Cuprins

1. Introducere…………………………………….……………………………………………….2
2. Surse generatoare de ameninţare şi conceptualizarea ameninţărilor la începutul secolului
XXI……………………………………………….………………………………………………3
3. Dificultăţi contemporane generatoare de ameninţare………………………………………….4
4. Tipologia şi fizionomia ameninţărilor la adresa securităţii României şi principalele coordonate
ale acestora……………………………………………………………………………………….6
5. Ameninţări transfrontaliere caracteristice noului mileniu……………………………………11
6. Corupţia – ameninţare la adresa securităţii naţionale…………………………………………16
7. Concluzii………………………………………………………………………………………18
8. Bibliografie……………………………………………………………………………………20

1
 1. Introducere
Transformările produse în mediul internaţional de securitate în ultimul deceniu, cu
precădere în ultima sa perioadă, au făcut ca atenţia comunităţii internaţionale să se îndrepte către
clarificarea unei viziuni care să contribuie la o consolidare a păcii şi securităţii mondiale, deci la
reducerea stărilor conflictuale de orice natură, implicit, la reducerea, până la eliminare, acolo
unde este posibil, a cauzelor ce le generează. Această viziune presupune, în esenţă, identificarea
la scară globală a vulnerabilităţilor, a posibilelor riscuri şi ameninţări ce ar putea conduce la
apariţia unor surse de instabilitate sau agravarea unora deja existente.
Un element important este însoţirea procesului de identificare a acestora de către analize
care să permită crearea de instrumente necesare realizării practice a acestei viziuni, astfel încât să
se obţină o stare de stabilitate solidă, la diferite niveluri (global, regional sau naţional) şi să
împiedice, totodată, apariţia unor surse noi de ameninţare. Este de presupus că acest proces va
căpăta anvergură, atât în dimensiunea sa spaţială, cât şi în cea temporală, implicând resurse,
strategii multiple şi acţiuni diversificate, în concordanţă cu natura surselor majore de
instabilitate.
Eforturile depuse de comunitatea internaţională pentru instaurarea păcii în Balcani,
Orientul Mijlociu şi Africa sunt concludente. Evidente sunt extinderea sistemului de apărare şi
securitate al Alianţei Nord Atlantice (NATO), restructurarea şi adaptarea organizaţiei potrivit
noilor realităţi, eforturile Uniunii Europene (UE) de a dezvolta un model de gestionare a
dinamicii de securitate la scara întregului continent, aceasta fiind chemată să exporte securitate şi
stabilitate. În acest context, multitudinea problemelor de securitate pe care statele şi le-au propus
să le rezolve a condus la creşterea numărului organismelor internaţionale implicate şi la
perfecţionarea mecanismelor de lucru în gestionarea crizelor. Rezultatele activităţii lor au fost
relevante: s-au diminuat riscurile şi ameninţările, deşi nu au fost eradicate conflictele armate.
Principalele zone de insecuritate au fost incluse în procesele de stabilizare, dar nu întotdeauna
rezultatele au fost cele scontate. Efectele globalizării au început să se resimtă.
Economia mondială după o perioadă apreciabilă de reflux s-a revigorat. În schimb,
ameninţările transnaţionale (terorismul, migraţia şi traficul de droguri şi materiale strategice,
crima organizată), profitând de permeabilitatea frontierelor are mai multe şanse de a se propaga
la scară planetară.

2
 2. Surse generatoare de ameninţare şi conceptualizarea ameninţărilor
la începutul secolului XXI
Fie că se referă la lezarea drepturilor fundamentale ale statelor sau a sistemelor de
securitate, percepţia transpunerii în fapte a obiectivelor ameninţării rămâne aceeaşi, încadrând-o
în rândul pericolelor virtuale, lucruri ce determină întodeauna apariţia unor replici necesare
contracarării efectelor negative în planul securităţii pe care ameninţările le generează. Situaţia
devine gravă când acestea sunt supradimensionate. Poate fi iniţiată o reacţie în lanţ, greu de
controlat, în care binomul newtonian „acţiune - reacţiune” se poate multiplica până la distrugerea
sistemului care l-a generat. Această atitudine poate fi mai des generată de ameninţările
asimetrice, concept ce semnifică „... ameninţarea reieşită din posibilitatea de a întrebuinţa
mijloace sau metode diferite pentru a lovi sau neutraliza punctele forte ale unui adversar
exploatând slăbiciunile sale în scopul de a obţine un rezultat disproporţionat ” .
Conceptul de „ameninţare”, remarca sociologul german G. Bechmann, devine o funcţie
de alarmă în raport cu reprezentarea nesiguranţei. Conştientizarea riscurilor şi pericolelor
facilitează transformarea acestora în ameninţare. Ameninţările şi, în mod deosebit înţelegerea
esenţei acestora, au cunoscut în timp abordări diferite. Investigaţiile ştiintifice din ultima vreme
acordă o mare atenţie acestei problematici având în vedere faptul că ameninţările sunt într-o
permanentă schimbare de formă1.
Acceptarea sau neacceptarea ameninţărilor nu poate fi făcută fără a cunoaşte dimensiunile
multiple ale acestora şi în primul rând cea socială şi temporală. În felul acesta ameninţările se
subsumează caracteristicilor societăţii moderne. Creşterea complexităţii şi necesităţii luării în
calcul a posibilelor stări viitoare duce cu necesitate la dezvoltarea unor structuri sociale capabile
să opereze cu un grad ridicat de incertitudine şi nesiguranţă.
Întâlnim astăzi noţiuni precum: „ameninţare cu forţa” (acţiunea prin care un sat sau mai
multe state săvârşesc acte politice, economice, militare sau de altă natură, cu scopul de a impune
altui stat sau altor state să renunţe la deplina exercitare a drepturilor şi atributelor suverane) sau
„ameninţarea militară externă”, pe care analiştii o înteleg ca fiind ameninţarea ce priveşte
securitatea pe plan militar şi a cărei sursă se situează în afara frontierelor naţionale. Ea poate să
aibă ca origine „revendicări teritoriale, o ingerinţă în problemele interne ale unei ţări, prezenţa

