ANSAMBLURI

BOIERESTI
,
EXTRAURBANE
OLTENIA
Proiect desfășurat de Asociaţia ARCHÉ în parteneriat cu
Institutul Naţional al Patrimoniului, Filiala Sibiu-Vâlcea a
Ordinului Arhitecţilor din România, Asociaţia 37, Asociaţia
Istoria Artei, Fundaţia Pro Patrimonio.

Echipa proiectului: Anca Brătuleanu, Sergiu Nistor,

Anca-Raluca Majaru, Cristina Chira, Irina Leca, Alina
Chiciudean, Carmen Vasile, Florentina Matache, Raluca
Bărbulescu, Raluca Zaharia, Dragoș Andreescu

Redactori: Raluca Zaharia, Florentina Matache, Anca-Raluca

Majaru

Editat în cadrul proiectului „Monumente Uitate 2014 -

ansambluri boierești din Oltenia, Muntenia și Dobrogea”.

Proiect cultural finanţat de Uniunea Arhitecţilor din România

și Ordinul Arhitecţilor din România din Fondul „Timbrul
Arhitecturii” în anul 2014. Conţinutul acestui material nu
reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii
Arhitecţilor din România sau a Ordinului Arhitecţilor din
România.

© Asociatia ARCHÉ 2014

 ANSAMBLURI
BOIERESTI
,
EXTRAURBANE
OLTENIA
Ansamblurile boierești și cele ale marii burghezii din Oltenia,
alături de cele similare din celelalte provincii istorice
românești sau din întreg spaţiul central și est-european, au
ocupat un loc important în peisajul construit al secolelor al
XIX-lea și XX. Prezentându-se într-o varietate de forme și
stiluri arhitecturale, de influenţă locală sau internaţională,
reședinţele elitelor socio-culturale de altădată constituie un
fenomen arhitectural aparte și reprezintă astăzi o componentă
valoroasă a patrimoniului cultural european.

Reședinţele elitelor oltenești - numite, în textul ce urmează,

conace, cule, sau simple case - reflectă statutul, modul de
viaţă, cultura, viziunile și aspiraţiile comanditarilor lor. Pătura
privilegiată a societăţii oltenești din secolul al XIX-lea cuprindea
două categorii de proprietari de pământ: pe de-o parte
ţărănimea liberă, al cărei profit de pe urma pământurilor
deţinute permite ridicarea unei impresionante arhitecturi
vernaculare de zid, iar pe de alta, marii deţinători de moșii, fie
ei membrii ai marilor familii boierești sau reprezentanţi ai
înaltei burghezii (bancheri, industriași, avocaţi, doctori,
arhitecţi, funcţionari publici etc.). Aflată în continuă ascensiune,
burghezia ajunge să fie mult mai importantă la nivel local
decât exponenţii vechilor familii boierești și, pentru a-și
exprima puterea, identitatea și noua poziţie socială câștigată,
preia tradiţiile constructive locale, reinterpretându-le și în
arhitectura reședinţelor sale extraurbane.
Contextul istoric al
apariţiei și evoluţiei
ansamblurilor boierești
extraurbane din Oltenia

Oltenia, ca veche provincie istorică românească, se

învecinează cu Banatul în vest, iar la nord, pe linia munţilor, cu
Transilvania, ocupând spaţiul dintre Dunăre, Olt și Carpaţi.
Datorită situării sale de-a lungul istoriei la confluenţa
intereselor geo-strategice ale marilor puteri politice, regiunea
a fost intens disputată, părţi ale sale aparținând fie marilor
puteri central europene sau Porţii, fie Valahiei.

În Evul Mediu, importante regiuni din Oltenia istorică apar

atestate ca fiind incluse în Banatul de Severin. În această
perioadă, timp de mai multe secole, provincia a fost
avanpostul defensivei antiotomane. Apoi, în urma modificării
raportului local de putere în favoarea turcilor, teritoriile au fost
atașate Banatului Craiovei.
Sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al
XVIII-lea a reprezentat pentru Oltenia o perioadă nefastă și
dură, spaţiul devenind atunci teatrul de război pentru
conflictele dintre armatele otomane și habsburgice.
Urmările locale ale acestor lupte au fost depopularea masivă a
regiunii şi ampla distrugere a localităţilor. Această etapă
violentă a fost marcată în evoluţia arhitecturii zonale prin
apariţia culelor - din tc. kula - termen desemnând locuinţa
boierească de tip turn, gândită cu rol predominant defensiv.
Încheierea războiului și tratatul de pace de la Passarowitz în
anul 1718 au reprezentat pentru Oltenia intrarea în stăpânirea
Coroanei Vieneze, sub denumirea de Kleine Walachie
01. Conacul N.N. Popp din Padea, jud. Dolj
(însemnând Mica Valahie, în timp ce Marea Valahie era
Muntenia). Administraţia habsburgică, la fel ca în cazul altor
provincii, a demarat planul de restructurare sistematică a
teritoriului cucerit, proces ce urmărea rentabilizarea maximă a
noii provincii în folosul visteriei imperiale. S-a urmărit, în
primul rând, repopularea regiunii prin atragerea foștilor
locuitori, refugiaţi peste hotare, dar și prin colonizarea în zonă
a unor grupuri de sârbi, bulgari și germani. De asemenea, în
această perioadă s-au realizat hărţi topografice ale teritoriului,
s-au construit noi drumuri şi au început să se dezvolte
principalele orașe ale provinciei.
1
În urma tratatului de pace de la Belgrad din 1739, Oltenia este
alipită Ţării Românești, aflată în plină perioadă a domniilor
fanariote. În contextul acestor vremuri instabile, boierii și
Biserica - factori locali importanţi în epocă - nu reușesc nici să
se afirme ca o veritabilă elită și nici să coaguleze comunitățile
rurale existente, iar nesiguranța astfel instalată determină
apariția unui fenomen social și ulterior politic aparte, haiducii,
ale căror acțiuni sunt emblematice pentru revendicările
sociale ale regiunii și care vor persista și în următoarele secole.

