Alexandru-Bradut Ulmanu

Jurnalismul online în România

1. Introducere

Jurnalismul online, sau, ca sa fim mai exacti, jurnalismul Internet presupune

producerea articolelor special pentru Web. Cu toate acestea, simplul act al publicarii
pe Internet nu poate fi numit jurnalism online. Aproape toate ziarele, agentiile de
presa, televiziunile si radiourile din România au versiuni online. Dar acest lucru nu
transforma automat continutul lor în ceea ce numim jurnalism online si nici nu le
confera semnatarilor statutul de jurnalisti online.

Jurnalismul online înseamna, de asemenea, un mod diferit de tratare a informatiei si

un mod diferit de organizare a continutului. Structura nonlineara, link-urile, elementele
care stimuleaza interactivitatea sunt câteva dintre atributele principale care disting
media online de alte tipuri de jurnalism.

De aceea, întrebarea principala pe care trebuie sa ne-o punem în legatura cu modul

de expresie prin noile tehnologii, în România, este: produc jurnalistii români în special
pentru Web?

Raspunsul la întrebare pare a fi: Nu înca. În 2002, prea putin din ceea ce apare pe
site-urile românesti de Web poate fi categorisit drept jurnalism online. Majoritatea
continutului acestor site-uri este, înca, la nivelul a ceea ce specialistii numesc
“shovelware” (shovel înseamna lopata în limba engleza). Articolele care apar într-un
format traditional sunt pur si simplu copiate în versiunea online, cu alte cuvinte
continutul unui ziar, spre exemplu, este încarcat “cu lopata” în pagina de Web.

Cu toate acestea, lucrurile se schimba. Internetul devine rapid un mediu principal

de transmitere a informatiei, iar site-urile românesti de stiri au început sa ia aminte la
avantajele oferite de acest vehicul realmente interactiv de difuzare a stirilor.

Jurnalismul online ca profesie si ca mod de difuzare a informatiilor se dezvolta

rapid, dar sigur în România. Pe masura ce popularitatea Internetului, la care acum are
acces doar cinci sau sase la suta din populatie, va creste, în anii urmatori, utilizatorii
nu vor fi doar mai numerosi, dar si mai pretentiosi vizavi de site-urile românesti de
Web. În acelasi timp, nu numai ca va creste numarul jurnalistilor online, dar acestia vor
fi învatat sa foloseasca la adevaratul potential resursele Netului pentru a oferi
informatie de calitate si elemente care sa adauge valoare acestei informatii, astfel încât
sa îi diferentieze de concurenta.
 Acest capitol evalueaza stadiul jurnalismului online în România si perspectivele de
dezvoltare ale noilor tehnologii media într-o tara în care presa scrisa, televiziunea si
radioul au cunoscut o dezvoltare rapida, macar în privinta numarului institutiilor mass
media, daca nu a calitatii, de la caderea comunismului, în 1989.

2. Internetul în România

La o populatie de peste 22 de milioane de locuitori, se estimeaza ca în România

aproape doua milioane de utilizatori ai Internetului. Dintre acestia, jumatate sunt asa-
numitii utilizatori de categorie grea (“heavy users”), ceea ce înseamna ca acestia
acceseaza Internetul cel putin o data pe saptamâna. Numai aproximativ zece la suta
fac acest lucru de acasa. Majoritatea se conecteaza de la birou, de la scoala sau din
centre Internet cum ar fi Net café-urile.

Accesul prin banda larga (broadband), cablu si DSL (un sistem care asigura o
conectare la viteza mare prin linia telefonica) este de obicei prea scump pentru
românul obisnuit, ceea ce limiteaza asemenea optiuni la nivelul companiilor mari si al
organizatiilor neguvernamentale.
ANISP – Asociatia Româna a Furnizorilor de Servicii Internet, care numara 25 de
membri, adica aproximativ 90 la suta din piata ISP-urilor, a reusit sa determine
operatorul national de telefonie Romtelecom sa reduca preturile de transfer de date pe
timpul zilei, mai întâi cu 50 la suta, apoi cu 75 de procente, ceea ce înseamna, automat,
costuri diminuate de conectare pentru cei ce se conecteaza prin telefon (dial-up).

O cautare pe motorul Google pentru pagini de Web în româneste, cu sufixul .ro, a

gasit 624.000 de pagini, de la site-uri cu bancuri, la pagini de licitatie online si site-uri
de stiri.

