ŢESUTURILE MUSCULARE STRIATE

 Caracterele generale

 Clasificarea tesuturilor musculare

 Tesutul muscular striat scheletal

 Tesutul muscular striat cardiac

 CARACTERE GENERALE:
 Reprezintă ţesuturi adaptate funcţiei de contractilitate:
 forma celulelor este alungită( justificând denumirea de fibră musculară)
 apariţia în citoplasmă a miofibrilelor.
 În fibrele musculare, membrana celulară este numită sarcolemă, iar citoplasma,
sarcoplasmă.
 Ţesuturile musculare sunt bogat inervate. Capacitatea de a da un răspuns specific-
contracţia, la un stimul nervos- excitaţia, se datorează unui tip particular de
sinapsă, numită placă motorie sau joncţiune neuro- musculară.
 Ţesuturile musculare reprezintă principalul rezervor de aminoacizi din organism.

CLASIFICAREA ŢESUTURILOR MUSCULARE

 Ţesuturi musculare striate

 muşchi striaţi scheletali
 muşchi striaţi viscerali
 muşchiul striat cardiac

 Ţesuturi musculare netede

 ŢESUTUL MUSCULAR STRIAT SCHELETAL

 Unitatea morfofuncţională este fibra musculară striată scheletală, care reprezintă un

sinciţiu, format prin fuzionarea unor celule numite mioblaste, proces care are loc în
perioada de dezvoltare.

 Fibra musculară striată scheletală are formă cilindrică, cu capetele rotunjite.

 Diametrul fibrelor variază între 10- 100 , iar lungimea de la 2-4 cm la 12 cm.

 În funcţie de dimensiuni se disting:

 fibre bitendonale
 fibre unitendonale
 fibre atendonale

Structura histologică a fibrei musculare striate scheletale

 Fibra musculară striată scheletală prezintă:

 membrană celulară( sarcolemă)
 citoplasmă( sarcoplasmă)
 nuclei
 Sarcolema este formată din:
 sarcolema propriu-zisă
 plasmalemă
 glicocalix
 membrana bazală
 lamina bazală
 lamina reticulară
 La nivelul sarcolemei există celule satelite.

 Sarcoplasma conţine:
 proteine necontractile- miogen, mioglobină
 Mioglobina
  Proteină de legare a oxigenului
 Sursă de oxigen pentru metabolismul muscular

 nucleii

 organite comune- mitocondrii( dispuse perinuclear), lizozomi, Ap. Golgi, reticul

endoplasmic modificat, numit reticul sarcoplasmic şi incluziuni de glicogen, lipide
şi granule cu pigment de uzură.

 “organite specifice”- miofibrilele.

 Miofibrilele

 formează aparatul contractil.

 se dispun în zona centrală a sarcoplasmei, sub forma unor fascicule paralele

 în secţiune longitudinală formează COLOANELE LEYDIG

 în secţiuni transversale, CÂMPURILE CONHEIM.

 Miofibrilele sunt formate dintr- o alternanţă regulată de discuri clare, I şi discuri întunecate,
A.
 Discurile se dispun la acelaşi nivel în toate miofibrilele unei fibre, dând un aspect
striat caracteristic.

Muşchi striat scheletal- coloraţie Hematoxilină ferică Heidenheim

Muşchi striat scheletal- coloraţie Hematoxilină ferică Heidenheim

 Fiecare disc clar este împărţit în două jumătăţi egale prin membrana Z, sau discul Z.
Fiecare disc întunecat este împărţit în două jumătăţi egale prin zona H, în centrul căreia se
găseşte linia M.

 Zona de trecere între discul clar şi cel intunecat se numeşte joncţiune I-A.

 Unitatea morfofuncţională a fibrei musculare striate scheletale în microscopie optică este

sarcomerul.

 Microscopia electronică descrie miofibrilele formate din miofilamente.

 Există două tipuri:
 miofilamente subţiri( de actină). Miofilametele subţiri se inseră pe discul Z, ocupă
discul clar şi pătrund în discul întunecat până la limita zonei H.

 miofilamente groase( de miozină). Se dispun corespunzător discului întunecat.

 În secţiuni transversale se observă că fiecare filament gros este înconjurat de 6 filamente
subţiri.