Pe parcursul secolului al XIX-lea, Oltenia, aflată în

componența Ţării Românești, este focarul unor puternice idei
reformiste ce vizează întreg spațiul românesc, dintre care
amintim: un puternic nucleu revoluționar - de aici pornește 02. Cula Greceanu din Măldărești, jud. Vâlcea
mișcarea revoluționară a lui Tudor Vladimirescu din 1821, de
aici pornesc numeroşi revoluționari de la 1848 - dar și o
componentă majoră a mișcării unioniste. Reformele lui Cuza
din anii 1860 nu reușesc să readucă echilibrul în regiune după
decenii de nemulțumiri, astfel că, în ajunul secolului XX, punctul de vedere al stadiului de dezvoltare. În urma acestor
izbucnește Răscoala de la 1907, la fel cum se întâmplă și în schimbări sociale, administrative și sociale, apare încă o dată
celelalte provincii istorice extracarpatice, Muntenia și Moldova. necesitatea unor reforme. Dintre acestea, Reforma Agrară din
Efectele sunt cunoscute și consemnate: sate pustiite, multe perioada anilor 1920 își propune să reviziteze vechile probleme
moșii distruse și devastate. și să răspundă tensiunilor sociale persistente ale țărănimii.

Începutul secolului XX, odată cu Marea Unire, aduce împreună Epoca modernă, dar în special perioada dintre cele două
provinciile istorice românești, atât de diverse cultural și din războaie mondiale, reprezintă afirmarea unei noi și puternice
2
clase de mijloc, burghezia, formată din politicieni, bancheri,
avocați, ingineri, arhitecți, doctori, militari, funcționari publici,
antreprenori, comercianți, industriași sau noi agricultori.
Specific acestei perioade în Oltenia este modul în care se afirmă
marea burghezie, ai cărei membri reușesc cu ușurință să se
remarce pe plan național ca politicieni, industriași, mari
agricultori sau crescători de animale. Prin achiziționarea de
numeroase moșii, aceștia devin unii dintre cei mai mari
proprietari funciari ai spațiului românesc și principalii
comanditari ai noilor conace.

În perioada interbelică, perioadă de dezvoltare a regiunii,

accentul se pune pe relația elitelor cu lumea satului și pe modul
în care acestea înțeleg să îmbine continuitatea constructivă 03. Conacul Banu Mărăcine din Plaiu Vulcănești, jud. Dolj
cu adoptarea și adaptarea stilurilor arhitecturale occidentale.

Naționalizarea de la începutul regimului comunist presupune,

pentru elita locală a Olteniei, la fel ca în cazul celor din
celelalte provincii istorice, rechiziționarea proprietăților, exilul
și uneori chiar detenția politică.
Din punctul de vedere al arhitecturii reședințelor extraurbane
de zid, Oltenia se individualizează în spațiul cultural românesc
prin cule (foto 02). Rezultatul atmosferei belicoase din secolul
al XVIII-lea, ele aparțin unei arhitecturi rezidențiale cu rol
defensiv care caracterizează întreg spațiul balcanic și creează
o adevărată școală de construcție regională. Secolul XX
favorizează, în arhitectura locuinței extraurbane a boierimii și
a marii burghezii, pătrunderea unor stiluri noi, de sinteză,
predominante fiind însă stilul brâncovenesc (foto 07, 08) și cel
neoromânesc (foto 09, 10, 11), care preiau numeroase
elemente decorative din arhitectura locală și devin, alături de
celelalte curente din jurul anului 1900, un manifest al
identității și unității naționale.
3
Ansamblurile boierești
extraurbane din Oltenia

Ansamblurile boierești erau situate pe domenii întinse și

constituiau însăși inima administrativă, dar și reprezentativă,
a acestor moșii. Domeniile aveau în componență, pe lângă
nucleul reprezentat de ansamblul conacului, numeroase
terenuri agricole cultivate, râuri, lacuri, pajiști și păduri, iar
câteodată includeau sate sau chiar părți ale unor târguri și
orașe. Începând cu secolul al XIX-lea, moșiile boierești se
modernizează la rândul lor, ajungând să includă ferme-model,
mici manufacturi sau chiar întregi complexe industriale (foto 16).