Majoritatea institutiilor media sunt prezente pe Internet. Cu toate acestea, multe

site-uri de Web sunt slab proiectate si întretinute si nu fac uz de posibilitatile
Internetului pentru a oferi un continut interactiv si aduceri la zi frecvente. Majoritatea
continutului site-urilor de stiri este de tip “shovelware”, articolele din varianta
traditionala a publicatiei fiind pur si simplu copiate în pagina de Web. Lucrurile
evolueaza spre bine, însa, asa cum se va vedea mai târziu în acest capitol.

Cele mai mari si mai vizitate portaluri sunt Kappa.ro, Romania Online (o divizie a
furnizorului de servicii Internet PCNet), Apropo (relansat recent ca un portal de
interes general, dupa ce functionase o vreme ca o baza de date pe Internet a agentiei de
stiri Mediafax), Home.ro si Portal.ro.

Firmele, asociatiile neguvernamentale si autoritatile sunt constiente de importanta

prezentei pe Internet. Site-ul de Web al guvernului, Gov.ro, ofera informatii
cuprinzatoare despre executiv, ca si link-uri catre alte institutii de stat precum
presedintia, parlamentul, diferitele ministere si departamente guvernamentale si
administratia locala.

Guvernul si organizatiile politice privesc, cu siguranta, spre Web ca spre un foarte

util mijloc de promovare. Ministerul Turismului, spre exemplu, a înfiintat o pagina
dedicata controversatului proiect Dracula Park, pentru a promova ideea înfiintarii,
lânga Sighisoara, a unui parc de distractii având ca tema legenda vampirului din
Carpati. Iar în timpul campaniei electorale din 2000, cele mai importante partide si
reprezentantii lor s-au folosit si de pagini de Internet pentru a-si promova mesajul
politic si pentru a-si ataca rivalii (vezi Alex Ulmanu, Romanian Election Enters Net
Battleground. The Internet in Romania, articol publicat la 16 noiembrie 2000 în Online
Journalism Review, http://www.ojr.org/ojr/technology/1017962590.php).

3. Ce este jurnalismul online?

Acest articol critica site-urile românesti de Web pentru faptul ca nu aplica asa cum
ar trebui principiile jurnalismului online. Este necesar, asadar, sa stabilim ce întelegem
prin jurnalism online.

Acest nou tip de jurnalism este atât de nou, încât teoreticienii media si jurnalistii îi
cauta înca definitiile si regulile. Exista, totusi, o serie de trasaturi ale jurnalismului
online asupra carora toata lumea a cazut, mai mult sau mai putin, de acord.

Este unanim acceptat faptul ca jurnalismul online este acel tip de jurnalism care
foloseste asa numitele noi media (new media), adica suporturile oferite de tehnologiile
moderne de informatii si comunicatii, pentru a disemina informatia. Desi acest capitol
se refera cu precadere la Internet, noile media nu sunt constituite doar de Net.
Telefonia mobila, spre exemplu devine rapid un mediu de diseminare a informatiei pe
scara larga, odata cu cresterea în popularitate a unor servicii precum mesageria scrisa si
multimedia.

Câteva dintre trasaturile care disting jurnalismul online de cel traditional au fost
subliniate de Mike Ward în cartea sa Journalism Online (Focal Press, 2002).
Majoritatea celorlalte lucrari de specialitate par sa fie de acord cu lista lui Ward.

Dupa Ward, printre caracteristicile jurnalismului online se numara caracterul sau

imediat, posibilitatile multiple de punere în pagina, folosirea elementelor multimedia,
platformele flexibile de distributie, arhivarea, constructia si receptarea nonlineara a
continutului, interactivitatea si existenta link-urilor (Ward, 2002, p. 21-26).
 Internetul a smuls radioului titlul de mediu cu cea mai rapida reactie. Dupa cum
scrie Ward, “Pe Web, exista potentialul pentru a aduce la zi informatiile, stirile din
showbiz si orice alta pagina simultan si repetat, minut cu minut, pentru a oferi atât
cele mai noi stiri, cât si bârfele despre pop staruri. Un singur site de stiri poate publica
zeci de variante aduse la zi, pentru fiecare articol, la fiecare câteva minute” (Ward, p.
21).

Cum un site de Web este compus dintr-o multitudine de pagini, Internetul are un
avantaj urias în comparatie cu alte medii: spatiu virtual nelimitat. În presa scrisa,
jurnalistii se confrunta cu limitele impuse de numarul limitat de pagini si de spatiul
alocat fiecarui domeniu si articol. În radio si televiziune, timpul este factorul limitator.
Paginile de Web sunt legate între ele, dar pot fi citite si independent, ceea ce, potrivit
lui Ward, mareste cantitatea si largeste aria continutului informativ, precum si
potentiala audienta (idem, p. 22).

