Sunteți pe pagina 1din 118

Topografio în construc tiile civile

"Oamenii se împart în dou ă :

unii care caută şi nu gă sesc,


alţii care găsesc şi nu-s mulţumi ţi "

- (H;t~~)
Topografia in conslructiile civile

PREFAŢĂ
Lucrarea ce urmează, se adresează în principal studenţilor "boboci" în general
şi în ale topografiei în special, care consideră că meseria de constructor civilis t
poate constitui pentru ei domeniul in care se pot manifesta cel puţin in viitoru l
apropiat. Cunoştinţele în domeniul măsurătorilor terestre, in general şi in cel al
topografiei aplicate în special, vor fi pentru ei o posibilitate de afirmare
profesională dar şi un prilej de a economisi sume semnificative in bugetul d e
cheltuieli pentru realizarea unei i nvestiţii pe care o au pe "mână".
Evoluţia măsurătorilor terestre în general, a fost spectaculos marcată d e
apariţia sistemului de poziţionare glob ală cu sateliţi; tehnica aceasta este
aplicabilă şi in domeniul lucrărilor topografice ce insoţesc etapele de realizare ale
unei construcţii, indiferent de destinaţia construcţiei respective. Condiţia
esenţială de vizibilitate pe ·verticală, absolut necesară in cazul apli<;ării acestei
tehnici de măsurare, nu poate fi mereu îndeplinită. Urmare a acestui fapt,
tehnicile clasice de măsurare au evoluat dar nu au devenit inutile. Aparatele
optico-mecanice clasice, teodolite, nivele şi rulete nu vor dispare chiar dacă p e
lângă ele au apărut staţiile totale de măsurare sau rulete electronice; ele a u
devenit acum aparate opto-mecano-electronice prin înlocuirea cercurilor gradate
din cristal ale teodolitelor clasice cu cercuri digitale sau prin inlocuirea mirelor
clasice cu mire digitale, la care aportul operatorului se reduce numai la a viza
mira şi a apăsa tasta de înregistrare a citirilor. Avantajul imens al acestor tehnici
noi este acela că se elimină posibilitatea erorilor umane ce pot apare la
transcrierea repetată a datelor din măsurători în diverse formulare de calcul.
Principiul metodelor însă nu s -a modificat.
Surpriza cea filare poate fi pentru unii din cei care acum înţeleg ce este
topografia faptul că nu "butonatul" unei staţii totale este treabă inginerescă c i
locul în care se ţine prisma pentru a obţine un produs grafic de calitate .
Selectarea în teren a punctelor care vor conduce la obţinerea planului de situaţie
este cu adevărat o treabă inginerească .
Prezenta carte doreşte să satisfacă solicitările unui mare num ăr de ingineri
cu care am colaborat pe diverse şantiere şi care au remarcat faptul că nu găses c
cărţi din care să se documenteze deoarece cele mai vechi sunt de mult epuizate .

Prezenta carte se mai doreşte şi o expresie a respectului faţă de cei care m-au
învăţat sau de la care am "furat" această meserie, în primul rănd a foştilor colegi
din cadrul colectivului topo dar şi a directoruluf de foraj-dezvoltare de la fostu l
Trust al Petrolului Ploieşti, alături de care mi-am început cariera. De la primii am
învăţat să "miros" meseria, de la cel de-al doilea am învăţat să "miros" viaţa.

Mulţumesc lui Dumnezeu şi tatălui meu pentru ce au făcut şi simt că încă


mai fac pentru mine pe această lume.

Autorul,

2
Topografia în conslruc fi ile civile

1 NOŢIUNI GENERALE.
1.1 Obiectul şi importallţa topografiei ÎII domellilll te/lllic.
Nevoia de cunoaştere, caracteristică esenţială a omenirii, dar mai ales neccsir:aea ca sunu
cunoştinţelor acumulate în timp să fie transmisă generaţiilor viitoare, s-a făcut simţită ş i in
domeniul măsurătorilor terestre atât prin găsirea modalităţilor de reprezentare a unor zone
prin care oamenii au călătorit cât şi a celor în care îşi desfăşurau activitatea în mod curent.
Sunt cunoscute necesităţile omenirii pentru satisfacerea cerinţelor militare. econ01ruce, de
navigaţie, religioase. etc.
Evoluţia în timp a măsurătorilor terestre a fost condiţionată de dezvolr:uea ştiinţelor
exacte - matematica şi fizica. Instrumentul teoretic al măsuri'itorilor terestre esre furnizat de
matematică prin principiile şi metodele de prelucrare a măsurătorilor, instnllnenrele nece:;arc
observaţiilor sunt construite pe baza cunoştinţelor de Jllecanică, optică ~i electronică,
asttonomia permite ob~nerea datelor primare necesare prelucrării reţelelor de sprijin pe
suprafeţe mari şi stabilirea formei şi dimensiunilor Pământului, pentru ca la sfâr~it să obţinem
imaginea miqorată a zonei de interes prin intermediul cunoştin~elor de cartografie.
Respectarea cerinţelor privitoare la fidelitatea reprezentării pe hartă a formelor natur:1le
existente in teren nu se poate face fără legătura cu geografia, geologia şi geomorfologia.
Cunoaşterea geografiei pennitc· o tratare corespunzătoare a.elementelor naturale ale teren ului
cuI? ar fi relieful, vegeta~a, natura solurilor, hidrografia, în timp ce apelând la geologie şi
geomorfologie se ajunge la formele reliefului şi legile de modificare a lor.
Domeniul măsurătorilor terestre se poate împăr~ în unnătoarele ramuri principale:
~ - care se ocupă cu studiul, măsurarea şi determinarea formei şi dimensiunilor
globului pământesc sau a unor porţiuni încinse ale acestuia. Pentru a se realiza acest lu.cru, pe
suprafaţa tere stră se determină coordonatele spaţiale ale unor puncte care, prin unirea din
aproape în aproape, determină vârfurile unor triunghiuri. Odată determinate coordonatele
geografice sau rectangulare ale acestor puncte, acestea devin puncte de sprijin pentru toate
celelalte măsurători terestre. Totalitatea acestor puncte alcătuieşte reţeaua de puncte
geodezice. Datorită suprafeţei mari pe care se desfăşoară aceste lanturi de triunghiuri, este
necesar ca la prelucrarea măsurătorilor să se ţină seama de influenţa curburii Pământului.
IQpQgmfia - care, pornind de la datele furnizate de geodezie (coordonatele unor punere
intr-un sistem unitar, care însă nu delimitează şi nu reprezin tă detalii din teren), să stabilească
poziţia relativă a obiectelor din teren şi să le reprezinte pe hărţi sau planuri. Caracteristic
pentru lucrările topografice este că acestea se desfăşoară pe suprafeţe reiau,' mici în care
influenţa curburii Pământului este considerată neglijabilă .

..lologralJletria - poate fi considerată ca o tehnică nouă în măs urătorile terestre în sensul că


poziţia unor detalii se obţine di.rect pe fotografti speciale, metrice, numite fotograme,
executate în anumite condiţii, fie din avion (denumite fotograme aeriene) fie de la nivelul
solului (fotograme terestre). Ca şi topografia, exploatarea fotogramelor se face utilizând
reţe ua de sprijin creată cu ajutorul geodeziei. _
Prin produsele pe care le furnizează - hăr~ şi planuri - măsurătoril e terestr e sunt
inclispensabile cliverselor domenii de activitate, indiferent de stadiul de execu~e al unei lucrari;
sunt folosite la construcţia şi sistematizarea teritorială, la organizarea teritoriului agricol, la
amenajarea s ilvică sau hidrologică, în prospectarea şi exploatarea zăcămintelor de substanţe
utile, precum şi la elaborarea de studii şi cCIcetări în domeniul hidrografic, pedologic,
geologic, geografic.
Importanţa ştiinţifică a măsurătorilor terestre constă în aceea că furnizează date necesare
studierii formei şi dimensiunilor reale ale Pământului şi modificările în timp ale acestora.
3
Topografio În constru ctiile civile
1.2 Elemelltele topografice ale terenului.
1.2.1 Forma şi dimensiunile Păm ântu lu i.
Secţionarea cu un plan vertical a scoarţei terestre pennite observa~:1 că se digting trei
curbe care o interesează şi anume: suprafala topografică, geoidul şi elipsoidul de referinţă
(figura 1.1). S uprafaţa topografică este de fapt urma terenului lăsată pe planul de secţiune,
urmă care, datorită neregularităţilor, nu se poate exprima printr-un model matem:ttic. Este
suprafaţa care face obiectul reprezentărilor pe hărţi şi planuri.

Figura 1.1· Suprafaţa topografică, geoidul şi elipsoidul de referinlă.


Geoidul reprezintă locul geometric al punctelor care· materializează nivelul mărilor ş i
oceanelor liniştite, njvel neafectat de mişcarea valurilor, curen~lor sau mareelor, prelungit pe
sub continente. Numit şi suprafaţa de nivel zero, nu se poate exprima printr-un model sau
formulă matematică. Datorita faptului că nu reprezintă nici măcar aproximativ configuraţia
terenului narural, nu face obiecrul reprezentării pe hărţi şi planuri, fiind de fapt O formă
geometrică ipotetică din punct de vedere al exprimării.

PN

.
.//'-;r--.,
: ['1
..•
' - .-
..---.J--
. 1 1~ \I 1 . - ')
...
E :. .. . . . . "" , ". -; E
( - -. ·....... . ..'.... L... ..... ··
, c.'c"r .cu::)~'''h'i
\ ' ,
'. ·-_\L~
PS
./
Figura 1.2· Elipsoidul de referinţă.
Elipsoidul de referinţă (figura 1.2) a apărut ca urmare a imposibilităp; reprezentării
terenului sau a geoidului pe hăr~ şi planuri prin coordonate. Fiind descris de o relaţi e
matematică, corespondenra reciprocă între puncte din teren şi omoloagele lor pe elipsoid
permite raportarea acestora pe hăr~ şi planuri prin coordonate, Într-ati sistem unic ş i unitar.
In timp, s-au folosit o serie de elipsoizi de referinţă care au purtat numele celor care le-au
descris prin rnărimile lor caracteristice: Delambre, Bessel, Heyford, Krasovski Pentru toate
tipurile de elipsoizi cunos cuţî, elementele caracteristice cu valorile acestora numai pentru
elipsoidul KrasDvski,sunt:
a = 6378245 ni (remiaxa 1110/')
b = 6356863 ni (remiaxa mi,,,)
a = (a-b)/ a = 1/298,3 (II/rlirea ,Iiprei)
4
Topografio in constructiile civil
1.2.2 Proiecţia punctelor in geodezie şi topografie.
E lementul care defin eşte modalitatea de proiectare a punctelor pe o suprafaţă este
mărimea acesteia în sensul că la suprafeţele mari se impune să se ţină cont de curbura
Pamântului (cazul unor regiuni, ţări, continente sau întreg globul), în timp ce dacă suprafaţa
determÎn:uă de puncte este mică, influenţa curburii se poate neglija.
În primul caz avem de-a face cu ceea ce se numeşte proiecţie geodezică iar în al doilea caz
cu o proieqie topografică a punctelor.
Prin proiecţia geodezică a punctelor de triangulaţie A, B, C, D pe suprafaţa elip,oidului, în
punctele a, b, c, d se obţin triunghiuri cu laruri curbe, laruri care se numesc şi linii geodezic .
Se poate observa (figura 1.3) că În acest caz proiectantele punctelor de triangulaţie sun. t
convergente către o zonă din centrul globului pământesc. Dacă suprafaţa pe elipsoid este
mică (c:l.Zul punctelor apropiate), putem asimila elipsoidul cu o suprafaţă plană fără ca
precizia coordonatelor şi poziţia punctelor să sufere.
În ;:Icest caz proiectantele punctelor vor fi paralele între ele, iar poz1ţia punctelor d e
triangul aţie se def1I1cşte prin coordonatele rcct:\ogulare planc x, y precum şi prin cota H,
reprezendnd dis tanţa pe verticală de la suprafaţa de nivel zero la puncnl1 din teren.
A~ _ ~~ ~~< ___ ~B

/ ;:t· :·~-('---- 4D\ / t-'--'::'-: 'I-':':~;'\


( .- (j\~Y~=~ \ I .-- /·,i~:\~, \
cL------iJd( ~ 'd
\ _,"P~!'~_~i~:~i.J i,"",c"-"'-"-"'-~<P!.i"ri~- , -)-y
Figura 1.3 - Proiecţia geodezică şi proiecţia topografică a punctetor.
Se poate observa că totdeauna distanţele care se pot determina pe planuri reprezintă, d e
fapt, proi ecţii orizontale ale distan~elor înclinate corespondente, din teren. Deasemeni, aces te
distanţe sunt liniile drepte care unesc punctele din teren, indiferent de configuraţia terenului
în lungul acestui traseu.
1.2.3 Proiecţii cartografice.
D ec:u-ece în cazul general se impune reprezentarea grafică a unor suprafeţe întinse ale
globului. se constată existenţa a două dificultă~ mari:
• suprafata globului este curbă, apropiată de o sferă;
• reprezentarea reliefului ar trebui să fie tridimensională.
" Acesre dificultă~ se pot elimina prin alegerea unui număr suficient de puncte
caracteristice, proces numit şi geometrizarea terenului, dup ă care suprafeţele curbe se
transfo::nă, prin calcule, în suprafete plane. O astfel de transformare nu se poate face în să
fără ca distanţele de pe elipsoid să nu sufere modificări. Funcţie de sistemul de proiegie
adoptat se pot modifica şi alte elemente cum sunt unghiurile sau suprafeţele. Clasificarea
proieqiiJor cartografice se va face deci func~e de elementele care se păstrează nemodificate,
astfel:
./ tOl1fonlle sunt cele care păstrează unghiurile nedefonnate;
./ uhivalente sunt cele care păstrează supra fetele nedeform ate;
./ ethidiJtollle sunt cele care păstrează numai anumite distante nedeformatej
./ orbi/rare sunt cele care nu păstrează nici un element nedeformat.

5
Topogralia in constructiile civile
Din cele prezentate, putem constata că deformaţ.iile pot fi liniare, unghiulare sau areolare
(deformarea suprafeţelor). Un alt criteriu de clasificare al proiecţiilor cartografice este cel al
modului de realizare a reprezentăru, care conduce la aspectul reţelei cartografice; în acest caz
clasificarea se prezintă astfel:
./ ai}llIt1tale sunt proiecţiile în care reprezentarea se face pe un plan tangent sau secan t
la s feră în punctul central al zonei de reprezentat;
./ â/illdrite sunt cele în care reprezentarea se face pe un cilindru care are o pozi~e
oarecare faţă de sferă (nu este obligatoriu să fie tangen t).
./ cOl1i", sunt cele la care reprezentarea se face pc un con tangent sau secant la sfetă,
cu variantelor cunoscute ca proiecţiile policoruce şi cele pseudoconice.
Din prima categorie face parte proiec~a stereografică, care, pentru teritoriul României a
fost aplicată şi cunoscută ini~al ca "proiec~a s te.reografică 1933 11 şi mai recent "proieqia
s tereogra fică 1970"; pozi~a punctului central în cele două proiecţii diferă în sensul că prima
avea acest punct in zona Braşov pentru ca a doua să-I aibă in zona Făgăraş. În figura 1.4 sun t
ilustrate elementele ce caracterizează o proiec~e stereografică:
C - centrul de proiec~e,
V - punctul de vedere,
Ro - raza medie de curbură la centrul de proiec~e,
CD - adânci.mea planului de proi ec~e,
M - un punct pe elipsoid,
m - proiec~a pe planul secant a punctului M,
r - raza cercului de secanţă
PN
-·- 1 - " ~
\ Pl
l M ,,\
.1 / 1 C r\\\
i / I .· D \ \
\7~'ţ{;tl ---- -}\
V ... /
. 1 '
'"--__..1-•.. /"
Ps
Figura 1.4 - Proiecţia stereografică.
Din a doua categorie, pentru ţara noastră a fost folosită Ilproiecţi a Gauss". Pentru a
obţi ne această proiec ~e, este suficient să se introducă o sferă într-un cilindru pentru ca apoi
sfera să fi e rotită cu unghiuri egale (figura 1.5). "feliile" din s feră sunt proiectate pe cilindru,
una l ângă alta şi apoi cilindrul este tăiat pe generatoarele ce trec prin cei doi poli. Faţa vizibilă
se aşează în plan, obţinând o reprezentare în proiec~a Gauss.

Figura 1.5 - Proiecţia Gauss.


Reprezentarea elipsoidului se face în acest caz prin zone denumite fU!.e a\·ând în general

6
Topografia În constructiile civile
6 pe longi tudine. Mericlianul origine, numit şi "meridian O", este cel care trece prin
0

Observatorul Greenwich. Avantajele acestei proiecţii constau în aceea că permite


reprezentarea întregului glob pe zone cuprinse între cei doi poli.
D ezavantajele se refera la situaţia teritoriilor relativ mici care se reprezintă uneori pe două
fuse vecine (cazul ţării noastre în L - 34 şi L - 35), precum şi la faptul că deformaţiile sun t
uneori mai mari decât în alte proiecţii.
1.2.4 Elementele topografi ce ale terenului.
În mediul inconjurator se află o serie de obiecte naturale ( văi, de:Iluri, ape, munti) şi
artificiale, apărute datorită omului (cons uucţii, limite Între folosinţe sau proprietăţi), toate
alcătuind detalii topografice.

Pentru determinarea formei şi pozi~ei aces tora, se aleg, pe detaliul din te ren, puncte
efracteristice denumite -topografice, reprezentând schimbări de direc~e ale unui contur sau a
pantei terenului, sau minimum de puncte in funcţie de care să se po:nă reprezenta orice
detaliu sau formă de teren (figura 1.6). La stabilirea minimului de puncre este necesar să se
cunoască scara planului sau a hărţii.

Detaliile topografice sunt, în genera.l, alcătuite din linii sinuoase a căror determinare şi
exprimare matematică ar fi practic imposibilă şi apoi chiar şi inutilă. Aceeaşi linie sinuoasă se
poate transfqnna într-o linie frântă care să Îmbrace şi să în locuia scă cu su ficientă fidelitate
conturul ini~al. În figura 1.6 sunt prezentate două moduri de a geometriza un contur sinuos :
În 'cazul "a", datorită faptului că s-au ales pu~ne puncte pe contur, geometrizarea este
incorectă, în timp ce în cazul "bit, datorită numărului adecvat de puncte alese, linia frântă care
aproximează conturul sinuos este mult mai aproape ca formă de acest contur.

b
/.

Figura 1.6 - Geometrizarea terenului


Opera~llnea poartă
denumirea de geometrizarea terenului ş i se po:!.te face atât în plan
orizontal, când un punct se determină prin coordonate x şi y, cât şi in plan vertical, situa~e in
care determinarea se face prin cotă şi distanţa faţă de un reper ales.
Două sunt categoriile de elemente care se măsoară în teren şi anume: cele liniare respectiv
unghiulare. Intersecţia suprafeţei topografice cu un plan vertical ce trece prin punctele M şi N
se numeşte aliniament, fund o linie sinuoasa in plan vertica~ in timp ce in plan orizontal este
o linie dreapta.
Materializarea unui aliniament între două puncte şi reprezentarea lui Într-o sec~une
verticală (figura 1.7) conduce la definirea următoarelor elemente topografice ale terenului:
• distanta Înclinată, L, intre punctele A şi B, este lungimea liniei drepte între punctele
marcate în teren; ea este linia geometrizată între punctele A şi B din teren.
• distanta orir,pntaIă, D, reprezintă proiecţia in plan orizontal a distan,ei înclinare L.
• unghiul de pantă a. este unghiul format de orizontala ce trece printr-un punct şi direcţia către
cel de-al doilea punct (figura 1.7). Unghiurile de pantă, la fel ca şi diferenţa de nivel, pot fi
pozitive sau negative. Pozitive sunt unghiurile de panta către toate punctele sintate deasupra
liniei orizontului, după cum unghiurile de pantă sunt negative pentru toate punctele situate
7
Topografic in construcl i~ e civil e
sub linia orizolltului. Dacă direcţia de referinţă nu este orizontab ce trece printr-un punct ci
ver ticala locului, atunci unghiul format de verticală cu direcţia l\IN se num('şte unghi zerutal şi
se notează cu "Z". Între unghiul zenital şi unghiul de pamă al unei direcţii date există
totdeauna rela~a:
Z+a=JOog (1.11

Figura 1.7 - Elementele topografice ale terenului.


d{fmmta de nivel AHMN = HN - HM, este distanţa pe verticală între plan ele orizontale ce trec
plin punctele !vi şi N. Din figura 1.7 se observă că diferenţa de nivel poate fi pozitivă (de la M
la N) sau negativă (de la N la M). Mărimea diferenţei de nivel intre punctele M şi N se poate
calcula, funcţie de lungimea înclinată L şi unghiul de pantă a, cu relaţia:
t1H AfX = L • sin a = D'" Iga 11. 21
sau, d acă se cunoaşte mărimea unghiului zenital, Z:
ilH MN = L* cosZ = D* ctgZ 11·31
• [QJţ; unui punct se defineşte ca distanţa pe verticală de la suprafaţa de referinţă la planul
orizontal ce uece prin acel punct. Din figura 1.7, se poate deduce cota punctulw N, H N,
funcţie de cota punctului M, HM, presupusă ca fiind cunoscută şi diferenp de nivel .1.HMN,
calculată cu una din relaţiile [1.2] sau [1.3], funcţie de elementele măsurate.

• IIII~biu! OIi;;,on!a! ~ (figura 1.8), Între direcţiile MN şi MP este unghiul diedru format de
planele verticale ce conţin punctele M şi N (planul VN), respectiv M şi P (planul Vr).l\Iărimea
lui se ob~ n e din diferenţa direcţiilor către punctele P şi N, putând avea valori cuprinse intre Og
şi 400•.

/
/' ,~(~:/I' ~~; '-
. ~

Jt~2c?'-<P I---·
I: '>'~_: /

LlCtl ----I'-t 1 I
I "
- - - - - f --Oop;M L._._ ___ .. ___ __ J..
,:
_~)'
'

Figura 1.8 - Unghiul orizontal inlre două aliniamente.


f

• on'mtarea directiei /vIN, O"'H-:, se defineste ca unghiul format de direcţia nordulu.i cu direcţia
de măsurat (NlJ\J), unghi măsurat în sensul orar. Orientarea unei direcţii se calculează din
coordonatele puncte1ol' ce determina direc~a, cu relarii de tipul:

8
Topografic in constructiile civile
&rMN ..X.·.!lN_-..;X",M2..
sau Clg BAIN ~--~- [14]
y" /iyMN YN -

• pozi~a unui punct în plan se defU1eşte fie prin coordolJatele redongulare x şi y, fie prin
coordonatele polare, Coordonatele punctului M din figuril 1. 8 se calculează fu n ctie de
coordonatele punctului N cu relaţiile:
X" ~XN +&rNM ~XN +dAlN ·casBNM
[1.5]
1'" ~ I'N + aYNM ~ I'N + dMN • s in BNM

.'* 1.2.5 Unităţi de măsura.

Funqie de elementele care se determină în operaţiile topografice, în rara noastră se


folo~esc unităţile de măsură ale sistemului internaţional şi anume:
~ pentru lu';gimi, metrul cu multipli şi submultipli săi;
- pentru suprafeţe, unj tă~le ce derivă din cele folosite la lungimi, mcuul pătrat, kil ometrul
pătrat; se mai folosesc Însă ş i arul,respectiv hectarul, astfel:
10m * 10m =100mp=la 11.61
(unar)
100 m * 100 m = 10000 mp = 100 a = 1 ha (un hectar) 11.71
pent:l.u unghiuri, gr~dele şi radianii. Datorită dificultăţilor de exprimnre în sistemul
zecimal, gradaţia sexagesimală a fost înlocuită cu gradaţia c·entesimală . Astfel, un cerc are 400
grade .centesin'lale, (notate 400 g), iar un cadran lOO!;. Submultipli sunt minutul centesimal,
egal cu 1/100 dintr-un grad (no tat 1'), respectiv secunda sexagesimală, egală cu 1/ 100 dintr-
un minut ( notată l ee ). Pentru transformă ri dintr~un sistem în altul, se folosesc următo arele
relaţii:

din sexagesimal în centesimal : 10 = 1,1111118 [1.81


din centesimal în sexagesimal : 1. = 0,9 11.9 10

Radianul este unghiul căruia i se opune un arc egal cu raza cercului pe care-l descrie.
Legă tura între radian şi unităţile de măsură în grade este:

sexagesimal P /1 = 206265" jl·lOl


cen tesi.mal P" = 636620" [1.11 J

,..'f' 1.3 Suprafeţe de referinţă şi sisteme de coordollate.


1.3.1 Suprafeţe de referinţă.
Determinarea în plan vertical a pozi ~ei punctelor se face pdn raportare la geoid, caz în
care suprafaţa se numeşte su prafaţa de nivel zero. Pozi~a acesteia se obţine prin obsen-aţii
multianuale. Apara tele cu care se determina cota mării sau oceanului se numesc
medimaregrafe sau medimaremetre. Ele constituie punctele fundamentale pentru originea
cotelor în lu crările de măsurători terestre.
Suprafaţa care este normală in fiecare punct al ei la direc ţia verticalei se numeş te suprafaţă
de nivel. Altitudinea sau cota absolută a punctului topografic se defmeşte ca fund distanţa pe
verticală înrre suprafaţa de nivel zero şi suprafaţa de nivel ce trece prin punerul considerat.
În cazul suprafeţelor mari se poate considera că Pământul este aproximativ sferic, iar
suprafeţele de nivel, inclusiv suprafata de nivel zero sun t sfere concentrice în centrul
Pământului (figura 1.9). Pentru suprafeţe mici, se consideră că supra feţele de nivel, inclusiv
cea de nivel zero, sunt plane paralele şi orizontale Între ele.
Pentru anumite lucrări desfăşurate pe suprafeţe mici şi precis definite, este posibil ca
s uprafaţa de nivel, considerată originea în determinare~. catel ar. să fie alta decât suprafaţa de

9
Topografio in comfruc liile civile
nhpel zero, aleasă co nventional.

-..

Figura 1.9 - Suprafeţe de nivel.

În acest caz spunem că avem de-a face cu o altitudine convenţională a punctului În acest
caz, cotele tuturor punctelor de pe acea stii. suprafa{ă, vor diferi faţă de cotele absolute cu
aceeaşi cantitate, egală cu distanţa pe verticală intre suprafaţa de nivel zero şi ~llprafaţa
conv~.nţional aleasă. În aceste condiţii, relieful terenului este reprezentat pe hărţi sau planuri
identic, indiferent de sistemul de referinţă ales pentru cote (absolut sau convenţional) .
1.3.2 Sisteme de coordonate.
Penttu a cunoaşte direcţiile cardinale ale hărţilor şi planurilor, acestea trebuie să fie
orientate. Acest lucru Înseamnă ca direqiile identificate pe o hartă sau plan să fie făcute
paralele cu omoloagele lor din teren, prin rotirea în mod convenabil a hărţii sau planului.
90

-- -f--'.~ _.:\o
"
180(----~
I ,
\ III IV :
- L
270
(O·<u' " ;90 ~ O"'. C" ', .... " . IOpo,", .'"
~ . .-"'~ ' ~"l~~"""" .1;, : .,._ ,.~~ t ~,. ~ ",·· ,

Figura 1, 10- Cercul trigonometric si cercul topografic

Direcţia care se foloseşte în orientarea lucrăril or de măsurători terestre, numită direcţie de


referin{ă,este direcţia nordului geografic. Ţinând cont de faptul că determinările se fac în sens
orar, pentru a se păstra relaţiile cunoscute din trigonometrie, s-a adoptat cercul topografic, la
car,~ numerotarea cadranelor se face în sens orar, pornind de la direcţia nordului (figura 1.10).

Deoarece exista nordul geografic (stabil În timp) şi nordul magnetic (variabil în timp
îndelungat), rezultă că şi orientările pot fi geografice (f.xe în timp) respectiv magnetice (uşor
variabile în timp).
Prin orice punct de pe suprafaţa teres tră pot fi duse un meridian geografic şi unul
magnetic; implicit, o direc~e oarecare. într· un sistem de axe de coordonate este orientată faţă
de o paralelă la meridianul axial şi nu faIă de meridianul geografic al locului respectiv.
Considerând o clirecţie A-B în teren (figura 1.1 1), faţă de aceasta se disting următoarele
orientari:
orielttarea magnetit'ă (sau azimutul magnetic), care este unghiul format de direcţia nordului
magnetic cu clirecţia A-B;
oJ1cl1/area gogrt4fi"ă (sau azimutul geografic) care este unghiul format de direcţia nordului

10
Topogrofio in constructiile civile
geografic Cll tfuccţia A-B;

Figura 1.11 - Tipuri de orientări

Unghiul format de cele două orientări poartă denmnirea de deviaţie magnetică O, Acest
unghi este necesar în cazul dererm.inări.i orienrărilor cu busola, în vederea corectării acestora
pentru a se putea raporta IIl. orientări geogrll.fice,

1.4 Nofi/Illi de.teoria erorilor de măsu rare.


Având în vedere că orice măsurătoare, oricât de precis ar fi executată, este însoţit!i de mici
diferenţe faţă de valoarea reală a mărimii respective, yom defini erorile ca fund micile
diferenţe care apar la mă surarea repetată a unei mărimi,Este de menţionat că valoarea reală a
mărimii măsurate nu este niciodată cunoscută, Cauzele care conduc la aparir.ia erorilor se
refera la:
--+ imperfectiunilor constructiye ale apara turii sau dispozitivelor cu care se execu tă
măsurătorile, erorile nUmlndu-se erori instrumentale;
datorită operatorului care execută mă s urătorile, caz în care erorile se numesc erori
personale;
- datorită condiţiilor de mediu în care se efectuează mă surătorile, siUlaţie în care erorile
se numesc erori datorate condiJillor exterioare;
Este de remarcat ca niciodată, categoriile enumerate mai sus nu acţionează singure, ci apar
toate la un loc, Eroarea se de fineşte matematic ca diferen~a intre yaloarea eronată şi valoare a
justă, iar corec~a este totdeauna diferenţa intre valoarea justă şi valoarea eronată, D? că n otăm
cu Vi valoarea justă şi cu Ve valoarea eronată, putem scrie că:
[1.12]
după cum:
(1.13]
Din expresiile [1.12] şi [1.13] se poate scrie că:
e = -c sau c = -e [1.14]
Dacă asupra unei măruru se \'or face un număr mare de determinări, se vor calcula
abaterile fiecărei dcterminări faţă de media ariuneucă şi se va întocmi un grafic pe care se vo r
raporta, pe abscisă mărimea erorilor, iar pe ordonată frecvenţa apari~ei unei valori a erorii, se
va ob~ne un grafic al unei curbe, cunoscută sub numele de "curba clopot GAUSS',
reprezentând de fapt curba de d.istribu~e normală a erorilor Întâmplătoare,
Clasificarea erorilor se poate face după:
măn'mea 11Jr.

II
Topografic in cons lructii!e civile
./ eron propriu-zise, care sunt acceptate in procesele de măsurare;

./ erori grosolane, nlunite şi greşeli, care nu se accepră in şirul de măsurători, motiv


pentru care, la prelucrare, sunt eliminate.
mod,,1 de propagar"
./ sistematice, caracterizate prin aceea că sunt constante ca semn ~i mărime. Acest tip
de erori nu se pot elimina, du influenta lor poate fi anulată prin calcul;
./ intâmplătoare sau accidentale, apar aleator ca semn şi valoare, i:l.r influenp lor nu
se cunoaş te şi nu se poate diminua.
"a/oarea de re/erinl/i:
./ reale, care reprezintă diferenţele între diversele valori din şirul de detenn.inări şi
v.aloarea reală a mărimii măsurate. Se poate lesne constata că deoarece valoare:l real ă
a mărimii nu este cunoscută, nici erorile reale nu se pot detenruna .
./ aparente, care reprezi ntă diferenţa între fiecare valoare din şiml de rn:lsu.rarori ş i
valoarea cea mai probabilă, definită ca media aritm e tică a celor "nit determinări.
În cazul unui număr de determÎnări făcute asupra aceleaşi mărimi, de un singur operator,
cu un singur instmment de măsură şi in cooclipi meteo aproximativ identice, suma erorilor
aparente tinde la O. Dacă vom .nota cu "v" erorilor aparente, cu !vii masurătorile propriu-zise
şi cu l\,i media celor "~,, dererminări, putem scrie:
v,=M,-M

[1.1 5]

vn=Mn-M
Prin însumarea relapilor [1.15]. se ajunge la egalitatea:
VI + v2 + "",+ vn = MI + M 2 + ..... + Nl n -n* M (1.16]
Dacă notăm suma erorilor Vi cu [vJ şi suma măsurătorilor cu [MJ, relaţia [1.16] se poate
scrje sub forma:
[vJ=[MJ -n*M [1.17]
şi deci:
[v] =0 [1.1 8]
care constitue criteriul de apreciere a corectitudinii prelucrării măsurătoril o r.

Pornind de la considerentul că un şir de măsurători este reprezentat ca o funcţie de cele


"n" determinări, asimilate ca "n" variabile, erorile sunt derivatele de ordinul 1 în raport de
aceste determinări. Diferenţa. intre oricare două măsurători din şirul de măsuratori efectuate se
n umeşte ecart; dacă această diferenţă se face intre valoarile extreme, se numeşte ecart maxim.
Pentru a putea fi prelucrat, şirul detemunărilor trebuie să se incadreze în toleranta "T',
care se defineşte ca ftind ecartul admisibil între măsurători. Valoarea toleranţei se preciz ează
prin instrucţiuni tehnice şi valoarea ei este obligatoriu de respectat in orice gen de lucrări de
mă sură tori terestre. Tehnica care se ocupă cu modul de prelucrare a masurătorilor şi
ajungerea la valoarea cea mai probabilă se numeşte teoria erorilor de mă surare, iar procedeul
se numeşte al celor mai mici pătrate.
După modul in care se obţin, mărimiie măsurate pot fi:
• directe, carac terizate prin aceea că observaţiile sunt făcute direct cu insuumentul asupra
marimii care se măsoară, de exemplu, măsurarea unei distanţe cu ajutorul ruletei;

'2
Topografia in construc tiile c ivile
• indirecte, în care, prin calcul, din manffi1 determinate direct se obţin mlrimile care
interesează. Un exemplu este determinarea a două laturi Într-un triunghi in care se
cunosc toate unghiurile şi il treia laturii.
• conditiona te, în care rnărimile măsurate direct trebuie să răspundă unor conditi.i, ca de
exemplu, suma unghiurile măsurate Într-un triunghi să fie egală cu 200g.
Din punc t de vedere al m6dului de efectuare a observa ţiilor sau al aparaturii folosite, se
disting:
• mă surători de aceeaşi 'p recizie, numite şi măsură tori de ponderi egale, în care
determinările se fac cu aceeaşi metodă, de un singur operator care foloseşte un singur tip
de aparat;
• măsurători de precizii diferi te, numite şi măsură tori ponderate, care se efectuează cu
aparate diferite, de
către of!eratori cliferi~, în condiţii şi cu instrumente diferite.
1.4.1 Eroarea medie pătratică Individuală.
Pornind de la forma generala a ecuatiilo! de erori, şi anume:
v, = M,-M
v2= M 2 -M
[1.1 9]

VII =MII- M
pentru a se în l ătura incertitudinile da torate semnelor + ş i - ale erorilor \-" se ridică iz
pătrat suma erorilor ş i prin m.sumare se ajunge la eroarea medie pătratică individU2J ă:

eI} =+
VI" + V2 + .. . V n2 F?f}]
V
=± -n- [1.20]
- n
Aceasta eroare constituie un criteriu de apreciere calitativa a şirului de mă surători luate
inclividual. Asupra valorii erorii medii pătratice individuale acţionează prep onderent erorile
întâmplătoare cu valoare absolută mare, tocmai cele care de termin ă gradul de siguranţă al
măsurătorilor. Datorită fap tului că această eroare este relativ s tabilă, este practic suficient U:1
num ăr relativ mic de de terminări pentru a obţine această eroare cu o precizie satisfăcătoare.

1.4.2 Eroarea medie a mediei aritmetice.


Pornind de la "il! rnăsuratori efecnlate în aceleaşi condiţii asupra unei singure mărimi i\ 1.,
valoarea cea mai probabilă se acceptă a fi media aritmetică. Se poate deci scrie d:
= M, + M ,+ ... + M n ·
M [1.21 }
n
sau:
1 1 1
M =-M, +- M } + ... +-M n [1.22]
n n n
Dacă acceptăm că fiecare m ăs urătoare este afectată de aceeaşi eroare, e", în timp ce
eroarea medie pătratică a valorii Iv! va fi eM, prin ridicare la pătrat şi neglijând termenll ce
orclinul Il (adică produsele între termenii "i" şi "j"), atunci putem sede că :
} 1 } 1 } l }n}l}
eM =-; eq +leq +" ' +2"eq = -2 eq = -eq =>
n 11 11 n n
[1.23]
e" [vv]
::::>eM=±.j;;=±
n(n - 1)
Topografio in construc ţii'e civile
Acestii mărime este un criteriu de apreciere a preciziei măsurătorilor.