1
Gl.bg. (r) G.Creţu – Riscuri la adresa securităţii naţionale, Ed. Sylvi, Bucureşti 2006, p.219-220

3
unor focare de conflict armat îndeosebi aproape de frontierele unui stat sau de cele ale aliaţilor
săisau desfăşurarea şi amplificarea puterii grupărilor de forţe susceptibile de a bulversa echilibrul
de forţe existent în zonă ”.
În planul abordării problematicii securităţii există tendinţa de a considera sinonimi,
acordânduli-se aceeaşi valoare, termenilor de pericol, risc, ameninţare, vulnerabilitate. Pentru a
evita eventualele neînţelegeri, considerăm că noţiunea de ameninţare este individualizată de
existenţa unui autor care o proferează, având un scop şi un obiectiv pe care îl urmăreşte.
Acţiunea este evident direcţionată asupra unui subiect bine determinat.
3. Dificultăţi contemporane generatoare de ameninţare
Buna funcţionare, în condiţii de normalitate, a statului de drept, privită ca un deziderat şi
împlinire, exprimă profunde valenţe pozitive, după cum polul său opus, starea de anormalitate,
ce-i creează dificultăţi, este expresia valenţelor negative.
Faptele şi evenimentele care pot potenţa dezvoltarea unor riscuri la adresa existenţei
statului de drept, transformându-le în ameninţări pot fi:
- incapacitatea statului de a asigura un nivel minim de trai cetăţenilor şi de a gestiona
situaţiile în care se află în joc drepturile omului;
- posibilitatea separaţiei şi agravării conflictului între valorile ordinii publice şi ale
statului de drept în procesul aplicării legii;
- împuternicirea discreţionară a organelor administraţiei prin delegarea în favoarea lor a
atribuţiilor normative;
- tendinţa de proliferare a drepturilor omului, de instituţionale a acestora, pentru care nu
există posibilităţi de realizare în fapt;
- excesul de independenţă şi autodisciplină al puterii judecătoreşti;
- dezamăgirea aşteptărilor societăţii faţă de drept;
- exercitarea unor împuterniciri discreţionare în domeniul secretului oficial şi al
informaţiei publice;
- imunităţile excesive referitoare la ofensa adusă autorităţii;
- libertarea restrânsă de exprimare, barierele legislative, privilegiile şi imunităţile
parlamentare.
Aprecierea în lista factorilor care generează ameninţărila adresa securităţii în ţările aflate
în tranziţie şi care este pe deplin valabilă şi pentru România poate fi completată cu: dereglare

4
normativă şi anarhic-normativă; eşecul transpunerii în realitate a garanţiilor drepturilor
cetăţeneşti; elaborarea neglijentă a legislaţiei în vigoare; avalanşe de reglementări
guvernamentale, de multe ori, încâlcite, incoerente.
Apreciem în prezent, ca pericole, ameninţări şi chiar agresiuni la adresa securităţii
naţionale: declinul economic naţional; marile costuri sociale generate de tranziţia spre economia
de piaţă care favorizează amplificarea unor acte antisociale (crima organizată, corupţia);
nesiguranţa socială, anemia morală, insubordonarea faţă de legi; penetraţia culturală; tendinţa de
discreditare sau înlocuire a unor valori autentice autohtone; exercitarea unor acţiuni
manipulatorii asupra populaţiei de către grupuri de interese ce acţionează în mass-media;
alimentarea unor imagini deformate şi nefavorabile a României în străinătate; acţiunile
segregaţioniste, separatiste, de enclavizare a unor zone şi de federalizare a ţării; folosirea
minorităţilor etnice ca vector în promovarea unor politici revizioniste sau avansarea unor
revendicări teritoriale; slăbirea coeziunii psihice a societăţii româneşti, ca urmare a consumării
energiilor în preocuparea de adaptare la procesele tranzitorii în desfăşurare; extinderea la scară
de masă a corupţiei, combinată cu dezvoltarea unor activităţi economic-financiare paralele;
apariţia unor structuri de putere subterane, organizate după principii mafiote şi racordarea
acestora la reţelele internaţionale ale crimei organizate.
Nu trebuiesc omise posibilele agresiuni non-violente indirecte care pot îmbrăca forme ale
presiunilor politico-diplomatice, acţiunilor agresive economico-financiare şi tehnologice,
psihologice, informaţionale.
Trebuie să remarcăm, în cazul României, ca şi al altor state, faptul că în timp ce riscurile,
pericolele, ameninţările şi posibilele agresiuni din domeniul militar2 se diminuează, cresc
vertiginos cele din segmentele economic, cultural, social, ecologic, psihologic, informaţional,
etc. Calea graduală de la factorii de risc spre stadiul de pericol, ameninţare sau agresiune armată
poate fi străbătută uneori destul de rapid, în împrejurări ce pot fi mai mult sau mai puţin
favorizate de: interesele şi rivalităţile marilor puteri în legătură cu Europa Centrală, de Est şi
zona Balcanilor, configurarea noului sistem de securitate european şi mondial, evoluţia situaţiei
geopolitice a României, capacitatea societăţii româneşti de a depăşi dificultăţile cu care se
confrunţă şi de a-şi pune în valoare virtuţile europene.