Folosirea elementelor multimedia este nu alt factor care separa jurnalismul online
de rest. Site-urile de Web pot oferi o întreaga varietate de elemente: text, componente
audio si video, elemente grafice si mici programe care pot fi folosite pe Internet, cum
ar fi formularele sau chiar jocurile online, ce pot adauga valoare articolelor. Carole Rich
da un exemplu graitor pentru modul în care astfel de elemente pot completa un articol
jurnalistic: “Sa presupunem ca scrieti un articol despre sistemul de impozitare în
comunitatea dumneavoastra. Un calculator sau formular interactiv care le permite
cititorilor sa vada cum îi afecteaza sistemul de impozitare ar putea constitui o
componenta foarte utila a articolului” (Carole Rich, Creating Online Media, McGraw-
Hill, 1999, p. 281).

Folosirea elementelor multimedia in site-urile de Web este în fapt primul pas catre
convergenta media, adica topirea granitelor dintre diferitele medii de informare.
Internetul este mai mult decât alternativa la presa scrisa, radio si TV; el permite ca
textul, elementele audio si video sa fie combinate într-un mediu unic, iar site-uri de
Web precum CNN.com sau BBC.co.uk sunt exemple care ilustreaza modul în care
textul, sunetul si imaginile filmate pot fi integrate în articolele online. “Spre exemplu,
scrie Ward, poti auzi relatarea martorului la un eveniment în timp ce citesti stirea
jurnalistului” (Ward, 2002, p. 22).

Internetul permite, de asemenea, difuzarea informatiei în diferite moduri. Articolele

pot fi publicate în pagina Web, trimise prin e-mail, în cadrul unui newsletter
electronic, expediate catre un telefon mobil sau incluse într-o baza de date în care pot
fi cautate dupa cuvinte cheie.

Arhivele care permit cautarea si accesarea imediata a articolelor sunt unul dintre
elementele care fac diferenta pentru jurnalismul online. Spre deosebire de modul în care
decurg lucrurile într-un mediu traditional, utilizatorii site-urilor de stiri pot consulta
articolele publicate anterior, care sunt disponibile la doar câteva clic-uri de mouse
distanta, iar articolele la zi pot contine link-uri catre materialele relevante care exista
deja în arhiva. Oricine a pierdut timp pretios într-o biblioteca sau arhiva conventionala
în cautarea unei informatii va aprecia aceasta trasatura unica a Internetului.

Nonlinearitatea Internetului este, fara îndoialaî, una dintre cele mai de pret trasaturi
ale sale. Atunci când citesc un articol într-un ziar, când urmaresc un reportaj TV sau
când asculta o emisiune radio, consumatorii de stiri trebuie sa recepteze continutul asa
cum a fost acesta conceput si ambalat de jurnalisti. Receptorii nu au de ales, trebuie sa
parcurga stirile asa cum au fost acestea formulate. Singurul mod în care se pot implica
activ în receptare este sa renunte la citit, sa opreasca aparatul sau sa schimbe postul.

Internetul, pe de alta parte, da jurnalistilor posibilitatea de a formula informatiile

într-un mod care sa permita utilizatorilor sa selecteze ceea ce este relevant pentru ei si
sa consume informatia în orice ordine doresc. Potrivit lui J.D. Lasica, “utilizatorilor le
place sa deschida articolele sau sa navigheze catre subiectele tangentiale, în propria lor
marja de timp” (J.D. Lasica, A Scorecard for Net News Ethics, articol publicat pe 2
aprilie 2002 în Online Journalism Review,
http://www.ojr.org/lasica/1017775272.php).

Asa cum nici un alt mediu nu permite, Internetul ofera consumatorilor posibilitatea
de a recepta informatia în mod activ. Suntem martorii unei revolutii a comunicarii:
tranzitia de la difuzarea informatiilor preambalate pentru o audienta pasiva, la o
audienta care ia, ea însasi, deciziile privind ce, cum si cât primeste din ceea ce ofera
jurnalistii. Feedback-ul (adica exprimarea unei reactii fata de continutul jurnalistic),
limitat la minimum în cadrul mediilor traditionale de difuzare în masa a informatiei, a
devenit o trasatura importanta si extrem de utila pentru presa online, folosita de
majoritatea site-urilor profesioniste de stiri.