2 HĂRŢI ŞI PLANUlU.
Planul topografic este o reprezentare conven~onaIă, micşorată şi asemenc:'!. :l unei
por~llnirelativ restrînse a terenului, care, prin de taliile pe care le con~ne, permite fonnarea
unei imagini sugestive asupra planimctriei şi reliefului terenului. La întocmirea lui nu se ~n e
seama de influenta curburii Pămîntului.
Harta topografică, spre deosebire de plan, reprezintă o suprafaţa mai mare de tercn,
imaginea pe care o redă este generalizată, adica nu conţine toate detaliile din.tr-un pla.n, iar la
întocmirea ei se fine seama de curbura Pâmîntului. Pentru aceasta este necesar mai inrii să se
creeze o reţea geografică de paralele şi meridiane în vederea reprezentării suprafefelor curbe
de pe sferoid.
2.1 Scara plallurilor şi hărţi/ar.
Raportul constant între o distanţă de pe hartă şi omoloag::t ei din teren poartă denumirea
de scară. După modul de prezentare, se disting:
a).şcara numerică, cu forma general::t :

S
c
='!!..=~
D 11
[2.1)

în 'care, cunoscând două valori, se poate determina a treia. După mărimea numitorului scării,
Il, se disting:

scări mari, la care numitorul este mic, folosite la planurile topografice (1:1000, 1:500,
etc);
scări mijlocii, folo site la hărţile topografice (1:5000, 1:10000, ... , 1:50000);
scări mici, la care numitorul este mare, folosite la hărţile geografice (1:100000,
... ,1:1000000).
b).scara grafică, care este reprezentarea grafică a scării numerice, perm.iţând determinarea
direc tă,în unităţi din teren, a lungimii ce se doreşte a se determina. După construc~e, pot fi
scări grafice simple sau transversale.
Scările grafice simple (figura 2.1) fac posibilă citirea distanţei cu o precizie de pân ă la 1/ 10
elin valoarea bazei. Orice scară grafică simplă este alcătuită dintr-un număr întreg d e baze
situare în dreapta originii scării şi un talon simat la stânga originii. Acesta este diviza t în 10
intervale de lungimi egalţ, lungimea talonului fiind egală cu lungimea unei baze. Determinarea
distanfe.i Între două puncte de pc hartă se face luându-se această lungime în deschiderea unui
compas sau dis tanţier şi aş ezând apoi compasul cu un vârf pe o bază întreagă astfel ca al
doilea vârf să se găsească în interiorul. talonului.

-1 -. ·L .. d
60 80 100
"'" ._...... ....;- .
tal on bale

Figura 2.1 - Scara grafica simplă.

Dis tanţa se detenn..ină prin Însumarea numărului de baze intregi cu partea fraq..io nară,
reprezentată de distanţa determinată în interiorul talonului. Distanţa cores punzătoare

14
Topografic in constructiile civile
exemplului din figura 2.1 este de 95 m compusă ftind din 4 baze a câte 20 m fiecare şi din
p:l.rtea zecimală reprezentată de 7,5 diviziuni a câte 2 m fiecare.
Scările grafice compuse sau transversale (figura 2.2.), la care este posibilă citirea pînă la
1/100 din valoarea bazei. Acest tip de sca ră es te perfec~onat faţă de scara grafică simplă, în
sensul ca acum este posibilă ob~nerea unei precizii de 1/100 din valoarea bazei. i\Iouul de
utilizare este asemănător cu cel prezentat anterior : distanţa de pe hartă se ia jn deschiderea
compasului şi se aplică apoi pe scara grafică astfel ca un capăt al compasului să se afle pe o
bază întreagă iar cel de al doilea capăt în interiorul talonului, exact pe un punct de interseqie
al orizontalelor cu transversalele. Trebuie avut grijă ca ambele capete ale compasului să se afle
pe aceeaşi orizontală.

joo- - - ---!-.-.-.. - - ---..;


lolon baza
Figura 2.2· Scara-grafică transversa/ă.

Scările
grafice servesc fie la determinarea unei distanţe de pe hartă, fie la raportarea pe
hartă a unei dis tanţe măsurată în teren. Contrac~a hârtiei planului şi modalităţi de eillninare il
acesteia, constitue un fenomen inerent, datorat concliţiilor de păstr:tre ş i manipulare a hărţilor,
ca urmare a condiţiilor de temperatură şi umiditate ale mediului ambiant, care se modifică
permanent. Fenomenul poate afecta hărţil e până la un cuantum de 2% pe orice direcţie .
Pentru eliminarea acestui inconvenient, fie odată cu tipărirea hărţii se tipăreş te şi scara grafica,
fie înainte de tipărire hârtia se lipeş te (se caşerează) pe un suport nedeformabil (zinc, sticlă ,
material plastic, etc.)
Precizia grafică a scării este un rezultat al faptului că este imposibil de determinat distanta
"d' cu O precizie mai mare de O,lmm, dar care în mod obişnuit are valori de 0)2-0,3mm.
Acestor erori le corespunde în teren o lungime ce depinde de scara hărţij. Pentru
determinarea acestei mărimi se porneşte de la def1l1i~a s cării numerice şi anume:

e =.!... -> PJmJ = ±e* n* /0-30 [mJ [2.2)


P., n
Din relaţia[2.2] se poate observa că, cu cât numitorul scării este mai mare, deci scara este
mai mică, cu atât precizia de citire şi raportare a distanţelor este mai mică.
Fun cţie de scara la care sunt redactate, produsele cartografice se clasifică în:
planuri topografice cu scara cuprins în general Între 1:1000 şi 1:10000,
hărţi topografice cu scara mare, până la 1:100000;
hărţi topografice de ansamblu cu scări medii, până la 1:200000 sau 1:1000000;
hărţi geografice la scări mai mici de 1:1000000
2.2 Semnele convenţionale

Detaliile din teren se reprezintă pe planuri şi hărp prin semne astfel concepute încât să fie
cât mai sugestive, mai uşor de reprezentat prin desen. Acestea pot reprezenta p e planuri sau
hărţi detalii planimetrie şi alcimetrice, Într-o formă dt mai sugestivă, putându-se clasifica după
d estinaţia detaliilor pe care le reprezintă în semne de planimetrie şi semne de altimetrie.

15
Topogrofia in constructiile civile
Semne pentru planimetrie, c;tre se impart în :
semne de contur, care pennit desenarea la scara hărţii a naturii detaliilor (ntlaştini,
păduri, etc). În cazul pădurilor se reprezintă numai conturul piidurll nu şi pozi~a
arborilor în pădure.
semne de pozi~e sau de scară, care folosesc pentru redarea detaliilor carc nu se po t
reprezenta la scară. Ele arată insă pozipa exactă a detaliului pe care-l reprezintă.
semne explicative, care "explică" anumite detaw de pe harta. Această categorie se
foloseşte numai împreună cu celelalte semne convenponale. La reprezentarea unei
păduri, în afara conturului păduri, elin loc in loc se foloseşte un semn conven~onal care
precizează specia preponderentă a arborilor.

Semne pentru altimetric se folosesc la reprezentarea formelor de relief, CU01 ar fi


dealurile, vărfurile, yăile, râpele, etc. ..
Semnele convenponale folosite la redactarea hărţil or sau planurilor sunt cuprinse în atlase
de semne convenţionale. Câteva exemple sunt prezentate în figura 2.3.

Se!lln-~L __ ~ 9bie~r=-.-~ -~--l


.8. Puitct gt:odez;c..
_ • •- •• • - _ . _ . _ . _ . .. .!.- . . - - - - ..

El
~
.. _- Pu~cllopografic bomat
. ~. _ -- - ---

Reper de lliveh~enl
- - ._- ----_.-
.

f----+:----c-- ----
_. _ .. ___ Conducta de gau la suprafata
.• _ _ ..L •• _ _ • _ • • __ _ _ _•• _ _ •_ _ •

I~~j ~:::;~;--=:_
~ ~~_I
·· :;.y : ··· 1 Tufisur; compz=:e .1
1---
' ""~ . --_..--- _._... . .. _. ~

Fi~ura 2.3 - Semne conventionale

2.3 Reprezelltarea reliefului.


Relieful cuprinde totalitatea neregularităţilor, convexe şi concaye ale terenului, iar
reprezentarea lui cît mai corectă şi expresivă este foarte importantă. Pent..ru aceasta se folosesc
următoarele metode: curbe de rllvel, planul cotat, planuri în relief, umbre cu tente.
Dintre toate metodele, cea mai folosită este cea a curbelor de nivel. O curbă de nÎ\-el este
locul geometric al punctelor care au aceeaşi cotă, proiectat în plan orizontal. Se obpn prin
secţionarea terenului cu suprafeţe plane orizontale, iar proiecţia în plan orizontal al urmei
seqiunii este chiar curba de nivel.
Pentru reprezentarea curbelor de nivel, în funcţie de scara hărţij, se alege o echidistanţă,
E, r eprezentând distanţa pe verticală între două suprafe{e de secţiune a terenului (figura 2.4).
Această mărime se numeşte echiclistanţa numerică şau naturală; ea depinde de accidentaţia
terenului, de scara hărţii şi de precizia cu care se doreşte Il. fi reprezentat relieful. Se consideră
că între două curbe de nivel panta terenului este constantă, iar acest lucru se obţine prin
selectarea punctelor care se măsoară astfel ca la schimbarea pantei să se determine, prin
măsurare, obligatoriu, un punct. Curbele de nivel şe clasifică în funcpe de yaloa.rea
cchictistanţei E. Valoarea acesteia este funcpe de scarl\ planului sau hărpi şi este în general de
5 ro pentru scara 1:25000, 10 f i pentru scara 1:50000 şi 20 m pentru scara 1: 100000.
Indiferent de scară, culoarea pentru prezentarea curbelor de nivel pe planuri sau hăq.i este
16
Topografio În conslrucliile civile

culoarea sepia (maro-roşcat).

p,.- - . - - ._- - _ ...... _.._..-----..._. - -_._ [


P,- .···-.C·--c·.-···-- - - .- - _. _ .
p, - ~ - .-'-'-
" '-
. ...,-"-:::-

.....:----:-- ---=::- -;' ..,;:,':


:----

-\\~ ~~~-~\--\-~ ~ ~~~=:~,~1- __


Fiqura 2.4 - Obtinerea curbelor de nivel
Forma unei curbe de nivel este cea de linie curbă cu contur închis, indiferent de
configuraţia
terenului reprezen"tat. Funcţie de echidistanţa dintre ele, curbele de nivel se
împart în:
IJonlJale, reprezentate prin linii subţiri, cu grosime uzuală 'de 0,15 mm, dispuse în contururi
închise, dis tanţa pe verticală între două curbe de nivel normale fund egală Cu echidistanţa.
primipa/g, reprezentate prin linii mai groase, cu grosime uzuală de 0,25 mm, distanţa pe
vertical ă între doua curbe principale fiind egală cu 5Ej
o;utălo(/re, trasate prin linii subţiri, întrerupte, având distanţa pe verticală egală cu ~2 E. Se
tra sează numai atunci când se consideră că densitatea curbelor normale este insuficientă şi nu
are loc o redare exac tă a con figuraţiei terenului. Acest tip de curbe de nivel se poate
reprezenta prin linii curbe deschise, numai pe zonele unde curbele de nivel normale sunt rare.
allxiliare, trasate prin lin.ii întrerupte, mai scurte decât cele ajutăroare, având echiclistanţa
de 1;" E. Şi acestea sunt curbe deschise, reprezen tate sporadic numai acolo unde eSte necesar.
Normala aproximativă la douii curbe de nivel se numeşte linie de cea mai mare pantă .
Pentru a se indica sensul de scurgere al apei, curbele de nivel sunt însopte de mici linii numite
"bergsllifh"-uri. Pozi~onarea în interiorul curbei a begstrich-ului indică o formă de relief care
"pne apa n , după cum poziponarea. pe exteriorul curbei indică curgerea apei.
2.4 Forme tip de relief.
~ Totalitatea şi complexitatea formelor de relief se poate reduce la trei tipuri caracteristice:
şesuri, care reprezintă suprafeţele de teren prane, cu diferenţe de nivel nesemnificative,
ce reprezintă o câmpie dacă terenul se află la mru puţin de 200 m deasupra nivelului
mării, sau podi ş dacă se află la. peste 200 m deasupra. nivelului măr.ii;
înălţimile, care reprezintă fomle tip de relief, cu diferenţe de nivel poziu\'e, sensibil
cliferite de zona înconjurătoare
depresiunile, care reprezintă fonne tip de relief, cu diferenţe de nivel negative, sensibil
d.iferite de zona înconjurătoare
2.4.1 Forme tip de înălţimi.
Mame/oflul este o ridicătură cu înălţime de 50 - 150 metri mai mari faţă de terenul
înconjurător, cu virf rotunjit şi pante relativ simetrice care sunt dispuse în toate direcţiile. Se
reprezintă prin curbe de nivel închise (figura 2.5).

17
Topogra fia in consfrucliile civile
Pirat! se reprezintă as emănător cu m:unelonul numai că pantele fund mai abrupte, curbele
de nivel vor fi mai dese decât la reprezentarea mamelonului.

__ _ ~. --- 170
- - - ....;... ~-_ . ~ - ., 160
-- .-:...;.- . - : --~., -- 150
. ~-+-f-+f. .... 140
~~+~:~~~~~:'
.-o?~";;;--"+)-·
{ J
' -\ (,1\ --:;}
;
.::==-~,~.: ... . '

.
Figura 2.5 - Forme tip de ridicaluri: mamelonul, bolul de deal, şaua .

D iallli este o ridică tură cu doi versanri, despăr~~ prin culme sau creastă. Se reprezintă ca
un diedru convex. Elementele caracteristice sunt linia de des părţire a apelor, virful şi piciorul
crestei. Se poate întâlni şi sub denumirea de crupă, creastă sau bot de deal.
~ralla este forma de relief care racord eaz ă două creste sau mameloane. Centrul şeii se
numeşte git şi formează :originea a două yăi care sunt dispuse transversal pe linia de creastă.
2.4.2 Forme tip de adâncimi.
Că/darea este fonna inversă a mamelonului. Se .caracterizeaza prin margine, perete şi fun d .
Reprezentarea se face prin curbe de rllyel închise, ale căror valori cresc elin interior spre
exterior.

- -- -- ~----- - - 180
. .._-- - -- - .-- 170
--'-'-- 160

:_- ,-- "";-~--


•. -- :._i-;----

--+-~:2~~iI~~
Figura 2.6 - Reprezentarea adancituritor.

Valea este depresiunea formată de doi "\-ersan~ care coboară şi se unesc pe fundul vaii.
Este reprezentată de un ruedru concay. Caracteristicile văii sunt determinate de fltUl văii sau
talvegul, originea şi gura văii Ca arie, \-alea se desfăşoară pe suprafeţe încinse. Ca mod de
reprezentare prin curbe de nivel, acestea sunt alungite, cu concavitatea spre firul văii (talveg).
Viroaga sau crovul reprezit.1tă o yale de intindere mai mică, caracteristică regiunilor de şes ,
formarea ei datorându-se acţiunii erozi,-e a torenp1or în roci moi. Este omoloaga văii penu·u
zonele de câmpie. Aceste forme de relief se reprezintă prin curbe de nivel aşa cum este arătat
în figura 2.6.
2.4.3 Bazinul hidrografic.
Este o formă complexă, închisă pe trei părţi de linia de despărţire a apelor şi deschisă pe o
latură. În interiorul unui bazin hidrografic, apele sun t colectate de pe versanţi şi evacuate prin
lahlra deschisă, iar din punct de vedere al alcătuirii, acesta se compune din mai multe forme
de relief simple: mameloane, şei, vru. Astfel, între două forme de relief de tip mamelon există
totdeauna o şa ce va constitui obârşia un ei vru. La rândullor, aceste văi mai mici se vor uni în

18
Topogro fic in conslruc liile civile
puncte de confluenţă şi vor forma o y:-tle maj oră ce ya colecta apele întregului bazin
hidrografic. Din cele prezentate în figura 2.7, se poate vedea că bazinul hidrografic e~;;te defin it
ca s uprafaţa de pc care în mod natural apa pluvială este colectati:î. şi evacu:ltă la vale.

Imp ortanţa cunoaşterii întinderii bazinului hidrografic pentru un curs de api:î. este utilă în
cazul proiectării construcţiilor hidrotehnice pentru stabilirea volumului potenţial de apă dintr-
un viitor lac de acumulare pentru o hidrocentra lă.
În cazul proiectării podurilor aferente unei căi de comunicaţii. cunoaşterea bazmului
hidrografic p ermite calculul volumului de apă ce va trece pe sub viitorul pod, fapt ce permite
calculul înălpmii libere a podului.
2.5 Folosirea planu/'i/or şi luirţilo/',
2.5.1 Determinarea coordonatelor rectangulare.
Pentnl determinarea coordonatelor plane ale unui punct pe o hartii. sau plan se utilizează
cllroiajul kilometric, care este o reţea de pătrate, trasată numai pe hartă şi in exis tentă în teren,
3yând larura de lkm în teren, trasate pentru valori kilometrice întregi. D eterminarea p oate să
ţină sau poate să nu ţină cont de deformaţia hârtiei planului.

X!
5 128 1-······ r ·1
I -e, I
L _ . Q. _ . I b .1
A: I

,
u,
I
5127 ,
I .. . .. ____ : ~~ .1.. .. ..
'" o y
sv cr> Q
'" ~
'" '"
Figura 2.8 . Determinarea coordonatelor.
În cazul în care trebuie să se ţină cont de deformaţia hâruei planului, se detenrun i.
coeficien ţiipc cele două direcţii - x şi Y- ale planului, coeficien~ care au expresiile:
19
Topografia in conslructiile civile

k = DT
.x DR.x
[2.3)
k = DT
y D
Ry

în care D 'I' =
distanţa teoretică între două linii de carOlaj succesive, Du.x ) respectiv DI~)' ,
distanţele aceleaşi două linii de cMoiaj, pe direcţia x respectiv y. Djstanţele de m ai
reale între
sus se calculează funcţie de scara planului în cazul lui DT, respectiv se măsoară cu mare atenţie
cu o riglă şi se transformă în unităţi
din teren, în cazul lui DRx, respectiv D Ry•
Relatiile de calcul pentru coordonatele plane X şi Y sunt :
X A =X sv +Llx=Xsv +c*n*k.x
[2.4)
l'A = >':)1' + Lly = t:"iV + a*n*k y
în care X .fII şi Y SF sunt coordonatele colrului de sud-vest al caroiajului în care se g1seşte
puncnll ale cărui coordonate se determină; 11 este numitoml scării; a, "reprezintă segmentele
măsurate pe harta, pe paralelele duse prin punct la axele de coordonate (figura 2.8)

Dacă determinarea coordonatelor nu ţine cont de defoffilapa hârtiei planului, în relapile


2.4 valoarea coeficienţilor k;... re~pectiv k., va fi ega.Iă cu 1.
Dar problema se poate pune şi invers, în sensul că date· fiind coordonatele unui punct din
teren se cere ca acesta să fie raportat pe hartă. Pentru rezolvaţea problemei se vor calcula
segmentele corespunzătoare fracţiunilor de kilometri pentru cele două coordonate, se va alege
colţul de sud-vest şi se vor raporta segmentele calculate pe axele de coordonate. La intersecţi e
se va găsi punctul detenninat în teren.
2.5.2 Determin area di stanţe i intre d o u ă puncte pe hartă.

Pentru solu~onarea problemei, se vor analiza mai întâi datele referitoare la configuraţia
dis tan{ei sub aspect geometric şi apoi elementele cunoscute. Se pot distinge următoarel e
cazurt:
a).cind distan,a între cde două puncte este un aliniament, acesta se poate determina fie:
- folosind coordonatele punctelor care determina dis tanta, cu relatia :

[2.5)
..-.4 folosind scara numerică a hăr{ii : se măs oară cu o riglă distanţa dintre capetele di stanţei,
iar valoarea se multiplică cu numitorul scării şi se transformă în unită~ din teren. I\făsurarea se
va face cu mare atenţie, pînă la zecime de milimetru .
.- folosind scara grafică a hărţii: se ia în deschiderea compasului distanţa ce se doreşte a
se determina şi prin poziţionarea convenabilă a compasului pe scara grafică, se obţine direct
dis t anţa corespunză toare în unităţi din teren.

b).cînd dis tanţa Între puncte are ~n traseu sinuos, pentru detenn.Înarea dis tanţei se
foloseşte un .instrument, numit curbimetru, care permite urmărirea traseului cu ajutorul unei
rotiţe cuplate la un contoar ce afişează direct distanţa funcţie de scara hărţii.

2.5.3 Determinarea orientă ri i unei d i recţ ii.


Acest tip de problemă se poate rez olva fie folosind raporterul şi procedând la o m~ 5urare
directă Între direcţia nordu lui (reprezentată de o paralelă la liniile ver ticale de caroiaj, linie ce
trece prin punct) şi direcţia de măsura t, fie folosind func~ile trigonometrke, tangen~a sau
cetangenta, calculate folos.ind coordonatele cunoscute sau determinate ale punctelor între care
se doreşte a se afla orientarea. Astfel:

20
Topografia in constructiile civile

[2.6]

sau
ctgB = xIJ - xA [2.7]
AB
Y. - YA
Se va utiliza acel raport care este subunitar. Relaţiile sunt valabile În situaţia in care axa Ox
este pc verticală şi Oy pe orizon tală.
2.5.4 Orientarea in teren a hărţilor sau planurilor.
Este opera~unea prin care linii de pe hartă sau plan devin paralele cu omoloagele lor din
teren şi au aceeaşi direcţie. În această situaţie, toate detaliile ce se ami de o parte a unei
clirecţii în teren se a flă de aceeaşi parte a clir~cţiei şi pe hartă. Acestă operaţiupe se poate face
şi cu busola, situa~e în care direqia nordului magnetic al harţii este suprapusă peste direc~a
nordului magnetic de terminată în teren cu ajutorul busolei.
2.5.5 Determinarea cotelor prin interpolarea curbelor de nivel.
Dacă puneM este chiar pe curba de nivel, cot~ lui va fi ega lă cu yaloarea curbei de nivel.
În caz contrar, se duce prin punct linia de cea mai mare pantă (nutnită şi normala
aproximativă la cele două curbe), reprezentată de cea mai scurtă distanţă:'între cele .două
curţJe, trecînd prin punct (figura 2.9). Se măsoară cu o riglă rustanIa D intre curbe, precum şi
di s tanţa d de la una din curbe la punct. Utilizînd relatia:

d
ah AP = _. E [2.8]
D
unde E este echidistanţa curbelor de nivel este posibilă datorită triunghiurilor asemenea APP'
şiABB'.

. ...

)
110 .,/

120 ·-- - --
130 '--

Figura 2.9 - Determinarea cotetor.

Cota punctului P rezultă însumând alge brie valoarea calculată cu valoarea curbei de nivel
corespunzătoare segmentului d. Valoarea obţinută pentru 8 h/II' trebuie să fie mai mică decât
echidistanţa.

2.5.6 Determinarea pantei liniei terenului intre două puncte.


Panta terenului reprezintă înclinarea suprafeţei terenului fară de orizontală şi es te chiar
tangenta unghiului de Înclinare (figura 2.10).
Relapa generală de calcul este:
Jh
p=lga=~ [2.9]
DA.

21
Topografic in cons truc tiile civile
în care 6 b reprezintă diferenfa de nivel cu semn algcbric între punctele de capăt, iar D
reprezintă distanta orizontal:'i din teren între cde d ouă puncte .

.... '. .-- ,; -_._-------------

(. f>~~Pi~
(;~ - ~~~-:~:..--r---. .
.. ....
._-------::_--
-------- '-- ;' - '--.

-.. _---. - ..... _-


-~ --_.

Figura 2.10 - Determinarea pantei.


Ca m o d de exprimare, aceasta se poa te e'xprima fie aşa cum rezuhă din relaţia 2.9, fie sub
formă procenruală, adică:

p% = 100tga= 100 bil AB [2.10]


DAn
sau în grade, minute şi secunde
2.5.7 Trasarea liniei de pantă constantă intre două puncte pe hartă.
Această problemă apare cind se doreşte trasarea axului unei căi de comunicaţie, axul unui
canal, sau orice situaţie în care se impune alegerea unui traseu a cărui pa ntă trebuie să fie egală
sau m ai mică decât o valoare impusă. Problema se reduce la calculul unor distanţe 4- pe plan,
astfel ca omoloagele lor D; din teren să aibă panta p% egală sau m ai mică decât valoarea
1mpu să.

._.----.----------.- -- 1

2
.-.---- -

-- -----._----- --- --_o


-----~
Figura 2. 11 - Trasarea liniei de pantă dată.

Pornind de la formula pantei exprimată sub formă procentuală:


bh
p% = 100 ·tga= 100-2.. [2. 11]
Dij

22
TOpOf:ofia in construc tiile civile
se obpne:
100·0h.
D ..= IJ [2.12J
IJ p%
căreia îi corespunde distanţa di de pe hartă,

d = D. _ 100 ·oh.
[2.13J
n n·p%
Se disting trei situaţii, func~e de valorile pe care le poate lua 8h, şi anume:
când valoarea lui oh este egală cu echidistanţa curbeler de niyel. distanţa pc hartă este
dată de reia pa:

d, = 100·E [2. 14)


n·p%
când punctul A nu se află pe curba de nivel, yaloarea dist:m~ei d se calcu l ează cu
relapa:
d,= /OO'oh AI [2.15)
n·p%
câna punctul B nu se află pe curba de nivel, valoarea dis tanţei d se calCulează cu rela~a:

d = /00' ·oh," [2.16)


3
11' p %

Distanţele d se numesc pas de proiectare. Trasarea pe plan sau hani a liniei de pantă dată
se face astfel: în deschiderea compasului se ia distanţa d, şi cu vârful compasului în punctul A
se descrie un arc de cerc care intersectează prima curba de nÎ\·el in doua puncte. Se ia în
deschiderea compasului distanţa d2, se aşează vârful, succesiv în punctele determinate anterior
şi se descriu arce de cerc, ob~nând, pe a doua curba de nivel, în total patru puncte. Din aceste
puncte se vor trasa cu acelaşi pas de proiectare punctele de intersec~e cu următo:lrea curbă de
nivel, şi aşa mai departe. Se observă că numărul variantelor se dublează de fiecare dară. Pentru
a nu se încărca desenul inutil, se vor alege la trasare numai acele puncte care răspund la
celelalte condiţii de proiectare. De exemplu, pentru trasarea axului unui drum se vor alege
acele variante care a sigură unghiuri obnlze între aliniamentele succesi\'e.
2.5.8 Intocmirea profilului longitudinal.
Prin secţionarea terenului cu un plan vertical trecând prin două punctele se obţine proftlul
terenului între acele puncte.
pentru o reprezentare sugestivă, se alege scara înăl~milor de 10 ori mai mare decât scara
lungimilor, de exemplu dacă scara lungimilor este 1:25000, scara inălţimilor se Ya alege 1 :
2500. Cele două scări reprezintă axe de coordonate, în care scara lungimilor se reprezinta pe
orizontală şi scara înălpmilor pe verticală (figura 2.12)
Se unesc printr-o dreaptă punctele A ş i B şi se notează punctele de inters ecţi e ale dreptei
cu curbele de nivel. Se iau în deschiderea compasului, succesiv, dist ar.~ele de la punctul A la
fiecare curbă de nivel şi se marchează punctele pe profilul longirudinal. Se determină
corespondentul în teren al acestor distanţe şi se precizează în rubrica corespunzătoare din
cartuşul profllului longitudinal.

Se calculează cotele punctelor A şi B prin interpolarea curbelor de nivel, trecând yalorile


pe linia corespunzătoare cotelor din cartuş . Se comp letează cotele punctelor de intersecţie ale
dreptei A-B cu curbele de nivel. Originea axei cotelor se alege astfel ca cea mai mică cotă să
se reprezintc la circa 1-1,5 centimetri deasupra axei di s tanţelor.

23
Topogrc":..., in conslrucliile civile

.-_._- ._-- ---- _.- .._--


./
...-- -'---_._-- ._---..~.

Pozi~a punctului A pe proftlul longitudinal se obpne la inter;ecpa perp,ndiculare i


ridi cate pe axa lungimilor cu ·perpencliculara pe axa cotelor care marC:lează valoarea cotei
puncntlui A. Pozi~a celorlalte puncte se ob~n e similar, la intersecp:t perpenclicu.1arelor p e
cele două axe. Punctele astfel obpnute pe proftlullongitudinal se unesc prin linii drepte .
2.6 Determillarea suprafeţelor pe /zărţi şi plaI/uri.
O astfel de problemă se rezolvă func~e de elemente geometrice ce se obţin pri n
măsură tori pe har ta sau plan. În principiu, se p ot folosi metode numerice, gra fice sau
mecanice, iar unele din metodele ce se vor descrie se pot folosi ~i pentru determinarea
suprafelelor din teren.
2.6.1 Melodele numerice.
Aces te metode utilizenză relaţii analitice, geon~etrice sau trigonometri :e.
relatiile oflaliliG'e se aplică în s itua~a în care sunt cunoscute coordon:<. tele rectangulare ale
tuturor punctelor ce defrnesc conturul a căru i s uprnfaţă se cere de le:m.inată. Con rurul se
descompune în triunghiuri pornind de la unul din vârfurile conrurului. St:prafaţa un ui triunghi
se determină prin ca1cularen unui determinan t co nţin â nd pe p.ci..-:lele două coloa ne
coo rdonatele x şi yale vârfurilor triunghiului iar pe coloana a treia te:menul 1. Pentru un
ttiu nghi cu vârfurile notate cu i, j, k, se ob~ne rela~a :
Xi Yi J
2S(i)= Xl Yj J ;:,x;Yj +xkY; +XjYk -XkYj -Xj Yi -XiYk [2.17]
J
-
x" Yk

Î ntreaga suprafaţă va rezulta ca suma s uprafeţelor triunghiurilor componente; prtn


Însumarea şi gruparea termenilor din relaţiile de tipul de mai sus se o~ţine o rela~e de tip
generalizat de forma:
n "
2 S == LX;(vi+/ - Y;_I ) ;:. LY;(xi_J- xi+J ) [2.18]
;=/ j-/

Prima sumă apare când gruparea termenilo r se face dupa abscise:;e Xi, iar a doua când
gruparea se face după ordonatele Yi.
relatiile geomclriţ'e se aplică în situaţia în care conturul suprafe~ei d~ determinat se poate

24
Topogrofic in consfrllcJiiie civile
împărti în triunghiuri la care se cunosc numai elementele liniarc, fie că este vorb:\ de baze şi
Înălţimi, fie că este vorba numai de laturi. În cazul în care se cunosc numai laturi, re1a~a de
calcul a suprafetei unui triunghi este:
[2.19J
unde peste semiperimetrul, iar o. b şi c sunt laturile unui triunghi. Suprafata totală va fi suma
celor "nil triunghiuri componente.
Dacă se cunosc baze şi înălţimi în triunghi urile în care s-a descompus connlrul, rela~a de
calcul a suprafeţeiunui triunghi va fi:
B·l
s=-
2
[2.20J

unde B şi 1 sunt baza respectiv inal~mea unui triunghi, iar suprafaţa conturului este dată de
suma suprafeţelor celor lin" triunghiuri componente.
relatiile tligol1omctn·{.·c se folosesc in situatia în care în urma descompunerii contunllui în
triunghiuri, pentru acestea se cunosc atât elemente liniare dt ŞI elemente unghiulare.
Suprafaţa unui triunghi se va calcul<l în acest caz cu relatii de tipul:
b·c a·c G·b
S = --sinA = --sinB =--sine [2.21]
2 - 2 2
Iar .suprafa ţa conturului va rezulta ca suma suprafetelor triunghiurilor componente.
2.6.2 Metode grafice.
În situaţia în care nu dispunem de coordonatele punctelor, elementele necesare
determinări.Î suprafetelor unnând a se determina grafic, prin citire de pe plan. În acest con text
este evident că suprafaţa va fi cu at:h mai precis determinată cu cât lungimile de pe plan sau
hartă vor fi mai precis măsurate gr<lfic, deci scara hărţii V<l fi mai mare.
dertf}/Jljwllerea in figlln' geometn'ce simple, triunghi uri sau trapeze (figura 2.13) necesită
măs urarea pe plan a bazelor şi înălţimilor în cazul triunghiurilor, respectiva bazelor mici.
bazelor mari şi înălţimilor în cazul trapezelor. Funqie de scara h ărţii, aceste lungimi se
rransfolmă în lungimi din teren ce vor fi utilizate la calcule.

Figura 2.13 - Descompunerea În figuri geometrice simple.


Indiferent de figurile geometrice alese, se recomandă ca verificarea determinărilor să se
facă alegându-se o alră variantă de descompunere, cu repetarea opcra~unilor privind
detenninarea lungimilor şi apoi a suprafeţelor. urmând ca rezultatele celor două determini'iri să
se compare între ele.
metoda baralelelm' et'hidislonfe sau meroda trapezelor se aplică pentru suprafeţe alungite
(figura 2.14).Pe o foaie de hârtie transparentă se trasează o relea de linii paralele şi

25
Topografio in construcliile civile
echidis tante. Se recomandă
ca pentru o mai uşoară folosire, să se traseze ~i paralelele situate la
jumătatea dis tanţelor determinate de primele paralele. Această reţea se suprapune peste
conturul de pe plan (figura 2.14).

I I I I , I I I I

/'
I

I
, ,/
I

I
I

I
,
I
,
, ,
I
I
,

I
I

I
,
I I

I
I
k I
I
, ,
r'-.
I )
I

,
Q1
I
~2 Q3 ~4 QS
I
t16, Q7 ~8 b,9
I

\ v.- v.-
I I I I I I I
, ,
I ,,+-, I
, I I,
I I
;, I
I
. I

,
I I
I I
I~ I I I I I I I

Figura 2. 14 - Metoda paralelelor echidistante


În urma acestei operaţiuni, conturul de pe plan a fost descompl~s Într-o succesiune de
trapeze care vor avea toate înălţ.imile egale între ele, iar baza mare a u'nui trapez dedne baza
mică în trapezul-alăturat. Suprafaţa totală se ob~ne insumând suprafeţele trapezelor, adică:

[2.22)
sau :
[2.23)
Dacă este cazul, la această valoare se adaugă suprafaţa rămasă dintr-un trapez incomplet.
Pentru controlul determ1nării se procedează la o altă poziţionare a reţelei de paralele şi
detern1Îl1area suprafeţei func~e de aceeaşi înălţime a trapezelor, dar cu alte valori pentru b;.
metoda patralelor module este folosită la determinarea suprafeţelor cu contur neregulat. Pe o
foaie de hârtie transparentă se construieşte o retea de pătrate cu latura "0" (figura 2.15) .

Se suprapune reţeaua de pătrate peste suprafaţa cu contur neregulat şi se num ără pătratele
întregi, 11/, apoi, prin aproximare, se determină n; , numărul patratelor incomplete. Suprafaţa
totală va fi deci :

[2.24)
în care ti! este suprafaţa unui patrat
Pentru verificare, reţeaua se amplasează Într-o altă poziţie şi se fa ce o nouă determinare a

26
Topograliain constructiile' civile
suprafclci.
2.6.3 Meloda mecanică.
Ca şi metodele grafice, metoda mecanică se foloseşte în situaţia în care nu dispunem de
coordonatele punctelor de pe contur. Se va folosi în acest caz un instrument denumit
planimetru, Funcţie de construcţie, acesta poate fi polar, cu disc, liniar sau digital. Principiul
metodei este arătat în figura 2.16.

brat ~1~~ _.J pol


'-:.~--' q
contor de ture .. ""'-:.-.-
~( (-~'r--
____ I-; l:::~:::.~~:~· ______
--·\:2-:.r--·-7-- .-. ----~.--- .
~ . articulatie . , stiiet
brat !rasol'
Figura 2, 16 - Schema de principiu a planimetrului polar

Se poate vedea astfel că polul planimetrului este, in cazul descris, în afara supra feţei de
măSurat;se poate însă ca acest pol să fie situa t şi în interioml suprafe~ei S.
Planimetrul polar se compune elin braţul polar P şi braţul trasor T sau braţul căruciorului,
articulate între ele în punctul O . Braţul tras ar T, de lungime reglabilă, urmăreşte, cu un capăt
prevăzut cu un vârf, conturul supra feţei S, iar la celălalt capăt se înregistrează mişcarea
stiletului pe conturul suprafeţei prin intermediul unui contoar sau dispozitiv înregistratar.
Polul braţului polar, cu lungime constantă, se fixează cu ajutorul unei contragreută~ cu ac
pe masa de lucru. Dispozitivul de înregistrare a mişcării planimetrului se compune dintr-un
contoar şi a ruletă integratoare. Citirile pe această ruletă se fac cu ajutorul unui "ernier (figura
2.17) .

Pentru determinarea mărimii suprafeţei se porn eş te de la faptul că suprafaţa unei figuri


oarecare, planimetrate, este egală cu suprafata unui dreptunghi de lungime egală cu lungimea
L a braţului trasor şi lăţime egală cu O diviziune, r, a rulerei.
S= 11 *(r *L) [2.25]
Din această rela~e se constată că unitatea de măsură folosită la planimetrul polar este
egală cu 10·l din (r * L), valoare ce provine elin cele 10 diviziuni ale contoarului, 10 di"iziuni
ale fuierei şi 10 diviziun.i ale vernierului. Ea poartă denumirea de constanta de scară, K J, fiind
27
Topografia in constructiile civile
funcţie de scara planului şi consta n tă pentru o lungime L a bra ţului trasor.
numărului generator, 11, din relaţia [2.25] se determină prin diferenta între citirea
Valoarea
finală CI şi
citirea iniţială C, citiri efectuate la sfârşitul, respectiv începutul parcurgerii
conturului suprafe ţei S cu ajutorul stiletului. Dacă se înlocuieşte
11 = Cf-C;
în rela~a [2.25] , se ob~ne:
5 = 1<, (Cf - CJ [226]
Î n vederea dcterminării constantei de scară Ks, în trusa planimetrului polar există o rigletă
ce p ermite, ca prin fixarea stiletului pe unul din orificiile existente pe ea, să se parcurgă un
ct:rc de rază dată. În acest caz, suprafata cercului este cu noscută, iar prin efectuarea diferentei
într7 citirile de la sfârşitul şi de la începutul parcurgerii circumferintei c~rcului să se, determine
numărul generator, 11.

Utilizând relaţiile [2.25] şi [2.26], se poate scrie că:

7rr'
[2.27]

Pcntnl o cât mai corectă valoare a diferenţei citirilor, se procedează la parcurgerea de mai
multe o'ci a conturului şi calCuI~1 unei valori medii a diferentei citirilor. .
, În situaţia când valoarea obţinută pentru constanta de scară nu este o valoare întregă (2, 5,
10, 20), se calculează o nouă lungime a brarului rrasor L' cu rela~a:
L '
L'=-·K [2.28]
K, '
unde K~ este noua con s tantă de scară având o valoare întregă . După fixarea noii lungimi a
braţului, L: se procedează la o verificare şi eventual reajustare a planimetrului.