Locuința propriu-zisă a boierului, conacul, era componenta

principală a moșiei și centrul existenței rurale a proprietarului,
reflectând viziunile și aspirațiile acestuia și consolidându-i
prestigiul în societate. În jurul reședinței principale erau
grupate vechile acareturi, dependințe necesare care găzduiau
locuințele personalului, bucătăria, diferite magazii, ghețăria,
grajduri și remize. În apropierea ansamblului, se regăsea, de
cele mai multe ori, biserica comunității, îngrijită sau chiar
ridicată de boierii locali. Renunțându-se la zidurile de incintă
specifice curților boierești de până în secolul al XVIII-lea,
ansamblurile din jurul noilor conace încep să aibă un aer
cosmopolit la începutul secolului al XIX-lea, când sunt
completate cu livezi sau grădini peisagere, având porți de
acces (foto 17), oglinzi de apă amenajate și arbori de specii rare,
cu capele familiale (foto 18), dar și terenuri pentru practicarea
sportului, devenite o modă în epocă. 04. Castelul Gh. Pleșa din Obârșia de Câmp, jud. Mehedinți
4
05. Conacul I.G. Duca din Măldărăști, jud. Vâlcea 06. Cula Zătreanu din Zătreni, jud. Vâlcea

07. Conacul Neamțu din Farcașu de Jos, jud. Olt

08. Conacul Neamțu din Olari, jud. Olt 09. Conacul Călățeanu din Piatra-Olt, jud. Olt
5

10. Conacul Romano din Pleșoiu, jud. Olt
Până în secolul al XIX-lea, puținele ansambluri boierești care
s-au păstrat sugerează că locuința boierească fie amintea de
arhitectura populară, fie aparţinea modelului impus în zonă de
arhitectura culelor. Volumetriile masive și greoaie prezentau o
plastică decorativă austeră, ce se rezuma adeseori la câteva
elemente de detaliu prezente la cornișă sau ancadramente.
Epoca modernă a însemnat pătrunderea influențelor occidentale
în spațiul extracarpatic și schimbarea modului de viață al
elitelor. Moda nou adoptată impunea petrecerea timpului liber
la țară, fapt care a dus la creșterea interesului proprietarilor
pentru modernizarea vechilor conace și pentru construirea
unora noi.
Din punct de vedere geografic, conacele oltenești se adaptează
reliefului deluros, subcarpatic al zonei. Și aici, asemeni
zonelor deluroase ale Munteniei, apar conacele-cramă, multe
dintre acestea fiind dotate cu echipamente dedicate procesului
fabricării vinului. Aceste exemple apar în secolul al XIX-lea
odată cu dezvoltarea industriei viticole. Sunt modernizate
liniile de producție a vinului, sunt aduse îmbunătățiri speciilor
de viță-de-vie etc. Constituindu-se tradițional în întreprinderi
mici și mijlocii, aceste culturi sunt exceptate de la Reforma
Agrară, iar în urma naționalizării, le este păstrată funcțiunea
rentabilă de centre viticole.
6
,
11. Conac din Țânțăreni, jud. Gorj
Conacele-cule sunt o altă categorie adaptată specificului
istoric şi geografic al zonei. Culele sunt reședințe permanente
și sedii administrative în cadrul domeniilor de dimensiuni
restrânse ale proprietarilor, de cele mai multe ori provenind
din pătura de țărani înstăriți sau din cea a micilor boieri locali.
Aceste construcții au supraviețuit cu bine trecerii timpului până
recent, când, dintre culele depistate și inventariate prin diverse
proiecte de cercetare contemporane, multe s-au prezentat ca
fiind nevalorificate sau chiar abandonate total. În aceste condiții,
un procent redus dintre vechile cule este astăzi utilizat curent
sau deschis publicului. Dintre acestea merită amintite culele
Duca sau Greceanu (foto 02), conacul lui Măldăr (Pleşoianu) și
conacul I.G. Duca (foto 05), toate din Măldărești.
O altă categorie de conace sunt cele în stil brâncovenesc,
ridicate la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului
XX. Acestea preiau stilul culelor, dezvoltând o arhitectură de zid,
cu goluri reduse, dar care se raportează la peisajul înconjurător
și la caracteristicile terenului pe care sunt construite. Unele
dintre ele prezintă și amenajări exterioare pitorești, dar lipsite
de pretenții. Printre acestea se regăsesc conacele Neamțu din
Farcașu de Jos (foto 07) şi Olari (foto 08), ambele în judeţul Olt.