Asa dupa cum explica Mike Ward, Net-ul permite consumatorului sa

interactioneze cu furnizorul informatiei (spre exemplu prin e-mailuri trimise
jurnalistilor, în care cititorii ofera propria lor perspectiva asupra articolelor, sau chiar
insereaza noi informatii). Consumatorii au, de asemenea, posibilitatea de a comunica
între ei, prin pagini de mesaje de la cititori sau forumuri virtuale, unde pot discuta pe
marginea stirilor si reactiona la ceea ce scriu jurnalistii. Totodata, consumatorii au
ocazia de a se transforma în furnizori de informatie, multumita site-urilor de Web care
încurajeaza utilizatorii sa-si publice propria viziune asupra actualitatii si sa impuna
subiecte pe care le considera relevante (Ward, 2002, p. 24-25).

Nu în cele din urma, Internetul permite jurnalistilor sa conecteze, prin link-uri,

propriile articole de alte site-uri de Web. Existenta link-urilor este considerata de unii
drept un aspect mai degraba descurajant pentru jurnalisti, al caror rol este pus sub
semnul intrebarii de faptul ca utilizatorul poate verifica, chiar el, faptele, accesând, pur
 si simplu, alte informatii legate de subiect. Altii, carora ma alatur, considera existenta
link-urilor drept un avantaj: link-urile pot oferi, în fapt, mai multa credibilitate
reporterilor. În mediile traditionale de informare, receptorii informatiilor trebuie sa îl
creada pe jurnalist pe cuvânt. Daca reporterul spune ca a vorbit cu cutare sau cutare
sursa si ca a aflat cutare si cutare lucru, cititorul, ascultatorul sau telespectatorul nu are
încotro – trebuie sa digere informatia ca atare si sa o considere adevarata. Internetul, pe
de alta parte, ofera reporterilor posibilitatea de a trimite cititorul direct la sursa, fie ca
aceasta este un comunicat de presa sau un alt document arhivat pe Web, o înregistrare
audio sau stenograma unui interviu înregistrat, ori un raport financiar dintr-un site al
unei companii comerciale.

Mike Ward, dimpreuna cu alti autori, considera documentarea online ca fiind o

alta trasatura a jurnalismului online. Totusi, utilizarea Internetului pentru documentare
în legatura cu subiectele jurnalistice nu este, desigur, o posibilitate exclusiva a
jurnalismului online. Este adevarat ca jurnalistii online sunt conditionati de însasi
natura mediului de expresie sa utilizeze cercetarea asistata de computer. Dar
documentarea online este folosita pe scara larga, astazi, de majoritatea jurnalistilor, fie
ca lucreaza pentru presa scrisa, TV, radio, agentii de presa sau media online, pentru ca
Internetul se dovedeste a fi o valoroasa unealta de cercetare fara deosebire de mediul de
publicare.

În acelasi timp, jurnalistii online nu ar trebui sa se limiteze la documentarea pe

Internet. Aceleasi reguli si principii profesionale valabile pentru jurnalismul traditional
se aplica si în mediul online. În unele cazuri, nimic nu poate înlocui iesitul pe teren si
colectarea informatiei de la surse în carne si oase, în spatiul real.

Un jurnalist si profesor de jurnalism american care a lucrat pentru o vreme într-o

redactie online din New York îmi povestea ce mult îl deranja atunci când observa ca
unii dintre colegii lui pierdeau timp pretios cautând numere de telefon în directoare
Internet, în vreme ce demodata carte de telefon le era la îndemâna, pe masa din fata lor.

4. Jurnalistii si Internetul

Dupa cum scria J.D. Lasica în Online Journalism Review, “jurnalistii din presa scrisa,
în mare, si-au transferat cu succes cele mai de pret atribute – traditionalele valori si
standarde privind acuratetea, echilibrul, credibilitatea, corectitudinea si încrederea –
mediului online” (J.D. Lasica, A Scorecard for Net News Ethics, articol publicat pe 2
aprilie 2002 în Online Journalism Review,
(http://www.ojr.org/ojr/lasica/1017775272.php).

“În acelasi timp, scrie Lasica, jurnalistii online profita de avantajele unora dintre
calitatile-cheie ale Web-ului: structura sa nonlineara […], instantaneitatea si convenienta
(stirile majore se afla la doar un click distanta); valoarea sa de autentificare (reporterii pot
îndruma utilizatorii direct catre sursa, în loc sa spuna cititorilor ca trebuie pur si simplu sa
ne creada pe cuvânt); si interactivitatea sa (desi aceasta este înca mult prea putin folosita)”
(ibidem).