Figura 2. 18 - Determinarea constantei planimetrului.

l n cazul în care suprafaţa de planimetrat este marc, este posibil ca polul planime t rului să
fie amplasat în interiorul suprafeţei. Relaţia de calcul în acest caz va fi :
S=(C±n)K, [2.29]
în care C reprezintă constanta planimetrului ş i este egală cu suprafa ta cercului de bază funcţie
de lungimea bra ţelor, valoarea constan tei fiind dată în fişa tehnică a planimetrului. Semnele +
sau - se folosesc func~e de poziţia reciprocă a suprafeţci de planimetrat şi a cercului d e bază.
Dacă cercul de b ază este în interiorul suprafe~ei, se foloseşte semnul +, iar dacă cercul de bază
este în exteriorul suprafeţ ei, se foloseş te semnul -,

28
Topografia in constructiile civile
Pentru ca planirnetrarca să fie corectă, se impune respectarea următoarelor reguli:
• planul sau harta se fixează pe O planşetă orizontală ş i n etedă;

• braţeleplanimetrului să fonneze unghiuri cuprinse între 30° şi 150 0 pe tot contunl1


planimetrat;
• ruleta se va deplasa pe o suprafaţa suficient de rugoasă pentnl a asigura o aderel1\ă
optimă;
• deplasarea stiletului în sens orar pe conturul s uprafeţei conduce la obţin e rea de valori
pozitive ale suprafeţelor determinate, în timp ce deplasarea În sens antiorar conduce la
valori negative.
Mărimea suprafeţei determinată mecanic este afecta t ă de o serie de erori care depind de
scara planului, metoda de planimetrare şi mărimea suprafeţei planimetrate. Toate aces te eron
vor trebui să fie mai mici, cel mult egale cu toleranţa admisă TI. Pentru determlnări ale. acelea ş i
suprafete, se impune o toleranţa de :
T, 'S O,02..Js, [cm' J [2.30)
iar dacă se ţine cont de scara planului, toleranţa este dată de relaţia:
T, 'SO,0002·n·..Js, [m' ) [2.31)

3 ,JALONAREA ALINIAMENTELOR.
Pentru măsurarea corcctă a unor lungimi din teren, ce sunt mai mari decât lungim ea
instrumenrnlui de măsurat, este necesar ca măsurarea să se facă pc aliniamentul determinat de
punctele de capăt ale dis tanţei de măsu rat.
Stabilirea poziţiei unor puncte intermediare situate pe acest aliniament poartă denumirea
de jalonare. Punctele ce se vor jalona sunt astfel alese încât să fie situate la distanţe mai mici
sau cel mult egale cu lungimea ruletei cu care se vor face mă surătorile şi la schimb:uea de
pa ntă, în vederea determinăru distantelor orizontale coresp unzătoa re lungimilor înclina te
mă su rate.

3,] Jalollarea alilliamentefol' accesibile.


Opera~unea presupune ca între punctele ce marchează aliniamentul să existe vizibilitate
directă, adică privind din exteriorul aliniamentului spre celălalt capăt, acesta să fie vizibil
(figura 3.1).

< ~;:::. Sensul jalonarii


sectiune verticala

r"
Ai
I
I
I
I
21.
Vedcrelm plan
1;
I
J
BI
I
-~----~._------~-------_.!-._~._---J. .
Figura 3. 1 . Jalonarea aliniamenlelor.
Punctele de capăt, A şi B sun t materializa te în teren prin jaloane, urmând ca punctele 1, 2,
3 să fie aliniate începând cu punctul 1. În puneM A se află un operator, care privind
tallgenţial pe lângă jalonul din A astfel încât să vadă jalollul din B, dirij ează portj alonul 1 până

29
Topogrofio in construc!ii'e civile

ce acesta se \-a :1fla într-o poziţie în care jaloI1ul este tangent la planul vertical ce trece prin A
şi B. După ce jalonul 1 a fost înfip t în pământ, port jalonul va deplasa jalonul 2 r:ină la
aducerea în aliniament. Se va proced:l identic cu (Oate celelalte punere alese pentru a fi
marcate pc aliniamentul AB.
După CUUl se observ5, operaţiunea se de s făşoară de la B către A, motiv pentru care
spunem că se procedează la o aliniere "spre sine". Ordinea op era ţiilor este numai cea descris ă
mai sus; dad j:tlonarea s-ar face tot din punctul A dar încep~nd cu punctul 3, atunci aces t
jalon ,-a face imp osibilă determinarea corectă a poziţiei punctelor 1 şi 2, deoarece acestea nu
ar mai fi vizibile din punctul A datorită dimensiunilor jalonului din 3.

c B

Figura 3.2 - Jalonarea intersecţiei aliniamentelor.


L~n caz particular este cel prin care se va jalona intersec~a a două aliniamente (figura 3,2) .
În această siruafie, un operator situat în punctul A va alinia pe direc~a AB portjalonul 1.
Simultan, un al doilea operator situat în C,n dirija şi el portjalonul din 1 pe aliniamenrul CD.
Opera~unea de jalo nare a inters ecţiei va fi deci o opera~une succ esivă în A şi B şi se
con sideră încheiată atunci când operatorul din A constată că jalonul din 1 este pe direcţia lui
B şi operatorul din C con stată că jalonul din 1 este p e direcţia lui D.
3. 2 Jalollarea alil1iamel1telor cu capetele il1accesibile.
3.2.1 Jalonarea aliniamentelor peste un deal.
Dacă sinltqia din teren este de aşa na tură încât punctele A şi B nu sunt vizibile între ele

"
B

Figura 3.3 - Jalonarea aliniamentelor peste un deal.


(figura 3.3), atunci se vor alege două puncte 1 şi 2 astfel ca portjalonul din 2 să vadă punctele
1 şi il, iar portjalonul din 1 să vadă jaloanele din punctele A şi 2.

30
Topografia in constructiile civile
Inipal, portjalonul elin punchll l' aliniază portjalonul 2 în poziţia 2', pe aliniamentul 1'-A.
Portjalollul 2' aduce portjalonul l' in pozitia "1" pe aliniamentul 2' _B. Opera~unile se repeta
succesiv până ce portjalonul 1 priveşte spre A şi consrată că portjalonul 2 se află pc
aliniament, iar portjalonul 2 privind spre B constată că portjalonul 1 este pe aliniament.
Există Însă
posibilitatea ca, deşi între capetele aliniamentuilli există vizibilitate reciprocă,
totuşi, dtltorită
unor obstacole aflate în afara aliniamentllllll, să nu se poată face jalon:trca după
procedeul arătat mai sus (figura 3.4).
În acest caz, în punctele 1 şi 2, arbitrar alese, se vor pozi~ona jaloane manevrate de câte
un portjalon. În faza iniţială port jalonul 1 aflat În poziţia l' va dirija jalonul 2 în pozitia 2', pe
alinialnenrul1'-A. Portjalonul din 2' va dirija acum jalonul elin l' în 1", pe tlliniamenhl12'-B.

Opera~unile se repetă până când din 1 privind spre A, jalonul 2 nu mai trebuie mişcat,
respecciv din 2 privind spre B, jalonull nu mai trebuie mişcat.

4 MĂSURAREA LUNGIMILOR.
4.1 Mi/slirarea directii a lungimi/or.
Elementele liniare necesare d e terminăm coordonatelor punctelor topografice, constând
fie în distanţe înclina te fie în distante orizontale, se pot determ.ina prin măsurare directă cu
ajutorul ruletelor, panglicilor sau a [trelor de invar (aliaj cu coeficient de dilatare termică foarte
mică), sau indirect, folosind procedee optice sau electronice. Aparatura şi tehnica de măsurare
care se adoptă ~n cont de precizia cerută la detenninarea distantei.
4.1..1 Instrumente pentru măsurarea directă a distanţel o r.
Instrumentele folosite la măsurarea directă a elistanţelor sunt :
instrumente pentru determinarea preci să a distanţelor, numite fire de invar, folosite la
măsurarea bazelor geodezic~

instrumente pentru determinarea cu preazie medie a lungimilor, folosite în lucrăril e


curente de topografie, nUnUte rulete sau panglici.
instrumente pentru detenninarea cu precizie redusă a elistanţelor orizontale, cum ar fi lata
(mira de nivelment) şi bolobocul.
Cele mai folosite instrumente pentru măsurarea clistanrelor sunt panglicile şi ruletele. d e
oţel.Ambele instrumente sunt benzi de oreI sau material sintetic, rezistent la întindere, cu
grosimi de de 0,2 - 0,7 mm, Iăţ.imi cuprinse între 10 - 13 mm ş i lungime nriabilă de 20, 25,
50 sau 100 m pentru panglici sau de la, 20, 25 sau 50 m pentru rulete. Diferen\a intre o
31
Topografia in conslruc!iile civile
panglici şi O ruletă cons tă în aceea că panglica este mai brii decât l:uletn, fiind divizată din
dccimettu in decimettu, prin găuri circulare în axul benzii de oţel, În timp ce ruleta este
diviza tă cel pu~n centimetrlc pe toată lungimea cu excepţi;1 Clpetelor, unde divizată milimetric
în intervalul de 10 centimetri la fiecare capăt. Pentru marcarea valorilor roumde, reprezentând
j umătăţile de metru, resp ectiv metru întregi, pe banda p:lnglicilor sun t ata~ate plă cu ţe ştan ~ate
cu valoarea diviziunii corespunzătoare. Ruletele, în schimb, au inscriplionate, prin ştanţare
direct pe banda metalică , toate informaţiile necesare. Pentru depozitare şi tra nsport, panglicile
sunt rulate pe un cadru nletalic, care prin rotire penrulc des făs urarca pentru utilizare sau
în fă~urarea în vederea depozitării. Ruletele au banda metalid în făşurată pc un tambur montat
fie într-o carcasă metalică sau din piele, fie pe fu rci metalice, ambele ftind prevăzute cu mici
manivele pentru mânuire comodă.
În mod obişnuit, panglicile sunt etalonate la o tcmpera tură de + 20°C şi o fO~lă de
întindere de 15 daN, 'în timp ce nlletele sunt etalonate la o temper.ttură de + 20°C şi o forţă
de întindere de 5 daN.
La efecnlarea măsurătorilor directe de lungimj, se folosesc o serie de accesorii :
./ tenlJome/m pentru determinarea temperaturu panglicii sau ruletei în momentul măsurării;
./ dinamometm pentru întinderea ruletei sau panglicii cu o tensiune identică celei din
momentul e talonăru;
,/' .ret de fi.re (vergele) metalice cu lungime de 20 - 30 em şi diametm de 3 - 5 mm care se
folosesc la marcarea tronsoanelor (panourilor) egale cu lungimea p anglicii sau nlletei când
di s tan ţa de măsurat este mai mare decât o lungime a instrumentului de măsu rat.

,/' întilliftoare pentru întinderea panglieii sau rulerei în momentul măsurării, fIînd
confec~onate din lemn, prevăzute cu un sabot metalic la capătul inferior pentru a se pute~
înfige în pământ.

4.1.2 Măsurarea directă a lungimilor.


Opera~un ea de măsurare se desfăşoară de către o echipă fom1ată din operator şi
două ajutoare, aşa cum se vede în figura 4.1. Se vor folo::.i ş i accesoriile, aducă întinză toareie 1,
panglica sau ruleta 2, fişel e 3, dinamometrul 4 ~ i jaloane1e 5. Pentru efectuarea unei mă surători
corecte se impune curăţirea in prealabil a terenului de "egem?e şi jalonarea aliniamentului AB .

L ------:;:;l.. 5-~
~f
'L O ,~
;:
, ::
'. -1
I 'e;
. 2 50 .'

., m _ .~ L-- _..- ~I = :'"


.,. ", II
),). ""0 ~ .i , B
A k-- ___L~ 50 ~____ __~
J
4

Figura 4.1 • Măsurarea directă a lur,g;milor.

Operatorul din A va înfige în pământ întinzătorul din .-\ într-o poziţie convenabilă astfel
ca diviziunea Oa panglicii sau ruletei să se suprapună peste reperul A. Operatorul, care n1erge
inainte, spre puncml B, va alinia în cinzătorul şi dinamometrul pe direqia AB, iar ajutonll va
înfige vertical, în pământ, O fişă în dreptul diviziunii de SOm a ruletei. Operaţiunea se re peta în
acelaşi mod până la măsurarea completă a distan ţei AB.

32
Topogrofic in constructiile civile
4.1.3 Corecţii ce se apl ică distanţelor măsurate cu panglica sau ruleta.
t'Qrer.,tia de eta/ol/are - LI/A: _ apare datorită diferenţelor între lungimea nominală (valoarea
citită pe banda de oţel) şi lungimea reală (obţinută prin etalonarea panglicii pe un banc de
probă , de lungime etalonată). Avînd în vedere că este o erOilre care se comite la fiecare
aplicare a panglicii, corec~a va fi:
L11, = /, oI. [4.1]
unde : LI/k - corec~a ce se calcu.Iează; /0 - lungimea reală; /11 - lungimea nominală a
p:l.l1glicii pentru o aplicare a sa. Pentru întreaga lungime măsurată, compusă din ti aplicări de
ruletă, corecţia va fi dată de relaţia:

L
L1L" = L11. - = L1/• . 11 [4.2]
In
unde
L
ti =-
1"
t;oredia de ÎJltindere - LI/Il - apare datorită inegalităţii Între foqa cu care se întinde panglica în
timpul măsurării şi tensiunea aplicată la momentul etalonă~. Rela~a de calcul este:
1>1 = 1000·1" [4.3]
P S.E.(Fo-F)
unde: /N - lungimea nominală, S - secţiunea transversală a ruletei, exprimată în cro2, E -
mo dulul de elasticitate al oţelului ( 2,1. 10 4 kg/ mm'), F - forţa in timpul măsurării, F, - forţa la
etalonare. Se recomandă ca tensionarea panglicii în timpul rnăsurării să se facă la aceeaşi
valoare cu cea de la etalonare, aceasta elin urmă fiind specificată în buletinul de etalona re al
fi ecarei panglici.
t;()redia de temperatură - L11, - apare datorită diferenţei între temperatura la etalonare şi cea de
la m o mentul măsurării. Relatia de calcul este :
LlI, = /, _1,,,, = /. a (1° - fOo) [4.4]
unde : / - lungimea panglicii., a - coeficientul de dilatare termică liniară a oţelului a\'Înd
yaloarea de O,Ol15mm / grad celsius/m, t - temperatura la momentul rnăsurării, tI) -
temperatura la momentul etalonării (se specifică în certificatul de etalonare). În cazul
panglicilor de SOm, înlocuind valorile lungi.Jnii şi coeficientului de dilatare termică liniară,
relaţi a [4.4] devine:

[4.5]
f"OlfftÎa de redllţ"ere la oriZ/lflt - datorită
pantei terenului ce are drept con secinţă
& 0 - apare
faptul că în teren se măsoară lungimi înclinate iar la prelucrarea măsurătorilor se folosesc
proiecţiile lor în plan orizontaL --
Distan{a orizontalii se va calcula cu rela~a :
LI/o = d - I [4.6]
unde:
d = l.cosa=~I ' -h' [4.7]
elin acestă cauză,calculul corecţiei se va putea face, fie fun cţie de unghiul de pantă O., fi e
funcţi e de diferenţa de nivel, 8/;, Între capetele lungimii Înclinate.

33
Topografia În construc!iile civile

B
7f'.

A d
K:--
Figura 4.2 - Reducerea la orizont a lungimi/or.
Astfel, funcţie de unghiul de pantă:

Alo; I·cosa-I; -I(I-cosa }; -2lsin' ~ [4.8]


2
funcţie de diferenţa de nivel:

!!.Io ;-(/ -~/' _8"') [4.9]

care, după dezvoltare în serie şi efectuarea calculelor, conduce la rela~a finală:

!!.Io ; -8'"
- -8 -
,,' [4.10]
21 8/ 3
Corecţia de reducere la orizont este totdeauna negativă.
Este de men ţionat că la aplicarea corecţiilor de temperatură şi etalonare se va ţine cont de
semnul algebric al corecţiei, care rezultă din efectuarea parantezelor conţinute în relaţiil e de
calcul pentru corecţiile respective. Valoarea finală a distanţei orizontale, va fi deci:
D = I + tJ/. + LI(, + LI/, + Llio [4.11]
4.2 Măsurarea directă a lUlIgimilor orizolltale.
Când panta terenului între două puncte este mare şi neregulată, iar precizia cerută nu este
mare, se poate determina distanţa între două puncte fol osind unul din următoarele procedee:

1<0- d
-"---
A I)

I
I ." >.
_d'".!
-"'-E=='''fI'C~
i "'. ' B
k----·------·-·-- D
- ---- _ _
)
:>i
Figura 4.3 - Masurarea distantei orizontale cu lata si bolobocul.

lata fi boloboCIII (figura 4.3) - se foloseşte o scândură dreaptă, lată de 10-15 cm, gcoasă de 5
em şi lungă de 3, 4 sau 5 m.Această scândură se aşează orizontal, cu un capăt în punenu . .-\ .
Pentru orizontalizarea ei se va folosi un boloboc. Celălalt capăt se va mare::!. pe teren cu
ajutorul unui fu cu plumb lăsat să plonjeze pe Iăngă scâ ndură, Originea următoarei aplicări a

34
Topografia in constructiile civile
latei va fi locul în cru:e f.t.fUI cu plumb atinge pământul. Operaţiunea se repetă pilnă la
tenninarea tronsonului AB. Distan1a orizont~Iă între A şi B va fi da tă de rela1Îa:
0.". = 1/, d + d' [4.12]
unde d' se determină prin măsurare pe iată, iar d reprezintă lungimea latei.
metoda cui/eia/iei - este asemănătoare cu metoda descrisă mai sus, cu singura deosebire că În
locul fuului cu plumb se foloseşte o a doua lată sau o miră de lemn. În acest ul tim caz este
posibil ca pe lângă dis tanţa orizontală să se detennine şi diferenţa de nivel Între A şi B prin
citire pe mira aşezată vertical.
4.3 Măsurarea electronică a distal/ţelor.
Acest procedeu se bazează pe principiul măsurării timpului de propagare, pe traseul dus -
în tors, al unei unde de lumină modulată între un emitor şi un recepor, a şezate pc aceea ş i
verticală şi tm reflector aşezat in cel de al doilea capat al aliniementului supus m ăs ură rii. Dar
În locul luminii modulate se pot folosi şi unde radio, În ambele cazuri distanţa D este dată de
rela~a :
v'l
D =- [4,13]
2
în care ves te viteza de propagare a undei Quminoasă sau radio), iar I este timpul d e
propagare pe traseul dus-întors. .
Cum Însă măsurarea timpului de propagare a undei se face cu CIOri mari, acesta se
determină indirect, prin măsurarea defazajului între modulaţia de icşire şi cea de intrare.

reflector
antena
emisie

bloc masurare
defazaj
,-
bloc emitor
k \~ ---. - ---,
'----
.---
\----
.' .--'
k'-- .--J ,---
bloc receptor li- - - /,_ ' -

0.._ __ _ _" antena

receptie
Figura 4.4 - Determinarea electronică a distanţelor,

'Deoarece unghiul de fază rp se poate exprima func~e de frecvent" f şi de timpul /, parcurs


de o undă, prin rela~a :
rp = 21f*J*/ [4,14]
se deduce:

1 =.iL [4.15]
27tt
ob~nându-se pentru distanţă relaţia:

rp'V rp -}, v
D = - - = - - undeJ.=- [4,16]
4rr ' f 4rr f
Tenclin{a actuală a constructorilor de aparatură topografică este să cupleze aparatele de

35
Topografic in construcfjj~e civile
măsurat clistan ţe
cu aparatele pentru măsurarea direcţiilor (tcodolite), astfel ca rezultatul să fie
un produs capabil să furnizeze elementele necesare calculului coordonatelor PUllctelor
topografice. Astfel de aparate poartă denumirea de staţii totale şi se adresează utilizatorilor ce
au de determinat distanţe de până la 2 - 3 km cu precizie ccntimetrică. în gen eral precizia
acestor aparate se în scrie în limita nln = ±O,5cm + 10-6 D .

4.4 Măsllrarea illdirectă a distallţelor.


4.4.1 Determinarea stadimetrică a distanţelor.
Un instrument topografic care are trasate în câmpul vizual al lun e tci, atâ t firele reuculare
cât şi firele staclimetrice, va permite determinarea opocă a distanţelor.
Considerând cazul particular când axa de vi zare a lun ctci este perpendiculară pe miră,
firele stadimetrice a' şi b', ale lunetei se vor proiecta pe miră în punctele A şi B (figura .... 5).

O'
Et3 1.0

o
0935
- ----t:::I

Figura 4.5 - Detenninarea stadimetricll a dis tanţelor.

Privind prin luneta in strumen tului amplasat într-un capăt al distanţei de măsurat, vizând
mira ampla sată în celălalt capăt, distanţa de determinat, D, este dată de rela~a:

D = D'+(iJ + i) [4.17)
Din asemănarea triunghiurilor se poa te scrie:
D' H
-=- [4.18)
f h
unde:
h - distanţa între ftrele reticulare; _
f - dis tanţa focală;
H - numărul generator.
Relaţia [4.18) se poate scrie şi sub forma:

D, =i. H=K.H [4.19)


h
În relaţia 4.19, K poartă denumirea de coeficient stadimetric ş i are valoarea 100 ( este
posibil ca valoarea să fie şi 200 sau 50).

36
Topogrofio în cons!n..-'(':fiile civlle
Relapa 4. 17 devine astfel:
D = K.H+(b+f) [4.20)
unde 8 reprezintă distan{a de la centrul optic allentilei obiectiv la axa yeruca} ă a tcodolitului şi
este cunoscută. Notând t5 + f= t , formula distantei devine:
D=K · H +c [4.21 )
Prin utilizarea lentilelor analatice, imaginea unui obiect se formează pe axa \'CTticală a
aparatului, iar relaţia 4.21 devine:
D=K'H= 100H [4.22]
Re1a~a 4.22este val abilă numai în cazul vizelor orizontale pe miră; dad. Ylza nu
îndeplineşte aceas tă condi~e şiface cu orizontala un unghi a, atunci numărul generator H
devine H' = H cos a, iar lungimea înclinată L va fi:
L=KH,vsa= 100 H cosa [-+.23]
iar D va fi:
distanţa orizontală

D = Leosa = 100 H cos]a [-1.24]


Precizia detemunării distanţelor prin acest procedeu este cuprinS:l între O,101~1 şi O,20m
pentru distante de până la 100m:
4.4.~ Determinarea telemetrică a distanţe lor.
Principiul de func~onare este cel al coincidenţei scmiimaginilor unui acelaşi obiect. Din
figura 4.6, se vede că un punct situat la clistanţa L" care este vizat prin luneta de constru c ţi e
specială, are o imagine Hn1ptă" în două. Acest lucru es te posibil datorită existen ţei a douii.
prisme pentagonale, una fixă şi alta mobilă.
Prisma fixă vede punctul sub un unghi de 100. - y, in timp ce prisma mobilă .. ode puncrul
sub un unghi drept. Cele două raze trec prin acelaşi punct numai atunci când irnaginile
obiectului vizat sunt în coincidentă. Distanţa de la aparat la punctul yizat va fi dată de relaţia:
L = b.dgr = b.K [4.25]

C'
y
ci

p,
,/1: '
ş; I I
campul Junetei necoincidenta coincidenta

b2
Figura 4.6 - Principiu/ tahimetriei te/emetrice.

Deoarece yeste constant, mărimea lui se alege astfel în cât t"!g1= K = 200. V aloarea lui b,
numit şi bază variabilă, se citeşte pe o riglă dispu să pe aparat, după ce s-a realizat coincide nţa
semiimaginilor. Instrumentul BRT 006 este un exemplu de aparat care utilizea zâ principiul
descris mai sus, capabil să p ermită determinări cu o eroare de ± 6 CITI la o distan~a măs urată
de 100 de metri.

37
Topografia in cons t rucţiile civile
4.4.3 Determinarea paralactică a d i stanţelo r.
D istanta AB (figura 4.7) se poate determina ŞI 1n condiţiile în care în punctul A este
ampbsat un teodotit, iar în punctul B, perpendicular pe direcţi~ AB şi simetric faţă de B, este
aşezată mira orizontaIă:MN.

M
b/2
~~-7~------------+B
b/2

N
D

Figura 4. 7 - Principiul paralactic.

Prin vizarea cu tcodolitul a capetelor M şi N, se determină unghiul r sub care se vede


nuca. În triunghiul ABN se poate scrie că:
b
D = - c/gol [4.26]
2
Dacă b=2m, rezultă că distanţa între A şi B va fi dată de cotangenta unghiului paralactic y.
Mira astfel constmită poartă denumirea de miră BALLA. Teodolitul folosit la astfel d e
determinări va fi unul de precizie (1 cc ... .scc), iar mărimea unghiului par~1actic se va obţine ca
medie a mai multor determinări. Pentru a putea obţine determinări precise, latura AB nu va fi
mai mare de 60m ... 80m. Dacă lungimea de măsurat es te mai mare, atunci se va apela la una
din schemele din figura 4.8.
Teodolihtl ya determina unghiurile paralactice sub care se ,-ede mira din cele două capete
ale distantei, iar distanţa se va determina pornind de la relaţia 4.26, cu formula:
D=DJ+D] =c/gyJ+ctgy] [4.27]
Dacă lungimea este cuprinsă Între 200m şi 400 m, atunci la unul din capete se \'3 alege o
latură auxiliară, mai mică de 80m, care se va măsura cu mira BALA. În triunghiul format. se
\'or măsură toate unghiurile in terioare. Distanţa care dorim să o determinăm va rezulta prin
n ·zolvarea triunghiului.

"~~>-]
-/--r------riT::-l
A
I ------... '. - - - -
------ I
8

i I
200m < D= clgy,j2 +ctgy,j2

Figura 4.8 - Detenninarea parafactică a fungimifor mari.

5 STUDIUL TEODOLITULUI.
Instrumentul care pennite miisurarea directiilor orizontale la două sau mai multe puncte

38
Topografia in construcliile civile
din teren, precum şi inclinarea (in plan vertical) acestor direcţii poartă dcnumirc:1 de tcodolit.
Determinările se raportează la un plan orizontal care trece prin pllllcnii în care se staţioneaz:1.
cu tcodolitul, numit punct de static.
Clasificarea teodolitelor se face după:

./ modul de citire a direcţiilor;

,/ precizia determinărilor;

./ gradele de libertate ale mişcărilor cercului orizontal.


După modul de citire a direcţiilor, se cunosc două categorii de teodolite:
c/dJiec, la care cercurile sunt gravate pe metal, citirile racândll-se cu ajutorul vernierului,
microscopul cu scăriţă sau microscop cu tambur. Acest ultim tip de aparat nu se m:ti
con s truieşte.

~, la care cercurile sunt grava te pe sticlă, iar lecturile se fac centralizat pentru
ambele cercuri, într-un singur microscop, ftxat lateral fată de lunetă.
eletlro1llt;e, la care cercurile sunt digitale, valoarea indicaţiei fată de un reper de pe cercul
gradat fiind afişată pe un ecran cu cristale lichide.
Clasificarea după precizia de determinare a unghiurilor conduce la următoarele categorii:
• lendolilc de mare .predzir, sali as tronomice, la care lecturile se fac până la zecime de secundă
de arc (Ibeo 002, Wild T4, Kern DKM: 3); .
• "odolite,Propritt-;(j,r" la care determinările se fac până la o secundă de arc (fheo 010, \\iild
T2, Kern DKM2) ;
Icodolilele lahimelrU:e la care determinarile se fac la minut de arc (Theo 020, Theo 030.
Wild TIA, Wild TI6, Kem DKM 1) precum şi teodolite tahimetrice de şantier, la care
determinările se fac la 10 minute de arc.

Clasificarea după gradele de liberta te ale mişcării cercului orizontal gradat se face în:
,/ teodolite simPle, la care numai cercul alidad se poate mişca in jurul axei \'erticale;
,/ teodolitele l'ţpetitoare, la care atât cercul alidad cât şi limbul au posibilitatea mişcării în junII
axei verticale;
,/ leodolitele reitera/oare, la care mişcarea limbulul în jurul axei verticale se face prin
intermediul unui şurub exterior, numit reiterator.
Din cele prezentate mai sus, se poate constata că nu orice tip de teodolit se poate fol osi
cu rezultate bune în domeniul construcţiilor. Criteriile după care se va face o astfel de alegere
vor ţine cont de necesităţile de precizie şi de prcrul produsului. Astfel, nu se vor alege apar:!te
care pot măsura direcţii cu precizie mare deoarece acestea sunt scumpe dar şi foarte greu de
manevrat, necesitând condiţii speciale de amenajare a punctului pe care este instalat. Se "or
prefera astfel teodolite propiu-zise sau teodolite tahimetrice; prima categorie se ya alege
actunci când se lu crează preponderewnt cu structuri metalice care impun precizii din
domeniul milimetric, în tÎlnp ce teodolitelc tahimetrice se pretează lucrărilor de fundaţii,
beton are sau zidărie. -

5.1 Schema generală a teodolitllllli clasic.


Întregul aparat se compune din infrastructură şi suprastructură. Infrastructura este
cuprinsă intre ambaza teodolitului şi limb inclusiv, iar suprastructura este compusă din resrul
parţilor componente, toate putându-se mişca în jurul axei verticale V- T-j. La vizarea unui
obiect îndepărtat, teodolitul are posibilitate de mişcare în jUnii axei principale de rotafie, V- V
şi posibilitate de mişcare a lunetei Într-un plan vertical în jurul axei orizontale secundare O-o.

39
Topografia În conslructiile civile

y 1 ·Iunela leodolilului;
3 2 ....... ~-- l 20 2· cercul vertical;
3 - axa de rolalie a lunelei;
0-' ---~'-r+ -- 0-- 0
4 - furcile lunelei;
5 - cercul alidad;
6 - cercul gradal orizonlal (Iimbul);
4 -- ~_. I~ 1
' '---
1 4
7· axul teodolitulul;
B- co'oana lubu l ară a axului leodolilului;
• 16
I 5 15 ~ \ I 9 - ambaza leodolilului;

17 --+J
_ LJlLJ.:___ fiJ--
i/rcL~=~ .vs '-___ o
17
10 - şuruburi de calare;
11 . placa de tensiune a ambazei;
12 - placa ambazei;
. -1 ~If - 7 ~-~_._- 6 13 - şurub de prindere (ş uru b pompa);

, ~,
14 - disPJzitiv de prindere a firului cu plumb;
15 . nivela loriGă a cercului orizontal;
16 - nivela sferică a cercului orizontal;
17 - disjXlzitiv de citire a cercului orizontal;
18 - şurub de blocare a cercului alidad;
19 - şurub de blocare a limbului;
20 - şurub de blocare a mişcări i lunelei;
21 - ambaza trepiedului;
W - axa principală a leodolilului (ve~icaIă);
00 - axa secundară a lunelei;
NN - direclricea nivelei torice;
VsVs - axa nivele; sferice;
Cv· centrul de vizare al teodolilului
v

Figura 5.1 - Schema generală a teodoiffului.

5.2 Axele teodolitllilli.


Din punct de vedere constructiv, fiecare reodolit, indiferent de clasa din care face parte,
are trei axe ş i anume:
axa r/ · r/ , numită şi principală, care este axa de rotape a suprastructurii aparatului. în
timpul măsurătorilor, aceasta trebuie să fie v e:-LÎcaIă;
a.:v:a O-O, numi tă ş i secundară, care este axa în jurul c?.Ieia se roteşte luneta împreună cu
cercul vertical;
axa r-O (reticul-obiectiv) numită şi de vizare, care este linia m a te rializ~,n d direcţia spre care
se efec tuează mă surătoarea .

..Toate cele trei axe trebuie să se Întâln e2.5că în acelaşi punct, Cv, numit centrul de vizare
al teodolitului.

5.3 Părţi componente ale teodolitllllli.


5.3.1 Luneta topografică.
Lunetele instrumentelor topografice sunt constituite ca un dispoziti\, optic ce serveş te la
vizarea, la distanţă, a obiectelor numite şi semnale topografice, a căror imagine obţinută prin
lune tă este clară şi mărită, imposibil de obţinut cu ochiul liber. În afară de aceasta, luneta
poate servi şi la determinarea distanţelor (măsu rare) pc cale optică, procedeul numindu-se
determinarea stadimetrică a disranţelor.
După modul de alcăruire, se disting lunete:
.,r CII (OclI1are exten"oară, la care planul imaginii este fix iar planul reticulului este mobil. Au

40
Topografia in constructiile civile
fost folosite.Ia aparatele vechi, iar acum nu se mai constmÎesc .
./ '71 f0t'J(sare jnterioară, la care planul imaginii este m obil iar cel al reticulului este fix.
Luneta cu focusare exterioară (figura 5.2) se compune din:
1- tu b obiectiv; 2 - tub ocular; 3 - obiectiv; 4 - ocul:u; 5 - rcticul ; 6 - lentilă di vc rgcntă de focus:ue; 7 - şurub
de focllsare; 8 - şurub c re m:ilicră ; 9 - şuruburi de rectificare a rudor rcticul:ue; 10 - locul de formare al imaginii in
absenţa lentilei de focusarc; O, - centrul optic a.1 obiectivului; 0 1 - centrul optic al ocubrului; r- centru l rcuculu lui;
::0.: - axa geo m etrică a lunetei; 0,01- axa op ti că a. lunetci; o - distanţa variabilă În tre lentila de focuS:lre şi obiectivul
fix ; p' - distanţa vari abilă intre obiectiv ş i imagine.

,
J
,
7

!'
~
I 01.

:),1 , , m ,
,1 i
-. 111. A ill
_1
, I
a (variabil

p' (COASl3nI) 10
... 4

Spre deosebire de luneta cu focusare exterioară, la cea cu focusare interioară, planul


firelor reticulare este fix, iar claritatea imaginii se realizează prin deplasarea unei lentile numită
de focusare. Lungimea lun etelor este variabilă la cele cu focusare exterioară şi constantă la
cele cu focusare interioară.
P en u'U a nu se pierde timp cu căutarea obiectului ce se doreşte a se viza, pe lunetă se
amplasează un dispozitiv, tip " ctli - cătare" sau mai nou un colimator, care odată suprapus
pes te obiectul vizat asigură existe nţa în câmpul vizual al lunetei a obiectului vizat.
Axele lunetei, care trebuie să coincidă între ele, sunt materializa te de:
./ axa optică, de terminată de centrele optice ale obiectivului şi ocularului ŞI nu este
materializată;
./ axa geometli,'ă, sau de simetrie, este determin ată de centrele celor d ou ă sau trei tuburi
concentrice şi dea semeni nu este materializatii;
./ axa de vi:qzre, d eterminată de centrul r al firelor reticulare şi centrul optic O al
obiectivului, fund singura axă materializată.
Reticllllliiunetei este format dintr-o placă de sticlă pe care sunt gravate foar te fin trăsă turi
nmrute fire reticulare. În cazul în care se constată desce ll trarea centrului firelor reticulare de la
axa geometrică a lun cteÎ, aceasta este prevăzută cu şuruburi de rectificare în plan orizontal,
respectiv vertical, care prin ac ~on are permit readucerea centrului pe axa geometrică. La
lunetele moderne reticuiui este fix şi se afl ă în planul focal anterior al ocularuIui.
Punerea la punct a lun etei se execută
in deuă fa ze şi anume:
a). punerea la punct a imaginii ftrelo r reticulare se realizează prin indreptarea lunetei spre
o suprafaţă de culoare deschisă, iar prin rotirea ocularului se tinde la obţinerea unei imagini
clare a fIreler. Operaţiunea se execută la începutul unei zile de măsură tori şi rămâne valabilă
atât timp cât nu se schimbă operatorul la aparat.
b). punerea la punct a imaginii obiectului vizat urmăreşte să realizeze o claritate maximă a
imaginii prin ac~ona!ea surubului de focusare. Acest lucru se realizează când planul imagine
se suprapune cu cel al ftreIo! reticulare. Opera~unea Se numeşte focusare şi se execută la

41
Topografic in construc lii1e ci\' -?-
fi ecare v.Î.zo:l.re cu luneta, deoarece depinde de distanta de la obiect 1:'1 aparat,
Ordinea operaţiilor este strict obligatorie în succesiunea în care este prezentată mai $l:~ :
inversarea ordinii conduce la alterarea clari tă ţii imaginii obiectulu.i vizat când se realiz('.'?~.l
claritatea ftrelor după focusarea imaginii obiectului vizat.
Punctarea obiectelor vizate este opera~unea prin care se aduce centrul ftrelor l·eticub.re r e
punctul miltematic al obiectului vizat. Opera~l1nea se realizează in ctape s ucce~ive:
_ se suprapune diseozitivul de vizare aproximativă (cui-cărare sau colimator) peste
imaginea obiectului vizat. In acest moment, în câmpul vizual allunetei apare imaginea necl::>.r~
a obiectului. Se focu sează imaginea cu ajutorul şurubului de focusare pâ n ă la ob~ncrea un ei
imagini clare.
_ se deplas ează luneta în plan vertical până ce ftrul rccicular orizontal se sup.t:apunc pe$Ie
p:mctul vizat, ac~onând din şurubul de fin ă mişcare în plan vertical.
_ se deplasează firul reticular vertical până ce se aju nge pe punctul vizat, prin acţi on:ue.1
şurubului de fină mişca re în plan orizontal.

5.3.2 Nivelele leodolilului.


Nivelele sunt clispozitivele care servesc la orizontalizarea sau verticalizarea unor dreptE,
precum şi la măsurarea unor unghiuri mici de pantă. Se disting următoarele tipuri de nivele:

J·fioladestida
2 _~Jonlu rl
J ·Supon
4 _CCI~ur alid3(!
5 - Suruburi de Il'Clitieare
(o ·Cel~ repc:-
M - P\IIId'JI oenll.al.1 60:05
PnPn - FI.., dir«k)II.."en!
VsVs· VenÎcala c:ttcului de
CUrouli a ~ i"tlfi
V«Icre in plan

Figura 5.3 - Nivela sferică.


sfen'i, (figura 5.3) formată dintr-o fiolă de fonnă cilindrică, având la partea supecioaoi
forma unei calote sferice. Interiorul este umplut cu eter sau alcool, Iăsându-se un mic spap-::.
ce formează o bulă de vapori saturaţi de lichid. Partea centrală a calotei reprezintă puncr.l:
central al nivelei prin care trece axa verticală V s -VI a acesteia. Pe calota fiolei se gra\-eaz2.
cercuri concentrice cu diametrul m ărit cu 2 mm. întregul ansamblu se fixe a ză într-o m ont'..l=.~
protectoare din ma terial plastic dur sau metal.
lanâI, (figura 5.4.) formată dintr-o fiolă în formă de tor (cilindru curbat dupa un arc de cerC:,
umplută cu aceleaşi lichide ca şi nivela sferică.