12. Conacul Barbu-Drugă din Cetate, jud. Dolj

13. Conacul Marian din Piatra-Olt, jud. Olt 14. Conac din Gura Padinii, jud. Olt
7

15. Conacul Marian din Dobrinet, jud. Olt
Stilul neoromânesc, apropiat ca factură stilistică de cel
brâncovenesc și, prin urmare, de aspectul culelor, este foarte
agreat de moșierii din Oltenia din jurul anilor 1900. Mai mult,
se poate observa cum, în epocă, apartenența la o anumită
grupare politică favorizează diseminarea unor modele
arhitecturale: astfel, și în regiunea Olteniei apare o serie de
conace în stil neoromânesc, aparţinând marilor personalități
liberale locale sau chiar naționale, atrase de modelul impus
prin arhitectura reședinței sale extraurbane de către Ion
Brătianu, fondatorul și figura dominantă a Partidului Național
Liberal românesc. Printre conacele neoromânești oltenești se
numără conacul Romano din Pleșoiu, jud. Olt (foto 10), conacul
din Tânţăreni,
, jud. Gorj (foto 11), conacul Marian din
Piatra-Olt, jud. Olt (foto 13), precum și multe altele.
Alături de stilul neoromânesc, în limbajul estetic al conacelor
din Oltenia se mai regăsesc și elemente de factură clasicizantă
sau o arhitectură modelată într-un spirit eclectic. Spre exemplu,
conacul neoclasic al familiei Călățeanu (foto 09) din Piatra-Olt,
8
,
jud. Olt, conacul ridicat în stil eclectic din Gura Padinii, jud. Olt
(foto 14), alături de conacul Pleșa din Obârșia de Câmp, jud.
Mehedinți (foto 04), sunt exemple ale unei arhitecturi inspirate
din formele cosmopolite ale marilor orașe. În același timp,
odată cu evoluția fenomenului arhitectural, apar și reședințe
cu un stil arhitectural compozit, care îmbină influențe diverse,
printre acestea aflându-se conacul Barbu Drugă din Cetate,
jud. Dolj (foto 12), care prezintă influențe art deco, sau conacul
Marian din Dobrinet, jud. Olt (foto 15).
Trebuie amintit că, uneori, în lumea satului oltenesc, deosebirea
între conac și casa țărănească înstărită se șterge. Secolul al
XIX-lea aduce, în arhitectura rezidențială vernaculară din
mediul rural, dorința de reluare a unor forme și tipologii
specifice mai degrabă urbanului, iar sursa de inspirație cea mai
la îndemână este chiar arhitectura conacelor din regiune.
Aparținând țărănimii înstărite, aceste case sunt uneori la fel de
impunătoare ca modelele care le-au inspirat, urmărind la rândul
lor să ateste poziția socială și bunăstarea proprietarilor lor.