Este acest lucru valabil si pentru jurnalistii români?

În timp ce activam ca cercetator Fulbright la Annenberg School for Communication din

cadrul University of Southern California, Los Angeles, în 2000/2001, am încercat sa
studiez modul în care Internetul este perceput de jurnalistii români care îl folosesc.

Studiul a fost mai degraba limitat ca scop si amploare. Am trimis un mic chestionar,
prin e-mail, membrilor FreeEx, un grup de discutii prin e-mail dedicat în principal libertatii
de expresie în România. Chestionarul a fost trimis prin e-mail si catre alti câtiva jurnalisti
care nu erau membri ai grupului FreeEx.

Doar o cincime dintre cei peste 200 de membri ai grupului de discutii prin e-mail
FreeEx a raspuns scurtului chestionar, aproximativ aceiasi oameni care trimiteau, în fapt,
e-mail-uri catre grup.

Desi numai doi sau trei dintre jurnalistii chestionati erau jurnalisti online, majoritatea a
raspuns ca Internetul era vital sau foarte important în activitatea jurnalistica a fiecaruia.

Aceasta perceptie este, probabil, falsa. Daca Internetul este vital pentru un jurnalist,
înseamna ca acea persoana nu poate lucra fara Internet. Evident, pentru majoritatea
respondentilor nu era cazul, pentru ca doar un numar nesemnificativ dintre cei chestionati
lucrau pentru site-uri de stiri pe Web.

Raspunsurile indica faptul ca jurnalistii români care au acces la Internet dau acestui
mediu o importanta chiar mai mare decât are în acest moment.

O alta concluzie, luând în considerare faptul ca Internetul nu prea este folosit ca mediu
independent de diseminare a informatiei catre public, este ca multi dintre cei care au acces
la e-mail si World Wide Web folosesc aceste aplicatii pentru colectarea stirilor.

Este acest lucru pozitiv sau negativ? Daca avem în vedere abundenta informatiilor
neatribuite care apar în presa în anii din urma, înclinam sa credem ca strângerea stirilor
prin Internet este facuta fara prea mare respect pentru regulile profesionale si etice care
îndeamna la verificarea si citarea surselor.

Prea multi dintre jurnalistii români privesc Internetul ca pe o sursa gratuita de

informatii interesante ce pot fi preluate fara nici o preocupare fata de încalcarea
drepturilor de autor si plagiat si servite fara scrupule catre public.
 Rezultatele studiului, ca si alte informatii, colectate empiric, arata, de asemenea, ca
jurnalistii români folosesc din plin Internetul pentru a inter-relationa. Grupurile de discutii
precum FreeEx si altele ofera jurnalistilor posibilitatea de a interactiona între ei, în cadrul
unor retele, de a schimba pareri si informatii privitoare la munca lor.

FreeEx a fost adesea folosit de membrii sai pentru a împartasi detalii legate de legi si
proiecte legislative privind media si accesul la informatii. Jurnalistii folosesc lista de
discutii pentru a dialoga între ei si cu membri ai organizatiilor guvernamentale, experti
parlamentari si oficiali din mediul de afaceri pe marginea problemelor de comunicare prin
media si pentru a semnala abuzuri împotriva gazetarilor.

Acest lucru are o mare valoare daca ne gândim la faptul ca jurnalistii români nu au,
înca, un sindicat puternic si reprezentativ care sa lupte pentru drepturile lor si sa impuna
un cod de conduita jurnalistica universal acceptat. Din anumite puncte de vedere,
jurnalistii din România sunt ca sclavii de pe o plantatie: sunt în întregime la mâna
patronilor de presa. Mult prea adesea, li se cere sa încalce regulile de conduita etica si
profesionala, impunându-li-se realizarea unor materiale care sa avantajeze sau prejudicieze
cu orice pret o anumita persoana sau grup. Daca nu se conformeaza, risca sa fie concediati,
neavând nici o posibilitate de a lupta pentru drepturile lor.

Internetul, asadar, ofera jurnalistilor din România posibilitatea de a semnala abuzurile

care se exercita asupra lor dinafara, dar si din interiorul institutiilor media pentru care
lucreaza. Desi asemenea retele Internet ale jurnalistilor nu au produs rezultate immediate,
ele au ajutat, totusi, la conturarea, fie si în stadiu incipient, a unei constiinte etico-
profesionale si au dat nastere unor proiecte de formare a unor noi asociatii de breasla.

