Sunteți pe pagina 1din 10

BIOCHIMIE

TERMOGENEZA SI TERMOLIZA
TERMOREGLAREA

Cheltuieli legate de termoreglare reprezinta cheltuielile energetice pentru mentinerea constanta a


temperaturii interne a corpului la un nivel de 36,5-37ºC (prin mecanismul de termoreglare).

Termoreglarea totalitatea mecanismelor prin care temperatura corpului se mentine constanta oricare ar fi:

 modificarile termice ale mediului ambiant; in zona de neutralitate termica (18-22ºC) organismul nu
consuma energie pentru a pastra constanta temperatura interna; cind temperatura exterioara difera de
temperatura zonei de neutralitate termica, mentinerea temperaturii interne implica o cheltuiala de
energie suplimentara, necesara asigurarii contractiei musculare (lupta impotriva frigului) sau
evaporarii apei de la suprafata corpului (lupta impotriva caldurii).
 activitatea fizica a subiectului.

In conditii normale reglarea temperaturii se realizeaza printr-un mecanism de control de tip feed-back:

 cresterea temperaturii centrale declanseaza mecanismele de pierdere (termoliza)


 scaderea temperaturii centrale stimuleaza mecanismele de producere si conservare a caldurii
(termogeneza)

Reglarea temperaturii corpului are la baza un act reflex ce implica:

 receptori termici cutanati (Ruffini pentru cald si Krause pentru rece);


 cai nervoase aferente (senzitive);
 centrii termoreglatori: centrul parasimpatic din hipotalamusul posterior care controleaza termogeneza si
centrul simpatic din hipotalamusul anterior, care controleza termoliza;
 cai nervoase eferente
 mecanisme efectoare: metabolismul energetic tisular, transpiratia, tahipneea, reglarea diamentrului
vascular cutanat, radiatie, convectie, conductie

Fig.1 Arcul reflex al reglarii temperaturii

1
BIOCHIMIE
TERMOGENEZA SI TERMOLIZA

Fig. 2 Componentele arcului reflex al reglarii temperaturii

Temperatura normala a organismului adult, in functie de locul masurarii este: 37 ° C in axila, 37,5 ° C in
cavitatea bucala, 37,5 ° C- 38 ° C in rect, in vagin

Temperatura normala este mai ridicata seara in jurul orei 17 si la femei in timpul ovulatiei.

Termogeneza - este un mecanism chimic ce se realizeaza prin :

1) cresterea metabolismului bazal al tuturor celulelor corpului (depinde de hormonii tiroidieni in primul
rind);
2) activitatea musculara;
3) efectul metabolic al altor hormoni (STH, testosteron);
4) stimularea simpatica;
5) intensificarea reactiilor metabolice celulare prin cresterea insasi a temperaturii

Cei mai mari producatori de caldura din organism sint: muschii scheletici, ficatul, organele abdominale si
creierul. Pielea, tesutul celular subcutanat si mai ales grasimea cutanata au rolul de a proteja corpul de
pierderile excesive de caldura.

Producerea de caldura este explicata prin:

1) frison: in hipotalamusul posterior se afla centrul primar al frisonului care este inhibat de catre
neuronii sensibili la cald din hipotalamusul anterior si excitat de catre scaderea temperaturii
cutanate. Activarea acestui centru este urmata de transmiterea unor semnale activatoare ritmice la
neuronii motori din coarnele anterioare ale maduvii cu cresterea tonusului muscular; oscilatiile
reflexe de feed-back determinate de intinderea fusurilor musculare determina contractiile repetitive
caracteristice frisonului, cu cresterea producerii de caldura de 6-7 ori.
2) activarea sistemului nervos vegetativ simpatic cu producerea de noradrenalina si adrenalina care:
a) cresc imediat rata metabolica celulara cu termogeneza chimica a carei intensitate depinde de
cantitatea de tesut adipos brun, bogat in inervatie simpatica si mitocondrii specializate care
realizeaza decuplarea fosforilarii oxidative cu eliberarea energiei sub forma de caldura in dauna
producerii ATP;

