Cosmodernism, Christian Moraru

În fiecare limbă sunt alți ochi, Herta Mṻller

Studiul lui Christian Moraru reprezintă o anchetă amplă în ceea ce privește literatura și teoria
americană după Războiul Rece. Atent, dar destul de convingător, se susține construirea unei noi
paradigme culturale bazate pe backgroundul unei globalizări acceleratoare. Moraru vorbește
despre această paradigmă numind-o ʺcosmodernăʺ. Acest termen vine să explice tot ceea ce pare
să dezlănțuiască postmodernitatea din ultimii douăzeci de ani.

Nu pare a fi încă o mișcare bine delimitată, ci mai degrabă, cosmodernismul reprezintă o bază
critică care-i dă libertatea lui Moraru să evidențieze teoriile semnificative din ultima perioadă,
sub aspect mai logic, mai bine structurat și sistematizat. Această sistematizare vine la pachet cu
un bogat bagaj de autori și lucrări pe care criticul îi invocă, pentru a contura globalizarea,
cosmopolitismul, modernismul, postmodernismult și alte ramuri care țin, în principal, de istoria
culturală contemporană din SUA.

În fiecare limbă sunt alți ochi este unul dintre cele nouă eseuri din volumul Regele se-nclină și
ucide al Hertei Mṻller. Acest eseu ne introduce direct în miezul problemei: ce exprimă cuvintele,
de unde vin acestea, la ce ne sunt de folos cuvintele, de ce într-o limbă se spune într-un fel, iar în
alta în alt fel pentru același obiect desemnat? Ochii sunt metafora vie a diferențelor din interiorul
fiecărei limbi și a interferențelor culturale.

În acest eseu suntem invitați să observăm cum s-a apropiat autoarea de limba română: ʺAveam
cinsprezece ani când am sosit la oraș, și-am dat aici peste cu totul alte lucruri și-am învățat
româneșteʺ. Saltul de la o limbă la alta este un pas crucial, dar în același timp relevă și o
fascinație aparte. De exemplu exaltarea și bucuria căpătată odată cu descoperirea cuvântului
ʺrândunicăʺ.

Este o permanentă căutare a exprimării potrivite, să transmiți ceva cu adevărat, nu doar să umpli
un gol. Autoarea îl amintește pe Bruno Ganz care vorbește despre poezie și proză afirmând că
poezia este mai pătrunzătoare, mai plină de înțelesuri, căci un singur vers poate deschide mii și
mii de porți, poezia este mai mult decât cuvinte. În cazul prozei lucrurile nu stau chiar așa, însă,
este drept că există și fraze atât de bune încât te pot ʺpurta cu sineʺ asemenea poeziei.