Una dintre aceste organizatii, de altfel, a fost rezultatul discutiilor pe Internet prin
intermediul listei FreeEx. Unii dintre jurnalistii abonati la lista au raspuns unei initiative a
Agentiei de Monitorizare a Presei, un ONG care monitorizeaza continutul mass media din
România si au format APPLE, adica Asociatia pentru Protectia si Promovarea Libertatii
de Expresie.

5. Site-urile de stiri

România sta foarte bine la numarul de site-uri de stiri. Numarul publicatiilor online
pare sa contrazica afirmatia facuta mai devreme si anume ca jurnalismul online se afla doar
într-o faza incipienta în România. Aproape fiecare publicatie, post de radio sau
televiziune are o versiune online.

Ziare.com, un portal Web care ofera link-uri catre publicatiile românesti pe Internet,
numara în baza sa de date 543 de titluri – de la site-uri independente de stiri, la versiuni
electronice ale marilor cotidiene si site-uri de Web ale posturilor de radio si televiziune.
 Trafic.ro, un serviciu de monitorizare a Web-ului românesc, este ceva mai exclusivist:
listeaza doar 279 de site-uri de stiri, dar managerii de site trebuie sa îsi înregistreze ei însisi
publicatiile în baza de date, pentru ca acestea sa fie luate în considerare. De aici si
diferenta fata de cifrele publicate de Ziare.com.

Pe prima pagina, Ziare.com publica, de asemenea, un “Top 10”, cu link-uri catre cele
mai cautate publicatii online. Toate titlurile din top sunt versiuni electronice ale unor
publicatii tiparite pe suport traditional: noua cotidiene (cinci ziare nationale, doua
financiare, unul regional si unul de sport) si un saptamânal.
Trafic.ro clasifica site-urile dupa un sistem mai riguros, luând în considerare numarul
vizitatorilor, numarul de impresii (de câte ori a fost vizitata o pagina) si procentul de
utilizatori atrasi de fiecare site în ultimele sapte zile. Potrivit cifrelor publicate de serciciul
de monitorizare Web, la sfârsitul lui August 2002 cel mai popular site românesc de stiri
era cel al cotidianului Evenimentul Zilei, urmat de directorul Ziare.com, cotidianul sportiv
ProSport, Adevarul (ziarul cu cel mai mare tiraj din România, circa 150.000 de exemplare),
cotidianul Ziua, tabloidul Libertatea, site-ul televiziunii publice, versiunea româna a
revistei Playboy (daca aceasta poate fi considerata un site de stiri), ziarul Cotidianul si
Gazeta Sporturilor Online, site-ul de Web al celui de-al doilea ziar national de sport.

Cu exceptia lui Ziare.com, care este un director Web si nu are continut original, nici
unul dintre aceste site-uri nu este o întreprindere exclusiv online.

Cele mai vizitate cinci portaluri de Web din România la sfârsitul lui august 2002
potrivit cifrelor Trafic.ro sunt Kappa.ro, Romania Online, Home.ro, Bumerang si
Apropo. Dintre acestea, doar Bumerang, Romania Online si Apropo au un continut
jurnalistic semnificativ, dar numai primul dintre ele are articole jurnalistice originale.
Urmatorul portal de stiri din clasament, OnLineMedia.ro, este pe locul 10.

Chiar daca existe numeroase site-uri de stiri românesti, realitatea este ca putine dintre
site-urile ziarelor, posturilor de radio si televiziune practica într-adevar jurnalismul online.
Cele mai multe dintre versiunile de Web ale ziarelor doar prezinta în format electronic
materialele din varianta tiparita – rezultatul este îndeobste numit “shovelware”. Cât
priveste site-urile posturilor de radio si televiziune, majoritatea se limiteaza sa publice
programele si detalii despre starurile emisiunilor, nedând sau dând prea putina atentie
stirilor. Cu alte cuvinte, sunt mai degraba site-uri de firma si nu de actualitate.