2
T.Repciuc, Consideraţii privind conceptul de Sistem al securităţii naţionale, ISPAIM, Ed. Militară, Buc., p.61-67

5
 4. Tipologia şi fizionomia ameninţărilor la adresa securităţii României şi
principalele coordonate ale acestora
Mutaţiile produse în mediul de securitate internaţional a determinat schimbări majore în
formele de manifestare a ameninţărilor la adresa securităţii naţionale.
Ameninţările interne sunt considerate a fi toate actele, acţiunile şi manifestările ostile
îndreptate împotriva ordinii constituţionale. Într-o accepţiune generală, acestea reprezintă forme
de luptă mascată, adoptate de către elementele antisociale, duşmănoase, în folosirea unor metode,
procedee şi tehnici de luptă terorist-diversioniste pentru atingerea scopului propus, de regulă,
destabilizarea, intimidarea, distrugerea, desfăşurate în timp şi spaţiu cu personal instruit, cu
mijloace adecvate şi deosebit de ediciente din punct de vedere tehnic. Acţiunile ostile interne
încorporează o gamă largă de manifestări desfăşurate, în interiorul frontierelor ţării, îndreptate
împotriva valorilor democratice sau a celor fundamentale ale statului, ori pentru revizuirea
frontierelor, iar uneori pentru obţinerea controlului asupra unor suprafeţe limitatedin interiorul
ţării3. Acţiunile de prevenire şi combatere trebuiesc adaptate amplorii spaţiale şi temporale a
ameninţărilor, asigurându-se limitarea efectelor în palnul securităţii, precum şi funcţionarea
statului de drept potrivit valorilor consacrate.
În plan intern, ameninţările la care trebuie să facă faţă securitatea internă se manifestă, în
special, prin diverse forme pe care le ia criminalitatea: trafic de droguri, furturi, fraude
economice şi informatice, crimă organizată, corupţie etc. Condiţiile interne ce favorizează
apariţia şi proliferarea ameninţărilor neconvenţionale la adresa securităţii sunt date de următorii
factori: economic, social, politic şi legislativ.
În plan economic, menţinerea la un nivel ridicat al infracţiunilor economice grave
(contrabandă, evaziune fiscală, delapidare, gestiune frauduloasă), instituţionalizarea unor
programe economice păgubitoare în domeniul privatizării, restructurarea sectoarelor industriale
(minerit, industria chimică, a construţiilor de maşini) şi agricultură, precum şi reglementarea
defectuoasă a unor activităţi economice cum sunt TVA, accizele, subvenţionarea unor produse
sau servicii, acordarea de reeşalonări la plata obligaţiilor către stat, reprezintă factori favorizanţi
ai apariţiei şi dezvoltării activităţilor de crimă organizată. La acestea se adaugă gravele fraude
din domeniul comercializării produselor petroliere, nerepatrierea valutei din activitatea de export,

3
G.Creţu, Tipologia factorilor de risc la adresa securităţii naţionale, Editura Academiei Trupelor de Uscat, Sibiu,
1998

6
expatrierea unor sume în valută prin invocarea importului de know-know, servicii externe,
menţinerea la un nivel ridicat a incidentelor de plată prin cecuri, bilete la ordin etc.
Este de remarcat totodată că, dinamismul fără precedent al cadrului general de dezbatere
de la nivelul societăţii româneşti, a generat şi o serie de noi pericole cu grade potenţiale diferite,
dar la fel denocie, prin efectele pe care le generează, la adresa bunului mers al societăţii,
respectiv:
- reacţiile ezitante ale unor instituţii ale statului în faţa tendinţelor de acutizare a
criminalităţii şi perturbării ordinii publice cu efecte directe în planul scăderii coeziunii şi
solidarităţii sociale;
- creşterea tot mai pronunţată a diferenţei dintre categoriile de populaţie în ceea ce
priveşte nivelul de trai;
- nerespectarea normelor ecologice şi de protecţie a mediului, favorizându-se apariţia
unor catastrofe naturale;
- emigrarea specialiştilor din diferite doemnii de vârf, fenomen ce afectează semnificativ
potenţialul de dezvoltare al societăţii româneşti.
În plan politic, condiţiile de apariţie şi proliferare a ameninţărilor neconvenţionale sunt
date de:
- inconsecvenţa în stabilirea unor obiective economice prioritare, lipsa de strategie pentru
crearea unui sistem financiar adaptat economiei de piaţă;
- interesul politic în acapararea unor domenii economice profitabile;
- protejarea unor interese de grup prin îngrădirea activităţilor economice faţă de grupurile
economice adverse;
- încheierea unor tratate, convenţii prin care se acceptă facilităţi vamale şi de import, faţă
de unele mărfuri în detrimentul produselor româneşti;
- instituţionalizarea corupţiei prin atragerea sau adoptarea unor reglementări normative
care anulează fraude sau care permit efectuarea unor practici economice şi concurenţă neloială.
Condiţiile date de domeniul legislativ, referitoare la apariţia şi proliferarea fenomenului
descris sunt date de:
- instabilitatea unor reglementări juridice, asociate cu inconsecvenţa aplicării legilor şi
procedurilor legislative existente;

7
 - lacunele şi incoerenţa unor dispoziţii legale, concretizate în lipsa sau ambiguitatea
reglementării anumitor aspecte, tratarea prin aceleaşi legi ori în legi diferite a unor infracţiuni sau
contravenţii fără să existe o delimitare clară între ele, modificarea consecventă a unr acte
normative, toate acestea fiind de natură să creeze confuzii şi interpretări diferite în aplicarea
legii;
- existenţa unor dispoziţii legale sau procedurale penale care limitează posibilităţile de
acţiune ale organelor de cercetare;
- abrogarea unor reglementări, creându-se viduri legislative, care au condus la scăderea
autorităţii organelor abilitate cu aplicarea şi respectarea legii, concomitent cu efectuarea
finalităţii actului de justiţie;
- deficienţe de percepţie şi de implementare a legislaţiei specifice referitoare la
informaţiile clasificate.
Analizele făcute în ultima perioadă în acest domeniu au determinat modificări
semnificative în domeniul riscurilor şi pericolelor care ameninţă statul român. În acest sens, s-a
semnalat prezenţa ameninţărilor de natură socială, etnică, religioasă, crima organizată, terorism
care pot crea noi tipuri de provocări la adresa securităţii naţionale.
Slăbiciunile interne ale statului în perioada de tranziţie şi de aplicare a reformei sociale par
a fi cele mai periculoase pentru societate. Îngrijorătoare sunt tendinţele de restauraţie, recesiunea
economică, dezordinea şi insecuritatea socială, şomajul, corupţia, crima organizată, terorismul,
migraţia ilegală, acţiunile separatiste, proliferarea fără precedent a sectelor religioase 4etc.
Acestora li se adaugă fenomenele şi practicile circumscrise sferei agresiunii psihologice şi
informaţionale a căror scop este orientat spre dezinformare, dezorientare, descurajare şi
manipulare a populaţiei şi factorilor de decizie, având ca urmare slăbirea rezistenţei psihice şi
morale, dezorganizarea activităţii unor structuri statale, inducerea nesiguranţei şi confuziei în
societate, subminarea activităţii organelor legitime ale puterii şi inducerea în eroare a opiniei
publice, etc.
Cele prezentate conduc la deprecierea calităţii mediului social, la exacerbarea
manifestărilor specifice luptei pentru existenţă, la proliferarea inculturii şi a unei accentuate crize
a valorilor şi moralităţii. Pe acest fond se proliferează dezordinea şi anarhia socială, se

4
Lucian Dumitru DÎRDALĂ, Andrei MIROIU, Radu Sebastian UNGUREANU, Manual de Relaţii Internaţionale,
Iaşi, Editura Polirom, 2006, p. 144.

