Prof. dirig.

Diaconu Angelica,
Școala Gimnazială nr. 2 Fîrțănești

Violenta fizica este usor de identificat deoarece lasa urme vizibile. Violenta verbala insa
nu este tot timpul considerata un abuz, mai ales pentru ca nu este usor de identificat. Totusi, atat
intre copii, cat si intre adulti, este destul de frecventa.

Conform studiului Abuzul și neglijarea copiilor, realizat de Unicef Romănia,

38% dintre părinți recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie;

63% dintre copii afirmă că sunt bătuți acasă de către părinții lor;

20% dintre părinți apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educație a copilului;

18% dintre copii afirmă că au fost bătuți acasă cu bățul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu
lingura de lemn;

corecțiile precum „lovitul cu palma” sau „urecheala” nu sunt percepute de majoritatea

părinților, și într-o anumită măsură, nici de copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului
fizic.

Cum se manifesta violenta verbala

Copilul este victimă indirectă şi adeseori directă a violenţei domestice; efectul
participării copiilor la scenele de violenţă dintre părinţi este condiţionat de numeroşi
factori, un factor major fiind vârsta copilului în concordanță cu capacitatea lui de a prelucra
evenimentele cognitive traumatizante la care este martor sau ţintă directă.
În majoritatea cazurilor de violenţă în familie, copiii sunt atât martori cât şi ascultători
fideli, confidenţi ai victimei precum şi victime directe ale abuzului din partea părinţilor.
Fie ca apare in familie, fie ca apare la scoala sau in grupul de prieteni, violenta verbala se
manifesta prin:

1. Amenintari sau intimidari pentru a obtine unele beneficii sau pentru a-si demonstra
superioritatea. Acestea sunt destul de frecvente intre copii, dar si in relatia adulti-copii, atunci
cand adultul nu reuseste sa isi impuna autoritatea si sa convinga copilul sa urmeze un anumit
comportament.

2. Critica neconstructiva, folosirea sarcasmului sau a insultelor atunci cand sunt exprimate
pareri referitoare la rezultatele obtinute de victima. “Nu ai facut nimic bine, nu esti in stare de
nimic!” este un mesaj care poate fi incadrat in ceea ce numim “violenta verbala”.

3. Poreclele care jignesc si care fac referire la infatisarea fizica, la clasa sociala sau la
apartenenta etnica. Toate acestea, folosite de fata cu alte persoane, dar si in conversatiile private,
sunt modalitati de a umili si a micsora stima de sine a copilului.

4. Tipetele sau cuvintele spuse pe un ton rastit. Pentru multi oameni, un ton ridicat pare o urmare
fireasca a frustrarii sau a furiei. Cand apare frecvent in relatia cu un copil, poate avea efecte
foarte puternice asupra echilibrului emotional al copilului.
 5. Invinuirile si reprosurile repetate. Apare frecvent tendinta de a acuza victima pentru
comportamentul pe care il are agresorul. De exemplu, ”Daca m-ai asculta, nu m-as comporta asa
cu tine, dar o meriti.”.

6. Manipularea emotionala. Atunci cand victima incearca sa iasa din relatia cu persoana care o
agreseaza verbal - sa intrerupa prietenia, sa il ignore sau sa iasa din grupul respectiv -, agresorul
poate face apel la diverse modalitati de manipulare a victimei. “A fost doar o gluma.”, “Stii ca
asa vorbesc eu, nu era nimic serios.” etc. sunt mesaje prin care o persoana victima a violentei
verbale poate fi convinsa sa ramana in continuare in relatia respectiva.

7. Neincrederea in deciziile victimei si descurajarea continua:“Nu vei reusi niciodata acest

lucru, poti sa incerci oricat vrei!”, “Sigur vei esua la fel ca data trecuta cand ai incercat acest
lucru” etc. Desi cuvintele in sine pot sa nu fie considerate neaparat “agresive” sau “jignitoare”,
iar tonul pe care sunt spuse nu denota agresivitate, ele au acelasi efect ca formele mai evidente de
violenta verbala. Aceste mesaje repetate afecteaza in timp echilibrul emotional al unui copil, dar
si al unui adult.

8. Glume si/sau farse repetate, realizate atunci cand aceasta se afla intr-un mediu social larg. In
grupurile de copii, apar frecvent asemenea situatii in care, de obicei, copilul cel mai vulnerabil
sau cel mai timid din grup este ironizat si supus farselor care au ca scop umilirea lui.

9. Diminuarea meritelor persoanei. „Mare lucru, ai luat 10 la matematica, ai avut si tu noroc!”

Cand o asemenea atitudine apare in mod frecvent, putem vorbi de violenta verbala. Asemenea
mesaje repetate au ca rezultat scaderea stimei de sine, a increderii in sine si, in timp, duce la
izolarea sociala a copilului.