16. Moară și conac aparținând ansamblului boieresc din Negoi, jud. Dolj
Cu toate particularitățile spațiului său, regiunea Olteniei ia
parte la cele mai importante momente ale istoriei moderne
românești, alături de celelalte provincii extracarpatice. Totuși,
fiecare dintre aceste episoade istorice are efecte multiple pe
plan național și local, care sunt resimțite diferit în funcție de
particularitățile și realitățile socio-economice și politice ale
fiecărei regiuni. În prezentarea de față, se propune evidențierea
acelor episoade care au efecte asupra elitelor și asupra stării și
evoluției marilor lor proprietăți rurale, din spațiului românesc
sud-carpatic și, în mod particular, din zona oltenească.
Reforma agrară a domnitorului Alexandru Ioan Cuza din
1864, propunându-și împroprietărirea țăranilor, din ce în ce
mai nemulțumiți, din fondul funciar al marilor proprietăți
mănăstirești și boierești, este prima acțiune de amploare care
vizează și preschimbă marile moșii. Această reformă reprezintă
doar un prim pas, fiind începutul unei serii de reforme agrare
care, în deceniile următoare, vor avea ca rezultat micșorarea
treptată a marilor proprietăți extraurbane.
O altă perioadă semnificativă în evoluția moșiilor boierești din
spațiul extracarpatic este cea a răscoalelor țărănești din jurul
anilor 1900, care cunoaște un apogeu prin Răscoala din anii
1906-1907. Urmare a nemulțumirii crescânde a țăranilor în
fața inabilității statului de a le rezolva problemele, aceștia
pornesc o acțiune violentă care duce la devastarea de
amploare a multor ansambluri boierești. Unele nu se mai
reconstruiesc niciodată, altele suferă daune recuperabile și
sunt reparate și utilizate apoi de-a lungul întregului secol XX.
Primul Război Mondial reprezintă un moment cheie,
provocând importante schimbări socio-culturale și politice.
Pentru majoritatea ansamblurilor boierești, războiul
propriu-zis înseamnă ocupația de către trupele inamice a
moșiilor și a construcțiilor de pe acestea, urmată de
numeroase pagube la nivelul interioarelor, al mobilierului, al
arhivelor domeniilor, al colecţiilor de artă etc.
Odată cu încheierea ostilităților la nivel internațional,
administrația statală a României Mari trece la implementarea
unei promise reforme agrare, care își propune continuarea
demersurilor din această direcție începute pe parcursul
secolului al XIX-lea. Astfel, reforma demarată în anii 1920 este
importantă și din punctul de vedere al istoriei elitei românești,
deoarece perioada încurajează unii dintre marii proprietari de
terenuri să pună în aplicare planuri alternative ingenioase
pentru a-și păstra proprietățile funciare în familie. Ei își
împart, cu această ocazie, marile proprietăți în domenii mai
mici, a căror dimensiune maximă coincide cu maximul permis
prin noile prevederi legale, iar pe aceste nou-apărute moșii
ridică o nouă serie de conace.
Cel de-al Doilea Război Mondial remodelează mentalitățile
epocii, producând la rândul său noi pagube și distrugeri. Însă,
mai importantă este schimbarea de regim politic survenită la
finalul războiului, care va schimba total destinul elitelor și al
conacelor acestora.
9
17. Poartă, ansamblul Romano din Pleșoiu, jud. Olt
Naționalizarea pământurilor moșierești din martie 1949 este
prezentată în epocă ca o parte necesară a soluționării problemei
agrare, rămasă încă nerezolvată din perioada interbelică. Sunt
rechiziționate în acest fel, de către noua guvernare comunistă
ajunsă la conducere, toate terenurile domeniilor boierești sau
burgheze, indiferent de dimensiunea sau localizarea acestora.
Refuncționalizarea lor intenționată, în scopul distrugerii
memoriei, precum și a materiei ansamblurilor, a lăsat urme
adânci și distrugeri ireparabile.
După evenimentele din 1989, se ia în considerare reîntoarcerea
proprietăților însușite abuziv de către stat în posesia
moștenitorilor de drept. Procesul de retrocedare este inițiat prin
Legea 10/2001, care permite moștenitorilor foștilor proprietari
revendicarea vechilor domenii, dar, demonstrându-se un
demers dificil și de lungă durată, această retrocedare nu s-a
10
18. Capela Filișanu din Filiași, jud. Dolj
finalizat corespunzător nici în prezent. Între timp, aflate într-o
situație juridică incertă, multe dintre imobilele de pe vechile
moșii s-au degradat treptat, din cauza abandonului total sau
din lipsa unor investiții minime de conservare.
Perioada post-retrocedare presupune și o valorificare a
domeniului restituit de către proprietari. Prin urmare,
majoritatea celor care și-au recâștigat proprietățile și-au
vândut la scurt timp domeniile, recunoscând dificultatea
reabilitării, refuncționalizării și valorificării sustenabile a
acestora. Cumpărătorii unor asemenea domenii acționează de
cele mai multe ori în baza unor planuri bine stabilite, menite a
reabilita, moderniza și rentabiliza ansamblurile folosindu-se
de calitățile arhitecturale, istorice dar și geografice ale
clădirilor și locurilor.
Situaţia actuală a
ansamblurilor boierești
extraurbane din Oltenia

La fel ca în cazul celorlalte ansambluri similare de pe teritoriul

României, și în situația Olteniei, evoluția istorică și trecerea
timpului, schimbările de mentalitate, utilizările și intervențiile
arhitecturale diverse, abandonul și retrocedarea, sunt factorii
care au determinat modul în care se prezintă astăzi reședințele
boierești. De-a lungul istoriei, fiecare conac și-a urmat propria
cale, care l-a dus fie spre o utilizare sustenabilă, fie spre uitare și
degradare și, în cele mai nefericite cazuri, spre dispariție totală.