8
diminuează sentimentul identităţii şi demnităţii naţionale, are loc polarizarea şi stratificarea
populaţiei după venituri (unele cu profund caracter ilicit), ceea ce afectează solidaritatea socială
şi naţională. Nu este de neglijat rolul nefast al manipulării opiniilor şi comportamentului
cetăţeanului prin mijloace specifice care, coroboratecu „tensiunile” luptei politice, gravele
dezechilibre sociale şi economice, disensiunile şi confruntările de ordin interetnic şi religios, nu
fac altceva decât să provoace, la nivelul societăţii, un climat de profundă nelinişte.
Ameninţările datorate acţiunilor externe au un spectru larg de manifestare, de la spionaj
din zonele de interes şi până la acţiuni agresive sau acte de agresivitate, urmărind să destabilizeze
ordinea constituţională, să aducă atingere intereselor naţionale şi instituţiilor statului constituite
democratic. Se folosesc procedee şi tehnici terorist-diversioniste pentru atingerea scopului
propus, de regulă, destabilizarea, intimidarea, distrugerea etc., desfăşurate cu personal instruit, cu
mijloace adecvate şi deosebite din punct de vedere tehnic în timp şi spaţiu5.
În paralel cu condiţiile interne se evidenţiază o multitudine de condiţii externe ce
favorizează proliferarea unor acţiuni îndreptate, în mod deliberat, împotriva intereselor de stat,
care folosesc procedee diferite de luptă clasică, vizând atacarea punctelor vulnerabile ale
societăţii civile: expansiunea reţelelor şi activităţilor teroriste; proliferarea şi diversificarea
necontrolată a tehnologiilor şi materialelor nucleare, a armamentelor, agresiunea informaţională
etc.
Dintre factorii externi se detaşează, în principal, următoarele situaţii:
- desfăşurarea unor conflicte militare ori menţinerea unor situaţii tensionate în zonele
adiacente României;
- acţiunile unor organizaţii sau grupuri, desfăşurate în scopul includerii României în sfera
de influenţă, urmărind valorificarea poziţiei geo-strategice şi a potenţialului economic;
- instituirea de către unele organizaţii internaţionale a unor măsuri de embargou pentru
state cu care ţara noastră desfăşoară operaţiuni comerciale sau de la care nu au fost recuperate
creanţe importante;
- evoluţii incerte ale proceselor democratice din ţări vecine sau apropiate (Republica
Moldova, spaţiul ex-iugoslav, Albania, Georgia);
- proliferarea unor tendinţe diversioniste prin nerecunoaşterea tratatelor care stabilesc
actualele frontiere de stat;

5
T.Liteanu, Serviciile de informaţii în structurile statului contemporan, Editura A.N.I., Bucureşti, 2005, p. 63.

9
 - exacerbarea problemei minorităţilor, încercându-se astfel, obţinerea unor privilegii pentru
acestea, în detrimentul altor cetăţeni, acţiuni ce creează tensiuni artificiale;
- perpetuarea fanatismului ideologic religios sau de altă natură;
- amploarea fără precedent a a menifestărilor teroriste internaţionale;
- explozia tehnologiilor informaţionale şi utilizarea tot mai frecventă, în scopuri agresive;
- acţiunile premeditate ce au ca deziderat afectarea credibilităţii şi stabilităţii;
- provocarea deliberată de catastrofe ecologice.
În cadrul ameninţărilor externe se însciu şi practicile protecţioniste, accesul limiat la
capitalurile financiare şi tehnologiile de vârf, prejudecăţile investitorilor străini, practicile
discriminatorii din comerţul cu armament, condiţionarea promovării unor interese vitale ale
statului român de acceptarea unor concesii dezavantajoase şi a unor concesii politice.
Aspectele prezentate sunt completate cu posibilele efecte provocate de revizionismul şi
revanşismul promovat de unele cercuri de peste hotare, care pot da naştere la tensiuni interetnice
şi intoleranţă religioasă, cele mai multe cu un pronunţat caracter artificial, cu scopul vădit al
autonomizării unor zone din teritoriul naţional şi al scoaterii acestora de sub jurisdicţia şi,
ulterior, de sub suveranitatea statului român. De asemenea, nu le putem ignora pe acelea care
derivă din statutul relativ periferic al ţării în cadrul Comunităţii Europene şi din prelungirea,
numai pentru România, a urmărilor Pactului Ribbentrop – Molotov. Aşadar, coroborând întreaga
gamă a ameninţărilor la adresa securităţii naţionale am putea contura tipurile de acţiuni ostile şi
agresiuni cu care ar putea fi confruntat statul român: acţiuni teroriste de amploare, acţiuni
separatiste implicând utilizarea violenţei armate, ameninţările transfrontaliere, corupţia etc.