, a· Kd iliRC YfI1ie.&l. , "


N
N
1 I~
I

I~ )
b - vedere in FI~n ,.-- i Pa

7J .-- J • monl\l/"a mculit.1


m
0
.,
l 2· rlOla dt slieb
~. 1 • suf\lb de tectifiglc
<1 • suponul ~ Îve!eî
RL
, R

® 1..L F
S · .rticuiilie
6· lepertle ~i yelei
7 . bula ~ivelei

NN - dllCdlieca nivtlei C

Figura 5.4 - Nivela lorică.

La partea superioară a fioiei se gravează tră sături simetrice fată de mijlocul ei, la interval de 2
mm una de cea1aItă. Atunci când centrul bulei coincide cu centrul fiolei, tangenta la cen {rl':~
fiolei devine orizontală. Tangenta p oartă denumirea de directrice a nivelei.

42
TOi-""Ografia in construc tiile civile
Mărimea ce caracterizează o nivelă se numeşte sensibilitate şi reprezintă unghiul la centru
de încli nare a fioiei pentru o deplasare a bulei de 2 mm. Cu cât unghiul este n1li mic cu at~r
sensibilitatea este mai mare şi invers. Acest lucru se obpne la ni,"elele cu rază de curbură cât
mal mare.
Un caz particular al acestui tip de nivela este "h'ela m miIJ. i,!mtă, (fi gun 5.5),111. care
semiimaginile capetelor bulei nivelei sunt aduse, printr-un sistem de prisme, intr-un ocuhr
sec ~onat în două jumătă~ pe verticală. Când capetele sunt în prelungire, centrul bulci coincide
cu centml nivelei. Procedeul prin coincidenţa este de până la 10 ori mai preci~ decât cel cu
repere grava te,

a,b - campul ocullrului nivelei cu ~'\'i n c id cn ta

a - pozitia in l1ec~'inc identa a bul;!'; nÎ\'c1ei

b - pozitia in co:nddcnta a bu\ei niwlei

Figura 5.5 - Nivela lorică cu coincidenţă.

Dacă vom realiza o nivelă compusă din două toruri dispuse cu curburile opuse una faţii
de cealaltă, deci ambele feţe vor fi convexc, reali zăm o .nivelă butoiaş , care at aşată unui
dispozitiv ce-i va permite rotirea convenabilă, va putea să lucreze prin răsucÎre fie pe O fată fi e
pe cealal tă.
5.3.3 Metode de măsurare a unghiurilor.
Opera~unile necesare măsurării unghiurilor constau din următoarea succe siu~e:

verificarea şi eventual rectificarea teodolitului;


aşezarea în staţie a teodolitului;
vizarea punctului, făcută pentru determinări azimutale la baza serP_'ululuj, pri.n
suprapunerea peste acesta sau bisectare a firului reticular vertical. iar pentru detem1inare.3.
unghiului zenital prin suprapunerea firului reticular orizontal peste semnal, fie la inălţimea Hj"
a instnlmentului, fie la înălţimea "S" a semnalului. Anterior însă, este n ecesară vizarc2
aproximativă cu ajutorul colimatorului, punerea la punct a imaginii fJ.relor retiClJ.lare ş i apoi a
imaginii obiectului vizat (semnal geodezic).
• efectuarea determinarilor propriuzise.
5.3.3.1 Măsurarea unghiurilor o rizontale.
Func~e de numărul punctelor spre care se vor face determin ările, metodele de măs urare
se referă la măsurarea unghiurilor izolate, dacă este vorba de unghiul format de două puncre
vizate, sau de unghiuri dispuse în tur de orizont dacă este vorba de m ai mu!t de 2 puncte
vizate.
metoda ditermtei titidlor sau simplă - se folo seşte la determinarea unghiu~u.i format de
direc ţiile către două puncte, fară o precizie deosebită. --
Pentru aceasta (figura 5.6) se procedează as tfel: se elibereaz2 mişcarea inrcglstratoare a
cercului orizontal gradat, se vizează punctul A în poziJ.ia 1 a lunetei (cerc vertical stâng a) şi se
efectuează citirea C,; se deblochează mişcările generale ale aparatului şi se vizeuă punctul B,
cu lune ta tot în pozi~a 1; se efectuează citirea C2.
Valoarea unghiului format de direcţi.ile către punctele A şi B ya fi dată de diferenp
citirilor:
[5.1 j

43
Topografic in cons!ruc liile civile

Figura 5.6 - Metoda diferenţei citirilor.

Dacă opera~uni1e descrise mai sus se completează cu vizarea in poziţia a doua a lune.tei, se va
obţine o valoare mai precisă a valorii unghiului dintre cele două direcţij. Pentru această a doua
fază se rotesc aparatul şi luneta cu câte 200s, cercul vertical ftind acum în dreapta lunetei
(pozitia a II-a), după care se vizează punctul B şi se efectuează citirea Cl'; se vizează punctul
A, prin rotirea aparatului în sens antiorar şi se efectuează citirea C,'. Unghiul măsurat in
pozi ţia 1 va fi:
[5.2)
iar în poziţia a II-a va fi :
[5.3)
Dacă diferenţa celor două determ..inări se încadrează în toleran ţa admisă, atunci valoarea
cea mai probabilă a unghiului va fi media aritmetică a celor d ouă determin ari.
Wl+ru ll
(J)=--- [5.4)
2
Un caz particular al acestei metode este cel in care pe direcţia ini pală, in pozi~a 1 se
aduce valoarea zero a cercului orizontal gradat. În acest caz, citirea iniţială devenind 0, rezultă
că cirirea făcută pe punctul B este chiar mărimea unghiului ce se doreşte a se măsura, în
poziţia 1 a lunetei. Prin aducerea aparatului în pozitia a II-a a lunetei, valoarea unghiului va fi
dată de diferenţa Între el' şi 200' . Cu cele două ...Iori obţinute, dacă acestea se Înscriu În
tolera n ţe, se calculează media ca ftind valoarea cea mai probabilă a unghiului m.
metoda "(betitÎei - se foloseşte
la determinarea cu precizie sporită a unghiurilor izolate,
atunci când pentru măsurători este folosit un instrument repetitor ( figura 5.7). Ne propunem
să determinăm ungh iul sub care se văd, din punctul de staţie, punctele A şi B, prin trci
repetiţii.

. --- ..... - -----."


,
\ ,.. \ CI __--------
( "1 =- AI
\' _ . 1f,---------- B \ '
-«e--r-C' - --A!
C3- ---- :
., .. _----- ........._~...
I
S
.----/
Figura 5.7- Meloda repetiţiei.

Principial, metoda foloseşte de ftecare dată drept origine a citirilor, valoarea direcţiei
determinată în măsurătoarea anterioară. Pentru determinarea unghiului intre două direcţii
concurente În punctul de sta~e, cu instrumentul in pozipa 1 a lunetei, se yizează punctul A şi
se efecruează citirea C,; se vizează punctul B căruia i-ar corespunde citirea C2, citire care În să
nu se efec tuează; în schimb, după vizarea punctului B se blochează mişcarea înregist.rll.toare,
44
Topografia În constructiile civile
se debloch ează mişcarea generalii în plan orizontal şi se vizează punctul A. Se dcblocheazil
mişcarea înregistratoare şi se revizează puncnl1 B; citirea corespunzătoare ar fi CJ, care la fel
ca şi el nu se efectuează. După această secve nţă am efectuat două "repeciţiilt pentru
măsurarea unghiului între direqule spre punctele A şi B. În s fârşit, d up ă vizarea punctului B
se blochează mişcarea înregistratoare, se deblochează mişcarea generală în plan orizontal, se
vizează A, se deblochează mişcarea înregisttatoarc şi cea generală în plan orizontal şi se
vizează B. N umai acum se poate face citirea la dispozitivul de citire a cercului orizontal.
Valoare:1 cea mai probabilă a unghiului măsurat prin cele trei repe tiţii va fi ob~nu tă cu
rela~a:

w=---
C.f -c, [5.5]
3
Metoda se aplică în cazul măsurării unghiurilor izolate, în ambele poziţii ale lunetei, în
sintaţiaîn care se dispune de un aparat cu o precizie de citixe mai mică decât precizia cerută
pent:1u determinarea unghiului.
meloda .foiilor (sau reiteraţiilol') se foloseş te de fiecare dată când se urmăreşte determinarea
mări.tnii unghiurilor dintr-un punct de sta~e în care converg mai multe vize (figura 5.8).

FiQura 5.8 - Metoda seriilor.


Din tmallta tea ,-izelar, se alege ca direc~e de referinţă (ini~aIă) viza cea mai lungă, de le
care se vizează toate celelalte puncte, în ordine, in sens orar, incheindu-se turul de orizon t
tot pe viza inipală. Pentru acest tur de orizont, luneta aparatului este în p ozi ~a 1 (cerc vertical
stânga). Se aduce aparatul în pozi~a a doua, se vizează aceeaşi direc~e ini~al ăJ după care
vizarea se des făşoară în sens antiarat până la închiderea pe aceeaş i viză iniţială. Valorile
măsurate se prelucrează, proccdându-se la calculul mediilor între cele două pozi ţii, a
neînchideru şi a coreqiei totale şi unitare şi prin aplicarea celei din urm ă în vederea obtineri
val~rilor compensate pent..Lu dU·ecţi.ile măs urate. Pentru exemplificare se prezintă mai jos
(tab elul 5.1 ) un exemplu de prelucrare.
Prin efectuarea diferenţei între direc ţia iniţială (considerată valoare ju stă) către punctul _-\
şi direcţia finală (con sidera tă viză afectată de erori) tot către punctul A, se obţine v aloare2
corec~ei totale:
10,1263<-10,1375'=-1'12"
t=

Acestă valoare se va repartiza proporţional fiecărei vize, cu o cantitate Cu adică :

'ÎI = ~n = _28 cC

Viza inipală fIind neafecta tă de erori nu va primi nici o corecţie, viza către puncul1 B ,-a
primi 'u, viza către punctul C va primi 2*"" şi a şa mai departe până la viza de închidere care \"a

45
Topografic În constructiile civile
p rimi 4*"". Se observă că prin aplicarea core~ei corespunzătoare la valoarea măs urată, ViZ3
final ă devine egală cu viza iniţială.

Pcl. Pcl. UnQhiuri orizontale Medii Corectie Directii


sI. iz. Pozitia I Pozitia a II-a compensate
1 0.0050 399.9925 399.9988 0.0000 399.9988
2 155.2050 355.2175 155.2113 -0.0012 155.2100
B 3 208.0800 8.0900 208.0850 -0.0025 208.0825
4 333.3300 133.3225 333.3263 -0.0037 333.3225
1 0.0025 200.0050 0.0037 -0.0050 399.9988
Tabelul 5-1
Dacă se doreşte o creştere a preciziei determinărilor, se pot executa mai multe serii, îm:ă
cu origini diferite ale direcţiei iniţiale. Intervalul intre scrii se stabileş te cu relaţia:

[5.6)

unde 1 reprezintă intervalul între serii, m - numărul dispozitivelor de citire (în general 2), ,. -
numărul de serii ce se execută.
Dacă observaţiile se fac numai Într-o singură poziţie a lunetei, de obicei în sens orar,
metoda se numeşte a lum/ui de on"~p"l.
5.3.3.2 Măsurarea unghiurilor verticale.
Pentru măsurarea unghiurilor verticale se procedează în felul următor:

c) se in s tal ează aparatul în punctul de staţie, se centrează şi se calează;


c) se mă soară în ălţimea aparatului (no tată cu ''l');
c) se vizează semnalul elin punctul B. fie la înălţimea aparatului fie la înălţimea "l' a
semnalului, prin aducerea firului reticular orizontal la unul din cele două repere menţionate
mai sus; se citeste unghiul vertical la dispozitivul de citire.
Dupi poziţia originii diviziunilor cercului vertical, se pot determina, fie unghiuri zenitale,
când originea este îndreptată spre zenit fm sus, p e verticală), fie unghiuri de pantă, dacă
originea este pe direc ~a orizontalei ce trece prin centrul de vizare al aparatului.
Măsurarea unghiu rilor de panta se face cu luneta în ambele poziţii, cakulându-se media:
p oziţia 1 a,=100- c/ [5.7)
poziţia a II-a a , = ,~- 300' [5.8)
de unde rez ultă:

a= al +a2 100 -e,+(e, -300')


100' [5.9)
2 2
care reprezintă valoarea cea mai probabilă a determinărilor.
În cazul măsurării unghiurilor zenitale relaţiile de calcul devin:
poziţia 1 ZI = CI [5.10)
pozi ţia a II-a Z, = 400. - c, [5.11)
de unde rezultă:

e,-e, +200' [5.12)


2

46
Topogrolio in constructiile civile

Figura 5.9 - Măsurarea unghiurilor verticale

P entru calculul unghiului de panta prin masurarea unghiului zen..ital se foloseste relatia:
a = 100< -Z [5.13]
din care se poat~ constată că unghiul de pantă este o mărime algebrică; acesta este pozitiv
pentru toate pU11ctele situate deasupra liniei orizontului şi negativ pentru toate punctele
situ?-te sub linia ~rizontului ce trece prin centrul de vizare al unui teodolit instalat într-un
punct de s taţie. P ornind de la relaţia [5.13], se poate scrie că:
a,=IOO< - Z,; a2=Z,-30o., [5. 14]
iar controlul ci'tirilor se face cu relaţia :
Z, + Zl = 400' [5.15]
5.3.4 Precizia m ăsură rii unghiurilor cu teodolitul.
Dacă urmărim succesiunea op era ~unilor efectuate într-o sta ~e pentru mă s urarea unuI
unghi, indiferent de metodă, vom constata că la toate metodele a trebuit S:1 :

Q centrăm aparatul pe punctul de s taţie, opera~une care atrage după sine comiterea unei
erori m," = eroare de centrare a aparatului in sta~e;
!;) vizăm un semnal in stalat în punctul vizat, deci săcoml tem eroarea mr = ero area de
centrare a semnalului vizat (de reduc ţie)
!;) efectuăm mă surătoarea propriu zisă, citind "alorile direcţiilor la dispozi ti\-ele de citire,
ocazie cu care am·comis eroarea fJlm = eroarea de mă surare propriuzisă;
~ am utilizat un instrumen t care o ricât de precis ar fi are to tu şi erori constructive, sau
erori instrumentale nil;
1:::) efectuăm măsu ră torile În condiţii meteo mai mult sau mai puţin fa\'orabile, da.r în ruci
un caz ideale, motiv pentru care observaţiile sunt influenfate de nJCE = eroarea da torită
I.:ondi[illor exterioare.
Orice direc ~e măsurată într-o poziţie a lunetei este influenfată de erorile men~onate mai
sus cu o cantitate:
12
mI = Vmc 2
+n1, 2 +n1;2
+mm 2
+n1rH [56]
.1
Deoarece unghiul este compus din două direcţii, rezultă că eroarea unui unghi "a fi dublul
erorii un ei directii, şi deci:
[5.17]

47
Topogrofia în consfrucli;le civile
Pentru unghiurile m:'tsur:ue în ambele pozi~i.i ale lunetei, eroarea unghiului va fi egală cu
eroarea dixec~ei .

6 PLANIMETRIE.
6.1 Reţele de sprijin planimerice.
Problema principală :t
lOpografie este determinarea coordonatelor tridim ensionale (x, y,
1-1) pentru punctele de det:diu existente în teren, astfel ca aceste puncte să p O:Hă fi
reprezentate apoi pe h:lr~ şi planuri. Cerinţa maj oră pentru această opera~unc este C:l.
reprezentarea s-ă fie asemenea cu cea din teren, fapt ce n eces itătă calităţi cum ar fi
continuitate, omogeni tate şi unitate. Aces te calită ţi nu se pot atinge decât prin realizare:t unei
reţele de puncte de coordonate cunoscute, ce constituie reteaua de sprijin faţă de c:tre se
l eagă, dÎn punct de vedere geo metric, detaliile.
6.1.1 Reţeaua geodezică .

Planurile şi hărţile topografice reprezintă, la scară, o figură asemenea cu proiecpa


orizontală a figurilor din teren, reprezentare ce trebuie să fie unitară, con tinuă şi omogenă ca
precizie. P entru îndeplinirea aces tor condiţii, es te necesar ca pe suprafata de ridicat să existe o
serie de puncte de coordonate cunoscute, numită osarură, de la care să plece toate
de terminăril e, constituind o reţea locală. Dacă se extinde; teritoriul de ridicat în phn la
sUţJrafaţa unei {iri, es te necesară îndeplinirea aceleeaşi condiţii privind existenlil unei osaturi
omogene, care de data acesta se va constitui într-o reţea geodez ică de stat.
Reteaua de triangulaţie de stat se compune din lanruri de triunghiuri, organizate, func~e de
di stan ţele dintre ele, pe ordine de mărime şi precizie de determinare. Se consideră că
triangulaţia de ordine I-IV constituie rereaua de triangula~e de stat, numită triangulaţi e
superioară, iar reţeaua de ordinul V reprezintă triangulaţia de ordin inferior.
Reţeaua de uiangu la ţie de ordinul 1 se desfăşoară aproximativ pe direcţia meridianelor şi
paralelelor, alcătuind hn]illi de uiangulaţie (figura 6.1). La intersecţia l anţului desfăşurat pe
meridian cu cel de pe pa....~el, se fixează poziţia unor laturi care se măsoară, n umite baze de
triangu laţie. în acel eaşi zone se fac şi determinări de coordonate geografice - latirurune şi
lonbrirudine - pentru unele puncte, care se vor numi puncte I1Laplace". Lungi mea laturilor în
tri angul aţia de 2cest ordin este de 20-60 krn.

Figura 6.1 - Lanţuri de Iriangulaţie.

D in punctele de triangulape de ordinul 1 (figura 6.2) se deternină puncte de triangub,pe de


ordinul II, în condiţii de precizie cu o clasă in ferioară , avand laturile de 15-20 km; în
48
Topogrofia în constructiile civile
continuare se obţine triangulaţia de ordinul III, cu laturile de 10-15 Iun, respectiv ordinul IY
cu lungimile laturilor de ordinul a 5-10 Iun.
Punctele triangulaţiei de orclinul V Îndesesc orclinul IV, având laturile de 1-5 km, astfel
încât să asigure o densitate de un punct la 50 ha. Pentru lucrări cu caracter speci:!.l (b:!.rajc,
metrouri, obiective industriale mari), apar reţele de triangula~e cu forme speciale, care ~c
lucrează separat de trianguJa~a de stat, dar care pot avea puncte de racordare cu aceasta.

11 /r~----
/ .

I
/
:':..

~-~ ._ .

1
Figura 6.2 - Dezvoltarea relelei de triangulalie.

Precizia unor astfel de reţele lţ>cale este mult mai bună decât precizia reţelei geodezice de star.
Chiar dacii clislanţa clintre punctele de triangulaţie de ordinul Veste de 1...1,5 Iun, ace.,,,
nu poate asigura în toate cazurile distanţe convenabile până la punctele de detaliu. Se impune
în astfel de situaţii, ca între punctele de triangula~e să se realizeze reţele poligonometrice, ale
căror puncte trec prin apropierea detallilor. O astfel de metodă este denumită drumuire.

6.1.2 Marcarea punctelor topografice.


Operaţiu nea prin care se urmăreşte matenalizal:ea în teren a unor puncte, cărora ini~al 53.
li se determine coordonate şi ulterior să servească drept puncte de coordonate cunoscute
pentru efectuarea unor lucrari topografice este numită opera~unea de marcare a punctelo:-
topografice.
După durata în timp, care se prezumează că este necesară să o acopere, se disting:

./ mamzre provit,orie, care se efectuează cu ţăruşi, cu secţiune rotundă sau pătrată de 5 CIT! ,
confeqionap din lemn, de preferinţă de esenţă tare. La partea superioară a ţăruşilor se
materializează, printr-o cruce sau prin cherneruire, punctul topografic. Acest tip de marcare 5e
folo seşte la drumuirile planimetrice in extravilan (figura 6.3) .
./.. marfarc definitivă, care urmează s ă permită utilizarea punctului pe o durată de timp mare ~ i
care se realizează cu ţăruşi metalici sau borne de beton armat, func~e de natura solului in care
se in s talează.
În cazul bornării punctelor în terenuri obişnuite, în extravilan, se recomandă ca sub born?
de beton să se instaleze o placă martor cu rolul de a face posibilă replantarea în cazul
distrugerii puncrului. Borna, odată montată, se acoperă cu pământ, lasând liberă doar partea
superioară circa 5-10 cm. Dacă bornarca se face în terenuri cu mult pietriş, se recomanda
montarea a doi martori, iar la suprafaţă borna se fLxează într-o zidărie de piatră. în acest ulri.r:J
caz, zidăria va cuprinde şi un mic şanţ de gardă pentru scurgerea apelor pluviale. În schimb, in
terenuri stâncoase nu se mai foloseş te martorul, iar borna se fixează cu ajutorul mortarului de
ciment.
În cazul marcării punctelor in intravilan, bornele vor fi prevăzute cu un capac n1etalic
protector. Se mai pot folosi la marcarea punctelor in localită~ fie ţăruşi metalici, fie chiar ~e\'i
<9
Topogroflu in consln.1c tii!e civile
Încastrate in beton, protejate cu o cutie mctalică.

0$ 5
[iJ5cm 0$ 2

!Sxx.s6d

Figura 6.3 - Marcarea punctelor

Pentru fi. asigura °pozi~onarca pc aceeaşi vertical ă, atât a martorului cât şi a bomei, dup~
săparea gropii în care se vor monta cele două piese, cu aj utorul a P:!.IIU ~ărl1şi se constnlicsc
diagonalclc gropii; se întind două sfori între ţăruşii de pe diagonală, iar Ctl un ftr cu plumb se
centrează atât centrul martorului cât şi centrul bomei la inters ecţia celor două diagonale ale
gropii. Între martor şi bornă se aşează un strat semnalizawr din sticlă spartă sau cărămidă
pisată şi apoi pământ.

Pentru marcare~ punctelor de nivelment se folosesc mărCI metalice Înc:lstrate În


construcţii solide, car,e în timp să nu se deplaseze pe înalţime.
6.1.3 Semnalizarea'punctelor topografice.
Semnalizarea punctelor topografice este operaţiun ea prin care se urmiheşte punerea în
evidenţă a unui punct topografic astfel ca acesta să fie vizibil de ]a disranf-1 mare.

Figura 6.4 - Semnalizarea punctelor.


La fel ca şi marcarea, semnalizarea poate fi :
provi~orie, pent1u care se utilizează jaloanele (figura 6.4). Acestea sunt construite din
lemn sau aluminiu, cu vîrful ascuţit, colorate alternativ în culori contrastante cu mediul
incQnjurator (rosu-alb). În sec~u ne, jalonul poate fi de formă oc rogo:lală, hexagonală sau
uiunghiulară. Jalonul se aşează în poziţie verticală fie I!din ochiI! fie cu ajutorul unui flC cu
plumb şi se menţine în aceas tă pozitie cu p or~al onul.
• definitivă sau permanentă, care urmăreşte vizualizarea la distanţă a punctului pentru o
perioadă mai lungă de timp. Se poate face prin:
balirţl
/a sol, centrice sau excentrice (figura 6.4) - sunt construite din lemn de esentă moale,
de p re ferinţă
brad. Piesele componente sunt fie manele cu diametru de 10-15 cm fie rigle cu
secţiuni de până la lOxl Ocm. Pentru a fi vizibil de la distanţă, la partea superioară se montează
perpendicular una pe alta, patru scânduri vopsire În negru şi alb. 1-vIontajul pe verticală se
realizează cu o cutie de circa O,80m adâncime, ce se îngroapă lângă bomă. Pentru a fi yertical,
la m o ntarea semnalului se foloseş te un fir cu plumb pe două direcţii perpendiculare intre ele.
Un astfel de semnal poate avea înălţime de până la 6 metri. Distanta la care se amplasează
baliza se numeşte excentricitate, iar direcţia ş i mărimea ei se măsoară.
50
Topografia În constructiile civile

,
\

Figura 6.5 - Semnalizare cu baliză in pom.


bali~e IÎt POIll,
deasemeni centrice sau excentrice (figura 6.5). Pentm a spori înăltunea
semnalului, în locul popului folostt b b:diza la sol, se foloseşte înălţimea unui arbore situat în
apropierea bornei. Din acest moth', este posibil că baliza"în pom să fie centri că sau excentrică .
Datorită pozi~ei sale, balizele în arbori au inconvenientul i.nstabilitiiţii: fixarea se face pe
ramurile arborelui, iar aclierile de ,-imt pot constitui prilej de instabilitate a semnalului .
Avantajul constă în aceea că penrute economlsirea materialului lemnos ce ar fi necesar pentru
construqii de semnnle.

r \

{1 \
'\ ~
.-'1 '\\ ~

\ I~
~
-' - ..-- - ' ~"
. ._~ -~-
,,\

~igura 6.6 - Piramidă la sol.


pjralllide la soi sal( piromide m _:-"jd:rri. Acest tip de semnal (figura 6.6) se foloseşte cu
precădere pentn1 semnalizarea pun ctelor din reţeaua geodczică de stat, iar în cazul în care
vizele între puncte s trăbat trasee ce incilnesc obstacole, se impune realizarea un or construcţii
mai înalte, cu poduri. Piramidele sunt semnalizări centrice, care pot fi, în sec~une
triunghiulare (pentru cele la sol) sau pătrate (pentru toate tipurile).
, Picioarele se unesc la partea superioară a piramidei şi se consolidează cu un pop pe care
se află
fluturel e piramidei. h1ontare:>. piramidei trebuie să se facă astfel ca picioarele ei să nu se
suprapună peste vizele că tre punctele vechi (cunoscute) sau noi (necunoscute), ce se vor
observa din punctul respectiv .
•pi/apTi pe dadiri. bl iomlilă(i. Da tori[ă spa~ului
redus, acoperirii m ari a terenului şi înălţimii
construcţiilor, aglomerările
urbane pres upun găsirea de s oluţii specifice pentru materializarea
şi semnalizarea punctelor topografice. În cele mai multe cazuri, problema se rezoh'ă prin
amplasarea punctelor pe acoperişul sa u pe terasa clădirilor mai înalte din zonă.
Pentru o astfel de materializa:e, pilaştrii ce vor servi atât la semnalizare cât şi la
materializare, se pot construi din beton, cărămidă sau lemn, ob~unea finală fiind determ.inată
de condiţiile specifice fiecărei situap in parte.
Caracteristic tuturor situaţiiJor este faptul că pilaştrH amplasa~ pe acoperiş sau terasă

51
Topografia in constructiile civile

.
trebuie să asigure un acces facil, o vizibilitate bună către alte puncte şi nu în ultimul rând o
securitate totală pentru operator şi Instrument.

. ~ ,

Figura 6.7· Semnalizare cu pilastru pe case sau terase.


Ultima condi~e presupune realizarea de poduri de lucru şi balustrade de protec~f'.
a
su ficient de solide pentru elimina orice risc privind integritatea corporală a operatorului şi
cea tehnică a instrumentelor de măs urat.

ţ---­
l dl_----ffi
--... .

Figura 6.8 . Vizarea semnalelor topografice.


Indiferent de situa~e şi tipul de semnal, acesta trebuie să satisfacă o serie de condiţii
minime: să contrasteze cu mediul înconjurător, şi să fie stabil în conditii de vânt de intensitate
medie.
6.2 Determinarea coordonatelor reţelei de sprijill.
6.2.1 Principiul i ntersecţiei.

Metoda intersec~ei are ca scop determinarea coordonatelor unor puncte, altele decât cele
din reţeua de triangula~e. în scopul apropleru de punctele de detaliu care servesc la
întocmirea hărţilo! sau planurilor; ea constă în utilizarea coordonatelor şi determinărilor
unghiulare efectuate cu ajutorul punctelor de coordonate cunoscute aflate în zonă, (numite
"puncte vechi") în vederea detenninării poziţiei planimetrice a altor puncte din zonă (numite
"ptÎncte noi U ). Prin utilizarea acestei metode, distanţa Între puncte se micşorează la circa 0,5 -
1,5 krn. Deoarece această apropiere nu este suficientă, elin punctele determinate prin
intersecţii, reteaua se îndeseşte în continuare prin ruumuiri.

6_2.2 Principiul intersectiei inainte.


Considerînd exlstente minim două puncte de coordonate cunoscute, deci puncte vechi,
Între care există vizibilitate în teren şi un punct materializat şi semnalizat în teren, ale cărui
coordonate dorim să le determinăm.
Pentru rezolvarea problemei (figura 6.9), se sta~onează punctele vechi şi în urma
determinărilor unghiulare efectuate în teren, se calculează unghiurile în plan orizontal dintre
direcţiile determinate de punctele vechi şi direcţiile determinate de un punct vechi şi punctul
nou ce se doreşte a fi determinat.

52
Topogrofic in conslrucfiile civile

y, ....

y'

x. x. , '>
Figura 6.9 - /ntBIsectia inainte .
. Coordonatele punctelor fUnd X.,./, Y/I, Xn, 1""n pentru punctele vechi, respectiv XI'.)·I'
pen tru punctul nou, se poate scrie că:
8XAB X n- X A
tg8 AB = - - = [6.1)
A)~.AB Yn-YA
respecti" fun c~a tangentă aplicată celor două orientă ri din punctele vechi către punctul nou :

t g 8 AP= axAP = xI' -XA

j aYAP

tg 8 B pa=XBP
YP-YA

-"xL,,_--,x:.:,R'!..
--= -
Ilyop YP - Yn
[6.2)

Se cons tată că acest sistem de două ecuaţii cu necunoscutele X p, Y P, !gBA !', !gBm>, numai
aparent nu poate fi rezolvat. Ţinând cont de rela~a [6.1], putem scrie că:
tgO Al'= tg(e AB+ a - 400' )
[6.3]
tg eBp= tg(e BA+ P)
în care BBA = BAn + 200;. Cu valorile astfel cunoscute ale orientărilor, sistemul [6.2] devine:
Xi' - X/l = (yp-y/,) . (gOAp <::> x" = x >, + (yp -y>,) . (gOA p [6.4]
XI' - XB = (y" -YR) . (gOBp <::> XI' = x. + (yp-yn). (gOB" [6.5]
Egalând relafiile [6.4] şi [6.5] func ţie deyp, rezultă:

X B -XA + YA · tg8 Ap- YR ·tg8 Bp .


)'1' = [6.6)
tg 8 A/'- tg8 Hp

valoarea lui x" urmând a se calcula cu relafiile [6.4] ş i [6.5]. Cele două valori pentru Xl' trebuie
să fi e riguros ega le, acest fapt constituind un element de control al corectitudinii calculelor.
Deoarece fu n cţia tan'gentă
are o reprezentare asimptotică, se poate întâmpla ca în anumite
situaţii (orientări apropiate de 08 şi 2008). valoarea funcţiei să tindă la infinit; în această
si tuaţie, pentru calcule, se va utiliza formula cotangentei, rela ţiile folosinte f.tind:

) 'p -YA = (xP- x,,) . t(gO/,p <::> y" = YA + (Xl' - XA). t(gOAp [6.7]
y" -y. =(Xl'- XB). t(gOBP <::> YP =YB + (.",,- >'1,) . <tgOJJ1' [6.8]
respectiv:
Yn -YA -xn . ctgB w'+xA ·ctgB AP
xp ;:;- [6.9)
ctg8 AP- ctg8 RI'
Dacă, pentru rezolvarea matematică a problemei sunt suficiente două puncte de
53
Topografic in consl ruc jiile civile
coordo na te cu noscute, din punct d e vedere topografic se impune exi s tenţa unui al treilea
punct d e coordonate conoscute astfel ca punctul nou P să fie determinat din cel puţin două
combina{ii de puncte vechi. Acest lucru se impune pentru a exjsta posibilitatea ,"erificăru
corcctituclinu determ..inăru punctului P. Deoarece fiecare combinaţie folosită produce un set
de coordo nate Xp, YI', coordonatele finale ale puncrului P vor fi reprezentate de m edia
aritmetică a valorilor rezultate din combinaţiile utilizate. Pentnl a putea fi utilizate la
determinarea coordonatelor unor puncte noi prin intersec~ e unghiulară înainte, punctele
vechi trebuie să pennită staţionarea lor cu teodolitul.
6.2.3 Principiul intersectiei inapoi.
Spre d eosebire de interseqia inainte, la care se s taţionează punctele \"echi, viz;Înd puncte
noi, aceas tă metodă se deosebeşte prin aceea că se s taţionează puncte noi din care se vizează
puncte vechi. lvfatematic, p roblema este rez olvabilă prin \'"izarea a uei pu ncte vechi clintr-un
p unct no u (figura 6.10). Din punct de vedere topografic însă, problema se rezolvă prin vizarea
a rninimum patru puncte vechi runu-un punct no u.
N
y~

I
'1

Figura 6.10 -/n/ersecţia inapoi.


Staţionând puncrul P cu teodolirul, se vizează punctele vechi A (x.",)'A), B(xn,Y8) şi C(xc,
'ye). Se pot scrie ecuaţiile asemănătoare cu cele de la intersecţia înainte, in care necunoscutele
vor fi coordo natele punctului no u P(xP,yp) şi orientările din punctul nou spre punctele ,-cehi.
Se constituie astfel un sistem de trei ecuaţii cu cinci necunoscute.
6. x Al' Xp - XA
IgB AP = - - =
l'> Y AI' YI' - YA
fj. X'BP X p -XH
IgB 8P=--= [6.10]
l'> Y81' YP -Y8
fj. X CI' XI' -xc
tgBep=--=
l'>yCP Y P - Ye
Nedeterminarea care apare se elimină dadi. se notează unghiurile făcute de direcpa către
u nul din puncte, succesiv. cu direqiile că tre celelalte puncte. Direcţiil e PA şi PB fonnează
între ele unghiul a, iar clireqiile PA şi PC formează unghiul fJ. Ducând paralele la A P prin B
şi C. putem scrie că :
Bol' = BAP + a [6.11]
Bcl' = BAI' + f3 [6.1 2]
După acest artificiu, se cons tată că se obţin e un sistem de trci ecuaţii, în care
necunoscutele sunt coordonatele punctului nou, Xp, yp şi orien tarea B.'if', aleasă ca fiin d d e
refcrinfă. Rezolvând sistemul prin metoda subs titu~ei, se ajunge la expresia orientării B..IP, de
form a :

54
Topografic in constructiile civile

(XII -XA)ctga+(XA -Xc;}ctgp+ Ye: - y"


tg8 AP= ( ) ) [6.13J
YII - YA ctga+(YA - Ye ctgp-xe -XII
La fel ca În cazul intersec~ ei unghiul are înainte, deoarece func~a tangentă tinde la infinit
pentru valori ale unghiului apropiate de 100s respectiv 300•• se poate folosi o relaţie funcţie de
cotangentă:

(YH - YA)tga+(y A - Ye )tgp+xc -XII


ctg8 AP= ) ( [6.14J
(XII -XA tga+ XA -Xc )tgp- Ye - YR
Mărimea orientării iniţiale devenind cunoscută. se rezolvă relaţiile [6.11J şi [6.12J.
problema ftind adusă la cazul intersec~ei Înainte.
Un caz aparte de intersec~ e este cel în care ~e sta~onează un punct vechi din care se
vizează un punc.t nou. în continuare se vizează din punctul nou puncte "cehi, inclusiv cel din
care s-au făcut ini~al determinările, iar metoda poartă denumirea de intersec~e laterală. Se
rezolvă ca o intersec~e înainte, deoarece vizele se pot acum orienta.

6.3 Drlll1lllirea plallimetrică.


Avînd în vedere că distante.te intre punctele· de triangulatie, fund mari, nu as igură
vizibilitate la toate punctele de detaliu din. teren, iar îndesirea reţelei, nu este posibilă din
cons~derente economice, se pune problema determinării coordonatelor unor puncte care prin
amplasamentul lor să asigure determinarea unor puncte elin care să se poată · măsura toate
detaliile terenului; acesată tehnică se numeşte metoda drumuirii. Din punct de vedere
geometric, dnlmuÎrea este o linie frîntă care începe şi se termină (se sprijină) pe puncte din
reţeaua de triangulaţie de orclinele I-V, sau între puncte ale căror coordonate au fost
determinate prin intersecţii. Coordonatele care se determină prin aceaS[a metodă sunt
coordonatele punctelor de fringere.
6.3.1 Clasificarea drumuirilor.
Clasificarea drumuirilor se poate face după:
fi:lu/ p!!J1delor Între ,-are se exet1llă d11flllfljrea:
principale, când capetele drumuirii sunt puncte de triangulaţie sau puncte determinate
prin intersecţii;

"
"

···c/
/
o )
Figura 6.11- Drumuirea sprijinffă la capete.
• secundare, când capetele drumuirii sunt puncte de triangula~e şi puncte din drumuiri
principale sau ambele capete sunt puncte din drumuiri principale.
(gmJa Ira.reuIIfÎ :

• sprijinită la capete cu orientare iniţială şi orientare finală (figura 6.11a).


• sprijinită la capete cu orientare ini~ală (figura 6.11 b).

55
Topografic in constructiile civile

• închi," pc punctul de plccare (figura 6.12a)


• dUlmuirea deschisă sau în vânt (figura 6.12b) este forma de drumuirea cel mai pUfin
folosită
deoarece nu asigura controlul măsurătorilor,
~

"
,/
r ·~
/
'f

(,

'.'
Figura 6.12 - Orumuirea Închisă şi drumuirea În vânt.
!llfTn'IJ/Mlf11gbimilor defrâllgere:
• înti nse, cind unghiu~le de frângcre sunt cuprinse Între 1801; şi 220s.
• frânte, cind unghiurile de frângere nu · sunt cuprinse în intervalul men~onat mat sus.
Aceasta clasificare este necesară numai la compensarea riguroasă. a drumuirilor.

.-roma pc' (ar~ o aH."


o unice, când se desfăşoară o singură drumuire sprijinită la capete;
o cu punct nodal (figura 6.13), când două sau mai multe drumuiri se inters ectează în unul
sau mai multe puncte după care fiecare continuă traseul său, punctele de întretăiere numindu-
se puncte nodale.