În cadrul proiectului “Monumente Uitate 2014 - ansambluri

boierești din Muntenia, Oltenia și Dobrogea”, au fost identificate
154 de foste reședințe boierești extraurbane în Oltenia, dintre
care 145 au fost cercetate in situ. Dintre cele cercetate, 55%
sunt monumente istorice, figurând în Lista Monumentelor
Istorice 2010, restul de 45% fiind descoperite în alte surse
bibliografice sau de arhivă și pe teren. Conacele cu valoare
istorică și arhitecturală mare, neclasate ca monumente
istorice, reprezintă categoria cea mai vulnerabilă de patrimoniu,
deoarece proprietarii au libertate deplină de intervenție
(uneori nechibzuite) asupra acestora. În același timp însă,
lipsa reglementărilor scuteşte proprietarii care înțeleg și vor să
pună adecvat în valoare clădirile, de hăţişurile legislative
complicate şi deseori costisitoare, dovedindu-se uneori un
avantaj pentru reabilitarea acestora. Însă, ca și în cazul
celorlalte provincii istorice românești, în Oltenia,
necunoașterea sau ignorarea valorilor arhitecturale, împreună
cu lipsa fondurilor suficiente pot fi considerate ca și principalele
cauze ale stării actuale alarmante a reședințelor boierești.
19. Conacul Comăneanu din Berindei, jud. Olt
Din punct de vedere funcțional, conacele se pot clasifica în clădiri
funcționale și clădiri fără funcțiune. În prima categorie, relativ
restrânsă de altfel, întâlnim muzee (foto 02, 05), case memoriale
(foto 23, 30), centre culturale (foto 12), primării, grădinițe sau școli,
aziluri de bătrâni (foto 27), centre de reabilitare a persoanelor
cu handicap (foto 28), preventorii, locuințe (foto 11, 14, 24),
sedii de firme, spații de cazare sau de evenimente (foto 01, 25).
Unele dintre vechile ansambluri își păstrează funcțiunile
atribuite de regimul comunist, altele sunt rezultatul unor
remodelări și refuncționalizări recente. Cele mai cunoscute și
mai vizitate reședințe din regiunea Olteniei sunt ansamblurile
culelor Duca și Greceanu (foto 02), împreună cu conacul I.G.
Duca (foto 05), toate din Măldărești, jud. Olt.
11
20. Conac din Potmeltu, jud. Dolj
Din cea de-a doua categorie, a conacelor fără funcțiune, o mare
parte au fost retrocedate și scoase la vânzare, așteptându-și
cumpărătorul potrivit. În lipsa acestuia (sau chiar și după ce
sunt achiziționate de noi proprietari, repede descurajați de
dificultatea restaurării) multe dintre conace sunt abandonate
și devin cu ușurință cariere de materiale de construcție pentru
locuitori, spaţii de joacă periculoase pentru copii, adăposturi
pentru animalele sălbatice și focare de infecții. În aceste
condiții, este de înțeles de ce comunitățile locale doresc
dispariția unor astfel de construcții, neputându-le înțelege
valorile sau concepe o posibilă utilizare sustenabilă a lor.
12
O categorie specială o constituie conacele ruinate sau dispărute în
ultimii 25 de ani, ale căror povești constituie adevărate studii de
caz pentru înțelegerea realităților socio-economice din lumea
satului contemporan. Astfel, dacă din unele ansambluri boierești
se mai păstrează și astăzi ruinele fostului conac (foto 19, 20, 21),
din altele au mai supraviețuit doar câteva anexe, fie ele acareturi,
clădiri industriale (mori, hambare, grajduri), capele sau
construcții cu rol decorativ (sere, porți de acces, havuzuri etc.).
Din punct de vedere al deschiderii lor către publicul larg,
conacele se pot clasifica în clădiri vizitabile și clădiri inaccesibile
(din cauza stării de conservare, a regimului juridic sau a celui
21. Conac din Salcia, jud. Dolj 22. Conac din Deveselu, jud. Olt

24. Conacul Averescu din Slătioara, jud. Olt

23. Conacul Nicolae Titulescu din Nicolae Titulescu, jud. Olt 25. Conacul Oteteleșeanu din Benești, jud. Vâlcea

13
26. Conacul Poenaru din Malu Mare, jud. Dolj
de utilizare). Dacă în majoritatea lor, clădiri accesibile sunt
cele aflate în proprietatea statului, având funcțiuni ce presupun
deschiderea lor către public, clădirile inaccesibile se regăsesc
atât în proprietatea diverselor instituții ale statului, cât și în
proprietate privată. Aflate în administrație publică, ansamblurile
închise circuitului turistic găzduiesc de obicei funcțiuni
privind fie sănătatea publică și serviciile sociale sau cele
privind învățământul. Accesibilitatea, chiar și ocazională, este
o calitate importantă a unui conac, asigurând perpetuarea
prezenței sale în rândul comunității, favorizând utilizarea sa și
protejând clădirea de intervenții improprii sau agresive.
În cazul în care se află în proprietate privată, conacele pot avea
numeroase funcțiuni, începând de la cea de centru de evenimente,
până la cea de locuință particulară. Locuirea individuală -
funcțiune de altfel primordială a conacelor, perpetuată în unele
cazuri chiar și pe parcursul perioadei comuniste - este modul
14
27. Conacul Demetrian din Fălcoiu, jud. Olt
de utilizare care astăzi, din păcate, favorizează cel mai mult
intervențiile brutale, care trec cu vederea valorile sau statutul
de monument istoric și mutilează iremediabil arhitectura
originală a vechilor conace (foto 24).
Din punct de vedere al stării de conservare, majoritatea
ansamblurilor necesită intervenții de reabilitare și
refuncționalizare, fiind într-o stare avansată de degradare. Din
nefericire, fondurile pentru aceste intervenții nu sunt ușor
accesibile, fapt care va duce cel mai probabil, în perioada
imediat următoare, la o dispariție în masă a acestui segment
de patrimoniu cultural. Cauzele lipsei de inițiativă în acest
domeniu sunt pe de-o parte situația incertă a regimului de
proprietate, birocrația stufoasă în domeniul autorizării
intervențiilor și costurile exorbitante ale investițiilor, dar și
lipsa oportunităților în anumite zone rurale defavorizate.
Cu toate acestea, se păstrează un fond de conace-cule
funcționale, restaurate de-a lungul timpului sau conservate.
Acestea au beneficiat, în majoritatea lor, de intervenții (uneori
controversate) realizate în perioada anilor 1950-1980, ce le-au
ajutat să se conserve într-o stare satisfăcătoare (foto 02). De
asemenea, o mică parte din fondul conacelor oltenești este cea
a construcțiilor aflate într-o stare de conservare relativă, cum
sunt conacul Barbu Drugă din Cetate, jud. Dolj (foto 12) și
conacul Nicolae Titulescu din comuna omonimă, jud. Olt (foto 23,
30). Independent de acestea, există totodată categoria conacelor
recent reabilitate, care pot fi considerate modSele de bune
practică, printre ele regăsindu-se conacul Oteteleșeanu din
Benești, jud. Vâlcea (foto 25).