10
 5. Ameninţări transfrontaliere caracteristice noului mileniu
În cele ce urmează ne propunem să reliefăm doar o parte din ameninţările la adresa
securităţii României, cele cu caracter transfrontalier, ameninţări percepute în baza numeroaselor
analize pe plan intern şi internaţional, din perspectiva apartenenţei ţării noastre la organismele de
securitate europene şi euroatlantice.
• Terorismul şi faptele penale conexe fenomenului terorist
Deşi este greu de acceptat de către lumea civilizată, fenomenul terorist a devenit o
realitate cu implicaţii globale greu de prevenit şi gestionat. Acum el s-a consacrat ca o acţiune
îndreptată împotriva ordinii de drept, deosebit de violentă, desfăşurată în afara şi contra normelor
internaţionale. Cu ajutorul mijloacelor militare şi bazându-se pe elemente de răboi psihologic,
terorismul urmăreşte obţinerea unor avantaje exclusiv sectare, prevalându-se de aşa-zise percepte
religioase, în fond sloganuri scoase din tenebrele istoriei, prin care caută oprească cursul firesc al
societăţii omeneşti spre libertate şi prosperitate.
Evoluţia societăţilor în diversitatea lor confirmă că, la nivel internaţional, s-a produs o
interferare a elementelor de specificitate ale fenomenului terorist cu cele ale crimei organizate,
reprezentată prin:
- mijloacele financiare obţinute de grupările teroriste din comiterea unor activităţi specfice
crimei organizate, care facilitează devoltarea oportunităţilor organizatorice şi operative ale
acestora, precum şi consolidarea şi extinderea structurilor la nivel mondial;
- implicarea terorismului terorismului în activităţile specifice crimei organizate conduce la
generarea unor conflicte de interese grave, pentru a căror rezolvare se folosesc metode ce conduc
la acte săvârşite cu grad sporit de violenţă;
- interferenţa dintre faptele de terorism şi cele care intră în sfera crimei organizate conduce
la creşterea capacităţii de execuţie a acesteia din urmă, fiind determinată şi modelată de accesul
şa infrastructura şi experienţa organizaţiilor teroriste.
Acţiunile teroriste contemporane se înfăţişează sub diferite forme concrete de manifestare,
pornind de la clasicele asasinate, răpiri, atacuri asupra unor clădiri, acte de piraterie, sabotaje,
terorism ecologic, până la noi forme noi de terorism precum cyber terorismul sau terorismul
NBC.
Din punct de vedere al fenomenelor de sorginte teroristă care pot vulnerabiliza România şi
interesele sale naţionale de securitate, enumerăm:

11
 - procesele de transformare şi de modificare a infrastrcturii militare şi instituţionale,
aflate în plină derulare aduc mutaţii la nivelul elementelor sistemului de securitate naţională, iar
gestionarea risclui terorist poate fi influenţată de factorii obiectivi sau subiectivi asociaţi
modificărilor organizatorice şi funcţionale ale acestora;
- infrastructura naţională strategică (telecomunicaţii, transporturi, utilităţi publice) poate
fi un mediu propice vizat de atacurile teroriste, atât prin facilităţile oferite cât şi prin efectele
produse;
- aglomerările urbane şi existenţa instituţiilor publice multiple, inclusiv cele de interes
internaţional, permit obţinerea unor randamente ridicat ale raportului pierderi umane şi
materiale/modalităţi şi mijloace de atac;
- prezenţa pe teritoriul ţării noastre a unor persoane fizice şi juridice străine aflate în
vizorul organizaţiilor teroriste, poate conduce la producerea unor atacuri directe asupra lor şi pe
cale de consecinţă, poate fi exploatată de organizaţiile teroriste pentru minimalizarea climatului
de securitate din România;
- stările de frustrare manifestate la nivelul unor componente sociale generate de diverse
situaţii, pot fi speculate de grupările teroriste în scopul dezvoltării resursei umane, atragerea
susţinătorilor la ideologia proprie şi constituirea unor nuclee ori locaţii operaţionale pentru
plănuirea şi organizarea atacurilor criminale;
- constituirea şi funcţionarea în ţara noastră a unor comunităţi şi organizaţii islamice
pot facilita crearea sau consolidarea unor nuclee teroriste care să acţioneze pentru asigurarea
sprijinului logistic şi financiar ori pentru derularea unor operaţiuni, inclusiv de culegere de
informaţii şi de accesare a unor date clasificate mijlocite de sistemele informatice naţionale ce
pot prejudicia interesele de securitate ale României.
Dubla lărgire a NATO şi UE a determinat creşterea ariei de atenţie şi de luptă organizată
cu terorismul, fapt ce va conduce, într-un viitor nu prea îndepărtat, la diminuarea ameninţării de
agest gen pe continent. Ameninţarea teroristă afectează într-un grad deosebit de ridicat
securitatea României. Numai simplul fapt că ţara noastră nu a fost până acum scena unui atac
sângeros nu poate concluziona că aşa va fi mereu. Atacul terorist de la Madrid, din 11 martie
2004, a afectat în mod foarte serios nsecuritatea românilor şi mai mult ca sigur, aceasta nu afost
o întâmplare, ci o ameninţare direcţionată precis spre securitatea noastră naţională.

12
 • Criminalitatea organizată transfrontalieră
Criminalitatea reprezintă o realitate cotidiană, de o gravitate extremă, atât prin prejudiciile
pe care le cauzează valorilor umane şi materiale ale societăţiiîn ansamblulei, cât şi prin forţa cu
care este capabilă să penetreze şi să altereze climatul economic, social, politic şi chiar militar,
afectând nu numai ordinea de drept, cât şi fiinţa naţională, în diversele sale forme de
manifestare6.
În general, organizaţiilor criminale le sunt proprii principii organizatorice ca: stabilirea
unităţii infracţionale; liderul şi ierarhia subordonării; sistemul de neutralizare a controlului
social; preocuparea permanentă de a corupe persoane presponsabile în mediile de interes;
apărarea severă a conspirativităţii şi secretul acţiunilor; planificarea minuţioasă a activităţii
infracţionale; specializarea pe funcţii; concentrarea scopului activităţii pentru obţinerea de
profituri mari, spălarea banilor murdari şi investirea lor în activităţi economice oficiale; folosirea
în scopuri politice atunci când situaţia o impune; informatizarea şi scientizarea acţiunilor
Criminalitatea organizată nu şi-a făcut nici o problemă din a acţiona dincolo de ceea ce,
până nu demult, erau considerate drept graniţe naţionale, exploatând regimul de liberă circulaţie
a mărfurilor, mijloacelor financiare şi a persoanelor. Inovaţiile majore, precum INTERNET-ul şi
servicile electronice financiare, transformă tot mai mult practicile din lumea afacerilor, oferind,
totodată, posibilitatea de a fi folosite şi ca mijloace facile pentru comiterea unor infracţiuni sau
pentru transferarea sau spălarea profiturilor ilegal obţinute. Organizaţiile criminale moderne au
împrumutat de la mafia clasică modalităţi de acţiune, comportându-se ca o putere totalitară,
înregimentând, în scopul rezolvării intereselor proprii, oameni politici, funcţionari din
administraţia publică, judecători, poliţişti, ziarişti etc.
La ora actuală, se poate remarca tendinţa globalizării, organizaţiile criminale evoluând de
la ermetismul etnic original, spre o adevărată internaţionalizare.
Evenimentele sunt clare în aprezenta locuri pe glog în care criminalitatea transfrontalieră
asigură controlul la nivel politic, prin intermediul finanţării campaniilor electorale şi prin
corupţie. Specialiştii evidenţiază ca pe o principală ameninţare la adresa securităţii actuale
unificarea a trei piloni la nivel mondial:
- traficul ilicit de orice fel (fiinţe umane, arme, materiale strategice, droguri, ţigări, etc.);
- criminalitatea şi sălarea de bani proveniţi din economia subterană;