Figura 6. 13 - Orumuirea cu punct nodal.


modul d: delemlil1are a lungimii Ia/mi/or:
o cu lamri măs urate direct, când laturile drumuirii se măsoară cu panglica sau ruleta;
o cu laturi masurate indirect, când laturile se măsoară stadimetric, paralactic sau
electonooptic.
modul d~ ddemJinare a onentărilorlalmilor;
o cu orientări determinate prin calcul şi unghiuri orizontale măsurate în teren;
o cu o ri e ntări măsurate în teren;
o cu orien tări magnetice, când determinarea orientări1 or se face folosind busola.
6.3.2 Operaţii preliminare la drumuirile planimetrice.
Traseul drumuirilor se s tabileş te pe planuri la scara 1:5000 sau mal mari, pe care sunt
rap orta te punctele de triangula~e din zonă. Func~e de aceste puncte şi de suprafaţa ce trebuie
56
Topografia in construc tiile civile
ridi catăin plan, se aleg traseele drumuirilor care, dacă lungimilc bturilor de drumuire sunt
măsurate cu ruleta, trebuie să respecte următoarele condiţii:
o traseul să fie cât mai aproape de linia dreaptă;
o lungimile drumuirilor să nu depăşească 3000 m ŞI În cazuri exccpronale, cînd
densitatea punctelor de triangu1atie este mică 4000 m.
o lungimea maximă a laturilor să nu fie pes te 300 m, iar cea minimă sub 50 m.
o lungimilc laturilor să fie aproximativ egale, iar trecerea de h laturi lungi la laturi scurte
sau invers să fie treptată.
Definitivarea traseului, deci a punctelor de stare, se face h teren, în acest scop fUnd
nece sară recunoaşterea terenului. La recunoaştere se ,'or verifica:
o integritatea bornelor care marchează punctele de sprijin din reţeaua de triangulaţie sau
drumuiri principale,
o poziţionarea definitivă· a punctelor de staţie din dnlmuirile ce se vor efectua,
o verificarea vizibilităţii efective între punctele consecutive ale dlumuirii.
La alegerea pozitiei definitive a punctelor de sraţie se va avea în vedere G\ acestea să
aSIgure:
o aliniamentc situate în apropierea detaliilor ce se vor ridica;
o marcarea definitivă cu borne sau ţăruşi martori de 9imensiuni mai ~·1l1ari. Punctele astfel
marcate se vor muşuroi. .
Când drumuirile se execută în 10calită ~, marcarea se va face cu ţăruŞi metatici sau borne.
În timpul măsurărorilor punctele vecine se vor ~emnaliza astfel ca să fie posibilă materializarea
direc ţiilor din a căror diferenţă să se poată determina unghiurile orizontale între laturile de
drumuire ce converg într-un punct. Direcţiile verticale se vor determina măsurând înălţimea
"il a instrumentului, iar prin efectuarea citirilor verticale la această înălţime, cu unghiurile
verticale sau zenÎeale se va trece la calculul corec~ei de reducere a distanţelor la orizont.
6.3.2.1 Operatii de teren la drumuiri.
Mărurarea la/milor dntn",irji. Lungimea laturilor drumuirii se poate determina fie prin
măsurare directă fie prin măsurare indirectă. Măsurarea directii. se execută cu panglici sau
rulete, etalonate în prealabil şi care nu prezintă rupturi reparate sau por~uni lipsă. Indiferent
de modul de măsurare al distanţelor, determinările se vor face atât în sensul dus cât şi în
sensul întors. În cazul măsurării directe a distanJclor, la prelucrarea ulterioară se ,Ta folosi
media celor două determinări, după ce fiecărei \' aloan măsurate i-au fo st aplicate coreqiile
pentru lungimile măsurate direct. Toleranţa admisă intre cele douii. determinări, dacă lucrarea
se execută in teren plan cu panta pîn ă la 5g, va fi dată de relatia:

T= ±0,004~L'm + 7:00 L'm [6.15)


pentru extravilan, sau:
T = ±0,003~L'm [6.16)
pentru intravilan.
Dacă eca.rrul Li1 S' T, se vor folosi la calcule lungimile medii rezultate din cele 2
determinări:
l' + 1"
[=-- [6.17]
2
Mă.rurarea ttn,ghiUlifor de pantă. Deoarece unghiul de pantă se măsoară în ambele capete ale
laturii de drumuire, pentru calculele ulterioare se va folosi media lor, adică:

57
Topogrofi.:1 in construc tiile civile
a'+a"
Q.= - - -
, 2 [6.18)

A1ăSHrflrt'a unghiurilor on·~fJ'a/e. Indiferent de ·tipul drumuirU, se vor tn:lsura în două poziţii
ale lunete.t toate unghiurile între laturile de drumuire, precum şi, acolo unde este cazul,
unghiurile dintre laturile ce constituie orientările de plecare şi închidere şi hlllrile de drumuirc .
.-r.
h.\.;'i-----~--- ---- . ~

'(l:.-----------
.""_~ _ _ __
-- : ~'V'
-
IOh/l.V'>

k d'" >
Figura 6. 14 - Reducerea distanţelor şi calculul difere~tei de nivel.
Se va folosi în calculele ulterioare valoarea medie. adică:
P'+P" [6.19)
P;=-2-
6.3.2.2 Calcule ş i compensări la dr~muiri.

Etapa include: calculul dis tanţelor orizontale ŞI a diferenţelor de nivel între punctele
,.
drumuirii planimetrice (figura 6:14) :
[6.20)

• calculul orientărilor Între punctele de coordonate cunoscute cu relatiile:

tg8c;;rJ= Yn - YA Lly AH .
XB -X A LJXAB'
[6.21)
tg8 CD rd YD - J'e I>YCD
XD -xc /:,xCD

din care rezultă valorile orientărilor între puncte de coordonate cunoscute. adică
orientarea de plecare şi cea de înch.idere. Fiind valori calculate elin coordonate, acestea vor fi
considerate în etapa de compensare, valori juste, neafectate de erori.
AX
A
I
A

'-B/
.8

~'~';IO' A J A

XA
I
xci:
·Ă- .':
.,OA-IO' ijî,~1
'. ") )
101

t
elO'-IO'
' i
~ ., \-"~3~
--, ~ '; Oc o
IU
.!~,>--c
p, '., A~

. __ --...... \ ._7
.0

L - -----· -.
: 102 '[ Y
,C
--------------~-------->Y
YA yo
Figura 6.15· Drumuirea planimetrică : calculul şi compensarea ori.nIărilor.

o calculul orientărilor provizorii ale laturilor de drumuire cu ajmorul unghiurilor f3i


măsurate. Până la această etapă însă vom constata că rap orrul între orientarea directă el) şi cea
inversă f1'j este dat de relaţia:

[6.22)

la care se ajunge prelungind direcţia "ii" dincolo de punctul j. Cum ~'I este defrnită ca

58
Topografia În constructiile civile
unghiul format de directia nordului cu direc~a de măsurat, ea se compune din orientarea
directăo,j la care se adaugă 200g. Conform figurii 6.1 5, se pot scrie următoarele relaţii:
B A-IO'= OAII + Po
O'OI_JOl=O A_10,+200& + P,-400& =OAIJ + Po +fJ,-200K
[6.23J
B101_/OJ=O 101_101+2001: +P1-400i: = BAII + Po + fi, + P1- 400K
B IOJ-C= O/01-JOJ+ 2001: + PJ - ·IOOS: = BAH+ Po + PI + P1 + fJJ -6001:
BC_D = 8 1OJ _c+ 2001: + P, -400 8 =OA8 + Po + PI + P1 +{JJ + P, -800C

Dar Bco rezultă ş i din relatiile [6.21] sub forma unei valori juste, rezultate din calcul, În
timp ce \'alo.re. ob ţinută din relaţiile [6.23J, fIind obţinută cu ajutorul unghiurilor măsurate,
va fi afectată de erori. Se poate calcula eroarea pe ori entări, ca differentă în tre cele dou ?i
valori:
eoord
eo= OCD- OCD [6.24J
Dacă valoarea calculată este mai mică decât toleranţa

Te = ±p,Jn [6.25J
unde lip" este precizia dispozitivului de citire al teodoiitului şi "n" nurnă1UI de staţii d e
teodQlit, arunci, se poate calcula' corec~a unitară pentru orie~tări, cu rel~ţia :
eo
co=-- [6.26J
n
unde n = 5 staţii (A,lOl,1 02,103,C)
Calculul orientărilor compensate se face pornind de la onentările calculate ~u relaţiil e
[6.23J la care se aplică corecţi. pentru orientări,co.
e~o~fr)J= OA- IO/+ 1· c(}

B~~~'!./Ol=e/0/-/01+ 2· c(}

e~g;'~/03= e/01-103+ 3· ce [6.27]


eIO'j~c= O/OJ -c+ 4 · Co
t'omp_ O
eC-f)- + 5. _ 8 c()()"lona,e
C-D ce - C-D

Egalitatea între orientarea calculată din coordonate şi cea transmisă cu ajutOlul


unghiurilor de frângerc, egalitate exprimată in ul tima condiţie din ecuaţiile [6.27] constiruie u n
control al corectitudinii calculelor.
Cu valorile compensate ale o rientărilor, aşa cum rezul tă din relaţiile [6.27J, se trece la
calculul şi compensarea creşterilor de coordonate. Expresiile creşterilor de coordonate sunt
de forma:
dţl = dA- IOI .. cos OA-IO'I &1 = d A _ IOI • SineA _ IOI lih l = d A-IOI .. tga A - IOI
m2 = dIOl-102· COSB\ OI_ I 02 "'2 = dI OI_J02 • sinOIOI _102 &2 = dr OJ- I02 ·lgal ol_102 [6.28J
âx) = d l02_I03" cos B\ 02_I03 &J = dI02-I OJ • sin0102 _ 103 ah) = d\02 - I03 • (gaI Ol-IO)
&4 = d I03 _C • COSOI0 3 _C 0/4 = d\03_C· sin BlOJ _ C 0114 = d 103 - C *tga I03_c
care prin însumare conduc la reia pile:
EJxA_c = Ed*cos8 EJYA _C = Ed*sill8 [6.29]
Valorile de mai sus sunt valori eronate provenind din măsurători; valoarea justă
corespunzătoare se calculează din diferenta coordonatelor. În acest fel se poate ajunge la
valoarea erorii pc x, y, l·cspectiv h şi implicit la yaloarea corec~ei:

59
Topogralia in conslrucl i!:e civile

e, = Ed*cosB-(xc -XA)
ey = Ed*sinB - (yc - YA) [6.30J
e. = Ed*tga -(Hc - HA)

A~~9A_101
,8
-1 101 ~~~-I~
'~."
"-
ţ
'))
I 103
"-
I
OIO)'C
1,. e lO'~~ IIl} ' ....
•• 102 ____. 'n )\ "-
)(A " " ... JiV4-JOl..'!':§ .'_ -, '\ ( I'), ~
A : "l
: ~
~~ . . &.tI.O'Ml .. .•.•..
2 \' !
. ~y~CIJ:!~.!:g
J ...~
1'
~~D\
. ,....
.'_
- ,-'
,O
x .1.() .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ~ . ~.\~s .. . ./
, ----.-- ----~-. -. --- .- - - . --.- ---.- .- - - - --.)oy
yA YO
Figura 6.16 - Calculul şi compensarea creşterilor de coordonate.
Dacă valorile creşterilor de coordonate calculate se ÎnscrÎu în toleranţa dată de relaţia:

T,~ = ±O,003.[i5 + 5~O [6.31J

iar cele pentru cote in toleranţa' dată de rela~a

T. = ±O,25~ D.m [6.32J


se vor calcula corecţiile unitate cu relaţiile:

ex e)' eh
c, = - 'U cy = - 'Ou c. = - 'U [6.33J

Prin aplicarea corecţiilor În relaţiile [6.28J. se ajunge la creşterile de coordonate


compensate:
&r omp
= mi +d A _ 10' * C s o/f""P =0/1+dA _ JOI*Cy ohr""'P = oh l + d ..1-101 * CII
p
t5xr;,m = &2 + d ' 0 1-l02 • Cx &r:;'"'P = &2 + d'OI_J02 • CY oh:;,mp = &2 + d JO I-I02 • Ch
[6.34J
axf"'P ';: ox3+ dl02- I03 • Cx oyJ""mp = ~3 + dl 02- I03 • Cy 5hf"" P = oh) I + d102-I03 • Ch

t5xc;mp = m4 + d ro3 - c • Cx (~)'7"'P = &4 + d J03 - C • cy oh~omp = 0174 + d 'OJ_C .. Ch


Pentru control se va verifica respectarea egalităţii între suma cantităţilor corectate cu
valorile omoloage determinate din coordonate. Calculul coordonatelor absolute se face cu
rcla ţii de forma :
H IO J = H A +oh~omp [6.35J

6.4 Ridicarea detaliilor phlllimetrice.


6.4.1 Metoda radierii.
Această metodă constă în determinarea, în vederea raportării pe plan, a coordonatelor
punctelor de detaliu din teren. Se foloseşte atunci când punctele sunt dispuse în jurul unui
punct de coordonate cunoscute ( punct de triangu l a~e sau din drumuire), la clistanţă de
maxim 150m (figura 6. 17).
Se vor măsura lungimea înclinată de la punctul de sta~e la punctul radiat, unghiul de pantă
către punctul radiat precum şi unghiul orizontal !acut de o latură de drumuire (101- 102) cu
direc~a către punctul radiat. Dacă dis tanţele au fost măsurate direct, se vor aplica toate
corecţiile cu noscute. Etapa de calcule de birou include fie raportarea punctelor în coordonate

60
Topografic În constructiile civile
polare, situapc În care se folosesc unghiurile orizontale măsurate in teren şi lungimile reduse b
orizon t, fie cu aceste valori se calculează coordonate rectangulare pentru punctele racliate. în
aces t ultim caz este nevoie să se calculeze oricntările către p unctele radiate cu rclarii de forma:
(}/OI-/Ol = fl IOI - A + PA-/OOI - 400' [6.36J
iar lungimile înclinate să fi e reduse la orizont cu rehţii de forma:
[6.37J

A
I 1001 1002

J"*" c=LJJ !t-


~~-t-IOOJ
_101 e. ,.. . "," '.. ~~.

.. ... .,
, 100

• c>il) 103
A ~- ":;.

102

_..- - - .... . ---------_.. _ . _- -')-


y

Figura 6.17· Me/oda coordona/efor polare.


Cu ac-es te valori, se vor calcula pentru fiecare punct în p ~rte,creşterile de coordonate:
gx; = el; . casO
by, = d, ·sin(}
[6.38J
gh, = [isinai = d;tga;
şi respectiv coordonatele rectangulare faţă de punerul de staţie din care au fost măsurate la
teren:
Xi = X Slolie + &x;
}j = t:~lalie + ~y; [6.39]
H f = H.I"talie + &hj
Djn punct de vedere practic, este posibil ca punctele radiate să fie măsurate simultan cu
determinările în vederea realizării drumuirii planimetrice. Coordonate pentru punctele radiate
se calculează în să după calculul şi compensarea drumuirii planimetrice. Când un punc t radiat
este determinat din două staţii de drumuire diferite, spunem că acel punct este radiat d ublu.
6.4.2 Metoda coordonatelor rectangulare (echerice).
l\1etoda presupune detennin~rea directă a coordonatelor echerice - abscÎsă şi ordonată,"de
obi!=eÎ fara de o latură de dnlmui.re considerată axă de opera~e. Pentru a pute~ fi aplicată, este
necesar ca detaliile să fie situate la distanţe mai rl'j ci decât lungimea ruletei cu care se fac
determinările ( de obicei mIeI' de SOm).
A'
+X~ 104

,<:pol;1' -"
102 .

I !
Figura 6.18· Metoda coordona:eJor rec/angufare.

61
Topografia in conslruc tiile civile
În exemplu din figura 6.18, detaliile din teren, reprezentate de colţurile proprietăţilor şi
colţurile construcţiilor, se vor detemlina funcţie de pozi~a lor faţă de o axă arbitrară, numită
aXII de operare, Cllre este latura de drumuire 102 - 103. Abscisele punctelor vor fi reprezentate
de distanţa de la punctul 102, considerat originea axei, până la piciorul perpcndicularei
coborât dintr-un punct de detaliu pe axa de operare.
Ordonatele se raportează pe o axă perpendiculară pe prima, la care am convenit ca sensul
pozitiv să fie în stânga laturii de drumuire, iar cel negativ în dreapta. Pentru verificart~:\
miisurătorilor se recomandă perimetrarea detaliilor, iar după raportarea punctelor se \'?.
proceda la compararea rulnensiunilor pe perimetru determinate pe plan după raportarea
pu nctelor cu cele măsurate în teren
Metoda coordonatelor echerice presupune obţinerea absciselor şi ordonatelor în valori
orizontale; din acest motiv, metoda este recoman~abil să fie aplicată pentru ridicări"in zone de
şes.

6.4.3 Metoda aliniamentului.


Dacii o serie de detalii sunt dispuse în linie dreaptă ( de exemplu stâlpii de sustinere din
reţeleleelectrice sau de iluminat stradal), este mai como.d să se determine coordonate numei
pentru punctele de capăt, celelalte puncte fund amplasate pe dreapta astfel definită, se \'or
raporta numai prin distanţa la care se află faţă de unul din capetele aliniamentului. l-

"x "~ ;'~4

1; .--î-_.__ d
" 1 02 ------
"1. -- .D--___ - - - - - _ __ 103
',-;p- (1- -_ ! I --- ,.-1..... .
I .----r --.:::
I~ W
I
I
J:.. " I -- .- +y
1001 (]1 il i-·.~-
101 HX!4 ,(1)' - --

Figura 6.19 - Metoda atiniamentului.


În exemplul din figura 6. 19, se vor determina coordonatele punctelor de capăt prin
metoda radierii, iar pun"c tele intermediare se raportează pe plan prin distanţa faţa de unul din
capete, toate punctele fIind situate pe dreapta ce uneşte capetele aliniamentului. La fel ca la
metoda coordonatelor rectangulare, distanţele se vor determina în valoare orizontală, deci
metoda este recomandat să se aplice în terenuri plane.

7 ALTlMETRIE.
7.1 Generalităţi.

' Dacă noţiunile prezentate în capitolele anterioare se refereau la determinarea pozi~ei în


plan a punctelor, altimetria vine să completeze această imagine prin a treia dimensiune,
reprezentată de cote. Putem spune deci că alcimetria se ocupă cu studiul aparatelor, metodelor
şi reprezentarea pe planuri şi hărţi a altitudinu punctelor.

Planurile topografice fără reprezentarea reliefului au o utilizare limitată şi în plus, nu oferă


o imagine completă a terenului.
Func~e de metoda folosită la determinarea diferenţei de nivel între două puncte,
nivelmentul se poate clasifica în:
» nÎv:/menl geomelric de mit/Of raI! de ""aMI, metodă ce foloseşte pentru determinarea diferenţei
de nivel sau a cotei principiul vizelor orizontale;
» l1ivellJleJIllrigollwetn·,· {!II vÎ:ţ,.e aS'?lldellle saf( vi?;,t descendente, sau nivelmentul cu vize înclinare,

62
Topografia in c ons!ructiile civile
foloseşte pentru determinarea diferentelo r de nivel sau a cotelor distan{:l orizontală dint.re.'
puncte precum şi unghiul de· pantă sau unghiul zenital al aliniamentului determinat de cele
d ouă puncte;

)o l1ivelme!11 hidrosfall(: folos eşte la detenrunarea diferenţelor de nivel între puncte principiul
vaselor comunicante;
)o l1ivelmel1t bawmel!Îr foloseşte principiul varia~ei presiunii aerulu i functie de altitudinej
Din procedeele enumerate mai sus, numai primele trei prezi ntă interes din punct de
,redere topografic; nivelmentul barometric, deoarece furnizează date cu erori mari, practic de
neacceptat din punct de vedere topografic, se foloseşte în m,,"igatie, în special pcntTII
determinarea altitudinii de zbor a avioanelor.

7.2 Instrumente de nivelmellt.


Aparatele folosite în nivelmentul geometric po artă denumirea de nivele, iar principala lor
caracteristică
este aceea că realizează orizontalizarea precisă a axei de vizare. Acest lucru este
de o importanţă deosebită deoarece la nivelul axei de "iza re se fac citirile pe Iniră.
După modul de orizontalizare a axei de viza re, instrumentele de ruvelmen t se clasifică în :
nivel rigid simplu;
nivel rigid cu şurub de basculare;
./ . nivel cu orizontalizare automată a axei de vizate.
7.2.1 Nivelul rigid.
Schema unui as tfel de insu1.1men t este prezentată în figura 7.1. E l se compune din lunetii
topogra fică, ruvelă totică şi sferică, ambază, şuruburi de calare şi placă de tensiune. P oate fi
dotat eventual şi cu cerc orizontal gradat.

Figura 7.1- Nivelul rigid.


Pentru a se efectua mă s urăt ori cu un astfel de aparat trebuie ca după efectuarea unei cal ă:i
aproxomative cu nivela s ferică, înainte de efectuarea unei citiri pe miră, să se proce deze la
orizontalizarea axei de vizare cu ajutorul şunlburil o r de calare convenabil amplasate,
_orizontalizare ce se co n sta tă cu ajutorul nivelei torice a apa ratului. Ac eas tă operaţiune se
repetă înainte de fiecare citire efectuată pe miră .

7.2.2 Nivelul rigid cu şurub de bascula re.


Din punct de vedere al părţilor componente, are aceleaşi componente la care se ada ugă
şurubul de basculare, cu rolul de a inclina fin luneta, astfel ca aceasta să capete o pozi ~e
orizon tală . Acest dispozitiv este situat între lunetă şi pivotul instrumentului. La fel ca şi la
nivela rigidă, calarea se fa ce aproximativ, cu şuruburile de calare şi după vizarea mirei, dar
înainte de efecruarea citirilor, se pro cedea ză la aducerea bulei nivelei torice intre rep ere.
P entru o cât mai bună orizontalizare, nivela torică folosită este una cu coincidenră. Exemple
63
Topograljo În consfruc jiile civile
de astfel de nil·e1e sun! Ni 030 şi Ni 004 fab.ica!e de Kad Zeiss Jena.
V

I
l~<'~t=l:~~
O .-- - . :~-- -:-----:==i-- r
--~~ ~
VZZZ _
Cf;io
W.;L77)
I :2:
V
Figura 7.2- Nivelul rigid cu şurub de basculare.
Acestor nivele li sepoate at.'lşa un dispozitiv cu pli\ci plan paralele carc permite sporirea
co n siderabilă
a preciziei mă surătorilor până la sutime de milimetru. Pentru aceasta în să este
nevoie să se folosească mire de invar.
7.2.3 Nivele cu orizontalizare automată a axei de vizare.
Acest tip de instrument foloseşte pentru orizontalizarea axei de vizare fen~mene fizi ce
cum ar fi poziţia verticală a unui pendul. Dar se pot folosi şi alte fenomene ca de exemplu
nivelul orizontal al unui lichid într-un vas indiferent de poziţia vasului. Spre exemplificare se
prezintă, în figura 7.3, scheml\ de constructie a nivelului automat N i 025.
V

il
Figura 7.3· Nivela cu orizontalizare automata a axei de vizare.
Aparatul poate asigura o precizie de 2,5 mm pe kilometrul de dublu nivelment. La acest
tip de aparat o rază orizontală ce vine de la miră, trece prin obiectiv, este clarificată de leotiia
ele · focusare ş i ajunge la compensator. Acesta se compune dintr-o prismă fixată pe corpul
aparatului şi două prisme fixate pe pendul. La înclinări mici ale axei de vizare, tija pendulului
are tendinţa să se aşeze pe direqja verucalei locului sub acţiunea for~ei gravitaţionale. Pentnl a
amorlÎZa rapid oscilaţ.iile tijei, aceas ta este introdusă într~ un piston în care se fonnează vid, ce
duce la amortizarea oscilaţiilor. O rază înclinată cu unghiul a, ce intră prin obiectiv, este
deviată de prima prismă pendul cu un unghi 2a către prisma fixă (pcntapris mă), care la rândul
ei deviază raza cu încă 2a spre a doua prismă pendul. Compensatorul intră in funcţiune
numai după ce s-a procedat la calarea apriximativă după nivela sferică.
Aceste tipuri de aparate conduc la un randament sporit În lucrările de teren, dar trebuie
avut în vedere faptul că un compensator nu poate lucra in medii cu vibraţii 01ale industriale,
căi de comunicaţie cu trafic intens greu, etc.), si tua ţie în care se vor folo si numai aparnte
.igide.

64
Topog rafic in conslruc1ii1e civile
7.3 Nivelmel/tlll geometric.
E ste cunoscut şi sub denumirea de ruvelmcl1tul vizelor orizontale. Func~e de pozitja
mstrumenrului de niv elment fată de mirele de nivelment, se disting nivelmentul geometric de
mijloc şi nive1mcnull geometric de capă t. Indiferent de tip, nivelmentul geometric se execută
cu inslmmentele de rrivelmcnt numite nivele şi cu mire centimetrice sau de invar (pentru
dctcrnunări precise).

7.3.1 Nivelmentul geometric de mijloc.


P entru determinarea diferentei de nivel între dou ă puncte sau pentru determinarea co tei
unui punct când se cunoaşte cota unui alt punct aflat în apropiere, se poate amplasa pe fiecare
din cele două puncte efi.te o miră, iar aproximativ (în limita a 2-3m difere nţă) la mij locul
di stanţei, fară a fi o buga toriu să fie şi pe aliniamentul format de cele două puncte, se
amplaş.ează· o nlve1 ă. Prin citirile efec tuate pe cele două mire se pot determina miirimile
d escrise mai sus. .
Distan{a Între aparat şi un a din mire se
numeşte portec, în timp ce clista n ţa între mire se
numeş [e ruveleu. Din figura 7.4 se vede că HA şi H 1j sunt cotele celor două puncte, din tre ele
numai prima fUnd cunoscută. Pe mire se fac citirile a şi b. Dacă no tăm cu OhAIJ diferenţ~ d e
nivel intre A şi B, rezu ltă că:
oh A_ B '= a-b [7.1J
'Spunem că difere n ţa de nivel este totdeauna diferenţa între citirea înapoi şi cea înainte.
Într-adc\'ă r, dadi terenul ar avea p anta inversă decât cea din figura 7.4, da tele problemei [tind
aceleaşi, diferenţa de nivel ar fi negativă, lucnl ce se obţine făcând diferenta "a-b" a citirilor p e
miră .

niveleu mi ra

portee portee
mira
BllitudillQ_nlanw.ui...d~vÎzare

sensu l masuratorilor a::::!> HE

Suprafata de ni vel "O"


v
Figura 7.4 . Principiul nivelmentului geometric de mijloc.
Considerând acum cunoscută cota puncrului A, cota HB a punctului B va fi :
H..Jj.=H A + ohA _ 8 =HA+a-b [7.2J
în care definim altitudinea planului d e vizare ca fUnd distanţa pe verticală Între suprafaţa de
nivel zero şi axa de vizare a instrumentului de ruvelmcnt::
Hv = H A+a [7.3J
de unde rezultă că :
H 8 = H,-b [7.4J
Relaţia [7.3J devine utilă atunci când dintr·o s taţie se impune calculul cotclor mai mul tor
puncte.
65
Topografic in constructiile civile
7.3.2 Nivelmentul geometric de capăt.
Pozitia instrwnentului în acest caz este pe un capăt al nivele ului, ~au ]a o distanta foarte
mică de acesta.
Principiul este arătat în figura 7.5. Se acceptă a se categorisi tot ca nivelment de capăt şi
n1velmentul în care instrumentul nu este a~ezat deasllpr:t punctului A ci foar te aproape de
acesta ( circa 2-3 m).
După cum se observă, aparatul este aşezat deasupra punctului A. înă l ţimea "i" n
instrumentului se măsoară cu o ruletă.

Figură 7.5· Principiul nivelmenlului geomelric de capăI.


. Relaţiile de calcul devin:
8hA8 =i-b [7.5]
H B = H A +8h AB = H A+ i -b [7.6]
H v=HA+ i [7.7]
H B= H B-b [7.8]
Precizia nivelmentu1ui geometric de capăt este net inferioară celei ob~nu te prin
nivelmentul geometric de mijloc datorită impreciziei măsurării înăl pmii "i" a insrnunenrului
(± 5 mm) precum şi erorilor de sfericitate şi refraefie atmosferică.
7.4 Nivelmelltul trigollometric.
Deoarece se efectuează cu ajutorul unui teodolit, se mai numeşte şi ruvelment cu viz e
înclina te. După clirec~a vizei, se disting ni"elmentul trigonometric cu yize ascendente, cănd
punctul ce se va determina este situat deasupra liniei orizontului şi n1\'elmentul trigonometric
cu vize descendente, când punctul este siruat sub linia orizontului. Principial, diferenta de
nivel se calculează func~e de unghiul de pantă sau unghiul zenital şi distanţa orizontal ă .
7.4:1 Nivelmentul trigonometric cu vize ascendente.
Pentru determinarea diferenţei de nivel şi a cotei unui punct, se in stalează un teodolit în
punctul A. InstnJmcntul are înălţimea ('i" şi vizează un semnal instalat în punctul B cu
înăl'fiinea H S" .

Considerând cunoscută distanta D AU, se poate calcula cota puncrului B din figura 7.6
observând că:
H A + i + D' tga = H B + S [7.9]
de unde rezultă :

H B = H A +D* rga + i -s [7 .10]


dar, mai rezultă din figură şi expresia diferenţei de nivel:

66
Topografic În constructiile civile

oh'lIl + s = i + D.iga [7.11)


oh". = D,iga + i- s [7. 12)

7f\ --------1:\

Dtga s

./
./ a ,___ 8..3_ I l
1:\

.iÎ I'
OhAS
Hs
. *:-li ' .....:.-..
HAI A · sensul masuratorilor L _-.
!
__"'--. Suprafata de 'nivel "O"
- - _...,,____'1._
Figura 7.6 - Nivelment trigonometric cu vize ascendente,
Dacă se ţine cont că rela~a intre unghiul de pantă a şi unghiul zerutal z este:
a +Z =100< [7.13)
puţem s ă exprimăm reJaţiilr [7.10) şi [7.12) func~e de unghiul zenital z:
H . = HA + D.fig Z + i - s [7.14)
respectiv:
oh'lB = D.cig Z + i - s [7. 15)
7.4.2 Nivelmentul trigonometric cu vize descendente.
Dacă punctul B este situat sub linia orizontului ce trece prin punctul A, problema se rezolvă)
conform figurii 7.7.

.", ,'L

Figura 7,7- Nivelment trigonometric cu vize descendente,


Astfel:
HA + i ~ H B + Dtga + s [7,16)
şi rezultă expresia pentru H B :
H B ~ HA -D*tga+i -s [7,17)
Diferenţa de nivel se determină din la egalitatea:

67
Topografia in consfructiile c;,,'!e

ahAB =H8 - HA [7. 18]


unde valoarea lui Ha se înlocuieşte cu relaţia [7.17]:
ahAB =-D·/ga+i-s [7.19]
Relaţiile de calcul pentru diferenp de nivel şi cota punctului, aşa cum sulH prezentale 111:':.1
sus, sunt valabile numai în cazul în care distanţa orizontală D este mai nucă de 500111. D,1.C3
acea s tă valoare este mai mare, atunci intervine o corecţie datorată sfericit:\ţU şi refr;lcFel
am1osferice, ce are expresia:
D'
C={l-k}- [7.20]
2R
în care:
k este coeficientUl de rc fracţie atmosferică (k=O,13 pentru teritoriul Românie0,
R este raza medie a pământului (R = 6379 km) .
A ceastă corec~e este totdeauna pozitivă şi se adaugă la diferenţa de nivel.
7.5 Nivelmelltlll flidrostatic.
Principiul de func~onare este cel al vaselor comunicante, iar cel mai cunoscut şi folosÎt
mod de lucru cu nivelul hidrostatic este cel al furtunului, cu apă folosit pe şantiere peun l
transmiterea unei cote in mai multe puncte. Din figura 7.8 se observă că de pe zidul pe care 5 e
află punctul A se transmite pe zidul punctului B cota lui A.
Pentru determinarea diferenţei de nivel între punctele A şi B, se vor măsura cu o rigH. S3U
ruletă segmentele a şi b, rezultând:
ah A_B = a-b [7.21]
şi cota punctului B cu relaţia:
H8 = HA + OhA_8 = HA - a +b [7.22]
B
c=r-TiT-r:
I I ! I
r- _ !, II Bh
b
L_ - A ~~_
: I J_ ---- [E;:

~=I I " ~- L_ - - -- - ~ ~-Et::22;::;::'2:,~


I L L
L._l ____ !"':'-:O · ,
lL _......
1 --':-~
L .----.J
, _. ...
JI-!

1
,----''----,-
j

Figura 7.8 - Nivelmeniul hidrosiatic.


Pentru rnăswătorile efectuate cu furtunul cu apă, precizia determinărilor se înscr.e ln
limita a ± 0,5 ... 1cm pentru distanţe de sub 50m.
7.6 Drumllirea tie lIivelmellt geometric.
Prin această metodă se urmăreşte determinarea cotelor unor puncte intermediare sÎt'iJ2re
între două puncte de cotă cunoscută. Dacă măsurătorile se efectuează cu determinarea numai
o singură dată a diferenţelor de nivel, drumuirea va fi una simplă de nivelment; dac ă
diferen ţele de nivel se detennină de două ori ( fie prin schimbarea altitudioii planului de yuare
fie prin efectuarea măsurătorilor "dus-întors" atunci spunem că se execută o drumuire de

68
Topografia in construc tiile civile
dublu nivelmeflt. Pentru a se putea vedea modul de calcul al unei drumuiri, se \'or analiza
datele prezentate în figura 7.9.

v" " VI." " ..... #-.~ ,

A il '1"" :ohl
-. ../~ -- -- - -~. - -- - - ._' - -- -- -- ---- _.- -- - - --- --- -- -
Figura 7. 9 - Drumuirea de nivelment geometric sprijinită la capete.
Operaţiilede teren la o astfel de lucrare constau din alegerea poziţiei şi marcarea
punctelor intenneruare 1,2, 3, instalarea de mire pe punctele A şi 1 şi alegerea şi aşezarea în
staţie a instrumentului cţe nivelment în staţia SI. Din această staţie se fac citirile a/ şi b, pe cele
două mire. Se mută apoi mira ~ A în punctul 2, aparatul se instalează în stapa S.2 , iar mira
din punctul 1 se orientează cu faţa către ·aparatul din staţia . S2_ Se vor efectua citirile a] şi b2.
Op.eraţiunile se repetă până la terminarea traseului pe punchll B. Ca date iniţiale cunoscute se
consideră cotele punctelor A şi B, respectiv HA şi Hn. Pe teren se vor efectua citirile pe mirele
amplasate pe punctele A, 1,2,3, B, notate cu ai respectiv bi_
Calculul diferenţelor de nivel funcţie de citirile pe miră se face cu relaţiile:

- 11
ahi = al
ah, = a,-0.
[7.23J

r.Jh = r.a - r.b


În acelaşi timp însă se poate calcula diferenţa de nivel între A şi B din cotele punctelor
care sunt valori cunoscute:
ah",,,,,d = H - H [7.24J
A- B A 8

Din punct de vedere matematic, dacă măsurătorile nu ar fi însopte de erorile de măsurare,


între relaţiile [7.23J şi [7.24J s-ar putea pune semnul egalităţii. Din punct de vedere topografic
însă, aparipa erorilor de măs urare conduce la nerespectarea condipei matematice. Pentru
cal~ulul erorii vom folosi valoarea obţinută prin relaţia [7.23] ca valoare afectată de erori, fiind
rezultată din valorile citite pe mire şi valoarea obJinută din rela~a [7.24J ca valoare ju s tă,
obţinută din valori considerate neafectate de erori. In această situaţie, eroarea drumuirii "ti. fi
dată de relaţia: __
eh = valoarea eronata - valoarea justa = 'Loh - r.oh~~;/ [7.25J
Dacă valoarea este mai mică cel mult egală cu toleranţa T = ekm. ~ Dkm , unde:
ek,m - eroarea pe kilometru conform cărţii tehnice a aparatului,
Dkm - lungimea în kilometru a traseului de nivclment,
se calculează corecţia totală:

c" =-e" =ohA_ B - J:oh [7.26J


69
Topografia in constructiile civile

respectiv corec~a unitară Cu = ch . Pentru un nivelell cu lu ngimea d· corecţia ce se va aplica


D
diferenţei de nivel va fi dată de relapa :
[7,27]
iar pentru o diferenţă de nivel compensată, 8h/''''p, , rela~a de calcul va fi:
oh,~p· = Ohi + ') [7.28)
Cu valorile astfel calculate se vor obpne cotele definitive (compensate) ale punctelo r
dnlmuirii de rUvelment:
H,""'1' = HA + oh,~,p
Hj"'i' = H, + ohr p
[7,29)
H.-,p =H. + oh,romp = H."" (fantrol)
Compensarea se poate face însă şi pe cote, nu numai pe diferenţe de nivel; in acest caz:
H,~,.p = HA + oh, + c,
Hr p = H,romp + ohz +. '1
[7,30)
H...."" =Hr"" + oh. + c. =Hlf''' (control)
7.6.1 Drumuirea de nivelment închisă pe punctul de plecare,
Dacă vom considera că intr-o drumuire de nivelment geometric punctul ini~al coindde
cu punctul final, intre ele determinându-se cotele unor puncte intermediare, arunci drumuirea
este închlsă pe punctul de plecare. În acest caz, condiţia matematică este ca suma diferen~e1or
de nivel să fie nulă. Acest fapt conduce la determinarea valorii juste a diferenţei de nivel care
trebuie să fie nulă, in timp ce suma diferenţelor de nivel calculată conform relaţiilor [7.23]
reprezintă valoarea eronată. Putem scrie aşadar că:

eh =valoarea eronata - valoarea justa = Et5h [7,31)


iar expresia corecţiei totale va fi de fonna:
Ch =-eh = -Et5h [7,32)
Toate celelalte calcule se desfăşoară după modelul celor de la drumuirea de nivelment
geOJnetric sprijinită la capete.
7.6.2 Drumuirea cu punct nodal.
. Considerând situaţia în care se dau trei puncte de cotă cunoscută, Între care se efectu eaz ă
drumuiri, iar acestea se întâlnesc într-un punct, acest punct este considerat un nod al celor tn:i
dnlmuiri efectuate. Cota sa va putea fi determinată cu o precizie mai mare datorită faptului că
pentru el este posibil să se detgmine cota din fiecare drumuire. Considerând că cele trei valori
sunt apropiate între ele, încadrându-se in toleranţă, atunci valoarea cea mai pr obabilă a cotei
punctului nodal va fi de forma:

HN = .:.H~~~,_,p~,+--,-H~1~·P~2~+~H~~~'P~1~ [7,33)
p, + p, + Pl
în care Pi reprezintă ponderile sau gradul de incredere ce se acordă măsurătorilor din
fiecare drumuire. Aceste ponderi sunt invers proporponale cu lungimile drumuirilor, astfel:

70
Topogrofie in conslructiile civile

[7.34J

După ce a fost calculată cota punctului nodal, drumuirile intre punctele de cotii cun osc ută
şi puncml nodal Se calculează şi se comp ens ează ca drumuiri sprijinite la capete.
7.7 Ridicarea detaliilor altimetrice.
Procedeele care permit determinarea pozi~ei pe map.me a detaliilor din teren sunt
radierea de niveiment, proftle şi combinaţij de drumuire cu proftle. Aceste metode sunt
folo site func~e de configura~a suprafeţei de teren ce se va măsura şi func~e de destina~a
lucrării. Astel, radierile de nivelment se vor folosi pentru suprafeţe mari, În timp ce metoda
profilelor se pretează foarte bine cerinţelor proi ec tării căilor de comunica~e tercs tIă (drumuri
sau căi ferate) , În general acelor lucrări care ,; ecesi tă ridicări sub forma un or benzi.
7.7.1 Radieri de nivelment.
Prin aplicarea acestei metode este pos ibilă determinarea cotelor mai multor puncte din
aceeaşi statie de nivelment.
Se consideră date cunoscute cota punctelor 101 şi 102 (figura 7.10). Aces tea provin fi e
dintr-o drumuire de nÎvclment ce se execută simultan cu radierile dar se prelucrează fiecare
separat, fie sunt puncte de nivehnent de cotă cunoscută .
. După aşezarea pe punctele cunoscute a mirelor şi efectuarea citirilor ai şi bi din sta~a de
nivelment, se execută şi citirile Ci către punctele 1001, 1002, 1003, etc. Deoarece cot"
punctului 101, I-1101 este cunoscută, se poate calcula altitudinea planului de vizare Hv cu
relaţia:

[7.35J
1002·.