Si totusi, jurnalistii români încep sa descopere ca Internetul poate schimba modul în

care se practica jurnalismul. Imediat dupa atacurile teroriste asupra World Trade Center
din New York si Pentagonului din Washington, D.C., în septembrie 2001, versiunea online
a Evenimentului zilei a trecut dincolo de rutina simplei copieri a materialelor din varianta
tiparita a ziarului. Site-ul a creat o pagina speciala de Web în care românii din Statele
Unite, din România sau de aiurea îsi puteau publica mesajele trimise prin e-mail: de la
“încercam sa aflam daca familia X este în viata”, pâna la opinii în legatura cu evenimentele.
Mesajele erau publicate pe site-ul de Web, precum si în versiunea tiparita a ziarului.

Aceeasi publicatie a descoperit ce putere imensa poate avea Internetul când un

editorial al directorului ziarului, Cornel Nistorescu, a devenit cunoscut în întreaga lume.
Articolul, intitulat “Oda Americii”, lauda modul în care americanii au strâns rândurile în
fata tragediei provocate de atacurile teroriste. Multumita World Wide Web-ului si e-mail-
ului, versiunea în limba engleza a editorialului a circulat de-a lungul si de-a latul globului si
a ajuns chiar sa fie citita soldatilor americani pentru îmbarbatare.

Ca semn ca Internetul se bucura de o atentie din ce în ce mai mare, calitatea site-urilor

românesti de stiri creste constant, cel putin sub aspect grafic, daca nu si de continut.
Câteva ziare românesti si-au îmbunatatit site-urile de Web la sfârsitul lui 2001 si începutul
lui 2002. Dintre acestea, Adevarul Online s-a prezentat sub o înfatisare noua,
profesionista si a oferit utilizatorilor posibilitatea de a se abona la un newsletter transmis
zilnic prin e-mail, continând titlurile catre toate articolele din editia tiparita si link-urile
catre versiunea electronica a acestora.

Evenimentul zilei Online si-a îmbunatatit, de asemenea, înfatisarea pe Web si continua

sa ofere o varianta în limba engleza pentru cele mai importante articole.

Cele doua ziare nationale de sport, ProSport si Gazeta Sporturilor, au dezvaluit si ele,
de curând, versiuni online schimbate, mai bine realizate din punctul de vedere al graficii si
navigabilitatii si ofera ocazional comentarii în timp real pentru meciuri de fotbal.

Majoritatea stie-urilor românesti de stiri ofera acces liber la numarul curent si la arhiva.
Utilizatorii de Internet din România nu sunt, înca, atât de numerosi încât sa justifice
introducerea unui sistem de abonare contra cost, asa cum au început sa procedeze multe
publicatii online din strainatate. Exista, totusi, o exceptie notabila: Academica Catavencu,
saptamânal satiric care se poate lauda cu o larga audienta nu numai în România, dar si în
afara granitelor, a decis, anul trecut, ca a sosit timpul sa perceapa o taxa pentru accesarea
site-ului.

Din punctul de vedere al continutului, site-urile românesti de stiri reproduc, doar,

versiunile tiparite ale publicatiilor. Link-urile în interiorul articolelor si pe marginea sau la
sfârsitul acestora, catre alte articole sau site-uri relevante pentru subiect, sunt aproape
inexistente, iar elementele multimedia sau alte elemente care sa adauge valoare articolelor
sunt, de asemenea, cvasi-absente. Totusi, marile site-uri de stiri ofera acces catre arhive în
care articolele pot fi cautate dupa cuvinte-cheie si încearca sa stimuleze implicarea
cititorilor dându-le posibilitatea de a publica reactii la subiectele abordate si sa
interactioneze între ei prin intermediul forumurilor online.

6. Jurnalistii online
 Nivelul jurnalismului online într-o anumita tara poate fi masurat si prin numarul celor
care lucreaza cu adevarat ca jurnalisti online.

În România, acesti jurnalisti sunt rara avis. Practic nici unul dintre site-urile
cotidienelor nu angajeaza jurnalisti special pentru editiile online. Mai degraba, versiunile
online sunt alcatuite de asa numitii Webmasteri si operatori de PC, al caror rol este sa
transfere, pur si simplu, pe Internet continutul editiilor tiparite.

Desigur, fac exceptie publicatiile exclusiv online. Dar acestea sunt de obicei produse de
unul sau câtiva entuziasti si prea putine se pot masura cu popularitatea site-urilor de Web
ale ziarelor traditionale.