10. Transmiterea ideii ca victima nu valoreaza nimic fara agresor. „Fara mine nu ai reusi
nimic/ Daca nu as fi fost eu, nu ai fi ajuns aici.” sunt mesaje care au ca scop crearea unei relatii
de dependenta intre victima si agresor. Astfel, agresorul isi exprima superioritatea si isi satisface
nevoia de putere. Acest tip de relatie poate sa apara intre colegi de clasa, dar si intre sot si sotie
sau intre frati.
Victima deseori gaseste scuze celui ce o manipuleaza, cauta explicatii pentru comportamentul pe
care il are si le gaseste, intotdeauna cu referire la propria persoana. De exemplu, ”Tipa la mine
pentru ca eu nu reusesc sa ma concentrez si sa inteleg din prima ceea ce-mi spune”, ”Am meritat
palma primita, fiindca nu am facut ceea ce a zis.” etc.

De asemenea, un copil care a fost victima a violentei verbale poate prelua cu usurinta aceasta
modalitate de exprimare in relatie cu alti copii sau cu alte persoane adulte, atunci cand va creste.

Cum il ajuti pe copil sa faca fata violentei verbale?

Este recomandabil sa il inveti pe copil urmatoarele lucruri:

 Abuzul nu e niciodata din vina victimei. Nimeni nu merita sa i se vorbeasca urat sau sa fie jignit,
oricat de mult ar fi gresit.
 Nu e indicat sa raspunzi inapoi cu aceeasi moneda. A raspunde violent inseamna doar a contribui
la raspandirea violentei si a-l incuraja pe agresor. Evitarea acestuia si apelul la un adult de
incredere reprezinta cea mai buna solutie.
 Violenta verbala poate fi urmata destul de usor de cea fizica. Este bine ca fiul sau fiica ta sa se
indeparteze de persoana care foloseste violenta verbala si sa o evite pe viitor.
 Explica-i faptul ca orice persoana poate deveni un agresor sau o victima a violentei verbale. De
aceea, este important sa poata identifica in mod corect semnele violentei verbale si sa fie atent
din cand in cand la felul in care atat el, cat si ceilalti vorbesc.

Conform UNICEF ROMANIA, cele șase strategii de prevenire și răspuns la cazurile de violență
asupra copiilor sunt:
 1. Susținerea părinților, îngrijitorilor și familiilor
Educarea familiilor și părinților în domeniul dezvoltării timpurii a copiilor crește probabilitatea
utilizării metodelor pozitive de disciplinare. Aceasta reduce riscul de violență în familie.

2. Sprijinirea copiilor și adolescenților să facă față situațiilor de risc

Dezvoltarea abilităților la copii și adolescenți să răspundă provocărilor fără a folosi violența și să ceară
ajutor în situațiile de risc, este crucială pentru reducerea violenței în școli și comunități.

3. Schimbarea atitudinilor și normelor sociale care încurajează violența și discriminarea

Schimbarea atitudinilor și normelor sociale care încurajează tăinuirea violenței de ochii lumii este
prima și cea mai sigură metodă de prevenire a violenței.

 4. Promovarea și dezvoltarea serviciilor de sprijin pentru copii

Încurajarea copiilor să caute sprijin profesionist și să raporteze cazurile de violență îi ajută să
depășească mai ușor aceste situații și să rezolve pozitiv experiențele de violență din viața lor.

 5. Punerea în aplicare a legilor și politicilor care protejează copiii de violență

Implementarea și aplicarea legilor și politicilor de protecție a copiilor împotriva violenței și abuzurilor
transmite societății un semnal puternic că violența este inacceptabilă și va fi pedepsită.

 6. Cercetarea și colectarea datelor

Înțelegerea tuturor aspectelor ce țin de fenomenul violenței – de la motivele și contextul în care se
produce și până la formele, grupurile de vârstă și comunitățile în care are loc – este esențială
pentru planificarea strategiilor de prevenire și intervenție, pentru monitorizarea și evaluarea
progresului și pentru atingerea rezultatelor de a pune capăt violenței.

Este clar că repercusiunile negative sunt strâns interconectate. De exemplu, în cazul în

care un copil suferă o vătămare gravă acesta prezintă imediat un risc mai mare de împiedicare
a dezvoltării cognitive, care la rândul său, face copilul mai vulnerabil la abuzuri. Prin urmare, o
abordare holistică, care implică combaterea sărăciei, a discriminării și atitudinilor/obiceiurilor
care permit ca violența față de copii să treacă neinvestigată, este absolut esențială pentru
eliminarea violenței.

Bibliografie:
- https://childhub.org/ro/biblioteca-online-protectia-copilului/consecintele-violentei-
impotriva-copiilor-rezumat-childhub-1
- https://www.unicef.ro/campanii/sa-punem-capat-violentei/violenta-domestica-impotriva-
copiilor-inclusiv-in-romania/