JO I .., 1003 102


..... - ...~.-.:":"7 .7":. -:- - - .. - - - -: ........ - -. ---'" . .:.:: '-_-: !.-:-:-:.-.:-:
...... " . . . ....~ •... .. . . . .
JOO C ·

"*~

. ~ . i
Bai_!i.\ n el 'C2 ~ _____ _ .~~102
f---~f--- ---r ~ /" lJ "
. Ii oi

IOO2~ ~
1003 , ., I
i
/,/
.• /1 ,'1'

I ." .
1001 I ' ..tU

JOI ! ..0" " ,. ," h" !


~k
· Hl 00 l IH lOO2
H IOI 1
- - - - .. -- _Y . _ __ __ __ - - ________ _
~_

Figura 7.10 -Radieri de nivelmen/.


Faţa de acea s tă valoare se vor putea calcula cotele punctelor radiate nivelitic cu relaţii de
tipul:
H IOOi =Hv-q
[7.36J
HI002 =H v - C2

Dacă instrumentul de nivelment are şi cerc orizonta~ prin efectuarea lecnlrii la cerc şi
calculând dis tanţa de la aparat la punct pe cale stadimetrică, se poate proceda la raportarea În

71
Topogra fia În comlrucliile civile
coordo nate rectangulare sau po lare a punctelor radiate tllvelitic.
7.7.2 Metoda profilelor.
Se foloseşte la lucrăril e în vederea proiectării de drumuri sau căi ferate. După felul lor,
prof1lele pot fi lo ng1tudinale sau transversale. în proiectare, primele se folosesc la stabilirea
proftlului în lung al căii de comunicaţie, În timp ce proftlelc transyersalc permit stabilirea
amprizei Qăţimea total.) căii.

Figura 7.11 - Metoda profite/or.


Din punct de vedere al executării lucrărilor topografice, această metodă este o combina~e
de drumuirc de nivelment, care urmăreşte să determine cotele punctelor situate in axul căii,
simultan cu rarucrile de nive~nent ex~cutate asupra unor.. puncte ce se situează pe un
alinia ment perpendicular pe axul căii. Atât punctele de drumuire cât şi cele situate pe p rofl.lele
trapsversale se aleg la schimb ările de panta ale terenului. Cotele punctelor de pe prof1.lele
transversale se calculează cu ajutorul alritudinii planului de vizare din s taţia corespunzătoare.
7.8 Nivelmelliui suprafeţelor.
Dacă metodele descrise până acum se po t aplica in terenuri cu o accidenta~e mare la fel
de bine ca şi în terenuri aproximativ planc, în cele ce urmează se vor prezenta posibilităţi de
executare a nivelmentului pe suprafeţe cu a accidentare nes emnificaciYă, pe care urmează să se
amplaseze constructii indus triale, civile sau agricole ce necesită o sistematizare verticală .
Func~e de precizia cerută, mărimea suprafeţei sau de lelief, nivelmetul suprafe{e1or se poate
exec u tă pe p ătrate nuci sau mari.

7.8.1 Nivelmentul s up rafeţel or prin pătrat e mici.


Aces t procedeu se foloseşte la suprafeţe relativ mici ( sub 5 ha), când terenul nu are o
p:lJ1tăm ai mare de 5° ş i rad o acoperire mare.
Metoda presupune realizarea unei reţele de pătra te cu latura până la 5001 (figura 7.12),
co lţurile pătrateior unnând a se folosi drept puncte cărora li se va determina cota. In zona de
lucru se presupune că există un punct RN, de cotă cun oscută HR1\:, sau în lipsa lui se va
efe~ tua o drumuire de nivelmcnt de la un reper la unul din punctele reţelei de patrate (de
exemplu la punctul 1). Dacă lu ngimea vizelor (maxim 200m) pennite, se va instala aparatul în
s ta~a SI din care .se vor efectua citirile pe mirele amplasate pe punctele 1, 2, ... etc. Se vor
obţin e lecturile e" ''2, ... , CI/'
Se
diferenţele
mută -
aparatul pe un nou amplasament, S2, din care se fac citirile "f ', t]~ "., ' il ~ Dacă
" ~ c;'sun t constante, cu variatii în limita a m aximum 4 mm, atunci se poate trece la
calculul cotelor punctelor. Pentru aceasta, se va calcula pentru fiecare punct media celor două
citiri, ti· şi ,/, valoarea cu care se vor calcula cotele punctelor din reţeaua de pătrate.
[7.37]
unde 'in' reprezintă media citirilor pe punctul 1.