6
I.Pitulescu – Al treilea război mondial – crima organizată, Editura Naţională, Bucureşti, 1996, p. 132.

13
 - terorismul.
Privită la scară planetară, infracţionalitatea transfrontalieră ar putea deveni instrument
politic şi vector de dominaţie şi control pe areale importante. Combaterea unei astfel de
ameninţări poate începe cu a impune minţilor înfierbântate să renunţa la acţiunile lor şi, folosind
întregul arsenal de metode aflat la dispoziţia comunităţii internaţionale, să determine
readucereala respectul faţă de ordinea mondială.
• Traficul de droguri şi alte substanţe psihotrope, respectiv precursori ai acestora
Dacă în perioada anterioară, România reprezenta o ţară de tranzit a drogurilor către
destinaţii occidentale, pe fondul măsurilor de permeabilizare a frontierelor, în context cu aquis-ul
european, şi acreşterii cererii de droguri, tot mai multe reţele autohtone, în conexiune cu reţelele
specializate internaţionale, au reaşezat montaje infracţionale sofisticate prin care se transferă
droguri în spaţiul naţional unde activează alte reţele de distribuţieşi de organizare a consumului
de substanţe psihotrope.
Organizaţiile criminale, a căror preocupare, este traficul de droguri sunt interesate de
amplificare conflictelor locale, starea de continuă instabilitate fiindu-le propice activităţii lor.
Speculând în mod deosebit lacunele de ordin legislativ, precum şi situaţia economică, politică şi
socială din fostele state comuniste, traficanţii de droguri nu pierd prilejul de a-şi amplifica aria
lor de acţiune, urmărind pe de o parte lărgirea piţei, iar pe de altă parte, găsirea de noi rute de
transport către distribuitorii şi consumatorii „tradiţionali”.
Datele deţinute relevă că România prezintă un interes din ce în ce mai mare pentru reţelele
de traficare a haşişului din Africa (Nigeria şi Uganda) şi a cocainei din America de Sud
(Columbia şi Venezuela) spre Europa Occidentală, folosindu-se rutele pe mare, până în portul
Constanţa, cât şi cele aeriene, direct în Bucureşti. De altfel ţara noastră este inclusă în aşa numita
„Rută balcanică”, de traficare a heroinei dinspre Turcia, prin 3 din cele 5 variante ale ei.
Dintr-o ţară, iniţial, de tranzit, actualmente România a devenit teritoriu de depozitare şi
piaţă de desfacere. Modalităţile de penetrare a drogurilor în România sunt diverse, de la
disimularea acestora pe corp, în bagaje de mână, în autoturisme personale sau TIR-uri şi până la
introducerea lor în containere – ca atare, ori în amestec cu alte produse. Un rol important în
transportul substanţelor psihotrope îl joacă formele de turism care transportă persoane în şi
dinspre România, în ideea în care traficanţii apelează la curieri ce nu cunosc, în cele mai multe
cazuri, ce transportă, sau atrag, în schimbul unor sume de bani, cetăţeni cu o situaţie materială

14
precară, ce se oferă să transporte drogurile încredinţate – cu toate riscurile ce decurg din
respectiva activitate. Referitor la consumul substanţelor psihitrope, acesta a început să afecteze
mai ales categoria de vârtă cuprinsă între 16 – 28 ani (prostituate, elevi din licee sau campusuri
universitare etc.), iar fenomenul are tendinţe de extindere.
Narcotraficul reprezintă însă doar una din afacerile crimei organizate, o infracţiune de
referinţă, deosebit de profitabilă. Acest flagel al secolului XXI prin gradul de periculozitate pe
care îl incumbă, impune tratarea cu prioritate şi exhaustivă, deoarece el este resimţit în egală
măsură de statele lumii.
• Migraţia ilegală şi traficul de carne vie
Deschiderea graniţelor, eliminarea vizelor şi respectarea principiului prevăzut în Carta
ONU care stipulează dreptul la libera circulaţie a persoanelor, au asociat şi interese negative,
între care o adevărată expansiune a intenţiilor de deplasare a persoanelor înspre statele
dezvoltate, sub interese diverse şi prin mijloace ilegale.
Actualmente, migraţia ilegală este alimentată de resortisanţi, mai ales dinţări africane şi
asitice subdezvoltate, care se află, în majoritatea lor, în drum spre ţările dezvoltate din Europa
Occidentalăsau chiar de dincolo de ocean. Reţelele de traficanţi şi organizaţiile de migraţie
ilegală descoperite se ocupau cu trecerea ilegală prin România a unor imigranţi, de regulă, din
Sry Lanka, Pakistan, Iran şi Bangladesh, racolaţi din ţările lor de origine şi apoi transportaţi pe
ruta Singapore – Moscova – Chişinău – România, urmărind accesul în spaţiul european. În aceste
circumstanţe, este din ce în ce mai evident că migraţia ilegală atrage după sine şi un adevărat
import de insecuritate, reprezentând o adevărată pepinieră pentru criminalitatea organizată
transfrontalieră7. În paralel cu fenomenul migraţiei ilegale, o conotaţie aprte o are emigraţia
deghizată, reprezentată de prostituate, proxeneţi şi traficanţi de fiinţe umane- foarte frecvent, de
copii – care aduce după sine pericole nebănuite, precum răspândirea virusului HIV, boli
venerice, tuberculoză, şi chiar folosirea copiilor vânduţi drept bancă de organe.
Încă din 1990, una din afacerile cele mai profitabile pentru o parte din cetăţenii străini a
fost traficul ilegal de copii, realizat cu concursul unor cetăţeni români atraşi de veniturile
rezultate din acest tip de comerţ.