2
BIOCHIMIE
TERMOGENEZA SI TERMOLIZA
b) modifica metabolismul energetic producind eliberarea de AG si determinind glicogenoliza;
c) determina vasoconstrictie cutanata → dirijeaza singele din teritoriile superficiale in teritoriile
profunde (muschi).
3) activarea de TRH hipotalamic cu cresterea nivelului hormonilor tiroidieni (mecanism care necesita
insa citeva saptamini pentru a ajunge la maximum de eficienta)

Comenzile motorii si secretorii plecate din hipotalamus determina un raspuns adecvat de mentinere
constanta a temperaturii mediului intern. Expunerea la frig accentueaza termogeneza prin eliberarea de
noradrenalina si adrenalina.

Termoliza - este un proces fizic care se realizeaza prin transmiterea energiei calorice de la nivelul organelor
interne la tegumente si de aici in mediul extern.

Rata de pierdere a caldurii depinde de:

1) viteza cu care caldura este condusa de la organele interne la piele;


2) viteza cu care este eliberata in mediu.

Modalitatile prin care tegumentele transmit caldura catre mediul extern sint:

1) radiatie → transferul de caldura prin aer sau vid, atunci cind temperatura ambianta este mai mica
decit temperatura corpului
2) conductie → transmiterea caldurii catre alte corpuri solide
3) convenctia → transferul de caldura favorizat de curentii de aer, care indeparteaza mereu stratul de
aer cald de la suprafata pielii
4) evaporare → prin transpiratie se pierd 0,58 Kcal /1 g apa evaporata; este cel mai important
mecanism de reglare atunci cind temperatura mediului extern este foarte crescuta.

Tulburarile homeostaziei termice

Mecanismele termoreglarii functioneaza eficient intre anumite limite ale temperaturii corpului 36º-41ºC;
daca aceste limite sint depasite intr-un sens sau altul, mecanismele devin mai putin eficiente si organismul
pierde sau cistiga caldura in functie de temperatura mediului ambient.

Alterarea homeostaziei termice imbraca doua manifestari:

Hipertermie: acumularea de caldura si cresterea consecutiva a temperaturii corpului peste 37,5ºC; poate
imbraca doua aspecte:

1) supraincalzirea → dereglarea echilibrului intre termogeneza si termoliza in conditiile unor mecanisme de


termoreglare normale, dar depasite functional
2) febra → modificarea nivelului de reglare a centrului termic din hipotalamus

Hipotermie: pierderea de caldura si scaderea consecutiva a temperaturii centrale sub 35ºC

3
BIOCHIMIE
TERMOGENEZA SI TERMOLIZA
Fiziopatologia reactiei febrile

Febra este o reactie nespecifica a organismului declansata de conditii multiple: infectii determinate de
virusuri, bacterii, paraziti, boli cu mecanism imun si autoimun, reactia de hipersensibilizare la medicamente,
neoplazii maligne, boli metabolice (criza de guta), boli neurologice (hemoragii sau tumori cerebrale, prin
hipertensiune intracraniana), boli endocrine (criza de feocromicitom sau criza tireotoxica), distrugeri de tesuturi
(traumatisme, infarcte, rabdomioliza), inflamatii specifice (sarcoidoza).

