Ar trebui
pregătite şi instrumente şi metode pentru acţiuni locale sub NEHAP. Secretariatul NEHAP
ar trebui să fie responsabil pentru descrierea situaţiei LEHAP-urilor şi pentru publicarea
rezultatelor experienţei locale.
Recomandarea 14.9: Guvernul ar trebui să se asigure că expertiza şi resursele Institutului de
Sănătate Publică sunt întărite şi utilizate 1) pentru evaluarea impactului asupra sănătăţii a
condiţiilor de mediu existente şi a acţiunilor şi politicilor implementate sau planificate, care
ar trebui să fie o parte a oricărui proces de planificare, şi 2) pentru comunicarea rezultatelor
către public. Ar trebui înfiinţat un sistem informaţional eficient cu date asupra pericolelor
asupra sănătăţii mediului, asupra expunerii populaţiei şi asupra proiectelor locale. Acesta va
ajuta la stabilirea priorităţilor locale şi naţionale.