Miofibrilele conţin:
 proteine contractile fundamentale
 actina
 miozina

 proteine contractile reglatoare

 troponina
 tropomiozina

 proteine cu rol structural

 titina- proteină elastică, ce asigură legătura între filamentele groase şi discul
Z;
  actinina- proteină care asigură fixarea filamentelor subţiri la nivelul
discului Z;
 miomezina- asigură menţinerea filamentelor groase în poziţie;
 proteina C- se presupune că este o proteină de legătură pentru miomezină.;
 nebulina- proteină ataşată discului Z, dispusă paralel cu filamentele subţiri.
Favorizează legarea filamentelor subţiri de  actinină;
 tropomodulina- proteină legată de porţiunea liberă a filamentelor subţiri.
Are rol în menţinerea lungimii filamentelor subţiri.
 desmina- asigură legarea membranelor Z din miofibrile învecinate, precum
şi legarea discurilor Z periferice de sarcolemă.

 Distrofina:
 Proteină citoscheletală
 Leagă laminina de filamentele subţiri.
 Legarea se realizează prin intermediul unor glicoproteine transmembranare
  Absenţa- distrofii musculare

 DISTROFIA MUSCULARĂ DUCHENNE

 Afecţiune genetică
 Debut 3-5 ani
 12 ani deficit motor
 Niveluri serice crescute de creatin-kinază

 Filamentele groase sunt formate din molecule de miozină.

 Miozina are formă de bastonaş, cu o extremitate dilatată, bilobată, care formează
capul moleculei. Cei doi lobi formează punţile transversale, structuri ce intervin în
mecanismul contracţiei musculare. La acest nivel, miozina are două locusuri de
legătură, unul pentru ATP şi celălalt pentru actină.
 Filamentul de miozină

 Filamentele subţiri conţin actină, tropomiozină şi troponină.

 Actina : actina G( AG), monomerul şi actina F( AF), forma polimerizată.
 AG
 Formă sferică
 Lanţ polipeptidic cu 374 aminoacizi.
 Locus de legătură cu miozina.
 AF
 Două lanţuri, înfăşurate în dublu helix
 Fiecare lanţ conţine 340- 380 monomeri de AG.
 Un capăt al filamentului de actină este ancorat în discul Z, iar celălalt
este liber printre filamentele groase.

 Tropomiozina
 Are formă de bastonaş, cu lungime de 40nm
 Este formată din două lanţuri polipeptidice, înfăşurate unul în jurul celuilalt.
 Troponina
 Este o unitate proteică globulară, dispusă la intervale de 40 nm, de-a lungul
actinei F
 Conţine trei subunităţi: TT, cu rol în legarea de tropomiozină, TI, care
 inhibă interacţiunea actină- miozină, TC, care leagă ionii de calciu.

Structura filamentului subţire

 Discul Z
 Este o matrice în care se distinge o linie în zig- zag.
 Reprezină un element citoscheletal.
 Filamentele subţiri, de actină, se ancorează în unghiurile zig-zag-ului, prin
intremediul  actininei.
 Are rol în menţinerea filamentelor subţiri în poziţie corectă, permiţând alunecarea
lor în interiorul filamentelor groase, în timpul contracţiei.
 Linia M
 Menţine filamentele groase în poziţie corectă.
 Linia M este formată din filamente orientate transversal.
 Aceste filamente conţin miomezină.

Sistemele tubulare

 Reticulul sarcoplasmic
 Modificare adaptativă a reticulului endoplasmic
 Format din canalicule dispuse paralel cu miofibrilele, pe care le înconjoară
 La nivelul joncţiunii I-A, canaliculele prezintă o porţiune dilatată, numită cisterna
terminală, la nivelul căreia se depozitează şi eliberează ionii de calciu, necesari
contracţiei.
 Sistemul transversal
 Invaginaţii ale sarcolemei, situate la nivelul joncţiunilor I-A.
 Acest sistem are rol în transmiterea excitaţiei, de la sarcolemă la aparatul fibrilar.

 La nivelul joncţiunilor I-A se formează structuri numite Triade, formate din două
cisterne terminale şi o invaginaţie a sarcolemei.
 Clasificarea fibrelor musculare striate se realizează în funcţie de:

 Viteza de contracţie
 Activitatea ATP-azică
 Profilul metabolic
 Activitatea enzimelor

Raportul miofibrile -sarcoplasmă

 Fibrele roşii – tipul I

 Sunt fibre mai mici, cu un conţinut crescut de mioglobină, citocromi şi

mitocondrii.