72
Topografic in constructiile civile
I~ RN (H RN)

( CI C2
~~~~tJ///)
';" : ", . i·
o
· ,:' •••••

s,l'···r*:>····
S2

<:>-----<n
1_'----(.'--.---.-..,.)- _' _ __ ~ ___ ''--'
K-fo_3OmO>!
Figura 7.12 - Nive/mentul suprafetelor prin patrate mici.
Catele punctelor se calculează, func~e de altitudinea planului de vizate, cu forn1ula:
M=~-~ ~~
Dacă suprafaţa este la limita superioară a condi~ei de pantă m edie a terenului sau
acoperirea terenului este mare, cotele punctelor se vor determina printr-o dnlffiuÎte de
nivelment cu puncte raruate.
7.8.2 Nivelmentul s up rafeţelo r prin pătrate mari.
Calculul cotelor punctelor este funcţie de metoda aleasă pentru efectuarea lucrărilor de
teren: fie se determină citirile pe mirele amplasate în colţurile fiecărui pătrat, fie se execută o
drumuire de nivelment închisă pe punctul de plecare .
..ORN (HRN)
( '._,,1 C22C2' 3 4 5

»[~- X -;~'2r -~ -T -~-< '

<>- 89
20<- -;>19
~-c.~l~,--~ , 18 17 16
SO-200m

Figura 7. 13 - Nive/mentul suprafeţelor prin pătrate mari.


Patratele vor avea laturile de până la 200 de metri, iar cons truc~a se va realiza cu ajutorul
unui teodolit sau a unui tahimetru.
Riclicarea altimetrică în pătrate izolate se efectuează instalând instrumennll de rrivelment
la in tersec ţia diagonalelor pătratu lui (cu abatere de 2-3m). Din această s ta ţie se radiază to:\te
cele patru colţuri ale pătratului. Din figura 7. 13, se obs ervă că nu este necesară staponarea în
73
Topografia in constructiile civile
toate pătra tele ci numai JO cele care as igu.ra determinarea cotei coI11-1rilor. Punctul 8 este
determinat elin staţiile S2 şi Sol, astfel că nu mai este necesară s tationarea În patratul delimita t
de punctele 8, 9,12 şi 13.
Controlul citirilo r se face pe diago nală, faţă de o latură şi anume:
[7.38)
Aceas tă egalitate, dacă este satis~cută cu o toleranţa de ± 3mm, ffilsurătorile se consideră
bune şi se po t folosi la calculul cotelor. Cmele se dctermină prin drumntre închisă pe punctul
de plecare pentru punctele situate pe conturul suprafcţei şi prin drumuire sprijinită la capete
pentru punctele situate în interiorul suprafeţei.
Un alt mod de efectuarea măsurătorilor este şi cel în care pe colţurile 1, 2, 3, -t, 5, 6, 15,
16,1 7, 18, 19, 20, 11 şi 10 se execută o dtumuire închi să, iar cotele punctelor 7,8,9,12,13,14 se
de termină ca puncte radia te. .

7.9 Nivelmellful ÎII cOlldiţii speciale.


o serie de lucrări de niyelment urmăresc fie să transmită o cotă peste un curs de apă, fie
să se efectueze lucrări de nivclment prin terenuri mlăştinoase sau cu p:mte mari. Fiecare di n
lucrările enumerate mai sus au un specific propriu, fapt ce conduce la tratarea diferită a
fi ecănlÎ caz în parte.

7.9.1 Nivelmentul peste cursuri de apă.


Această ope"pune se impune când l ăţimea luciului de apă este sub 300m. Se poa te apela
pentru rezolvarea problemei fie la metodele clasice, constând din efectuarea unor drun1Uiri de
nivelment geometric ce traversează apa pe podurile existente, sau sunt efectuate iarna când
apa este îngh eţată, dar se pot rezolva şi cu ajutotul nivelului luciului de apă sau prin efectuarea
de m ăsurători de pe un mal pe altul.
În primul caz se vor amenaja pe maluri, mici incinte protejate, in care nivelul apei nu es te
afectat de curen~ sau valuri, iar în aces tă incintă se materializează cu câte un tarus ni,-elul apei
la un anumit moment. Pe ambele maluri, nivelul apei ftind acelaşi, dacă se cunoaşte cota p e un
mal, pe celălalt mal cota va fi aceeaşi.

14 ::

15:

Figura 7.14 -Panou glisant pe miră.


Pentru cazul în care cursul de apă are lăţime mai mare de 300 m, pe miră se m on tează un
panou glisant negru (figura 7.14) ce are la mijlocul lui o fantă cu lăţim e de 2 ... 5 cm. Datoritii
con ului creat de grosimea fIrului reticular oriz ontal, aces ta practic se suprapune peste mai
multe diviziuni centimetrice. lnconvenientul este rez olvat prin vizarea fantei din pa noul
glisant, fantă ce este adusă prin deplasarea panou1ui, pe firul reticular orizontal. Citirea se
consideră a fi media citirilor de la partea superioară respectiv inferioară a fantei suprapu să p e

74
Topografic În construcliile civile
Jniră.

Aceeaşi problemă se poate rezolva prin alegerea pe fiecare mal a câte unei s taţii, S, şi SI,
iar la distanţă de sub 30m de fiecare sta~e se aleg puncte care se mate_rializează prin ţăru şi
(figura 7.15). Din fiecare staţie se efectuează lecturi pe mirele instalate pe punctele bornate, A
şi B, lecturi ce se folosesc la detenrunarea diferenţei de nivel. Dacă valorilor ob~nllte cliferă cu
mai puţin de lOmm între cle, atunci diferenţa de nivel între cci doi ţănlşi se con s ideră media
aritmetică a determinărilor.

s,

((
Figura 7.15 - Transmiterea cote/ar peste apă.
Astfel :
Oh~B = a, -I;, [7.39]
pentru staţia S" respectiv din sta ţia S, diferenla de nivel va fi :
Oh~8 = a, -b, [7.40]
iar cliferenţa de nivel definitivă este:

[7.41]

Pentru diminuarea influenţei condiţiilor de mediu în determinarea diferenţelor de nivel, se


vor efectua măsurători dimin eaţa, în zori şi după
amiaza, în jurul orei 16.
7.9.2 Nivelmentul in terenuri mlăştinoase .
. Deoarece stabilitatea operatorului, a instrumentului de nivelment şi a mirelor este practic
inexi s tentă,
se impune gă sirea de sol uţii pentru a asigura stabilitatea instrumentului, mirelor şi
operatorilor. Acest lucru conduce la găsirea unei solutii pentru a crea posibilitatea ca şi în
astfel de zone să se poată executa lucrări.
So luţia o reprezintă:

• instalarea instrumentului de niveLment pe p~ri de lemn, bătuţi oblic,


D
instalarea mirelor, deasemcni, pe pari de lemn,
a construirea de podine de lucru, pentru operatori, independente de paru pe care se
instalează nivela,
CI efectuarea lecturilor se va face de doi operatori, unul pentru sensul inainte şi altul pentru
sensul inapoi.

75
Top ogro~..:: in comlruc We civil e

Figura 7. 16 - Nivelment in teren mlăştinos.


I nstrumentele de nivelmcnt folosite se recomandă să fi e din categori;l instrumentelor cu
odzon talizare automată a axei de \'Îzare.
7.9.3 Nivelmentul terenurilor cu p a n tă mare.
Dacă dorim să detenninăm diferenţa de nivel intre două
puncte situa!e pe un \'enant cu
pantă mare, în condiţiile în care precizia determin ăru nu trebuie să fie mue , se poate folosi o
metodă expeditivă. Aceasta neces ită două mir e şi un boloboc (figura 7.1 -). Una din mire se
aşează orizontal pe punctul A, orizontalitate care se realizează cu ajutOlul bolobocului. -13.! pe a
două miră, aşezată vertical cu ajutorul unui fir cu plumh, se citeşte diferenţa de ni\'cl 'O hi.
Operaţiunea se repeta până la punctul B. Diferenţa de nÎ\-e1 intre A şi B ~e determină ca sumă
a difernţelor de nivel pe fiecare tronson în parte.

A
I
_t::I':;I~~r.:. c;[.~
. 8h~

Figura 7.17 - Nivelmentul terenurilor accidentate.


ahAB = ah, + ah] + i5h3 + ah, [7.42)
Metoda descrisă mai sus permite şi determinarea di s tanţei orizontale între A şi B, simultan
cu determinarea diferenţei de nivel.
7.9.4 Precizia nivelmentului geometri c.
Pornind de la rela~ a [7.23), pentru calculul difcrenrei de nivel funcţO' de citirile p e miră,
putem scrie că :
oh An = al -bl +a2 -b2 + ... + an -bn [7.43)
, ,
şi dacă vom considera că citirile pe rn.iră sunt afectate de erorile e" ,., e2, ez, . el/, efi "
diferenţa de nivel OhAB va fi afectată de aceste erori astfel:

oh/lD+e", = (o,+e,) - (b,+ e,')+ (o,+e,)-(b,+e,')+ .. .. + (a,,+e,)-(b,,+e,,? [7.44)


Prin scăderea rclapilor [7.43) şi [7.44), se ajunge la :
eon = e, - e,' + ez - el' + .... + eli - eli' [7.45)
Deoarece măsurătorile sunt efectuate cu acelaşi aparat, de către un singur operator, în
76
Topografic in conslr u .: t ~ re civl!e
condipi exterioare aproximativ identice, putem considera că erorile sunt ~"r'3l e între ele, adică:

e, = e/' = el = el' =.... =el/ = e,,' = e [7.46]


Eroarea totală va fi suma erorilor componente, sau:
E=±e±e+.. . . ±e [7.47J
care prin ridicare la pătrat şi neglijarea produselor parpale ca căpă ta iorma:

E = ~e2 + e2 + ... + e2 = ±eJ];; [7.48]


Dar lungimea drumuirii D = 2.n.d unde n este numărul de stapi şi d reprezinta lungimea
unei portei. In acest fel relafia [7.48] devine:

E= ±e~ = ± ;;.fi5 = ±e'·.fi5 [7.49]

în care e' reprezintă influenţa preciziei aparatului.


7.9.5 Obţinerea curbelor de nivel pe plan,
Principiul de obpnere a curbelor de nivel a fost stabil în capitolul referitor la probleme ce
se pot rezolva pe hăr~ şi planuri. Cum în să nu clispunem de mulajul care să reprezinte la scară
terenul, pe care să-l putem sec~ona cu planuri paralele situate la distanle egale cu echiclistanţa
curbelor de nivel, vom rezolva problema pornind de la cotele unor puncte situate în teren.

~
o 109.83
110,00 ---
'.
110,50
111.00 - - --- -- ---._:""..- - ~ ----- _._--- - ----
......
111.50 .- - - - -.. - - - -...:....,0---- - - - -

112.00
112.50

113.00 c'
lL
113.15
Figura 7, 18 -Interpolarea curbelor de nivel cu izograful.
Pornind de la condi~a că punctele de cotă cunoscută sunt astfel alese încât să reprezintc
schimbările de pantă, vom accepta că Între d ouă puncte de cotă cunoscută terenul creşte
uniform. Pentru in terpolare se va desena pe un suport transparent (calc sau foli e) o r erea de
15 .. .20 de linii paralele la dis tanţa de 3... 5 mm una de alta (figura /. 18). Numărul de linii
precum şi dis tanţa dintre ele este func~e de accidentaţia terenului pentru care dorim să
interp olăm curbe. La un teren cu accidenta~e pronunţată distanţa între linii ya fi m2: mică, in
timp ce la un teren cu relief plan, liniile vor fi la di s tanţa mai mare una de alta. Li niile paralele
se vor inscripţiona cu cotele corespunzătoare echidis tanţei curbelor de ni\. e1 ce se.r,or desena.
Acea stă folie se suprapune peste desenul ce con~ne punctcIe cotate astfel ca punc rul A de
cotă l09,83m de pe desenul cu puncte să se pozitioneze corespunzător pe izograf. _\cesm se
roteşte până ce punctul B de cotă 11 3.1Sm de pe desenul cu puncte se poziponează pe
izograf. Cu un ac se înţeapă punctele de intersec~e între alinia:nentul AB şi paralele
izografului. Repctând op era~unea pentru toate perechile vecine de puncte şi unind punctele
înţep a te, de aceeaşi valoare, se obţin curbele de nivel.

8 TOPOGRAFIE APLICATĂ.

77
Topogrofio in constructiile civile
Tot:1.litatea noţiunilor abordate în primele capitole se concrctizau in posibilitatea de a
determina pozipa unor detalii din teren într-un sistem de coordonate unitar şi omogen; cu alte
cuvinte până acum nu am făcut altceva decât să consemnăm o situape exisrentă în teren, Cum
însă nimic nu este veşnic, în capitolul de faţă vom vedea cum se pot transpune în realitate
proiectele de investiţii ce unnăresc realizarea de noi construcţll, fie că este \'orba de
construcţii civile, industriale, h.id.rotehnice sau de căi de comunicaţii Cu studiul metodelor de
tran spunere din punct de vedere topografic a proiectelor în teren, se ocupă topografia
inginerească sau topografia aplicată.

8.1 Lucrări topografice la proiectarea cOllstrucţii/or.


Orice lucrare de investiţii parcurge o serie de etape care sunt, din punct de vedere al
con~nUh1lui, identice. O primă etapă este cea in care, după ce a apărut id~ea investitiei se
impune să se studieze dacă şi în ce condiţll tehnice, economice şi finanCiare este posibil ă
realizarea investipei. Pentru aceasta, din punct de vedere topografic, este necesar să existe
pbnuri de situaţie care să permită studierea investiţiei în conditiile exacte ale terenului. Aceste
planuri fie că pot exista din lucrări anterioare şi, pentru că nu au apărut elemente noi sau
acestea sunt puţine, pot fi folosite ca atare, sau, in cazul în care aceste planuri nu există vor
trebui întocmite. În general aceste planuri sunt fie la scara 1:25000 - 1:5000 pentru studiile d e
amp lasament, fie la scări mari, 1:1000 - 1:5000 pentru elaborarea proiectului. Pe astfel d e
planuri, proiectannll va gândi toată investiţia, Aceasta este etapa numită "studiu tehnÎ.co -
economic - S.T.E." şi ea poate conţine una sau mai multe variante de execuţie a inves tiţiei. Î n
baza acestei documentaţii, factorii de decizie hotără sc care este varianta ce se va transpune în
practică. Odată h otărârea luată, proiectantul va detalia varianta ftnală in vederea execuţiei
propriuzise a investiţiei; acum soluţiile prezentate sunt concrete şi urmează să se execute. O
astfel de faze se num eşte "proiect de execuţie - P.E." Exis tă situaţii in care cele două etape se
con topesc, deoarece investiţia este una comună, nu ridică probleme de proiectare sau execuţi e
deosebite, nu are decât o singură soluţie) astfel că se ajunge la un "proiect fază unică -
P.F.U.".
N u numai lucrările topografice sunt necesare în această fază, ci şi cele legate de geologia şi
geo tehnica locului (pentru a se vedea dacă şi în ce conditii terenul suportă construcţia) şi de
hidrologie.
Partea care presupune transpunerea în teren a in\'estiţiei începe după ce a fost elaborat şi
avizat proiectul de execuţie. Din acest moment, întreaga lucrare se va materializa şi cu ap orml
ac tivităţii topografice, Activitatea însă, cu toată complexitatea ei, se poate reduce la tras ări de
elemente pe teren: distanţe) unghiuri, cote, linii de pantă, transmiteri de cote la etaj sau în
fun daţii) etc,

8.2 Trasarea pe teren a elţ!lIlelltelor topografice.


8.2.1 Trasarea unghiurilor.
Indiferent de precizia cu care se va trasa unghiul, datele cunoscute su.!lJ: aceleaşi pentrU
toate cazurile. Se co nsideră cunoscute coordonatele punctelor A,B şi C, iar în teren există
două puncte A şi B, care constituie direc~a de referinţă fată de care se va trasa W1ghiul /3.

Din coordonatele punctelor se vor calcula orientările ()AH şi BAC cu relaţiile:

tgO A• = ~.. tglJ AC


tlxAC
=- - [8.1]
tlYAIJ tlYAC

Valoarea unghiului /3 va rezulta ca diferenţa celor două orientări (figura 8.1) ŞI Ya


reprezen ta mărimea proiectată a unghiului ce se va trasa.

78
Topografia in constructiile civile
8.2.1.1 Trasarea un gh iurilor cu precizie redu să .

Se instalează teodolitul în punctul A, se vizează punctul B şi ce face citirea ()I, care în


general este diferită de O. La valoarea citită se adună mărimea calculată a unghiului f3.
ob~nându-se citirea către punctul C. Se va roti teodolitul în sens orar până ce la dispozitivul
de citire se obţine valoarea calculată a citirii Ce. La o dis tanţă oarecare, un jalon, ce va
materializa unghiul trasat, se d epla sează convenabil până când se suprapune peste firul
reticular yeracat allun etei teodolitului. Vârful jalonului va materializa direcţia AC.

.:
,..------
'\ ~----j)C
A 8------
Figura 8.1 - Trasarea cu precizie redusI!.
Trasarea se poate face şi procedând la aducerea diviziunii "O" a cercului orizontal gradat
pe direcţia j niţială, AB. în acest caz, in.i~al se va găsi diviziunea "O" a cercului gradat, se va
bloca mişcarea înreg1stratoare şi se va viza punctul B. Citirea către punctul C ya fi acum
iden tică cu mărimea unghiului [J. dup ă care se va proceda identic ca în cazul general. Din
punct de vedere al preciziei rezultatului fmal, ambele metode sunt comparabile, aducerea lui
HO" pe direcţia initială necesitând în să timp în plus fată de cazul general.
8.2.1.2 Trasarea unghiurilor cu precizie medie.
Datele cunoscute şi elementele ce se calculează sunt aceleaşi. Pentru trasare se instalează
teodolitul în punctul A. se vizează, cu luneta În p oziţia 1 (cerc vertical stânga-CS) punctul B şi
ce face citirea C'B .

B p!\

/
,,
/
oe'

Figura 8.2 - Trasarea cu precizie medie.


Se roteşte teodolitu l în sens orar până ce la dispozitivul d e citire se obtine valoarea
calculată a citirii C'c; la o distanţii oarecare. un cui sau un ac vor materializa u nghiul tra::;at. Se
aduce aparatul în pozj~a a II-a (cerc vertical dreapta-CD) şi se vizează punctul B Iacându-se
citirea CUn; aceasta va diferi de citirea din pozipa 1 cu aproximativ 200t:. La această citire se

79
Topogro rlO in constructiile civile
adaugă y:uoarea unghiului .ocalculat ş i se ob~ne citirea C"c care se va introduce la dispozitivul
de citire prin rotirea teodolitului în sens orar. Se va obţine o direcţie AC" apropiată de AC'.
Unghiul proiectat,B, trasat cu precizie medic, va fi determinat de bisectoarea ung hiului format
de clireCfiile AC' ş i AC", iar punctul C se află la jumă tatea segmentului Ce".
Un caz parti cular este cel în care pe dircqia ini~lllăJ în poziţia CS se aduce diviziunea "O"
a cercului orizontal. În continuare, se procedează identic ca în C.1ZU ! general.
8.2.1.3 Trasa rea unghiurilor cu precizie ridicată.

Metoda permite ob~nerea celor mai bune precizii la trasarea unghiurilor şi este de fapt o
combinaţie de trasare de unghi şi trasare de element liniar de lungime mică. Teodolitul instalat
În puncnl1 1\ va viza punctul B, viză căreia ii va corespunde citirea Cs. Faţ.1 de acesti direcţie
se va trasa, cu precizie scăzută unghiul f3, obfinând direcţi a AC, după care unghiul as!fel tra şa t
se va măsura cu precizie, folosind. de exemplu Wla din metodele de măsurare a unghiurilor
izolate, cum este m etoda repetiţiei , sau folosind metoda seriilor.

Figura 8.3 - Trasarea cu precizie ridicată.


După prelucrarea măs urătorilor şi obţinerea valorii celei mai probabile, unghiul trasat cu
precizie scăz u tă dar măsurat precis, {J, va diferi de unghiul proiectat,,B, cu o cantitate Ll{J,
Jp=p-p' [8 .2]
Acestei mărimi unghiulare ii corespunde o mă rime lini ară q. care se poate calcula, cu
relaţia:
q = d . tgfJ [8.3]
sau, deoarece unghiul este foarte mic, cu rela~a:

Jp"
q=d·-- [8.4]
p"
Cantitatea q se aplică în teren construind pe aliniamentul AC' o perpend.icularii; prin
aplicarea cancităp.i q, se obţine poziria punctului C, care defineşte unghiul proiectat f3.
Indiferent de metoda de trasare aplicată, unghiurile vor fi afectate de erorile direcţiilor ce
compun unghiul. La rându l lor direcţiile vor fi eronate. eroarea m edie pătracică pentru o
direc~c având foona:

80
Topografio in conslruc1iile civile

[8.5)
unde:
• tJJr reprezintăeroarea datorată centrm aparatului pe punctul de staţie;
• f1J r eroarea de centrare a mărcii sau semnalului vizat (eroare de reduc~e);

• flJi eroarea instrumentală a aparatului folo sit la trasarc~

• flJ'lI eroarea de măsurare;

• fIlCE eroarea datorată condip.ilor exterioare.

La mndullor, erorile componente au expresii de forma:


fiii - eroarea instrumentală are exprcsill:
2 2 2 2 2
mi =± mcolim +l11 v +11J j +mtl + 1110; [8.6)
unde:
• tJJ~5r.este eroarea de colima~e a lllnetei teodolitului
• fIl este eroarea de înclinare a axei verticale a teodolitului
"
• fIli eroare de înclinare a axei secundare, a llmerilor lunetei,

,.. flJd eroarea de divizare a cercului orizontal şi a dispozitivului de citire,

• eroarea de excentricitate a cercurilor orizontale (alidad şi limb),


nI{).."

iar eroarea de măsurare are expresia:

[8.7]
unde:
• tJJ( este eroarea de citire datorată aproxima~ei dispozitivului de citire,
• fiiii, este eroarea de vizare.

8.2.2 Trasarea pe teren a di stanţelor.


Trasarea dis tanţelor pe teren se poate face, la fel ca şi măs u rarea, direct sau indirect.
Indiferen t de procedeul ce se va Ildop ta, fie din coordonatele proiectate ale punctelor ce
definesc distanţa, fie din proiect, se cunoaşte mărimea ce urmează a fi trasată, totdeauna
valoarea reprezentând distanţa orizontală. Aceasta În seamnă că dacă avem de trasat o di stanţă
şi punctele ce o definesc se află la cote diferi te, va fi necesar să trecem de la di stanţa
orizontală la lungimea Înclinată. Trasarea propriu-zisă se va compune, indiferent de metoda
aleasă, din do uă etape: prima in care se trasează O di s tantă aprop i ată ca valoare cu cea
proiectată şi a doua în care se trasează diferenţ"a pân ă la valoarea proiectată.

8.2,2.1 Trasarea pe cale direct ă .


P entru a putea face o trasare de distan ţă pe cale directă va trebui să dispunem de o rule tă,
sau pentru trasări foarte precise de un fir invar.

~: r 1T
:I:; ==:~::::=:::;::::::'-~:'PR'lr
.t7QîiÂD
. D ~

t=- D proiect

Figura 8.4 - Trasarea directă a distanţelor orizontale.


~

În figura 8.4 se arată că într-o fază iniţială s-a trasat distanţa orizontală aprox..imath·ă D,

81
Topografio În conslruc1ii!e civile
diferită de cea proiectată DplDiur. După măsurare, distanţei D i se calcuJează toate corecţ.iile
necesare:
de elal/J11are : Ll/k = 1. - 1.
unde 10 - lungimea reaBj In - lungimea nominală;

de ffi/il/dtre :
LJI _ 1000·1.
P- S.E.(F-Fo}
unde: III - lungimea nominală, S - secţiu nea transversală a rulete~ exprimată în cm 2, E -
modulul de elasticitate al oţelului (2,1. 104 kg/mm'), F - forţa în timpul rnăsurării, F.- forţa la
etalonarej
de temperatură :
/J/, =/, -I,MI =1* a (tO _tO.)
unde : I - lungimea panglicii, a - coeficiennll de dilatare termică liniară a oţelului avind
valoarea de O,0115mm/grad celsius/m, t - temperatura la momentul măsudiru, I,I -
temperatura la momentul etalonării;
de t't'dllt'ţf"ţ la od~lIt :
bh1 bh'
LJlo =----
21 81'
unde I este lungimea înclinată şi ah este diferenţa de n.ivel între capetele distanţei de trasat
Toate aceste corecţii se vor aplica cu semnul schimbat fatfi de cele ce s-ar aplica în cazul
măsurăru.

8.2.2.2 Trasa rea pe ca le in d i rectă.

În practică se pot Întâlni cazuri în care a\'em de aplicat distanţa orizontală, iar Între
punctele A şi B (figura 8.5) terenul este fie orizontal, fie arc o diferenţă de nivel ah sau face cu
orizontala un wlghi de pantă a,
--,
_---------~--=-~ .,
J-Ll'ro.\~~------------====
8h B'
... '
B
Ji~~-i.-·-----'-'-------- .
Ab_~_=_=_J)yr~ect IM.J
Figura 8.5 - Trasarea indirec/ă a distanlelor.
Când valorile pentru ab sau a nu se dau prin proiect, ele se vor determina prin măsurare
la teren, Trasarea propriu-zisă presupune aplicare unei distanre D sau a unei lungimi înclinate
L, care vor diferi de valoarea proiec tată. Diferenra până la yaloarea proiectată se ,ra aplica cu o
rul e tă, direct în teren, faţa de puncru1 B',

8.2.3 Trasarea cotelor pro iectate.


Datele cunoscute În acest caz se referă la existenta in teren a reperului de niveLnent a
cărui cotă este cunoscută, HA, cota punctului ce unnează a fi trasat pe înălţime, H/J, precum şi
distanţa orizon tală D, între reperul de nivelment şi punctul ce se va trasa pe Înălţime (acolo

82
Topografia in conslructiile civile
unde este cazul). Trasarea se poate face prin nivc1ment geometric, de mijloc sau de capăt,
nivelment trigonometric sau nive1ment hidrostatic.
8.2.3.1 Trasarea eotelor prin nivelment geometric.
La trasarea cotelor folosind acest procedeu, se foloseşte principiul vizelor orizontale; hl fel
ca şi
la măsurarea cotelor, nivelmentul poate fi de mijloc sau de capăt. Cel de al doilea se
foloseşte foarte rar datori tă erorilor ce intervin la dete.rrninarea în ălţimii aparatului. Aparatura
necesară se compune din instrumentul de nivelment şi cel puţin o miră.

8.2.3.1.1 Trasarea prin nivelment geometric de mijloc.


În figura 8.6, se cunoaşte pozipa alcimetrică a punctului A, în teren, precum ~i valorile
cotelor punctelor A şi B. Se cere să se traseze pe înălţime punctul B.

a
---------J '1'- I
B

HA A
~i---_ _ _ _ _ _ _-,s","up~fata de nivel "O"

Figura 8.6 - Trasarea colelor prin nivelmenl geometric de mijloc.


Din figură se poate scrie că:

H A +a = HB~ +b p , [8.8J
unde a se citeşte pe mira amplasată pe reperul de nivelment. Din relaţia [8.8J se poate afla
valoarea lui bţr :
bp , = H A +a-HB... [8.9J
Pentru trasare, mira amplasată în punctul B, se va deplasa în sus sau În jos până când la
fIrul nivelor orizontal se citeşte valoarea calculată a lui bpr> In acel moment, la talpa mirei, se va
însemna cu creionul sau cu creta, cota proi ec tată a puncntlui B.

8.2.3.1.2 Trasarea prin nivelment geometric de capăt.

.Pentru trasarea cotelor prin acest procedeu, instrumentul de rllvehnent se " a instala
deasupra punctului A. considerat reperul de nivelment.

Figura 8.7- Trasarea cotelor prin nivelmenl geometric de capăt.


83
Topografic in construc tiile civile
Din figura 8.7, putem scrie d.:
HA+i=H B", +b pr [8.10]
de unde rezultă valoarea lui bpr :
bpr =H A +i-H Bpr [8.11]
Pentru trasarea propriuzi să se procedează ca în cazul trasării prin nr..°clment geometric de
mijloc.
Trasarea pe înăl~me a punctului B se poate face şi dacă se cunoaşre cota punctului B la
nivelul terenului. în acest caz, diferenţa Între cota proiectată şi cola terenului determi nă cota
de lucru, ,) ,după rclapa:
[8.12]
Odată calculată această valoare, ea este aplicată cu o ruletă pc un răruş sau o s tinghie
bătute în pământ, în apropierea punctului B. Pe şanti er, această m ărim e este mult utilizată,
deoarece dă posibilitatea ca odată punctul marcat planimetric in teren, fată de com terenului,
să se poată aplica uşor cantităţi ce se pot măs ura cu o ruletă sau metru.
8.2.3.2
,. Trasarea cotclor prin nivelment trigonometric.
În cazul trasării cotelor prin această m etodă, se presup~ne că , fie prin măsurare directă fie
prin calcul, din coordonatele punctelor, se cunoa ş te distanţa orizontal ă între reperul de
nivelment şi punctul a cărui cotă trebuie trasată (figura 8.8).

HA

Figura 8.8 - Trasarea cotelor prin nivelment trigonometric.


Metoda presupune de fapt trasarea unui wlghi de pantă care, la distanţa D. asigură cota
proiectată a punctului. Din figura 8.8 putem scrie că:
li. -HA
Iga "D [8.13]

din care rezulră valoarea lui a. La teren, se in s talează teodolitul în punc tul A şi se m:l.soară
Înălpmea ''l' a mstrumentului. Se vizează către punctul B, astfel ca la cercul vertical să cirim
valoarea unghiului de pantă o. În B se in s talează o miră, care p oate fi mişcată pe verticală, în
sus şi în jos, astfel ca la firul reticular orizon tal al teodolitului din A să citim înălpmea "l'. La
talpa mirei se află cota proiectată a punctului B.

84
Topografia În construc tiile civile
8.2.3.3 Tra sa rea cofeJor prin nivelment hidrostatic.
Cea mai cunoscută şi folos i tă dintre metodele de trasare a cotelor pe şantier este cea care
foloseşte principiul vaselor comunicante, cunoscută sub denumirea de furtunul cu apă.
Cunoscându-se Yalorile corelor reperului de nivelment şi a puncrului ce se va trasa, se poate
calcula valoarea cotei de lucru CI cu relaţia:
CI = H pr - H RN [8.14]
Prin ni"elment hidrostatic (figura 8.9), se transmite pe vertica1a punctului proiectat cota
reperului de nivelment, după care cu un metru sau o ruletă, faţă de acea s tă cotă tran s misă se
aplica valoarea cotei de lucru calculate.
H,
~r:= C
L.. __ . '

-- '"~~?---
_____ ._r=r::r:=:-J
Figura 8.9 - Trasarea cotetor prin nivetment hidrostatic.
Pentru aplicarea corectă a procedeului, se impune ca pe timpul trasă rii furtunu l cu apă să
nu fie expus inegal la soare şi să nu prezinte şt.rangulări care ar împiedica circ ul aţia liberă a
lichid ului.
8.2.3.4 Trasarea colelor la elaj şi In groap a de fundaţie .

În cazul in care cotele de trasat au diferenţe mari faţă de cota reperului de nivelment, aş a
cum se întâmplă În cazul gropilor de funda pe sau a translruterilor la ctajele construcţjei,
nivel mentul geometric efectuat cu mirele clasice nu mai poate fi utilizat comod. Se va proceda
deci la inlocuirea citirilor pe miră cu citiri pe o bandă gradată de oţel, cea mai comodă fiind
banda un ei rulete.
H
~- - - - - -==-..,. .-...- _. -- _.
'~
a - i RN
' _~..&_
SI
"
~~ ._ ~ ,._ - -

f
bp

HBpr. _

Figura 8.10 - Trasarea cotelor in groapa de fundaţie.


Un instrument de nivelmenr este instalat în staţia 5 , (figura 8.10) şi face citirile tJ, p e mira
amplasată pe repeml de nivelment şi fI pe o ruletă suspcndată. Pentru a se menţine ruleta în
poz i~e verucală şi a-i asugura stabilitate, de capărul de jos al să u se va lega o greutate ce se va
scu funda într-un vas cu lichid vâscos (ulei auto). Un al doilea instrument de nivelment este

85
Topografic in construcliile civile
u
instalat în groapa de fundaţie şi face citirea t' pe ruleta suspendată. D in figud se poate scrie
că:

HRN + a = H8p, + bp, + (t:" - e') [8. 15)


În ecuaţia de mai sus, cotele punctelor sunt cunoscute din proiect, citirile a, c" ~i c' se fac
pe mirăsau ruletă. Rezul tă:
[8.16)
Odată aceste calcule efectuate, trasarea presupun e ca mira ampla sa tă pe punctul B să fie
ridicată sau coborâtă până când la ftrul rcticulat orizontal se va citi valoarea lui bpt'

Trasarea cotelor la etaj se face, principial, iden tic. Diferă însă p ozitia reperului de
nivelment şi a punctului ce se tra s ează pe înălţim e. Astfel, din stapa 5 t se fac citirile a, pe mira
amp l asată pe r~pcrul de nivelment şi Cll pe ruleta s uspendată. Din staţia 5; se face citirea c' pe
ruleta suspendată. Din figura 8.1 1 se poate sene egalitatea:
HI!N + a + «." -e')= Hnp, + bp, [8.17)
de unde rezultă:

b", = H '"v + a + (e" - ,-') - H"p, [8.18)


Pentru traşare, se ridică sau se coboară mira din punctul B până când la firul r cticu1ar
'Orizontal se citeşte valoarea calcu lată a lui bpt'
o
c

HBp

~~-=h
-+_. ________________8_1_ R~lRN
Figura 8.11 - Transmiterea cote/or /a etaj.
. Atât la transmiterea cotei în groapa de fundaţie cât şi la transmiterea la etaj, se recomandă
ca citirile pe rule tă, elin cele două staţii de nivelment să fie simultane.
8.2.4 Trasarea liniilor de pantă dată.

o linie de pantă dată se poate trasa prin nivelment geometric, nivelment trigonometric
sau, mai rar, prin niveLnent hidros tacic. Indiferent de metoda aleasă, problema se reduce la a
trasa un punct a cărui cotă să asigure panta proiectată. Se consideră ca date cunoscute ale
problemei, pozipa altimetrid, în teren a punctului A, lungimea dşi valoarea pantei ce urmează
să fie tras ată.

8.2.4.1 Trasarea liniilor de pantă dată prin nivclmcnt geometric.


Aparatura fo losită presupune un instrument de nivelment şi cel puţin o miră . Din figura
8.12 r ezultă :

86
Topogrofia in consfruc liile civile
s
p=/ger=d [8.19J

de unde se obpne valoarea lui s :


S = d·/ger [8.20J

~.

Ia
~ bpr
P'=tga Is bleren
A
-,-,.,.".;-l...,-,..'"'""-___ ~ Ik

d - - - -1
Figura 8. 12 . Trasarea liniilor de pantă dată prin nivelment geometric de mijloc.
Pentru trasare se instalează o nivt!.1ă aproximativ la jumătatea pantei de trasat şi se citeşte
"a" pe mira amplasată 1n punctul A. Se calculează b,r corespun ză tor pantei 'p" cu reia pa:
bpr:::::a+s [8.21J
Valoarea calculată a lui b,r se aplică în teren prin ridicarea sau coboruea lnirei din B până
ce la firul nivelor se citeşte valoarea lui bpf' La talpa mire! se găseşte al doilea punct ce
materializează linia de pantă 'pIr.

Trasarea liniilor de pan tă dată se poate face şi prin nivcl.ment geometric de capăt,
rezolvarea şi relaţiile fiind identice cu constatarea că în aces t caz citirea "a" pe miră se
transformă în în ălţimea "/' a m strumentului.

8.2.4.2 Trasarea liniilor de pantă d ată prin nivelmellt tr igo nometric.


Aparatura folosită presupune un teodoUt, a cărui înălţime "i" se măsoa ră şi o miră. Din
figura 8.13 rezultă:
p=/ger [8.22J

A."--_ _
Figura 8. 13 - Trasarea liniilor de pantă dată prin nivelment trigonometric
de unde rezultă valoarea unghiului de pantă a:

87
Topografic in construcliile civile
a = arctga [8.23]
Unghiul astfel obţinut se introduce la cercul vertical al teoclolitului care vizează o miră
instalată pc punctul B. Mira se ridică sau se coboară până când la ftrul reticular orizontal se
c.iteşte pe miră valoarea inălpmii aparatului. În acel moment, la talpa muci se află t.rasat
altimetric punctul B care asigură linia de pantă proiectată Între A şi B.
O aten~e deosebită se va acorda valoru unghiului de pantă a, care poate fi pozitiv (pentru
loate punctele sinlate deasupra liniei orizontului) sau negativ (pentru toate punctele situate
sub lirua orizontulu~.
În situapa in care distanra între punctele ce marchează capetele liniei de pantă este m.are şi
necesităţile de şantier o cc.c, vor trebui trasate şi o serie de puncte intermediare. În 3cestă
sitlla~e se va proceda la tr~sarea capetelor liniei de pantă, după unul din procedeele descrise
l11ai sus, apoi se vor trasa puncrele intermediare fie ca m3.i sus fie utilizind completul de reuri.
În figura 8.14, punctul B a fost astfel trasat alcimetric incât să asigure panta proiectată p.

A]~-- l~---~---~
.. ~~. V ---1e<!l'..->1
2
i
J

Figura 8.14 - Utilizarea completului de teuri.


Pentru trasarea punctelor intermediare 1 şi 2, în puncrul A se va instala un teu de o
înălţjJne oarecare, terminat la partea superioară cu o şipcă orizontală vopsită în culoarea albă.
in punctul B se va instala un al doilea teu care are şipca orizontală de lăJim:e dublă fară de cea
a teulu.i din A, vopsită jumătatea de jos în negru şi jumătatea de sus în alb. inălţimea teului din
B, până la zona de separare a culorilor este aceeaşi cu înălţimea teului din A. Un al treilea teu
se in sta l ează pe un răruş bătut În punctul 1. Operatoml din punctul A va privi tangent la
partea superioară a teului din A către teul din B. Un al doilea operator va mişca în sus sau în
jos teul elin 1 pană ce operatorul din A va vedea partea superioară a teului din 1 peste linia de
demarca~e a culorilor negru şi alb a teului din B. Pentru reul din puneml 2 se va proceda în
acelaşi mod.

8.3 Reţeaua de conslrilcţii.

Aşa cum am văzut în capitolul "Planimetrie", lu crările topografice referitoare la ridicarea


deteliilor din teren se execută, pornind de la punctele reţelei de tdangulape, care, dacă este
necesar, se pot indesi prin drumuiri. În general, preciziile pe care le pot asigura aceste puncte
nu satisfac în totalitate cerinţele de precizie necesare în cazul amplasării unor obiecti\~e de
invesci~i. Pentru a rezolva acest inconvenient, se impune realizarea unei rerele locale de
puncte, care se vor măsura cu precizii superioare punctelor de triangulaţie. Pe de altă parte,
construcţiile care se vor realiza în cadrul unui ansamblu de locuinre sau în cadrul unei viitoare
fabrici sau uzine sunt, in general) dispuse paralel sau perpendicular unele faţă de altele. Dacă
se ţine seamă de aceste considerente, vom concepe o rerca de puncte astfel alcătuită încât să
ofere o serie de avantaje fa~a de re{elele de triangulape în sensul că reţeaua ce se va realiza şi
carc sc va numi "rerea de consuucţie", va fi formată din figuri geometrice regulate (pătrate şi
dreptunghiuri).
Într-o dispunere a constnlcţiilor ca în figura 8.15, laturile reţelei de construqie, ce

88
Topografic in constructiile civile
formează figuri sub forma patratelor sau dreptunghiurilor, sunt paralele sau perpendiculare pc
faţadele construqiilor.

I
00

1 Â
Figura 8.15 - Reţea de construcţii.
Axele de coordonate au originea, (O, O), în colţul din stânga, jos, al rerelei. În zonil există
însă şi puncte de triangula~e, notate cu 1 şi II, din care se va trasa in teren baza re{elei de
construcţie, delimitată de punctele A şi .8. Aceasta va fi paralelă cu latura ab il celei mai
importante contruqii. Funq:ie de amplasamentul construcţiilor, reţeaua se va proiec ta astfel
ca laturile ei să fie valori întregi şi să aibă lungimi de zeci de XVetri, iar în cazuri excepuonttle
lungimi ce sunt multipli de 5 metri. Nu se vor accepta deci laturi decât de forma 120,OOm şi în
nici un caz de forma 123,45m. După ce re~eaua a fost proi ecta tă se va trece la trasarea in teren
a bazei reţelei din punctele J şi II, iar restul punctelor reţelei se vor trasa numai din cele două
capete ale bazei. Va rezulta o reţea trasată provizoriu 1" teren, ctlre în să nu va fi o reţea de
patrate sau dreptunghiuri şi tlvând laturile cu valori de zeci de metri. Această retea se va
măsura foarte precis, se va compensa şi în urma aces tei faze vom obţine coordonatele
punctelor reţelei de construcţii care vor fi pupn diferite de vada ma proiectată. Pentru a ajunge
la ceeace am gândit ini~al, va trebui să calculăm "redm1iilc" punctelor, adică ni şte corecţii
unghiulare şi liniare care odată apLictlte vor face ca reteaua noastră să aibă forma şi
dimensiunile proiectate. Punctele ce definesc reteaua definitivă vor servi la trasarea in teren a
tuturor punctelor construcţiilo!, prin metode ce se vor prezenta in cele ce urmează.
Considerentele pentru. care se realizează o retea de construcţie sunt legate de :
• uşurinţa cu care se deternună coordonatele plane Într-o re~ea cu formă regula[ă Şl implicit,
creşterile de coordonate Între doua punctc~
• posibilităţi multiple de conttol la trasarea unui punct;
• datorită densităpi mari a punctelor de sprijin, traS:trea unui punct sau a unor elemente
devine deosebit de comodă, deoarece se dispune de suficiente posibilită~j de alegere.
804 Metode de trasare a plIIlctelor cOllstrucţiilor.
8.4.1 Metoda coordonatelor rectangulare.
Punctul de trasat prin metoda coordonatelor rectangularc, C, are coordonate date prin
proiect, iar în teren exi s tă punctele rerelei de construcţie 5, 6, 10, 11, ce alcă ruics c un ochi al

89
Topografia În constructiile civile
retelei de consLrUcţie.
,...
x:
5 rL- - 6

. . _j~C_
--"1" .... >
JO y C' II Y
Figura 8. 16 -Trasarea prin coordonate rectangutare.
Din coordonate, se va calcula mărirpea abscisci şi ordonatei punctului C fată de punctul
10, cu rclariile:
x = xc- x/o
[8.25]
y = y, - y/O
Pentnl trasare, se va aplica în teren lungimeay, pe aliniamentul determinat de punctele 10
şi 11 ( lalură a reţelei de cons trucţie), obţinând punctul C. În acest punct se va trasa un ghiul
drept /3, şi fată de puncml C', la lungimea x se obţine poziţia punctului C. Este de remarcat că
exista şi posibilitatea de a se aplica întâi lungimea xpe latura 10-5 şi apoi lungimeay. Dacă s-
ar proceda aşa, erorile în p~ziţionarea punctului C ar fi mai mari ca în primul caz şi s-ar datora
exclusiv erorilor la trasarea unghiului drept. Concluzia este că nu se recomandă trasarea un or
lamri lu ngi elin laturi scurte. Metoda este folosită în special la trasarea punctelor construcţiilor.
8.4.2 Metoda coordon atelor polare.
Punctul de trasat prin metoda coordonatelor polare, C, are coordonate date prin proiect,
iar in teren există punctele reţelei de construcţie 5, 6, 10, 11, ce alcătuiesc un ocru al refelei de
construcţie.

X;
5

.C
.7 '

1 ....)-
----------.....,u
10 11 Y
Figura 8.17 - Trasarea prin coordonate polare.

90
Topografiain constructiile civile
Din coordonate, se vor calcula distanţa Între punctul relelei de constnlc~e şi punctul de
trasat, precum ş i mărimea unghiului polar, /1
Astfel:
dc_/O ;~(xc -XIOY +U'c - YIO)' [8.26]

fi ; 0IO_C - 010-' [8.27]


unde ()/O.c se obpne cu reia pa:

tgO /0-(' Yc - Y 10 [8.28]


xc-xJO
Pentru trasare (figura 8.17), se sta~onează cu teodolinu în 10, se vizează punctul 5 şi se
trasează unghiul {J; pe această direqie se trasează loogimea de.lo, la capătul căreia se va afla
punctul C.
Precizia trasării este legată atât de precizia trasării unghiului cât ~i de precizia trasării
lungimii. Ca şi metoda coordonatelor rectangulare, metoda coordonatelor polare se foloseşte
la trasarea punctelor constmcţiilor.
8.4.3 Metoda i ntersecţiei inainte.
Punctul de trasat prin metoda intersecţiei înainte, C, are coordon:tte date prin proiect,
iar,în teren exis tă punctele reţelei de construc~e, 5, 6,. 10,11, ce alcătuiesc un ochi al refelei de
construcpe. Din coordonate, cu relaţii de forma [8.27] şi [8.28], se yor calcula unghiurile
a şi /1 Pentru trasare, se va staţiona cu un teodolit în punctul 5 şi un al doilea teodolit în
punctul 10 (figura 8.18). Se vor trasa direcţiile S·C şi 10·C prin trasarea unghiurilor al şi Pl'
La intersec~a celor două aliniamente se va afla punctul C.
~
x:
5 .------- 6

'"

. Jl.
\/ '.
' __
~.l-=a,,- -- - - - l '.L:.::r:: >
10 fj Y
Figura 8.18· Trasarea prin intersecţie unghiulară inainte.
Verificarea trasării se face prin alegerea unei alte combinatii de trasare, de exemplu din
punctele 10 şi 11. În acest caz, se vor calcula unghiurile de intersec~e corespunzătoare,
a2şi /32, l\1etoda se recomandă a fi folosită in special atunci când mă s urarea distanţelor se
face greu sau este chi.tr imposibilă, datorită obstacolelor de pe traseul vizelor.
Metoda intersecţiei se poate folosi şi în sirua~a în care în locul unghiurilor se folo sesc
distanle: astfel din punctul 5 se va trasa un arc de cerc de rază R, = dJ-c care se va intersecta
cu un al doilea arc de cerc de rază Rz = d/o.c. Punctul C se va afla la acea s tă interseqje.

91
Topogrofia in constructiile civile
8.4.4 Metoda interse cţiei reperate,
Metoda se fol oseşte fie în cazul tIasăru punctelor construcfWor care presupun gropi de
fundatie, fie în cazul podurilor, pentru trasarea punctelor centrale ale pilelor (picioarele pentm
sprijin, ahele decât cele de capăt, numite culce). În primul caz, puneml de trasat, C, se află la
intersecţia a două aliniamente perpendiculare între ele. Aceste puncte au fost anterior trasate
astfel ca prin întinderea unor sârme sau sfori Între punctele 10-1 1 şi 5-6, să se poatii
rc'constimi în orice moment pozi~a punctului C.
În cazul aplicării metodei la trasarea infrastructurii podurilor (figura 8,19), axa podului
este definită de aliniamentul 5-6. Pe unul elin maluri se aleg punctele a şi b, cărora li se
calculează coordonatele în sistemul local al podului. Coordonatele centrelor pilelor, eşi C'
sunt cunoscute elin proiect, astfel că din coordonate se pot calcula orientă.rile din punctele (1 şi
b către punctele 5, C şi C~ Din" diferenţâ orientărilor se yor calcula unghiurile " făcute de
"al.iniamentele existente in teren, determinate de punctele a şi b către punctul 5 şi alin.iamentele
din punctele a şi b către eşi C

C
0--------+=-------0
10 11

Figura 8, 19 - Trasarea prin intersecţie reperată ,


l)entru trasarea pe teren a punctului C se vor sta~ona concomitent punctele a şi b cu câte
un tcodolit, se va viza, pentru orientare punctul 5, şi se vor trasa unghiurile către punctul C.
Metodele de trasare a punctelor construq:iilor, prezentare mai sus sunt cele mai des
folosite, dar nu şi singurele. Astfel, trasarea punctelor se poare face şi prin intersec~e inapoi
(folosită în special la trasarea barajelor de beton), metoda triunghiului ( pentru trasări precise
de utilaje) sau m etoda alinjamentclor.

8.5 Trasarea/lIlldaţiilor şi a stâlpi/or.


Pentru aplicarea pe teren a proiectelor de conslIUcţie, in faza preliminară construcţiei
propriu ~zise, proiectantul va elabora proiectul de execuţie al acesteia cu toate detaliile
necesare" Fiecare fundaţie, aşa cum se vede din figura 8.20, are o poziţje planimetrică bine
definită. Aceasta se va matcdaliza în teren prin două aliniamente perpendiculare, de exemplu
aliruamentele B şi 3, la intersecţia cărora se află una din viitoarele fundaţii.
Amplasarea în teren a acesror aliniamente este necesară deoarece datorită săpăturilor,
trasarea În teren a centrului gropii de fundaţie şi menţinerea lui in timp este un lucru irnposibil
de realizat; centrul gropii va dispare cu ocazia săpă turilor. Pentru a se preîntâmpina acest
neajuns, trasarea se face prin intersecţie reperată, materializarea aliniamenrclor Bicându-se pe
o împrejmuire construită în jurul gropii de fundaţie, Punq:ie de natura lor, fundaţiile pot fi
turnate sau prefabricate (de tip pahar), Indiferent de tipul fundaţiei, din punct de vedere
92
Topografia in constructiile civile
topografic, trasarea funda pilor înseamnă respectarea distanţelor proiectate între axele
fundaţiilor precum şi trasarea pe În~ltime a acestora la cota proiectată. În fundaţiile astfel
trasate unnează să se monteze stâlpii de susţinere ai viitoarei construcţii.
'i' 'i' 'i'
---,---,
'4
I
D-
rP-- -0- -- O- -- O --0- - --o

cP -O--Q-- I - O -
I I I I
-o

CI I I 1
o--Q--Q- --Q- Q --o G- -

I
D
(1-_.- -O ---o
o- .

I I I I ----,------,..-
o o o o
I I I I
o o o o
Figura 8.20 - Fundaţii proiectate.
Materialul din care sun t confecţionap aceştia poate fi metalul' sau betonul armat şi se pot
realiza fie la fala locului fie pot fi prefabricaţi_ Indiferent de material sau locul de realizare,
stâ~pi.i vor fi prevăzu~ cu rizuri verticale pentru poziţionarea lor pe aliniament, precum şi cu
un riz orizontal pentru poziţionare pe cotă.

!
1-
~~--
::;.--
=l :. - ' -
_

d][b: ;:.;::

~
:::. :: : .
,>~--~
l1J I
-j(::-/
Figura 8.21 - Tipuri de stâlpi şi trasarea lor pe teren.
În cazul stâlpilor prefabricap elin beton, montaţi în fundaţii ~e tip pahar, pentru corecta
pozi ~onare a lor se vor folosi pene de lemn care vor flxa stâlpul până ce betonul de l egătură a
făc.ut priză. După montare, dar Înainte de fixarea cu beton În fundaţie, poziţia stâlpilor va fi
veri ficată cu un teodolit, prin vizate laterală.

8.6 Trasarea împrejml/irilor.


Deoarece constructiile presupun realizarea unor fundaţii, deci a unor săpături,
matcr..ializarea colţurilor co n struc~ci in teren nu va ayea o viaţă prea lu ngă. in vederea
conservarll In timp a acestor puncte, chiar şi după realizarea săpăturilor pentru fundaţie, se
impune găsirea unei modalităţi de marcare a punctelor astfel ca ele să p oată fi utilizabile in
orice moment, funcţie de cerinţele de şantier. Acest lucru este posibil prin realizarea unor
imprejmuiri in jurul construcţiei, împrejmuiri ce pot fi continue sau discontinue (figura 8.22).
Ele sunt constituite dintr-o succesiune de stâlpi de lemn, băru~ în pământ în lungul unui
aliniament, to~ având partea superioară la aceeaşi Înălţime, În tre care se fixează scânduri, tot
ansamblul fIind amplasat la o distanIă de constructie funqie de adâncimea fundaţiei, de circa

93
Topografio in construcliile civile
1.5h unde h reprezintă adâncirnea fundaţiei. Din cele arăt,'l.te mai sus rezultă că împrejmuirea
are la nh·elul păqii superioare a scândurilor aceeaşi cotă. in cazul ampla sării lor pe terenuri in
pantă, realizarea împrejmuirii continue nu mai este recomandată, astfel că se \":\ trece la
realizarea împrejmuirilor discontinui.

~.
A
.-B•.... C D
.:-, B
l~
I
r 1 A
[ ,
1 2r;:;~1, 1
r
1
J
' ·1J ' 2
2
tA "--'- o ~, _

B
' _ ' ~ _ ' ." '~

C
• ~

D
J 3[~~~"==,=,>
A
::::t.c:=.=:="i::
B
,. \==.i, J 3
C D
Figura 8.22 - Tipuri de imprejmuiri.
Transmiterea punctelor conslrUctillor pe împrejmuire se realizează concomitent sau
imediat după trasarea punctelor pe teren. Astfel, punctul a, la fel ce toate celelalte puncte ce
delimitează construcţia, se trasează pe teţen printr-o metodă oarecare. Cu teodolitul instalat în
punctul a se vizează s.uccesiv capetele aliniamentului 1-1, ocazie cu 'care se marchează cu cuie
ac~st aliniament pe împrejmuire prin plonjarea lunetei cu firul reticular vertical la partea
superioară a împrejmuirii. OperaJÎunea se repetă şi pe aliniamentul B·B, cu marcarea acestuia
pe împrejmuire. Din acest moment punctul a se poat,e identifica în teren prin întinderea un or
sârme pe ali.niamentele 1~1 respecti\· B-B. La alegerea soluţiei de împrejmuire, trebuie ţinut
seama că cele continue necesită un volum mare de masă lemnoasă care nu este totdeauna
justificat.
8.7 Axe/e COllstruc{ii1or.
Forma unei con strucţii este, în general, fie dreptunghiulară fie patrată. Fiind figuri
geometrice regulate, aces tea accepră axe de simetrie, care se pot folosi în şantier pentru
trasarea punctelor construqiilor. Dacă o construc~e este de formă dreptunghiulară, anmci ~e
acceptă o axă longitudinală ca fiind dispusă pe lungimea cea mai mare şi o a doua axă,
transversală pe prima. În cazul in care constntqia are intrânduri sau proeminenţe ale
fundaţiilor, aces tea nu se iau în considerare la stabilirea axelor; axele vor fi stabilite după
ten dinţa generală a construc ~ei şi nu după si ruaţiile particulare şi nesemnificative. Dacă totuşi