Doar marile portaluri de Web au potentialul de a concura cu versiunile online ale

publicatiilor tiparite. Cu toate acestea, unul singur dintre marile portaluri, Bumerang.ro,
dispune de o echipa de jurnalisti care lucreaza exclusiv pentru site. Apropo.ro are o echipa
de editori al caror rol este sa compileze si sa publice informatii preluate de la alte
întreprinderi jurnalistice ale companiei-mama MediaPro: agentia de stiri Mediafax,
cotidianul Ziarul Financiar si ziarul sportiv ProSport se numara printre acestea. Alte
portaluri, cum ar fi Romania Online, prefera sa cumpere continutul jurnalistic de la
furnizori de stiri precum Mediafax si sa ofere site-uri specializate cu informatii financiare,
politice sau de alta natura.

“Având peste 200 de stiri pe zi, pe care le luam de la agentia de stiri Mediafax, nu
simtim nevoia de a angaja proprii jurnalisti care sa colecteze stirile”, spunea directorul
executiv al Romania Online, Alina Nemes. Portalul angajeaza, totusi, câtiva jurnalisti, a
caror sarcina este primirea si editarea stirilor Mediafax pentru a fi introduse pe site.

7. Concluzii

Web-ul românesc nu poate decât sa creasca. Publicatiile exclusiv online, precum

portalurile de stiri Bumerang sau Apropo, dintre care ultimul este o expresie a
convergentei media, de vreme ce utilizeaza resursele unor tiparituri si institutii
audiovizuale apartinând grupului MediaPro, sunt exemple pozitive, care arata ca
întreprinderile online pot avea o voce distincta în peisajul jurnalismului românesc.

Desigur, se poate spune ca accesul populatiei la Internet face diferenta. În Statele

Unite si alte tari dezvoltate, tehnologia este disponibila pe scara larga. Peste 50 la suta
dintre americani au acces la Internet, în vreme ce pentru unele tari scandinave procentul se
ridica la 80 sau 90 la suta. În România, pe de alta parte, la o populatie de peste 22 de
milioane, numarul utilizatorilor Internet era estimat, în toamna lui 2001, undeva între
600.000 si 1.200.000, iar pâna în toamna lui 2002 cifra a crescut pâna spre 2.000.000.
 Numarul utilizatorilor Net-ului creste rapid, iar liberalizarea industriei
telecomunicatiilor va duce probabil la o adevarata explozie în privinta accesului la Internet.
Monopolul Romtelecom, compania nationala de telefonie, asupra telefoniei fixe va lua
sfârsit în 2003, iar marile companii de cablu si furnizorii de servicii Internet se pregatesc
sa intre pe piata.

Cu o populatie Internet în continua crestere, este normal ca si asteptarile utilizatorilor

Net-ului sa creasca. Atunci când un portal de Web precum Romania Online va fi accesat
de milioane si nu de doua sute de mii de utilizatori, se prea poate ca simpla preluare a
stirilor transmise de agentiile de presa sa nu mai fie suficienta pentru ca surferii sa
continue sa se întoarca la respectivul site.

În viitor, utilizatorii vor sti mai multe despre caracteristicile unice ale Internetului si
vor fi mai pretentiosi vizavi de site-urile de stiri. Productia de tip shovelware nu va mai fi
suficienta pentru a atrage acesti utilizatori, iar cei care se ocupa de publicatiile online va
trebui sa se foloseasca mai bine de specificitatea Internetului. Probabil, la acea vreme vom
gasi mai multe articole online organizate într-o structura nonlineara, iar site-urile vor
exploata posibilitatea introducerii de link-uri utile si elemente multimedia.

Bibliografie

- Lapointe, Pascal, 1999, Le journalisme a l’heure du Net: guide pratique, Les Presses
de l’Universite Laval
- Lasica, J.D., “A Scorecard for Net News Ethics”, in Online Journalism Review
(http://www.ojr.org) , April 2, 2002
- Pavlic, John V., 2001, Journalism and new media, Columbia University Press, New
York
- Rich, Carole, 1999, Creating Online Media: a guide to research, writing and design on
the Internet, McGraw-Hill, London
- Ulmanu, Alex, “Romanian Election Enters Net Battleground. The Internet in
Romania”, in Online Journalism Review (http://www.ojr.org), November 16, 2000
- Ulmanu, Alex, “Jurnalismul online: Internetul, mijloc de colectare si difuzare a
informatiilor” (“Online journalism: the Internet as an information research and
publishing tool”), in Coman, Mihai (coord.), Manual de jurnalism, second edition, vol.
II, 2001, Polirom, Iasi
- Vitanza, Victor J., 1998, Writing for the World Wide Web, Allyn and Bacon, London
Ward, Mike, 2002, Journalism Online, Focal Press