Gradul febrei:

‼ 37° C - 38 ° C stare subfebrila


‼ 38° C - 39 ° C febra moderata
‼ 39 ° C - 41 ° C febra ridicata
‼ peste 41 ° C hipertermie

Fig.3 Impactul modificarii temperaturii normale asupra organismului

Exceptind cauzele ce determina afectarea directa a hipotalamusului: traumatisme cerebrale, tumori cerebrale,
hemoragii intracraniene s-a demonstrat ca in producerea febrei intervin ca factori declansatori substante numite
pirogeni, ce se pot clasifica :

1) pirogeni exogeni: provin din afara organismului afectat; reprezentati de: virusuri, bacterii,
endotoxine ale bacteriilor Gram - / +, endotoxinele A, B, C, D provenite de la Staphylococcus
aureus, polizaharide capsulare, endotoxine, exotoxine, micelii, tuberculina, medicamente
2) pirogeni endogeni: produsi in organism ca raspuns la unii stimuli reprezentati de inflamatie,
infectii, neoplasme; reprezentati de: IL-1, TNFά, IFN-β, IL-6, IL-2, IFN-γ

In general majoritatea pirogenilor exogeni determina febra prin stimularea producerii de citokine pirogene in
celulele organismului, dar exista si exceptii: endotoxina bacteriilor Gram negativ actioneaza direct asupra
4
BIOCHIMIE
TERMOGENEZA SI TERMOLIZA
celulelor endoteliale ale vaselor din SNC, in febra din abcesele sterile sau prin injectare de caolin, acid lisergic,
nu se produc citokine (produc febra prin stimularea directa a oxidarii celulare)

Unele substante endogene: complexele Ag-Ac, metabolitii hormonilor steroizi, acizii si sarurile biliare nu
produc direct febra, ci prin stimularea de citokine pirogene.

Prima etapa in generarea febrei este reprezentata de sinteza si eliberarea pirogenilor endogeni.

Fig.4 Interventia pirogenilor in producerea febrei

La nivelul hipotalamusului anterior exista o retea vasculara foarte permeabila - organul vascular al lamei
terminale (OVLT). Sub actiunea citokinelor pirogene circulante celulele endoteliale ale OVLT elibereaza
metaboliti ai acidului arahidonic, in special PGE2 (prostaglandina) care difuzeaza in hipotalamusul anterior
generind reactia febrila (ridica set-pointul).

O alta ipoteza asupra mecanismului intim al febrei ar fi ca neuronii pot fi direct influentati de substantele
circulante → IL-1 (interleukina) este cel mai puternic dintre pirogenii endogeni, capabila sa determine un
raspuns febril de 39ºC la injectarea a 10-30ng/kg corp.

Cind nivelul de reglare al termostatului hipotalamic se ridica la un nivel superior, temperatura corpului va
reusi in citeva ore sa atinga valoarea unui nou set point - temperatura critica constanta de 37,1ºC la care se
desfasoara toate reactiile metabolice.

5
BIOCHIMIE
TERMOGENEZA SI TERMOLIZA
Deoarece temperatura singelui care iriga centrul hipotalamic este mai mica decit a acestuia, raspunsul normal
al sau este de a actiona in sensul cresterii temperaturii corpului; persoana are senzatia de frig, sint declansate
mecanismele termogenetice si se opreste pierderea de caldura prin vasoconstrictie cutanata.

Atit timp cit exista factorul care a declansat modificarea set point-ului hipotalamic, temperatura corpului este
supusa mecanismelor de reglare de tip feed-back, dar in jurul unei valori superioare.

Comutarea nivelului homeotermic la un nivel superior presupune patru etape successive in evolutia febrei:

1) perioada de latenta care presupune: actiunea pirogenilor exogeni, sinteza pirogenilor endogeni,
modificari functionale asupra termostatului hipotalamic, cu ridicarea nivelului de reglare; clinic se
caracterizeaza prin: piloerectie, vasoconstrictie cutanata, frison
2) perioada de crestere a temperaturii: caracterizata de un dezechilibru temporar dintre termogeneza
si termoliza cu intensificarea mecanismelor termogenetice asemanatoare celor adaptarii fiziologice la
frig; persoana are senzatia de frig, iar frisonul continua pina cind temperatura organismului atinge
valoarea noului set-point.
3) perioada de stare: dureaza atit timp cit noul punct homeotermic este stabilizat, cu restabilirea
echilibrului dintre termogeneza si termoliza, dar posibilitati limitate de termoreglare.
4) perioada de scadere a temperaturii: caracterizata printr-un nou dezechilibru in favoarea termolizei;
cind factorul pirogen a fost indepartat nivelul set point-ului hipotalamic revine la un nivel normal;
scaderea temperaturii se poate realiza:
a) in lisis - lent si progresiv
b) in crisis - rapid si brusc cu vasodilatatie cutanata si transpiratii bogate in electroliti