 Miofibrilele sunt în număr redus, în consecinţă contracţia este lentă, iar fibrele
rezistă la oboseală. Forţa musculară dezvoltată, este mai redusă.

 Activitatea ATP- azică este scăzută în aceste fibre.

 Sunt numeroase la nivelul muşchilor din regiunea dorsală a corpului, având rol în
menţinerea posturii.

 Fibrele intermediare– tipul II a

 Au conţinut crescut de mioglobină şi mitocondrii.

 Dimensiune medie
 Conţin cantităţi mari de glicogen- glicoliză anaerobă
 Bine dezvoltate la atleţi

 Fibrele intermediare– tipul II b

 Au conţinut mai scăzut de mioglobină şi mitocondrii (comparativ cu tipul II a)

 Conţin cantităţi mari de glicogen
 Miofibrilele sunt numeroase, determinând o contracţie rapidă. Dezvoltă tensiune
musculară
  Cea mai crescută activitate a miozin ATP-azei
 Obosesc rapid, deoarece dezvoltă o tensiune musculară crescută, fiind adaptate la
o contracţie rapidă– se produce acid lactic
 Adaptate pentru
 Contracţie rapidă şi sigură
 Mişcări fine
 Sunt predominante la nivelul muşchilor extraoculari şi la nivelul muşchilor
degetelor.
 Au o inervaţie mai bogată.

Inervaţia motorie – placa motorie sau joncţiunea neuro- musculară.

 Placa motorie reprezintă un tip particular de sinapsă, cu următoarele componente:
 Membrana presinaptică - axolema fibrei nervoase. La locul de contact cu fibra
musculară, nervul prezintă o dilatare numită buton sinaptic( eliberarea
acetilcolinei din veziculele sinaptice).
 Spaţiul sinaptic are dimensiuni reduse, 200- 250 Å.
 Membrana postsinaptică -sarcolema fibrei musculare, dispusă în zona joncţiunii sub
formă de falduri( receptori sinaptici).

Mecanismul contracţiei musculare

 Stimulul nervos eliberarea acetilcolinei din veziculele sinaptice receptorii sinaptici

depolarizarea membranei.
 Când se atinge un nivel prag potenţial de acţiune, care se propagă de-a lungul sarcolemei.
 La nivelul triadelor ionilor de calciu şi iniţierea contracţiei.
 Ionii de calciu TC a troponinei, determinând o modificare de configuraţie, care va
permite interacţiunea actină- miozină, prin eliberarea locusului de legătură cu miozina, de
pe AG.

 Contracţia musculară se desfăşoară pas cu pas şi constă în alunecarea filamentelor subţiri

în interiorul celor groase, cu scurtarea până la dispariţie a discurilor clare.

 Alterări ale contracţiei musculare

 Curara- legarea de receptorii pentru acetilcolină
 anestezii
  Toxina botulinică
 Toxina botulinică nu permite eliberarea acetilcolinei la nivelul membranei
presinaptice.

 MIASTENIA GRAVIS
 Boală autoimună
 Producerea de atc împotriva receptorilor pentru acetilcolină
 Scăderea progresivă a contracţiei musculare

 Inervaţia senzitivă este asigurată de trei tipuri de receptori senzitivi:

 fusul neuro-muscular

 organul neuro-tendinos Golgi

 terminaţiile nervoase libere.

Muşchiul ca organ

Muşchiul ca organ

ŢESUTUL MUSCULAR STRIAT CARDIAC

 Ţesutul muscular cardiac şi componenta conjunctivo-vasculară din endomisium

formează peretele contractil al inimii.

 Unitatea morfo-funcţională a ţesutului muscular striat cardiac este fibra musculară striată
cardiacă.

 Aceasta are formă cilindrică, cu capetele ramificate, prin intermediul cărora fibrele vin în
contact.

 Diametrul fibrelor este de 14 , iar lungimea de 50-100 .

 Structura histologică a fibrei musculare striate cardiace
 Fibrele musculare striate cardiace sunt formate din:
 sarcolemă

 sarcoplasmă

 nucleu.

Sarcolema

 Prezintă structură similară fibrei musculare striate scheletale.