7
C. Dumitru – Modalităţi de la adresa securităţii explotare şi valorificare a informaţiilor referitoare la acţiuni care
constituie ameninţări naţionale, Teza de doctorat, Bucureşti, 2006

15
 6. Corupţia – ameninţare la adresa securităţii naţionale
La bază, corupţia reprezintă folosirea greşită a oficialităţilor pentru motive neoficiale.
Din ierarhia actelor de corupţie fac parte: mita, escocarea, folosirea influenţelor, nepotismul,
frauda, alocarea greşită a resurselor etc.
Apreciem corupţia că reprezintă un adevărat fenomen care s-a raspândit sub cele mai
diverse forme, în toate domeniile şi sectoarele de activitate, întâlnindu-se ca mobil sau scop în
activităţi infracţionale, fapte de sine stătăroare sau momente în angrenajul unor infracţiuni
complexe aparţinătoare crimei organizate8.
Consecinţele corupţiei sunt deosebit de grave în diferite domenii, astfel:
• în domeniul economic:
- încetinirea dezvoltării economice a urmare a deturnării unor resurse din circuitul lor normal, în
special când faptele de corupţie privesc persoane cu funcţii de conducere importante în domeniul
alocării fondurilor, exploatării unor resurse naturale, coordonării unor investiţii etc.;
- întreţinerea şi dezvoltarea economiei subterane, situaţie în care aceasta este favorizată de
coruperea vameşilor, a personalului investit cu aplicarea legii şi a căror consecinţe conduc la
nealimentarea bugetului de stat, producerea de „bani murdari” care, în final se transformă în
capital speculativ. Acest lucru este posibil datorită proliferării contrabandei şi evaziunii fiscale;
- crearea de monopoluri şi centre de putere ieşite de sub controlul statului, de sub impozitare,
promovându-se o concurenţă neloială faţă de agenţii economici onorabili şi care funcţionează
legal, deseori aceştia sunt falimentaţi şi înlăturaţi prin coruperea funcţionarilor investiţi cu
atribuţii de inspecţii, control şi aplicarea legii;
- câştigarea pachetelor majoritare în privatizarea sau a unor oferte şi contracte publice de către
societăţi sau persoane care corup funcţionarii angajaţi în aceste activităţi, acţiuni care au ca şi
consecinţe fraudarea patrimoniului şi avutului public, executarea de lucrări de proastă calitate, în
termene depăşite şi în condiţii necorespunzătoare;
- compromiterea unor instituţii prin pierderea credibilităţii, vlabilităţii acestora, în percepţia
cetăţenilor datorită deturnării semnificaţiei prerogativelor decidenţilor corupţi,
• în plan politic, pericolul potenţial este controlul exercitat de grupările criminale care
folosesc corupţia asupra unor politicieni, precum şi posibilitatea de accedere în funcţii de
conducere ale statului a unor persoane, aparent respectabile, care odată ajunse la putere vor şti să

8
Edward A. KOLODZIEJ, Securitatea şi Relaţiile Internaţionale, Iaşi, Editura Polirom, 2007, p. 24.

16
folosească prerogativele funcţiilor în interesul lor şi al grupărilor care i-au susţinut. În astfel de
situaţii, corupţia poate genera structuri paralele statului, să influenţeze decizii majore, arbitrare,
să submineze autoritatea de stat, să tranşeze în favoarea lor legea;
• în plan social, corupţia provoacă inerţia şi ineficienţa aparatului administrativ,
compromiterea unor programe, adoptarea unor decizii în dispreţul legii, nesocotirea intereselor
legitime ale cetăţenilor, provoacă nemulţumiri, arbitraiul, categorisirea populaţiei în săracă şi
bogată, precum şi pauperizarea ei, dezamăgire dusă până la revoltă şi tulburarea gravă a ordinii şi
liniştii publice;
• în plan psihologic, corunţia produce efecte deosebit de nocive, în special, în ceea ce
priveşte atitudinea aparatului represiv al statului (vamă, poliţie, parchet, justiţie, control financiar
etc.), care se confruntă cu o degradare a climatului de ordine, disciplină şi corectitudine; mulţi
funcţionari devin apatici datorită dezamăgirilor provocate de lipsa de reacţie sau de eficienţa
finală în cazuri de notorietate infracţională9. Asemenea manifestări induc o stare de neîncredere
din partea populaţiei în dorinţa şi capacitatea autorităţilor legitime de a curma fenomenul
infracţional, ceea ce poate fi tradusşi printr-un efect de prozeletism, care face ca numărul celor
înclinaţi să încalce legea să sporească.
Asemenea stimuli negativi sunt percepuţi de majoritatea populaţiei, care nu mai are
încredere în instituţiile statului, în libertatea şi corectitudinea deciziilor, dispărând încrederea în
actul justiţiar, în inviolabilitatea statului şi a instituţiilor sale. Un asemenea climat este favorabil
compromiterii unor persoanlităţi performante, dispuse la efort, dar care într-un mediu atât de
nociv preferă expectativa, cu atât mai mult cu cât în acest peisaj, nu lipsesc influenţele mediilor
criminale asupra unor reprezentanţia ai mass-media, care acceptând coruperea vor acţiona în
numele ei.
Aceste consecinţe în forme de evoluţie gravă a corupţiei constituie factori de ameninţare
pentru securitatea naţională.