Fig.5 Etapele evolutiei febrei

Citokinele pirogene, in special IL-1, TNF explica si celelalte manifestari care insotesc reactia febrila:
‼ intensificarea reactiei inflamatorii prin stimularea leucocitozei, chemotactismului, fagocitozei;
‼ intensificarea catabolismului proteic muscular si scaderea apetitului, ceea ce determina scadere
ponderala;

6
BIOCHIMIE
TERMOGENEZA SI TERMOLIZA
‼ modificarea sintezei proteice la nivel hepatic cu aparitia proteinelor de faza acuta;
‼ aparitia profilului endocrin care insoteste reactia febrila cu cresterea ACTH, β-endorfinei, cortizolului
si a catecolaminelor.

Proteina C reactiva
Reprezinta un reactant de faza acuta nespecific, sintetizat de ficat in timpul proceselor acute inflamatorii
ca raspuns la prezenta complexelor imune, bacteriilor, fungilor sau traumatismelor. Testul (valori normale
sangvine < 1mg/dl) este util in:
a) Detectarea infectiilor oculte;
b) Diagnosticarea afectiunilor inflamatorii (poliartrita reumatoida);
c) Diagnosticarea afectiunilor autoimune;
d) Postoperator;
e) Monitorizarea raspunsului terapeutic;
f) Evaluarea extensiei sau reinfarctizarii dupa infarctul miocardic acut.
In inflamatiile acute, nivelul proteinei C reactive creste mai rapid si mai intens decit cel al vitezei de
sedimentare a hematiilor (VSH), dar revine la valori normale intr-un timp mai scurt. Nivelul proteinei C
reactive poate atinge valori maxime la 1-3 zile de la debutul unui infarct miocardic (permite efectuarea
diagnosticului diferential cu angina pectorala). Postoperator, nemodificarea nivelelor proteinei C reactive
dupa 7 zile indica de obicei infectii sau infarcte pulmonare.
Pot scadea nivelele proteinei C reactive: consumul moderat de alcool, scaderea ponderala,
suprasolicitarea fizica, administrarea de statine, fibrati.
Nivele crescute ale proteinei C reactive apare la pacientii cu HTA, IMC ridicat, sindrom metabolic,
diabet zaharat, infectii cronice, inflamatii cronice.
AINS, AIS pot determina teste fals negative datorita efectelor supresoare asupra inflamatiei.
Alfa 1 antitripsina
Proteina de faza acuta sintetizata hepatic si eliberata in circulatia sangvina, cu rol de a inactiva o serie de
enzime, cea mai importanta fiind elastaza (produsa de neutrofile in cadrul procesului inflamator).
Nivele crescute in: inflamatie acuta, inflamatie cronica, infectie, stres, tiroidite.
Nivele scazute: sindrom de detresa respiratorie neonatala, ciroza (la copii), nivel scazut al proteinelor
Principalele simptome clinice care insotesc febra sint: anorexia, mialgia, atralgia, oboseala.
serice (sindrom nefrotic, malnutritie, cancer in stadiu terminal, enteropatie cu pierdere de proteine.