28. Conacul Brâncoveanu din Cezieni, jud. Olt

15
Statistici

84 14 6
10 74 22
6 12 5
49
18

16
 20
38 44 63
38 19 17
9 13
3
3 6
13
9 5

17
Direcţii posibile de acţiune

Administraţia centrală, regională și locală

Includerea ansamblurilor nobiliare cu valoare mare şi medie în Acordarea de consultanţă, îndrumare şi sprijin proprietarilor şi
Lista Monumentelor Istorice; celor dornici să se implice în reabilitarea şi refuncţionalizarea
ansamblurilor nobiliare extraurbane;
Formularea unor politici pertinente de folosire a ansamblurilor;
Educarea şi informarea publicului şi a comunităţilor locale;
Includerea ansamblurilor în planurile zonale şi regionale de
dezvoltare; Încurajarea iniţiativelor private în promovarea şi întreţinerea
patrimoniului.
Implicarea specialiştilor, proprietarilor, comunităţilor locale
şi autorităţilor publice în dezbateri cu privire la direcţiile de
dezvoltare ale ansamblurilor nobiliare din mediul rural;

Crearea unor itinerarii culturale regionale turistice;

Realizarea unor strategii pentru intervenţii de urgenţă în cazul

ansamblurilor nobiliare în ruină sau în stare de precolaps şi
implementarea acestor măsuri;

Organizarea de concursuri şi licitaţii publice transparente

pentru lucrările de intervenţie asupra monumentelor istorice;

18
Proprietarii Comunitatea locală

Efectuarea de lucrări de conservare a clădirilor în stare de ruină Implementarea de programe de informare și educare cu privire
sau precolaps, în vederea unor restaurări viitoare (repararea -
acoperișului, sprijinirea zidurilor, ranforsarea golurilor); carea acestuia;

- Colaborarea cu proprietarii pentru întreţinerea, refuncţiona-

vare, în vederea unor restaurări viitoare; lizarea și reabilitarea ansamblurilor nobiliare extraurbane;

Consultarea comunităţii locale pentru găsirea unor funcţiuni Stoparea vandalizării și distrugerii ansamblurilor nobiliare
adecvate pentru clădiri, utile pentru comunitate; (furtul și reutilizarea cărămizilor ca materiale de construcţii,

Consultarea specialiștilor pentru reabilitarea și refuncţiona- din parcuri).

lizarea ansamblurilor nobiliare extraurbane și respectarea re-
comandărilor lor;

care să asigure intervenţii de calitate, folosind tehnici și mate-

riale compatibile cu materialul istoric al clădirilor;

conservarea și reabilitarea patrimoniului construit, aplicarea

19
Direcţii posibile de acţiune

Societatea civilă, prin asociaţii profesionale și organizaţii

nonguvernamentale

Organizarea de dezbateri cu privire la direcţiile de dezvoltare

-
plicaţi specialişti, proprietari, comunităţi şi autorităţile locale;

Realizarea de intervenţii de urgenţă în cazul ansamblurilor

nobiliare în ruină sau în stare de precolaps şi implementarea
acestor măsuri, în parteneriat cu proprietarii;

Acordarea de consultanţă, îndrumare şi sprijin proprietarilor și

celor dornici să se implice în reabilitarea şi refuncţionalizarea
ansamblurilor nobiliare extraurbane;

Educarea şi informarea publicului şi a comunităţilor locale;

Promovarea ansamblurilor nobiliare prin organizarea de ex-

poziţii, evenimente, workshop-uri, excursii ș.a.