 La extremităţile fibrelor, sarcolema formează benzi groase, omogene, numite
discuri intecalare sau strii scalariforme.

 Discurile intercalare sunt asocieri de joncţiuni intercelulare.

 Nu toată suprafaţa discului conţine joncţiuni.
 În raport cu axul lung al fibrei, discurile intercalare prezintă două porţiuni:
 transversală, cu rol de solidarizare a fibrelor musculare striate cardiace:
 fascia adherens, cu rol de ancorare pentru filamentele de actină ale
sarcomerelor terminale
 macula adherens, care previne disocierea celulelor cardiace în timpul
contracţiei.

 longitudinală, răspunzătoare de conducerea intercelulară.( joncţiuni de

comunicare de tip gap. Aceste joncţiuni permit comunicarea ionică între
celule, transformând miocardul intr-un sinciţiu funcţional)

Discurile intercalare- ME

 Sarcoplasma conţine:
 organite citoplasmatice comune:
 mitocondrii,
 Ap. Golgi,
  reticul endoplasmic modificat sub forma reticulului sarcoplasmic. În fibrele
cardiace există structuri numite diade, formate dintr-o cisternă terminală şi
un sistem transversal.
 Organitele comune se dispun în jurul nucleului într-o zonă numită fusul
sarcoplasmic axial.
 incluziuni citoplasmatice de glicogen şi lipide;
 nucleul, alungit, cu capete rotunjite, eucrom.
 “organite specifice”, miofibrilele.

 Miofibrilele se dispun sub formă de fascicule longitudinale, adesea fiind ramificate şi

anastomozate.

 Sunt formate din sarcomere.

 Microscopia electronică descrie miofibrilele formate din miofilamente de actină şi

miozină.

 Contracţia musculară se desfăşoară similar cu contracţia fibrei musculare striate

scheletale.

 O particularitate a miocitelor atriale o constituie prezenţa unor granule situate în

sarcoplasma perinucleară.
 Aceste granule conţin doi hormoni polipeptidici: factorul natriuretic atrial(
FNA) factorul natriuretic cerebral( FNC)

 Ambii hormoni au acţiune diuretică şi inhibă secreţia de renină în rinichi, precum şi

secreţia aldosteronului în glanda suprarenală. Hormonii au şi acţiune de relaxare a
musculaturii netede vasculare.

Ţesutul nodal sau sistemul excitoconductor

 Asigură contracţia autonomă şi ritmică a inimii.

 Realizează legătura anatomică şi funcţională între atrii şi ventricule.
 Conţine fibre musculare numite şi celule conducătoare cardiace sau fibre Purkinje.
Citoplasma acestor fibre conţine cantităţi mari de glicogen.
 Aceste celule sunt grupate în noduli, reţele sau fascicule( nodulii sino-atrial şi
atrio-ventricular, fasciculul Hiss, reţeaua Purkinje).
 În coloraţia hematoxilină-eozină, aceste celule sunt mai mari decît fibrele cardiace
obişnuite şi se colorează palid eozinofil.

 INFARCTUL MIOCARDIC- întreruperea circulaţiei sanguine în miocard-

ateroscleroza a coronare.

 Simptomatologia
 Localizare
 Intindere
 Durată- peste 20 min- modificari ireversibile

 Repararea
 Capacitate redusă
 Ţesut conjunctiv
Sinteza cursului

 Ţesuturi musculare striate

 De tip scheletal
 Sarcolema – celule satelite
 Sarcoplasma
 Miofibrile - Proteine contractile fundamentale, reglatoare,
structurale
 Nuclei
 Ţesuturi musculare striat scheletal şi ţesutul conj – muschiul ca organ
 De tip cardiac
 Sarcolema- discuri intercalare
 Sarcoplasma
 Miofibrile - Proteine contractile fundamentale, reglatoare,
structurale
 Nucleu
 Secretia FNA şi FNC
 Sistemul excitoconductor

Muşchi striat scheletal- hematoxilină ferică Heidenheim

Muşchi striat scheletal- HE
Muşchi striat scheletal- HE
Muşchi striat scheletal- HE
M uşchi cardiac- hematoxilină ferică Heidenheim
Muşchi cardiac- albastru de toluidină
Muşchi cardiac- HE
Muşchi cardiac- HE
Muşchi cardiac- HE