Semnificatia biologica a reactiei febrile

Efecte pozitive (benefice) Efecte negative (daunatoare)


 intensificarea reactiei inflamatorii* ‼ aparitia dezechilibrelor hidro-electrolitice prin transpiratii
 intensificarea raspunsului imun specific: intense;
 creste activarea limfocitelor T-helper ‼ scadere ponderala prin hipercatabolism si anorexie
 creste sinteza de interferon ‼ adaptare din partea aparatului cardio-vascular si
 creste proliferarea limfocitelor B respirator - cresterea cu un grad a temperaturii determina
 creste sinteza de anticorpi cresterea frecventei cardiace cu 15 batai/minut; reactia
 fragilizarea membranei virusurilor, febrila poate fi insotita de extrasistole determinate de
scaderea proliferarii virale si toxine sau de degenerescenta miocardului prin febra de

7
BIOCHIMIE
TERMOGENEZA SI TERMOLIZA
bacteriene (rinovirusurile lunga durata; de asemenea apare cresterea debitului
isi opresc proliferarea la temperatura de cardiac si tahipnee. Acest efect adaptativ, care presupune
peste 37,5ºC) cresterea consumului cardiac de oxigen, este daunator la
persoanele cu afectiuni cardiace si respiratorii
preexistente, la care febra poate fi un factor adjuvant in
decompensarea bolii cardiace.
‼ scade hematoza la nivel pulmonar - factor care limiteaza
intensificarea metabolismului general
‼ scaderea secretiilor digestive cu consecinte asupra
activitatii motorii (constipatie) si absorbtiei
‼ creste rata metabolica si utilizarea de oxigen si scade
functia detoxifianta renala, ceea ce favorizeaza acidoza
metabolica
‼ imunodepresie (temperaturi foarte mari)
‼ cefalee - temperatura crescuta determina: aparitia
edemului cerebral datorita vasodilatatiei si a hipoxiei
cerebrale
‼ la virstele extreme consecintele pot fi mai grave: scade
pragul pentru convulsii, pot sa apara delir, confuzie

* Inflamatia este un proces patologic complex care include: fenomene alterative (distructive), fenomene
reactionale vasculoexudative, fenomene reparatorii. Reprezinta:

 un mecanism nespecific de aparare-raspuns a organismului la o agresiune de origine neimunitara


(fizica, chimica, biologica) si imunitara avind unele elemente comune cu infectia si alergia;
 reactivitatea structurilor organismului tradusa prin: cresterea calibrului si permeabilitatii vaselor mici,
scaderea vitezei de circulatiea singelui (staza), modificari de hemostaza (coagulare intravasculara),
modificari celulare leucocitare ( marginatie, diapedeza, migrarea leucocitelor, fagocitoza), constituirea
exudatului inflamator

Supraincalzirea

Este o forma de hipertermie caracterizata prin faptul ca termogeneza depaseste termoliza, dar in care
mecanismul termoreglator este normal, dar depasit functional; se produce de obicei in conditii care asociaza
cele doua mecanisme:

a) activitate musculara intensa in mediu cald si umed, fara vint, deci fara posibilitati de convectie
(maratonistii, muncitorii din siderurgie);
b) hipersecretie de hormoni catabolizanti care intensifica metabolismul energetic si care impiedica
termoliza prin vasoconstrictie (criza tireotoxica, criza de feocromocitom);
c) stresul emotional, prin activitatea hormonilor de stres;

8
BIOCHIMIE
TERMOGENEZA SI TERMOLIZA
d) substante stimulatoare ale SNC tip amfetamina, cafeina si substante care inhiba secretiile, inclusiv cea a
glandelor sudoripare (parasimpatolitice - atropina, butilscopolamina, otilonium );
e) leziuni sau sectiuni medulare la nivel cervical sau toracal care determina imposibilitatea secretiei
sudorale;
f) deshidratarea hipernatremica hipertona, care face imposibila termoliza prin evaporare.