20
29. Conacul Bogdan-Pitești din Vlaici, jud. Olt

21
 30. Conacul Nicolae Titulescu din Nicolae Titulescu, jud. Olt
22
Colecția Buletinului Comisiunii Monumentelor Istorice;

Colecția Revistei Monumentelor Istorice;

ATANASESCU, Iancu, GRAMA, Valeriu, Culele din Oltenia,

Craiova 1974;

CREŢEANU, Radu, CREŢEANU, Sarmiza, Culele din

România, Bucureşti 1969;

DJUVARA, Neagu, Între Orient și Occident. Ţările române la

începutul epocii moderne, București 2002;

GODEA, Ioan, Culele din România. Tezaur de arhitectură

europeană, Timişoara 2006;

ION, Narcis Dorin, Reședinţe și familii aristocrate din România,

București 2008;

IONESCU, Grigore, Arhitectura pe teritoriul României de-a

lungul veacurilor, București, 1982;

LECCA, Octav-George, Familiile boierești române,

București 2009;

ZAMORA, Luiza, BONCIOCAT, Şerban, Cule case boierești

fortificate din România, Ediţia a II-a, București 2007.
23
01. Conacul N.N. Popp din Padea, jud. Dolj - 2014: Conacul 10. Conacul Romano din Pleșoiu, jud. Olt - 2014:
Popeci (www.conaculpopeci.ro) Monumente Uitate

02. Cula Greceanu din Măldărești, jud. Vâlcea - 2014: 11. Conac din Ţânţăreni, jud. Gorj - 2014: Dragoș Andreescu,
Monumente Uitate Mihai Popescu, Marius Pipercă

03. Conacul Banu Mărăcine din Plaiu Vulcănești, jud. Dolj - 12. Conacul Barbu-Drugă din Cetate, jud. Dolj - 2014:
2013: Dragoș Andreescu, Mihai Popescu Monumente Uitate (Dragoș Andreescu, Mihai Popescu)

04. Castelul Gh. Pleșa din Obârșia de Câmp, jud. Mehedinţi - 13. Conacul Marian din Piatra-Olt, jud. Olt - 2014:
2014: Dragoș Andreescu, Mihai Popescu Monumente Uitate (Anca-Raluca Majaru, Cristina Chira)

05. Conacul I.G. Duca din Măldărăști, jud. Vâlcea - 2013: 14. Conac din Gura Padinii, jud. Olt - 2014:
Monumente Uitate Monumente Uitate (Anca-Raluca Majaru, Cristina Chira)

06. Cula Zătreanu din Zătreni, jud. Vâlcea - 2013: Dragoș 15. Conacul Marian din Dobrinet, jud. Olt - 2014:
Andreescu, Mihai Popescu Monumente Uitate (Anca-Raluca Majaru, Cristina Chira)

07. Conacul Neamţu din Farcașu de Jos, jud. Olt - 2014: 16. Moară și conac aparţinând ansamblului boieresc din
Monumente Uitate Negoi, jud. Dolj - 2014: Dragoș Andreescu, Mihai Popescu

08. Conacul Neamţu din Olari, jud. Olt - 2014: Beșliu 17. Poartă, ansamblul Romano din Pleșoiu, jud. Olt - 2014:
Alexandru Cristian Monumente Uitate (Anca-Raluca Majaru, Cristina Chira)

09. Conacul Călăţeanu din Piatra-Olt, jud. Olt - 2014: 18. Capela Filișanu din Filiași, jud. Dolj - 2012:
Monumente Uitate (Anca-Raluca Majaru, Cristina Chira) Monumente Uitate (Dragoș Andreescu, Mihai Popescu)

24
19. Conacul Comăneanu din Berindei, jud. Olt - 2014: 28. Conacul Brâncoveanu din Cezieni, jud. Olt - 2014:
Monumente Uitate (Anca-Raluca Majaru, Cristina Chira) Monumente Uitate (Anca-Raluca Majaru)

20. Conac din Potmeltu, jud. Dolj - 2013: Monumente Uitate 29. Conacul Bogdan-Pitești din Vlaici, jud. Olt - 2014:
(Dragoș Andreescu, Mihai Popescu) Monumente Uitate (Anca-Raluca Majaru)

21. Conac din Salcia, jud. Dolj - 2013: Monumente Uitate 30. Conacul Nicolae Titulescu din Nicolae Titulescu, jud. Olt -
(Dragoș Andreescu, Mihai Popescu) 2014: Monumente Uitate

22. Conac din Deveselu, jud. Olt - 2014: Monumente Uitate

(Anca-Raluca Majaru, Cristina Chira)

23. Conacul Nicolae Titulescu din Nicolae Titulescu, jud. Olt -

2014: Monumente Uitate

24. Conacul Averescu din Slătioara, jud. Olt - 2014:

Monumente Uitate (Anca-Raluca Majaru, Cristina Chira)

25. Conacul Oteteleșeanu din Benești, jud. Vâlcea - 2014:

Monumente Uitate (Dragoș Andreescu, Mihai Popescu)

26. Conacul Poenaru din Malu Mare, jud. Dolj - 2014:

Monumente Uitate (Dragoș Andreescu, Mihai Popescu)

27. Conacul Demetrian din Fălcoiu, jud. Olt - 2014:

Monumente Uitate (Anca-Raluca Majaru)

25
www.monumenteuitate.org
monumenteuitate.blogspot.ro
facebook.com/monumenteuitate
monumenteuitate.tumblr.com