9
M.Mureşan , Provocările începutului de mileniu, Ed. U.N.Ap., 2003, p.54.

17
 7. Concluzii
Aflată într-o etapă nouă, cea a aparteneţei la Comunitatea Europeană şi Euroatlantică,
România îşi reafirmă vocaţia de contributor activ, substanţial şi predictibil la securitatea
internaţională şi regională, de ţară cu un profil strategic distinct în cadrul NATO şi Uniunii
Europene.
Ameninţarea cu o confruntare militară majoră în Europa s-a diminuat în mod
semnificativ. Paralel cu progresele cooperării şi integrării au loc procese perturbatoare la adresa
securităţii, cum sunt fragmentarea, marginalizarea sau izolarea unor actori internaţionali
Riscurile şi ameninţările ce se menţin la adresa securităţii se manifestă în prezent sub
forme complexe şi atipice, provenind din direcţii multiple, ceea ce face dificilă prevenirea şi
excluderea lor.
Consecinţele riscurilor la adresa securităţii naţionale sunt extrem de important de evaluat.
Neidentificate, nedefinite şi necontracarate oportun, aceste riscuri pot avea consecinţe care se vor
manifesta izolat sau, mult mai probabil, cumulat. Dintre acestea, trebuie menţionate: pierderea
credibilitţii României în planul relaţiilor internaţionale; dezorganizarea sistemelor de conducere
şi de execuţie la nivel naţional sau în anumite zone,ducând la scoaterea totală sau parţială aţării
din circuitul informaţional regional şi mondial; eşecul procesului de reformă; scăderea nivelului
de trai al populaţiei sub limita suportabilă şi diminuarea potenţialului biologic al resurselor
umane; scăderea moralului populaţiei şi a încrederii în factorii de conducere; tulburări interne, cu
efect direct asupra stabilităţii democratice a României; diminuarea capacităţii combative a
forţelor armate şi compromiterea credibilităţii armatei ca forţă de prevenire, descurajare şi de
zădărnicire a unei eventuale agresiuni; limitarea, în timp şi spaţiu, a capacităţii de ripostă a
forţelor armate în timp de criză şi de război; ştirbirea independenţei şi suveranităţii naţionale cu
efecte directe asupra menţinerii unităţii şi integrităţii teritoriale a statului român.
Riscurile şi ameninţările care însoţesc procesul de schimbare trebuie luate în calcul atunci
când se analizează securitatea naţională a României, concepută ca o stare a naţiunii prin care se
asigură protejarea şi apărarea obiectivelor interesului naţional.
Noile provocări la adresa securităţii vor necesita noi abordări privind managementul
riscurilor şi ameninţărilo, concept care trebuie să fie pro-activ.
Analiza factorilor de risc trebuie să pornească de la faptul că, în anumite condiţii ei se pot
transforma în veritabile pericole iminente sau chiar agresiuni iar creşterea sau descreşterea

18
importanţei fiecăruia va depinde de un complex de circumstanţe determinate de evoluţia situaţiei
geopolitice şi geostrategice a României, de interesele marilor puteri în legătură cu acest spaţiu şi
de sistemul de securitate europeană.
Experienţa occidentală demonstrează că schimbarea de sens sau trecerea de la o atitudine
generală reactivă (reducerea efectelor unui eveniment ce s-a produs), la o atitudine pro-activă
(măsuri ca un eveniment să nu se producă), este rodul unor raţionamente care urmăresc
reducerea riscului până la nivelul de accesibilitate în societate. Aplicarea tehnicilor specifice
managementului de risc în elaborarea politicilor de securitate şi apărare naţională creează
condiţiile pentru detectarea celor mai eficiente căi de acţiune pentru îndeplinirea intereselor şi
obiectivelor naţionale din perspectiva confruntării cu potenţiale riscuri. În această arhitectură a
securităţii naţionale, serviciile de informaţii reprezintă determinări externe şi interne ale
condiţionării, create pentru a asigura existenţa statului român. Noile tipuri de ameninţări care
caracterizează orice comunitate, cu o puternică amprentă transfrontalieră şi transnaţională,
determină elaborarea unor strategii comune, concrete şi realiste deoarece, în fond, este
ameninţată securitatea colectivă naţională şi internaţională. Această realitate impune o largă
cooperare şi participare la soluţionarea unor aspecte de interes a tuturor structurilor de informaţii.
Reperele şi indicii de analiză a riscurilor şi ameninţărilor nu pot exclude cunoaşterea
permanentă a răspuncurilor la întrebări, precum:
- care sunt cele mai evidente riscuri la dresa securităţii naţionale? Sunt suficiente
posibilităţile şi măsurile privind gestionarea lor în prezent? Şi dacă nu, cu ce alte acţiuni şi
măsuri trebuie acestea completate?
- ce fluxuri informaţionale pot reliefa existenţa şi evoluţia anumitor riscuri?
- este investigată corespunzător starea securităţii naţionale?
- tipurile de analiză sunt adecvate?
- analizele fac posibilă măsurarea stării sistemului de securitate la un moment dat?
- prin analizele întreprinse pot fi identificate procesele disfuncţionale?
Conştientizarea factorilor care într-un fel sau altul participă la realizarea sarcinilor
informative pentru securitatea naţională trebuie să fie constantă pentru a se realiza şi pârghile
prin care să se transpună în practică, în concordanţă cu creşterea complexităţii vieţii interne şi
internaţionale, evoluţiile formelor de riscuri şi ameninţări.

19
 8. Bibliografie

1. M.Mureşan – Provocările începutului de mileniu, Ed. U.N.Ap., 2003;

2. V. Negulescu – Spionaj şi contraspionaj, Ed. Biblioteca, 1999;
3. M. Vasiliu – Riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale a României,Ed. UNAp,
Bucureşti, 2004;
4. C. Dumitru – Modalităţi de explotare şi valorificare a informaţiilor referitoare la acţiuni care
constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale, Teza de doctorat, Bucureşti, 2006;
5. F. Musteţea – Factorii de risc şi ameninţările posibile la adresa securităţii naţionale a
României, Teza de doctorat, Bucureşti, 2007;
6. T.Liteanu – Serviciile de informaţii în structurile statului contemporan, Editura A.N.I.,
Bucureşti, 2005;
7. V.P. Boroviaka – Mafia, Editura Opus-Atena, Bucureşti, 1994;
8. I.Pitulescu – Al treilea război mondial – crima organizată, Editura Naţională, Bucureşti, 1996;
9. G.Creţu – Terorismul – factor de risc la adresa securităţii internaţionale şi naţionale, Editura
Vasile Cârlova, Bucureşti, 1996;
10. G.Creţu – Tipologia factorilor de risc la adresa securităţii naţionale, Editura Academiei
Trupelor de Uscat, Sibiu, 1998;
11. M.C. Rădoi – Metode şi tehnici informative, Editura ANI, 2004;
12. M.C. Rădoi – Analiza informaţiei, Editura ANI, 2004;

20