Supraincalzirea conduce initial la declansarea mecanismelor de termoliza: vasodilatatie cutanata si


transpiratii; pacientul prezinta senzatie de caldura si intensificarea activitatii respiratorii (tahipnee) si cardiace
(tahicardie). Ulterior, datorita vasodilatatiei si hipovolemiei apar: hipotensiune arteriala, oligourie, cefalee,
crampe musculare, colaps.

Daca subiectul se afla intr-un mediu cald si umed (evaporarea este ineficienta), fara vint (convectie
ineficienta) dezvolta socul termic: cresterea rapida a temperaturii, tahicardie, hipotensiune, icter, necroza
tubulara acuta, cefalee, delir, coma.

Hipertermia maligna

Afectiune determinata genetic - proces de rabdomioliza acuta la pacientii cu o afectiune genetica musculara
(miopatia Evans, sindromul King- Denborough), asimptomatica; rudele acestor pacienti au, de regula, valori
crescute ale creatin-fosfokinazei serice, fara manifestari clinice.

Din punct de vedere clinic, starea de hipertermie maligna apare la pacientii cu afectiunea musculara genetica
cu ocazia administrarii unor anestezice volatile de tipul halogenilor (halotan) sau dupa suxametoniu. Primul
simptom care apare este spasmul maseterilor; manifestarea majora consta in cresterea rapida a temperaturii
(peste 42ºC) pacientului cu tahicardie, aritmie cardiaca grava, cianoza, rigiditate musculara.

Determinarile biochimice de laborator evidentiaza: hiperkaliemie, hiperfosfatemie, hipocalcemie ca urmare


a lizei celulelor musculare. Valorile creatin-fosfokinazei cresc, atingind un maximum la doua trei zile de la
accidentul hipertermic.

In urma rabdomiolizei se produce mioglobinemie si mioglobinurie ce poate duce la exitus prin insuficienta
renala acuta.

Mortalitatea in sindromul de hipertermie maligna este de 70%.

Hipotermiile

Reprezinta scaderea temperaturii centrale sub 35ºC datorita: scaderii termogenezii, intensificarii termolizei,
asocierii ambelor mecanisme (mai frecvent)

Clasificare:

1) fiziologice:
a) hibernatia naturala la animale

9
BIOCHIMIE
TERMOGENEZA SI TERMOLIZA
b) hipotermiile usoare ale batrinilor datorita scaderii metabolismului general si posibilitatilor de
termogeneza si ale nou-nascutilor la care mecanismele termogenetice sint imature si termoliza este
exagerata datorita suprafetei corporale mari in raport cu greutatea
2) patologice:
a) accidental prin imersia corpului in apa rece
b) consum de alcool la care se adauga expunerea la frig → alcoolul determina deprimarea SNC-ului
(scade termogeneza) si vasodilatatie periferica (creste termoliza)
c) diferite conditii: soc, arsuri, inanitie, care fac imposibila termogeneza mai ales la grupele de
pacienti cu risc (alcoolici, hipotiroidieni, nou-nascuti)
d) induse medical: se utilizeaza ca adjuvante ale anesteziei in interventiile chirurgicale pe cord sau pe
vasele mari, care ar necesita oprirea circulatiei pentru o perioada mai lunga de timp; hipotermia
reduce metabolismul energetic la 1/6 din cel normal, ceea ce scade necesarul de oxigen si formarea
de acid lactic este posibil un stop cardiac prelungit fara riscul unor leziuni celulare ireversibile.

Manifestarile hipotermiilor depind de intensitatea lor: astfel hipotermiile usoare sint insotite de mecanisme
adaptative pentru a normaliza temperatura:

1) cresterea activitatii simpatice cu tahicardie, vasoconstrictie cutanata si cresterea secundara a


debitului cardiac;
2) tensiunea arteriala creste progresiv si apare hiperventilatia;
3) creste fluxul urinar;
4) in citeva ore apare deshidratarea si hemoconcentratia determinate de trecerea apei in sectorul
intracelular, datorita leziunilor membranei celulare.

10