necesităţile o cer, se pot adopta o serie de axe secundare ale construcţiei, care se "or trasa la
fel ca axele principale. in cazul con s trucţiilor de alte fonne, cum ar fi cele de formă circulară
sau. de figură geometrică simetrică, 3..xele se vor stabili după două diametre perpendiculare.
8.8 Ca/cli/ul vollllllllilii de terasamel1te şi Irasarea platforme/or.
Configuraţiaterenului pe care urmează să se facă construcţii este în general neregulat,
si tuaţie
ce nu convine din punct de "edere constructiv, Aceste neregularităţi ale terenului vor
trebui indepărtate prin nivelare fie sub forma un ei platforme orizontale (care nu este
totdeauna indicată) fie sub forma unei platfonne ce urmează să aibă o anumită pantă, în
vederea scurgerii apelor pluvjaJe. Pentru a putea rezolva problema, se impune un calcul al
volumului de pământ ce se va disloca, volum care se traduce fie prin aplicarea unei cote
impuse a platfonnei, fie prin egalarea volumelor de săpătură cu cele de umplutură.
În figura 8,23 este prezentată siruaţia unei porţiuni a terenului de formă pătrată, a"ând
latura de lungime L Se acceptă, deşi aparent nu pare riguros matematic, că volumul pr1Smel
delimitată de punctele 1,2,3,4 eSte dat de rel.ţia;

94
Topografia in constructiile civile

[8.29)

unde S reprezintă supra fala bazei prismei ( deci suprafaţa unui pătrat de latură L), iar H,
reprezintă cotele colţurilor pătratului
_._._.-._._.

4 3
Figura 8.23 - Calculullerasamenlelor În p~/ral.
Deoarece aceste calcule se fac în general printr-un nivelment al suprafeţelor prin metoda
patratelor, func~e de accidenta~a terenului şi de: precizia cerută laturile pi'itratelor având
lungimi între 10 şi 50 m, creşte~ea preciziei se face prin reducerea laturii pătran;lui.

1 2 3

1 II
4 5 6 7

m IV ~
!;--. I
8 9 10 11
Figura 8.24 - Calculullerasamentelor Într-o reţea.
Pentru calculul terasamentelor într-o reţea de forma celei din figura 8.24, vom scri e relapi
de tipul [8.29) pentru fiecare din p ătratele componente, astfel:

VI =§.. (H I+ H]+ H,+ H, )


4
VII =§.. (H ]+H J + H,+ H6 )
4
VIII =§.. (H ,+H,+ H8+ H, ) [8.30)
4

VJV =§..(H, +H, + H, + H JO )


4
Vv = §..(H 6 + H, + HJO + H II )
4
Volumul total va fi suma volumelor paqiale:
n S(
V = IJ~ =- HI +2H] + H J +2H, +4H, +3H. + Ha +2H, +2HJO + H II ) [8.31)
;=-J 4
o primă constatare se referă la cotele punctelor rerelei care apar în rclapa finală de un
număr diferit de ori: co lţurile 1, 3, 7, 8 şi 11 apar o singură dată, punctele de contUl" 2, 9, 10
95
Topografia in conslrucliile civile
apar de două ori, punctul de frângcrc 9 de trei ori, iar puncrul interior 5 de patru on. Se va
putea deci scrie O relaţie generală de forma:
n S
V= LVi = 4(L: H
1.1
colturi +2L: Hmargini +32: H!rollKm +4LHinteflOr) [8.32]

Cu volumul astfel determinat se poate calcula o cotă medie a platformei cu relaţia:

V
Hm eJlu =-S [8.33]

unde n reprezintă nwnărul pătratelor reţelei iar S suprafaţa unui pătrat. Cota astfel calculată
reprezintă de fapt altitudinea la care se va trasa platforma in varianta în care volumul de
săpătură este egal cu volumul de umplutură.
Trasarea cotei Hmcd,u se va face printr-unit din metodele de trasare pe ,"crucală a
punctelor, în contextul in care cota de lucru, CI, se calculează ca diferenţă intre cota o1erue şi
cota terenului cu semnul algebric care rezultă din relaţia 8.34.
,', = H proitrldl - l-l'IrtH [8.34]
În cazul trasării unei platforme inclina te, trebuie avut în "edere că platforma este deftnită
pe direqia pantei de o infInitate de linii de pantă constantă, iar pe diJ;ţcţie perpendiculară de o
infinitate de linii orizontale. Acest fapt se traduce prin tras:t!C3 printr-o metodă cunoscută a
unei linii de pantă constantă .
. Calculele prezentate mai sus se pot face şi pe planuri cu curbe de nivel. in exemplul din
figura 8.25 conturul ABCDE este suprafala care interesează, marcată pe un plan cu curbe de
nivel. Pentru calculul cotei medii avem:
• mă surarea, printr-un procedeu oarecare, a suprafeţelor S" delimitate de curbele de nivel în
interiorul suprafalei ABCDE;
• calculul volumului dintre două curbe de nivel succesive cu relaţii de forma:
[8.33]
unde H/ este media cotelor curbelor de nivel ce delimitează suprafaţa S,.
• calculul volumului total cu relaţia:
~V=SIH,+S]H]+ ... +SnHn [8.36]
• calculul cotei medii cu relaţia:
EV
}/medlU = S [8.37]

,.' . .-c=....~., _ _ _
"'. - / . . Ei: ....
--+---c7 : . . - --;-
''::'':::::~-
'E :( . " ........=~ . . .~: ... "..::..:... C
~/ D .~;
Figura 8.25 - Calculul terasamentelor pe planuri cu curbe.
96
TopogroflO in constructiile civile
• se calculează cota de lucru lucru cu relapa:
H; - H mtdlu
", = [8.38]
• calculul volumelor cu relaţii de tip:
V;' =S,·"; [8.39]
care prin însumare, permi t calculul volumului de săp ătură egal cu cel de umplutură:
IV'
V, = V• =2- [8.40]

Trasarea platformei se rezolvă identic ca în cazul prezentat anterior.

8.9 Lucrări topografice Î/I timplII exploatării cO/lstrllcţii!or.


8.9.1 Determinarea înălţimii construcţiilor înalte.
În cazul general, vom considera că dl sranţa de la aparat la construqja a cărei înălţime
dorim să o determinăm nu se poate măsura (figura 8.26).

C!J', I
,
O
~~ o
.

.'-').
..
a2 ~".
-"L:--
a.l

~-------
, .. I-. "1) dac ---' •

.:. d AC

/ J3 //
",//\/

Figura 8.26 ' De/erminarea inălţimii cons/rucţiilor.


Se vor alege două puncte, A ş i B, astfel ca dlstanţa între ele să se poa tă măsura şi ele să
form eze cu punctul C, siruat pe cons tru cţie, două directii aproximativ perpendiculare. Din
punctele A şi B se vor m3sura:
• distanţa d/ lD între punctele de sta~ej
• unghiurile orizontale către cons trucţie, p şi 1';
unghiurile verticale ai şi ai' făcute de direcţia de vizare din fiecare stape cu partea superioară
r espectiv partea in ferioară a construcţjei. Cu aceste date masurate vom calcula:
1. 0=200' -(fJ+y) [8.41]
relaţie ce rezultă din condiţia îndeplinită de unghiurile dintr-un triunghi;
2. din teorema sinusului se pot calcula acum distanrele d... c şi dne:
d A. = dAC = d HC [8.42]
sil70 sin,! sinp
3. calculul înăI~milor partiale ale construc~ei elin sta ţiil e .-\ şi B cu rel a~e:

97
Topografia in constructiile civile

", = dBc "ger,


[8.43)
", = dBC "ger,
relaţii ce se aplică atât în s tapa A cât şi în staţia B
4. calculul înălpmii totale a construqiei cu relaţia:

fie = h'A + h'A


[8.44)
fl c = hlB + h'8
Valoarea cea mai probabilă va fi media celor două determi nări. În situa~a în care distanyt
de la aparat l:t constructie este accesibilă, în sensul că se poate mă sura, problemll se reduce h
rezolvarea punctelor 3 ş i 4 de mai sus cu măsurarea elementelor corespunzătoare necesare.
8.9.2 Determinarea verticalităţii construcţiilor.

În general această problemă apare la constructiile înalte, în timpul construq:iei şi mai apoi
al e..xploatiirii lor. Este indicat ca măsurărorile efecrua te în timpul exploatării să se facă cel
puţin anual sau ori de câte ori au loc mişcări tectonice.

e2 !\
/
/
/
8 ,0=/
IA- --4 -IS2

I
1
!1 ________ . _ }~:

SI
Figura 8.27 - Principiul deferminMi verticafităţii.
Principiul de determinare este prezentat in figura 8.27 şi con s tă în amplasarea a două sta?i
aproximativ perpendiculare, 5, şi 5z, cu vizibilitate către puncte de coordo nate cunoscute CI ii
CI, staţii din care se vizează baza şi vârful consrrueriei, ca în figura 8.28.

~'.~
I . "l,
,~
-': '
.
o,
O,.
-" "
'"'"
.,.1
\
\
\
jiJ \ ,

Figura 8.28 - Vizarea cu feodolifuf din cele două staţii.


98
Topografic În constructiile civile
Distanţa la care se amplasează staţiile de teodolit este de 1. ..1,SH unde H este înălp.mea
construc~ei, cea mai simplă modalitate de stabilire a două direclÎÎ perpendiculare fIind
direcţiile determinate de prelungirile a doi pere~. Din cele două staţii se vor măsura unghiurile
orizontale fonnate de direcţiile de referinţă cu directia către baza, respectiv vârful construqiei.
Se vor măsura, deasemeni şi clistanţele de la staţii la baza construc~ci. Considerând că :
Dor = Yha:.a - rmr f
[8.45]
I:!o = Oha:.a - o~'ar f
reprezintă abaterile unghiulare de la verticalitate ale vârfului fata de bază, putem calcula
abaterile liruare corespunzătoare:

tJq, = d'A*'gtJ' = d, .. ~
p"
[8.46]

unde p' = 63662{)«.


Abaterea totală de la verticală se va calcula cu relapa :

[8.47]
:tYletoda descrisă mai sus este aplicabilă numai la constmcţi.ile prevăzute cu muchii. Cum
în practică se întâlnesc situaJii în care construcţiile pot avea şi formă circulară (coşuri de fum,
turnuri de răcire, utilaje petrochimice, etc.), partea de calcule şi semnificaţia notaţiilor rămâne
neschimbată, în schimb tehnica mă s urătorilor se modifică.

Figura 8.29 - Verticalitatea construcţii/orcircutare.


Pentru determinarea abaterilor unghiulare de la verticală se va proceda la vizarea
tangenfÎală stânga şi dreapta a conturului constrL1c~ei, atât J<l bază cât şi la vârf. Media citirilor
de la bază va fi omoloaga clirec~ei Ybazi din primul caz, după cum media citirilor de la vârf va
fi omoloaga direc~ei y.;." din staţia A (figura 8.29). Identic, se procedează şi cu citi.rile din
99
Topografio in constructiile civile
staţia B. Din acest moment calculele se desfăşoară conform rc1apjJor 8.45 şi următoarele.

Pentru o corectă dcte.nninare a abaterilor de la verticalitate ale construcţiilor înalte, atunci


când aceste măsurători se efectuează la anumite intervale de timp, este bine ca srapile de
observaţie să fie marcate cu bome, astfel ca ele să fie staţionate la fiecare serie de măsurători,
jar punctele de pe construcţie să fie şi ele matcrializate prin mărci de vizate.
Verticalitatea construcţiilor se poate determina şi prin procedeul plonjării unui fir cu
plumb de]a partea superioară a construcţiei. Metoda are o serie de in conveniente, cum :tI' fi:
• dependenta de condiţiile meteorologice -măsurătorile sunt mult îngreunate de "ântu1 în
rafale;
• necesitatea e..x..istcntci unor utilaje specializate cum ar fi ftrele pentru observaţij, dispozitive
de suspendare, greutăţi pentru lestarea firului, personal mai numeros.
Singurul ayantaj al acestei metode este că e) dă posibilitatea obtinerii abatecii de la o

verticală
chiar in momentul măsurării, rară alte prelucrări.
8.9.3 Determinarea lasării construcţiilor in timpul exploatării.
Orice construcţie, pe măsuxa edificării ei, sau, în continuare, pe parcursul exploatării,
exercită asupra terenului de fundare o~ anumită presiune, care poate :fi constantă sau \·ariabilă
(în cazul depozitelor de materiale). In cazul halelor industriale de mari dimensiuni, care
presupun realizarea pe tronsoane a fundaţiilor, este necesar ca pe parcursul exploar.Uii să se
poară vedea dacă toate tronsoanelc construc~ei se mai află lâ cota proiectată sau in tolerantele
permise. Cea mai comodă moda~tate de determinare a acestor deplasări pc verticală este
oferită de nivelmentul geometric. Intr-o reţea ca cea prezentată în figura 8.30, două baterii de
câte patru celule ale unui siloz de cereale sunt încadrate într-o retea de trei repere de
nivelment, RJ\1j.
Pe perepj exteriori ai celulelor silozului s-au amplasat, prin încastrare în beton (ideal este
ca opera~unea să se facă încă din faza de consuuc~e), mărci de tasare, notate cu numere de la
1 la 16. Rolul acestor mărci este acela de a permite aşezarea mirelor de nivelment pe toată
durata măsuxătorilor în aceleaşi puncte.

Figura 8.30 - Reţea de urmărire a tasărifor,


l\Iărcile de tasare sunt confecponate din metal inox.idabil~ fJind compuse dintr-o parte fLXă
ce se incastrează şi o parte mobilă prevă z ută la o extremitate cu o terminaţie sferică iar la
cealaltă extremitate cu un filet. O astfel de construcpe permite ca pe timpul măsurătorilor
partea sferică să fie în esterior, iar intre măsurători în interior, aşa cum se poate ,-edea în
figura 8.31. Reperele de ruvelment RN" RN, şi RN, sunt amplasate în teren stabil, în afara
zonei de influenţă a construcţiei. Ele au rolul de a asigura puncte de cote cunoscute, stabile în
timp. Reperele se vor incadra in drumuiri efectuate între ele pe traseele JLN 1 - RN2 -RN)-

100
Topografic in constructiile civile
R.N 1. Pe de altă parte mărcile de pe conturul fiecărei baterii de celule se vor incadra in
drumuiri închise pe traseele 1-2-4-6-8-7-5-3-1 respectiv 9-10-12-14-16-15-13-11-9, cu legărură
Între ele prin punctele 4 şi 11 . in sfârşit, Între unele mărci de tasare şi reperele de nÎyelment se
vor efectua bretele de l egătură, ca de exemplu RN l -3, R.N 2-12 şi RN 3-8.
:,:

Figura 8.31 - Marcă de lasare.


Cu' o astfel de retea de urmărire se vor putea realiza urmă toarele poligoane închise:
• ' poligonul 1 format pe traseul RN,-3-1-2-4-11-9-10-12-RN,-RN,;
• poligonul II format pe traseul RN,-12-14-16-15-13-1 1-4-6-8-RN,-RN,;
• poligonul III format pe traseul RN,-8-7-5-3-RN,-RN,;
• poligonul IV format pe traseul 3-1 -2-4-6-8-7-5-3;
• poligonul V format pe traseul 12-14-16-15-13-11-9-10-12;
• poligonul VI format pe traseul RN,-RN,-RN,-RN,;
În turna prelucrării măsurătorilor vor rezulta colele cele mai probabile ale punctelor
reţelei,deci atât pentru repere cât şi pentnl mărci. Fie aceste cote notate cu H P. Măsurătorile
descrise mai sus este bine să se facă cel mai târziu la sfarşitul executiei silozului, rezultatele
reprezentand cote de referinţă pentru măsurătorile viitoare.
După tenninarea executiei, silozul începe să fie umplut cu cereale, deci asupra fun daţiilor
sale se vor exercita forte suplimentare. După ce silozul a fost umplut în proporţie de 500/0, de
exemplu, se efectuează o n ouă serie de măsurători, după acelaşi m odel cu cele descrise mai
sus. Se vor obţine noi cote pentru mărcile de tasare, care sunt mai mici decât cele iniţiale. Fie
aceste cote notate cU H II ,
Se continua în cărc::trea silozul ui până la plin, se repetă măsurătorile, se prelucrează şi se
obţin cotele notate cu H j2. Operatiunile se repetă la anumite intervale de timp şi se obţin
cotele notate cu I-V.
Din setul de cote o bfinu te se vor putea determina o scrie de valori, cum ar fi:
- tasarea relativă între două cicluri de măsurători ( de obicei interesează tasarea între
ciclul acrual şi cel precedent):
Trelat= H 1' - HH
i [8.48]
1. tasarea absolută, care este diferenţa cotelor unei mărci în ciclul actu al faţă de ciclul iniţi:t1:
Tab,al", = H: - H? [8.49]
2. tasarea medie a constructiei:
T _ r,S, + T,S, + ... + 0,S" [8.50]
medie -
S, +S, + ... +S.
101
Topogrofio in construc tiile civile
unde: Ti - reprezintă tasarea torală a rnărcii i;
S, - reprezintă suprafaţa tălpii fundaţiei aferentă elementului de rezistenţă pe care a
fost amplasată marca i.
Tasme absolute şi tasările medii ale construc~ei se pot reprezenta grafic, pe di:1gr:une ale
t:\sărilor.Este de remarcat că evolu ~a în cimp a rasărilor nu este numai o linie frântă
descendent:'\; in cazul silozului din exemplul de mai sus, cladi acesta era încărcat cu produs in
ciclul precedent şi în ciclul actual este numai pa.qjal încărcat, arunci diagrama tasării m5.rcilor
'"a prezenta o tendinţă crescătoare.
Pentru proiectantul construcţiei, ca şi pentru beneficiar, important este ca tasările mărcilor
şă fie constante, pericolul apărând atunci când mărcile de pe o parte a c onstrucţiei prezintă
,"alori mai mari decât mărcile de pe resrul conturului.
8.10 Lucrări la trasarea axelor c{lilor de comunicaţii terestre.
llroiectarea şi construcţia unor căi de comunicaţie - drumuri sau căi ferate - presupune
plrcurgerea unor etape obligatorii pentru fiecare obiectiv:
1. faza de proiectare care presupune
• lucrări prelim.inare care constau din culegerea de informaţii asupra :mlterialelor existente
cum aI fi hăr~ şi planuri cât mai recente, la cii"crse scări (1 :100000 ... 1-2000),. informaţii
as-upra geologiei regiunii, perspective şi necesităti economice ce urmează să se cler.-olte. Pe
ma,terialul astfel cules se aleg variantele informative ale traseului. viitorului obiecti,". Aceste
yariante trebuie să ţină seama că traseul trebuie să aibă o pa mă longitudinală care nu trebuie
să depăşească o anumită valoarea impusă, iar racordarea aliniamentelor să se facă cu raze mai
mm decât o valoare minimă stabilită de proiectant;
• lucrări definitive care constau din trasarea axei drumului, măsurarea unghiurilor de
frângere ale aliniamentelor şi calculul elementelor principale ale curbelor de racordare, calculul
şi trasarea în deraliu a curbelo! de racordare, nivelmentul traseului pichetat şi calculul
elementelor de racordare în plan vertical;
2. faza de execu~e care presupune:
• trasarea pe teren a profilului longitudinal al drumului pe varianta definitivă;
• trasarea profilelor transvcrsale;
• orice alte trasări curente solicitate de activitatea de şantier.
8.10.1 Alegerea traseului.
Stabilirea traseului se va face, în faza preliminară, pe hărţi sau planu.."; cu curbe de ru'"cl.
cea mai folosită fIind metoda axei zero. Traseu l astfel ales nu va putea rămâne definiti,"
deoarece are prea rouIre schimbări de direcţie.
___o )
) J
I /.
1/
/. /I ))!
~~t/.
I / ._,1
.--_/ I II
- , B
. tI
/ 1
,.'
__-c---....
/
/o
, /

/ .\ Î
/
/
0'
, I . )
I
fi e,
' 7 \ 03
'(1 !
, /·./"7,/ .f ".: \ ~: V3 ./
/ // / /' ,,-----'· e-: · ./.;. , i
I /'// ~>/ -:_~l~' _;;..----:------
// / Ij ;'/ -;/>:--::.-
/ / ! / /( i ;'
Figura 8.32 - Alegerea axului zero şi inlocuirea lui cu aliniamenle succssive.
102
Topogrofia in constructiile civile
În exemplul din figura 8.32, între punctele A şi B, se cere să se proiecteze un traseu de
drum carc nu va avea panta mai mare de p%, iar viteza de proiectru'e cu c:tre vor circuh
vehicolele pe acest tronson va fi de VIu" //,, Pentru rezolvare vom apela la cunoştin ţele din
capitolul referitor la probleme rezolvabile pe hăr~ şi planuri. De acolo ştim să trasăm o linie
de pantă constantă între punctele A şi B, pantă ce are valoarea p% (de obicei mai mică de 7co o
şi în mod excep~onal, pentru por~uni scurte, de maxim 100/0). Din multitudinea de lra5ce
obpnute am ales varianta figurată cu linii punctate. Se con stată că această variantă prezint:t
multe inflexiuni, care fac circulaţia imposibilă. Din acest motiv vom stabili o succesiune de
aliruamente, reprezentând tendinţa generală a liniei de pantă conslantă. Vom stabili astfel
alinianlcntcle A-V/, V,-V;, V 2-Vh V)-B ce se vor racorda între ele prin arce de cerc cu
centrele în O" 02 şi O). Traseul care rezultă este deci o succesiune de aliniamente şi arce de
cerc.
P~D
o
o o
/
1)

,.....-0

'\
0,.>-0
1)

/
;
o
/ o
'" o
P12

/
\ O rI!

'\\
"PIO
Figura 8.33 - Ridicarea topografică a treseului prin dl1Jmuire cu profile.
Acesta va fi măs urat în teren (figura 8.33), de exemplu, printr-o drumuire planimetrică
executătă între punctele A şi B, care va trece prin V" V 2 şi V). Simultan cu drumuirea
planimetrică, se vor măsura şi o serie de profl..le transversale. Arcelc de cerc cc descriu lraseul
se caracteriz ează printr-o serie de elemente care vor trebui calculate şi trasate în teren.
8.10.2 Calculul şi trasarea elementelor principale ale curbelor de racordare.
Două aliniamen(e concuren te în punctul V (figura 8.33) trebuiesc racorda te cu un arc de
cerc. Datele ini ţiale cunoscute se referă la mărimea razei de racordare, R şi la măsura
unghi ului între aliniamente, f1
E lementele caracteristice cUl·bei sunt:
• raza de racordare, R, cunoscu tă din faza de proiectare;
• unghiul de frâ ngere, rp~ cu valoarea:
tp = 200' - P [8.51]
unde f3 este măMlIat în teren.
• lungimea tangentelor, T, c:llculatc cu rela~a :
T=R. tg'f [8.52]
2
• lungimea bisectoarei, b, obţinută cu rel.~a:

b = VO- VE = R(seC~-/) [8.53]

• lungimea curbei:

103
Topografic in constructiile civile

I = rrRrp [854]
, 200'

/
----
<,1'
T,1' ' / Te
/
,
/

o
Figura 8,34 - Elemenlele ~urbelor circulare de racordare,
• depăşirea tangentelor :
Dr=2T-I, [8,55]
• coordonatele pe tangente ale punctului bi.sector B :

abscisa Xa::=
' '1'
R ·SIn- [8.56]
2

ordonata . -OA = R\.( I-cos""i


Yn =Or, '1') [8.57]

Pentru trasare, se va amplasa un teocolit in vârful V cu care se va măsura unghiul f3.


Valoarea unghiului şi raza de racordare pe:::ut calculul elementelor principale. Pentru trasarea
lor, din punctul V, la lungimea calculati a tangentclor, T, se obţin punctele de intrare,
respectiv ieşire din curbă, Ti şi T,. Pentru trasarea bisecwarei, se trasează faţa de unul din
aliniamente, jumătatea unghiului f3. P e 2ceSt aliniament, la distanţa calculată, b, se obţine
punctul B. Situaţia prezentată este valabilă ci.'ld vârful Veste accesibil.
8.10.3 Metode de trasare in detaliu a curb elor circulare.
Atunci când racordarea aliniamentelor se face cu arce de cerc cu rază mare de curbură,
trasarea în teren numai a punctele de intrare şi ieşire, respectiva bisectoareÎ nu sunt su fici ente
pentru realizarea curbei In această situape, condip.ile de şan tier reclamă existenţa mai multor
punct;'"amplasate pe curbă. Acest lllcnl se poate face prin di\7erse metode de trasare in detaliu
cum sunt: coordonate rectangulare pe U!.:1gentă, coordonate polare, coordonate pe coardă,
tangente succesjve, corzi prelungite, t02.te fiind metode riguroase, sau prin merode
aproximative dar foarte rapide cum este me:oda sferrului Dintre metodele enumerate mai sus
vom prezenta numai acelea care sunt cel ma.: des folosite.
8.10.3.1 Metoda ab,ci,elor egale.
Această metodă face parte, alături de r.letoda arcelor egale, elin categoria metodelor de
trasare în detaliu cu ajutolul coordonateI o: rectangulare pe tangentă. Această denumire este

104
Topografic in constructiile civile
urmarea faptului că se foloseşte drept axă a absciselor chiar tangenta. Elementele ce se
calculează pentru a trasa în det.'lliu o curbă se referă la coordonatele rectangulare ale punctelor
1,2, ... , n şi rezultă din figura 8.35.

O L-___..R.
xî --_____
2' ................................. ....., , 2

Y2
_

Ti .
l'

r=: . Xl

._
-_.-;..-,-Y_I _._---'-_ _ _ __

--
2x
v
Figura 8.35 - Metoda abscise/oregale .
. Abscisele punctelor se aleg de 2, 5, 10 sau 20 metri, iar acestora le vor corespunde
ordonatele. Din figură calculăm coordonatele punctului 1 :
XI =X
[8.58]
y,; OT, -al' ; R-~R' -x'
Analog, calculăm coordonatele punctului 2:
Xl = 2.'(
[8.59]
y, ; ar, -02'; R- , IR' -(2x)'
iar relapiJe pentru calculul coordonatelor punctului "(' de pe curbă sunt de forma:

[8.60]
y,; ar, -Oi'; R -~R' -(ix)'
Trebuie observat că se vor calcula şi trasa atâtca puncte de detaliu până când se ajunge la
punctul bisector pornind de la T,; ramura curbei de la B la Tt ftind simetrică, se vor trasa
ac~leaşi puncte pornind de această d ată din Tt spre B.

Trasarea se execută prin pichetarea pe aliniamentul Ti - 1/ a absciselor egale; din punctele


astfel marcate se trasează unghiuri drepte pe care se aplică ordonatele.
8. 10.3.2 Metoda arcelor cg~c .
Din geometria plană se ştie că, la arce egale corespund unghiuri la centnl egale. Acest f<tpt
se poate folosi în cazul trasării în detaliu a curbelor de racordare. Astfel, la arce egale de 5, 10,
20m, corespund unghiuri la centru Â, e!l"le.
Considerând exemplul din figura 8.36, coordona tele punctelor " 2, ..., i se vor calcula
pornind de la o valoare aleasă a arcului I care subîntinde unghiul Â. ce se poate calcula cu
reia pa:

[8.61]

105
Topografia În consfru.:h-Ie civile

unde tfc =63662(}tr, reprezentând mărimea în secunde centcsimale de nrc a unw r-.\dhn.

O J\_

'~"'1,,, ,1
2' \ "-.2:/
\ 1 :
l' \1 'Y2
_~_..==--_J~_l ______
XI
-----~
v
X2
----------
Figura 8.36 - 0.etoda arcelor egale.
Cu valoarea ob~nută se calculează coordonatele punctului 1:
xI = R ·sin).
[8.62]
Y, = OT; - OI' = R{/- cos).)
Coordonatele punctului 2 se calcul ează asemănător, obţinând:

Xl = R. sin{n)
[8.63]
YJ = OT; - 02'= R(I -cos2).)
şi analog pentru punctul ''l'
x; = R· sin(O.)
[8.64]
Y, = OT; - Oi' = R(I- cosi*).)
Trasarea punctelor de d etaliu se face şi în acest caz si.milar cu metoda prezentau3.nterior,
iar punctele ftind simetric dispuse faţă de punctul bisector, se vor calcula puncte nur:-2i pentnl
una din ramuri, acestea fIind folosite şi la trasarea în detaliu a celeilalte ramuri a .:..=cului de
cerc.
8.10.3.3 Metoda coordonatelor polare.
În situaţia în care nu există accesibilitate în lu ngul tangentelor, datorită, fie vegttapei, fie
altor obstacole, se recomandă folosirea metodei coordonatelor p olare. În ace:::: caz este
necesar să existe acces în lungul carzu l~B respectiv TiB (figura 8.37).
Impunând o lungime a corzu J de 5,10 sau 20 metri, se caJculează unghiul la centru
corespunzător cu relă'~a :
s R .). J. s
-= ·sm- :::::> Sfn-=- [8.65)
2 2 2 2R
Din relapa [8.65) se obpne valoarea unghiului Al2. Pentru trasare se \'a instala uz: teodolit
în punctul Ti care va trasa faţă de direcţia către V unghiul M; pe această direqie, 12. :ungilnea
J se va meterializa punctul 1. În continuare, teodolitul va trasa faţă de acelaşi alinlL"':1ent TiV

unghiul 2(l./2). Din punctul " deja materializat, se va trasa lungimea s până b inte; ecpa cu
direcţia trasată cu teodolitul; se obpne astfel punclul 2.

106
Topografia in constructiile civile

.-'

2(')../2)

v
Figura 8.37, Me/oda coordona/elor polare .•
La fel ca la celelalte metode de trasare în detaliu, cealaltă ramură a curbei fund simetrică,
elementele calculate vor fi aceleaşi, iar trasarea se va face pornind elin punctul TtB.
Fiecare din metodele de trasare descrise mai sus au aplicabilitate funqie de condiţiile de
relief de la locul trasării şi de configuraţia curbei de trasat.

9 SISTEME DE POZIŢIONARE GLOBALĂ CU SATELIŢI.


9.1 Principii de bază.
Dezvolt:uea tehnicii militare, în special după cel de al II-lea război monclial, a condus
inevitabil la apariţia necesităpi unei orientări permanente în spaţiu . Astfel, avioanele, rachetele
sau vasele militare aflate în marş., pe mare sau în aer, puteau fi mai uşor urrnărite şi îndrumate
dacă s-ar fi dispus de un sistem care să permită determinarea poziţiei lor în orice moment.

,~-.......
/ I.":P.
,/A)

, ~.::,
' ,,·5G>·"l

.I
t(j\~
, :;/
)'<
./ .,'
/,~v,; i\ )/\ '.
---ţ-'
".-/ 7
\
-~\~,.,

'\
'(;.\
/'
.

' //
'---------_____ \ V\
\ '
\v"X
',,------5K.' ./
,.,------------
'...... ,/ 'V

Figura 9.1 - Principiul de lunc/ionare GPS

107
Topografia in constructiile civile
Datorită distanţelor mari faţa de bazele de comandă, se impunea conceperea unui sistem
global de pozi~onare, care să facă legătura între diversele locuri de pe glob cu alte locuri de pe
glob prin intermediul satcliţilor. Pentru a putea determina coordonatele vectorilor militari, se
impunea realizarea unei reţele de puncte de coordonate cunoscute. Dacă pentru a detennina
coordonatele unor puncte de detaliu aflate pe suprafa~a terestră, a fost creată reţeaua
geodczica, similar a fost concepută o "reţea de puncte" aflate în spaţiu, puncte ce aveau
coordonate cunoscute, denumit Sistem de PO'{jţiOIlO" Globală (G.l'.S).
Aşa cum am văzut în capitolul referitor la metode de îndesire a retelelor geoclezice, prin
statjonarea unui punct în vederea determinătii coordonatelor lui, avem nevoie de cel puţin
(matematic) trei puncte de coordonate cunoscute. în mod similar, dacă aceste trei puncte sunt
situate nu pe suprafata terestră ci pe bolta cerească, problema pare aparent rezolvabilă. Numai
că, datorita distanţei mari, punţ::tele de pe boltă ,"or trebui să fie "vizibile". Acest lucru este
posibil numai dacă aceste puncte vor emite un semnal care să permită atât identificarea
punctului cât ş i determinarea pozi~ei lui la un anumit moment. Pentru a putea ajunge la un
receptor terestru, un astfel de semnal are nevoie de un timp, timp in care însă satelitul se
deplasează şi ajunge într-o pozi~e cu alte coordonate. Problema timpului necesar pentru a
parcurge distanţa de la satelit la receptorul terestru se rezolvă prin "vizarea" unui al patrulea
satelit (figura 9.1). Încă din faza de început, s-a stabilit ca temă de rezolvat pentru acest sistem
de poziţionare, o precizie de 10 cm pentru rustanre de OTrunuJ a 2000 km.
9.2 Segmelltele compollellte ale sistemului.
Dacă principiile de bază au fost arătate mai sus, realizarea practică presupune existenţa
unei reţele compacte de sateliţi, a căror traiectorie de mişcare să fie posibil de definit în orice
moment. Acest lucru va fi posibil urmărind segmentele ce contribuie la exploatarea sistemului
de poziţionare globală.
RECEPTOARE r~,
STATII DE CONTROL
INREGISTRARI DECODSI FAZA
j' ,,~ )
SINCRONIZAREA TIMPULUI
CALCULUL POZITIEI PREDICTIA ORBITEI
EXTRAGEREA DE MESAJE STAREA SATELITULUI
,, ~ \
'---...-"
.I ';~
.......... "
INJECTAREA DE DATE
SATELITI '~-,~ ~(
2~ SATELITI '
12 ORE PERIOADA
20000 KM ORBITA \
Figura 9.2 - Segmente componente ale GPS.
După cum se vede din figura 9.2, sistemul conţine atât partea tehnică cât ŞI cca
comercială: sateliţii şi staţiile de urmărire şi control au costat suficient de mul~ bani pentru ca
după satisfacerea necesităţilor mili tare, sistemul să nu producă bani. În prezent el este folosit
pentru foarte multe aplicaţii ciVile, iar prin precizia şi randamentullucriirilor pe care il asigură,
sistemul este din ce în ce mai mult folosit în lu crările de topografic, produsele rezultate ftind
extrem de precise.
Aplicapile sistemului nu sunt numai in domeniul militar şi cel al măsurătorilor terestre. O
serie de finne constructoare de automobile au inceput să livreze pe pja~a maşini echipate cu
sisteme de pozi\Îonarc, atât de performante încât conducătorul indicând punctul de plecare şi
destinapa, poate căpăta un traseu optim de unnat care să fie cel mai scurt, sau cel mai rapid,
sau cel cu cele mai mari şan se de evitare a locurilor predispuse blocajelor rutiere. Acelaşi
sistem echipează vehicolclc ce participă la raliuri de andurantă, cu tra.see ce străbat zone aride,
108
Topografia in constructiile civile

r fără puncte de reper, iar prezenţa echipamentului GPS asigura o orientare extrem de rapidă.
Dacă echip::tmentele descrise mai sus, sunt toate sta~onare pe maşinil e pe care sunt
montate, tehnica a mers mai departe şi s-::tu produs receptoare GPS pentru personal, care POl
fi folosite pentru determinarea pozi~ei în orice punct cu erori de ordinul a 10- 15 metri dup:i o
recepponare de semnal satelitar ce durează 2 minute. Practic, putem aflrma că în prezent se
poate determina poziţia unui obiect oriunde pe glob.
9.2.1 Segmentul spaţial.

Pe de altă parte, aceşti sateliţi vor fi astfel distribuiţi încât să asigure o acoperire uniformă a
întregului glob terestru. O astfel de distrubuţie presupune existenra a 6 orbite pe care
gravitează câte patru sateliţi. Cei 24 de sateliţi, împreună cu traseele lor, constiruie segmentul
spaţial al GPS.

Caracteristicile tehnice ale sateliţilor din sistemul GPS se referă la:


'altitudine - 20200 km
eperioadă - 12 ore
efrecvenţe - 1575 MHz
- 1228 MHz
'date de navigaţie - 4D, X, Y, Z, t
, -înregistrare - continuă

epreozle - 15m (codul P)


'constelaţie de sateliţi - 24
egeometne - repetabilă

-ceasul satelitului - rubidium, cesium

Figura 9.3 - Constetaţia sateliţii GPS.


Orbitele sateliţilor sunt înclinate faţă de ecuator cu un unghi de 30°. Unghiul între doi
sateli~ de pe aceeaşi orbită este de 120°, iar unghiul între două orbite vecine este de 60°.
Satelipi GPS au 845 kg şi dispun de sisteme de stabilizare a orbitei. Pentru determinarea cu
precizie a timpului, sunt folosite oscilatoare din clasa de precizie 10-12 - 10-13 s, pe bază de

109
Topografic in constructiile civile
cesium sau rubiclium. În afara frecvenţei de bază de 10,23 :Mhz, sunt folosite alte două
frecvenţe purtătoare, cu valori de :
L, = 154 x 10,23 MHz = 1575,42 r-.n,Z
L2 = 120 x 10,23 MHz = 1227,60 Mhz
fiecare satelit emiţând ambele frecvenţe, folosite atât ca semnale de na\';ga~e cât ŞI pentru
mesaje de date.
9.2.2 Segmentul de control.
Rolul acestui segment este poate cel mai ÎJnportant din întregul sistem. El este cel ce
controlează sateliţii, verifică timpul satcliţilor, calculează efemeridele (orbitele) şi coreqiile de
timp ale satcliţilor, precum şi datele de navigaţie precum şi conţinutul fi ecuui mesaj emis de
sa,eliţi. Segmentul se compune dintr-o staţie prin cipală (Master Control Station / MCS)
siru:l.tă în Colorado Springs, trei stapi de monitorizare şi antene terestre în K\'\'aj:llein,
Asccnsion şi Diego Gareia, precum şi două s taţii de monitorizare în Colorado Springs şi
Hawaii (figura 9.4) .
Staţiile
de monitorizare recepponează semnalele de la sateli~ şi le trimit la stapa centrală
împreună cu dateI meteorologice. Aici, informaţiile primite sunt preluate şi prelucrate,
obrinându-se efemeridele şi coreqiile de ceas as.tfei ca să se poată alcătui mesajele sa telitare.
Aceste date prelucrate se redirec~onează către staţiile de antene care le retrimit sub fonnă de
mesaje la fiecare satelit în parte.

k,~t
Coli·:;pnn~
\.. .
• H.w&, ...~C:......" .. .
-':1 .
~~- -- '- :

)-/
,r
1.~ "
. . .---~.....
Figura 9.4 - Alcătuirea segmentului de control.
Staţia principalăare rolul de a calcula efemeridele sateliţilor, pentru ca apoi aceste date să
fie ,"injectate" în mesajele către sateli~. Un alt obiectiy este acela de a testa starea de
"sănătate" a ficărui satelit, iar în momentul în care, ,lin di,erse motive, ce\""a nu este normal cu
un satelit, prin mesajele ce acesta le va transmite, va avertiza utilizatorii d nu este disponibil
pentru a putea fi utilizat în măsurători.
9.3 Structura semllalllllli GPS.
Deoarece in măsurătorile cu sateliţi este neV01e de informaţii f02..:.1.e precise asupra
timpului şi frecvenţelor, de ordinul a:t lj.1J, se impune ca frecvenţele să fie deosebit de stabile,
cu valori de 1*10·1J s, pe durata mai multor ore, Din acest motiv, singurele dispoziti,e carc
pot asigura O astfel de precizie sunt ceasurile atOmice. Cum in sistemul inte:naţional de unită?
de măsură, secunda de timp este definită ca parte a perioadei de oscilaţie a atomului de
Cesiu 133, atât sta ţiile terestre cât ş i sateli~ sunt echipaţi cu ceasuri pe bază de cesiu (sau
ribidiu).

110
Topogrofio in constructiile civile
Semnalele folosite la comunicare între sateli~ şi stapile terestre, sau între sateli~ şi
utilizatori, sunt semnale modulate. Vom avea astfel de-:t face cu semnale purtătoare, coduri şi
date pentru toate infonnaţllle recepţiona te. În acest fel, frecvenţa de bază este de 10,23 Mhz
şi aparţine ceasului atomic. Frecvenţele semnalului purtămr sunt două şi anume LI cu valoarea
1575,42 Mhz, ceca ce corespunde unei lungimi de undă de 19,05 an şi L, cu valoarea 1227,60
1vlhz, cu o lungime de undă de 24,45 ern. Codurile folosite sunt denumite P, cu o frecvenţă de
10,23 Mhz, cu o lungime de undă corespunzătoare de 29,31 m 1i o ciclicitate de 267 zile,
respectiv codul CI A cu aceeaşi valoare a frecvenţei, lungime de undă de 293,1 m şi ciclicitate
de 1 milisecundă. Pentru date, frecvenţa de 50 bps şi durata 30 s.
timp

unda
purtatoare ~JVVV~/~'!~~~~
coduri
PRN
_', 'L__Jl_l'l_
semnal AA /\ AAMA /\ MA(\ 1\ AI
VWVV VI) W\IV\(\ WV
Figura 9.5 - Structura semnalului GPS.
Structura semnalului emis de satelifij GPS este prezentată în figura 9.5. La sol, semnalele
sunt recepponate prin intermediul antenelor, de receptoarele GPS. Dacă în măsurătorile
clasice, se impunea ca între punctele rerelei de sprijin să existe YÎzibilitate directă, acum se
impune ca vizibilitatea să fie către sateliţi. Pentru a putea fi recepponate, semnalele trebuie să
nu fie perrurbate de eventuale obstacole, cum sunt construcţiile inalte sau vegetaţia. Dar
perturbarea semnalului se poate datora şi reflectăm lui de către sol sau construcţiile aflate la
oarecare distanţă de antenă. Pentru a elirrlina posibilitatea recep~onă.rii unor semnale parazite,
antenele sunt prevăzute cu un "guler" care ecraneaz2 semnalele venite de sub linia orizontulul
~ i în plus operatorul are posibilitatea să seteze unghiul de pantă rrlinlln peste care se pot
observa sateliţii. De obicei, se recepponează satelipi afla~ la peste 15 0 unghi de pantă.
[ţ[)

, ,,/,
i
/
I /kl
! '/
~(?Î'

II
•. I
I

! .' ;'

r B
Figura 9.6 - Influenţa poziţiei satel1i1or asupra POOP.
În vederea determinării cu precizie a coordonatelor punctelor prin observaţii la sateliţi,
este necesar ca aceştia să fie dispuşi uniform pe bolta cerească; o conforma~e a sateliţilor
grupap, conduce la rezultate proaste ale determinărilor. Funcţie de rnărimile care se vor

'1'
Topografic in constructiile civile
detcnn.ina, o serie de coe.ficien~ arată acurateţea determ.inărilor :
• pentru pozipa orizontală - HDOP
• pentru pozipa verticală - VDOP
• pentru determinări tridinlCnsionale - PDOP
• pentru timp - mop
În configuraliile de sarclip din figura 10.6, pentru punctul A vom beneficia de dererminări
tridimensionale bune, sateliţii fiind dispuşi sub unghiuri mari unul fată de celălalt, în timp ce
determinările puncrului B ,"or fi mai pUrll precise.

9.4 Locul tehllologiei GPS ÎII cadrullllasll/'ătorilor terestre.


O evaluare corectă a pozi~ei măsurătorilor GPS în cadnll tehnicilor de măsu.rare a
terenului trebu.ie să se bazeze pc de o parte · pe o analiză atât a posibilită~lor legate de
domeniul lungimilor extreme ce se pot determina, pe de altă parte pe precizule obpnutc cu
tehnicile respecciYe şi nu in ultimul rând pe criteriul costurilor pentru aparatură şi personal.
Această comparaţie se poate urmări în figura 9.7.
Metodele clasice permit determînări ce nu depăşesc lungimi de 60 krn cu precizii de circa
O,25-0,30m. Aproximativ în acelaşi domeniu de lungime se Înscriu metodele incr~ale respectiv
metodele tranzit.
La cealaltă extremă a distanţelor se află interferometria cu baze foarte lungi sau
măsurători laser de rustanIe la sateliţi. Ambele sunt metode exttem de sofisticate şi
costisitoare, greu de utilizat în activitatea cotidiană. Între aceste categorii se situează
tehnologia GPS. cu posibilităţi de măsurare atât in domeniul măsurătorilor clasice cât şi În cel
al distanţelor foarte lungi (de ordinul miilor de kilometri).
A Precizia (etil) / ...._\
40 1 I
I \
i
!.
/'" ,,-.J
.,
/ j) INERTIAL
TRANSIT ! I
// //1 /
I / f !
1 i

./
CLASIC

---~---c;:,. Distanta (km)


10 100 1000 10000
Figura 9.7- Compararea tehnicilor de măsurare.
Dacă ne raportăm la preciziile determinărikfr, observăm di domeniul clasic şi cel al GPS
sunt comparabile numai în domeniul distanţelor mai mici de 15 km, deoarece peste această
valoare, tehnica GPS este mult mai precisă. Un alt amănunt care trebuie avut În vedere este
cel care se referă la manevrabilitate. Deoarece au fost făcuţi paşi importan~ în domeniul
miniaturizării receptoarelor, practic acestea au devenit extrem de comod de folosit, Lf1diferent
de poziţia pe glob sau condifille de relief.

112
Topografio in constructiile civile

10 BIBLIOGRAFIE
Atudorei M. Măsurători geodezice prin unde, Institutul de
Construcţii Bucureşti, 1981
Colecliv Caledra Topografie LC.B. Îndrumar de lucrări practice topografice, LC.B., 1971.
Colectiv coordonator Oprescu N. Manualul inginerului geodez, voI. 1, II, III, Editura
tehnică, Bucureşti, 1974.
Costăchel A., Cristescu N. ş.a. Topografie, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1970.
Cristescu N. Topografie inginerească 1, fasc. 1 şi 2, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1961.
Cristescu N., Topografie inginereasca, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1978.
Cristescu N., Sebastian Taub M., Curs topografie inginerească (pentru secţiile construcpi
hidrotehnice şi îmbunătăţiri funciare), LC.B., 1970.
Oeumlich F., Seyfert M. Instrumentenkunde der Vermessungstechnik, Verlag -
fur Bauwesen, 1980.
Fotescu N. Teoria erorilor de măsurare şi metoda celor mai mici
patrate, Institutul de Constructii, Bucureşti , 1978.
Fotescu N., Savulescu C. Îndrumător pentru lucrări practice la teoria erorilor,
Institutul de Construcţii, Bucureşti, 1988.
Gagea L., Nicolaescu Gh. Calcule topografice, Editura didactica şi pedagogică,
Bucureşti, 1972.
Grobmann W., Kahmen H. Vermessungskunde III, Walter de Gruyter, Berlin,
1988.
Henecke F., Vemer H. Ingenieur- Geodasie, VEB Varlag fUr Bauwesen,
Berlin, 1986.
Matasaru T. şi col. Drumuri.
Neamlu M., Ulea E., ş.a Instrumente topografice şi Geodezice, Editura
Tehnica, Bucureşti, 1982.
Neamţu M., Sebastian-Taub M. Topografie, voI. 1 şi 2, LC.B., 1977.
Neamtu M., Onose O., Neuner J. Măsurarea topografică a deplasărilor şi deformaţi ilor
construcţiilor, Institutul de Co.!)?trucţii, Bucureşti, 1988.
Neuner J. Sisteme de poziţionare globală, Editura Matrix Rom,
Bucureşti, 2000.
Nistor Gh. Geodezie aplicată la studiul construcţiilor, Editura
Gheorghe Asachi, laşi, 1993.
Onose O., ş .a. Măsurători terestre - fundamente, Editura Matrix Rom,
Bucureşti, 2001.

113
Topografic in construc tiile civile
Popescu D. Lucrări topografice la construcţia sediului administrativ
al Regiei Autonome .PETROM' Ploieşti, Buletinul
Universităţii Petrol-Gaze, voI.XLVII-L (1995-1998)
nr.5/1998
Popescu D. Topografia in construcţiile compozite beton-metal-
sticlă.Simpozionul aniversar 50 de ani de la infiinţarea
Facultăţii de Geodezie şi 180 de ani de la prima
promoţie de ingineri hotarnici, 1998

Russu A. Topografie cu elemente de geodezie şi


fotogrammetrie, Editura Agrosilvica, Bucureşti, 1968.
Russu A. Topografie, Editura Tehnica, Bucureşti, 1955.
Ursea V. Topografie generală, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti,1974.

Ursea V. Topografie aplicată in construc~i, Editura didactică şi


pedagogică, Bucureşti, 1974.

Ursea V., ş.a. I nd rumător pentru lucrări practice şi proiect ee


topografie ingi nerească, Institutul de Constructii,
Bucureşti,1986.

Witte B., Schmidt H. Vermessungskunde fUr Bauingenieure, Verlag Konrad


Witlwer, Stuttgart, 1991

114
Topogrofic in constructiile civile

NOŢIUNI GENERALE ....... .................. .............. ... ..... ....... ..... ......... ............... 3
1.1 Obiectul şi importanţa topografiei în domeniul tehnic ... .................... ... .. 3
1.2 Elementele topografice ale terenului . .................. .. .... ........ ...................... 4
1.2.1 Forma şi dimensiunile Pământului ................................................... 4
1.2.2 Proiecţia punctelor în geodezie ş i topografie ................................... 5
1.2.3 Proiecţii cartografi ce ................ .. ...................... .. .............................. 5
1.2.4 Elementele topografice ale terenului ..................... .......................... 7
1.2.5 Unităţi de măsura .................................... ....... ..... ............................. 9
1.3 Suprafeţe de referinţă şi sisteme de coordonate ....................................... 9
1.3.1 Suprafeţe de referinţă ....................................................................... 9
1.3.2 Sisteme de coordonate................................... ................................ 10
1.4 Noţiuni de teoria erorilor de măsurare ....................................... :........... 11
1.4.1 Eroarea medie pătratică individuală ........ ........ ............ ............. ...... 13
1.4.2 Eroarea medie a mediei aritmetice ................................................. 13
2 HĂRŢI ŞI PLANURI ....... ..... ............... .................... ........ ........ ..................... 14
2.1 Scara planurilor şi hărţiloL .... ...... .......................................................... 14
2.2 Semnele convenţionale ... ................................... ......................... .......... 15
2.3 Reprezentarea reliefului ................................................................... : ..... 16
·2.4 Fonne tip de relief.. ................................................................................ 17
2.4.1 Fomle tip de înălţimi ............. ..... ....................................... ............. 17
2.4.2 Forme tip de adâncimi. .................................................................. 18
2.4.3 Bazinul hidrografic ... ........................................ ............... ......... ... .. 18
2.5 Folosirea planurilor şi hărţiloL .............................................................. 19
2.5.1 Determinarea coordonatelor rectangulare ............ .......................... 19
2.5.2 Determinarea di stanţei Între două puncte pe h artă ...................... 20
2.5.3 Determinarea orientării unei direcţii ... ........................................... 20
2.5.4 Orientarea în teren a hărţilor sau planurilor............................. .. ... 21
2.5.5 Determinarea cotelor prin interpolarea curbelor de nivel. ......... . 21
2.5.6 Determinarea pantei liniei terenului între două puncte ... ...... ......... 21
2.5.7 Trasarea lini ei de pantă constantă între două puncte pe hartă ....... 22
2.5.8 Intocm irea profilului longitudinal.. ................ ...................... ... ....... 23
2.6 Determinarea suprafeţelor pe hărţi şi planuri ..................... .... ................ 24
2.6.1 Metodele numerice ........................................................................ 24
2.6.2 Metode grafice .................... .. ..................... .. .................................. 25
2.6.3 Metoda mecanică .. ............................................................ ..... ..... ... 27
3 JALONAREA ALINIAMENTELOR ........................................................... 29
3.1
3.2
3.2.1
Jalonarea aliniamentelor cu capetele inaccesibile.................................. 30
Jalonarea al iniamentelor peste un deal. ........................................ . 30
-
Jalonarea aliniamentelor accesibile .... ............ ................... .. .. .. ............... 29

4 MĂSURAREA LUNGIMILOR .................................................................... 31


4.1 Măsurarea directă a lungimiloL ............................... .. .................. .. ....... . 31
4.1.1 Instrumente pentru măsurarea directă a distanţeloL ...................... 31
4.1.2 Măsurarea directă a lungimilor ...................................................... 32
4.1.3 Corecţ ii ce se aplică distanţelor măsurate cu panglica sau ruleta .. 33
4.2 Măsurarea directă a lungimilor orizontaJe ..................... .... .................... 34

115
Topogrofioin constructiile civile
4.3 Măsurarea electronică a d i stanţe l or. .......... .......... ... ........ ........ ..... .......... 35
4.4 Măsurarea indirectă a distanţelor. ........... .................................... ..... ...... 36
4.4.1 Determinarea stadimetrică a distanţelor .... ............................. ...... .. 36
4.4.2 Determinarea telemetrică a distanţelor ..... ............. .............. .. ...... .. 37
4.4.3 Determinarea paralactică a distanţeloL ........................ ....... .. .. ....... 38
5 STUDIUL TEODOLITULUI. ............ .... ....... .................................... ............ 38
5.1 Schema general ă a teodolitului clasic .. ... .................... ....... ........ .. ....... ... 39
5.2 Axele teodolitului. ............... ............... .................................................... 40
5.3 Părţi componente ale teodolitului ......................... ................................. 40
5.3.1 Luneta topografică .......................... ................. .............................. 40
5.3.2 Nivelele teodolitului ...................................................................... 42
5.3.3 Metode de măsurare a unghiurilor. ............ .......... ..~ .... ..... ..... ......... 43
5.3.3.1 Măsurarea unghiurilor orizontale ................... ............ .... ............ 43
5.3.3.2 Măsurarea unghiurilor verticale ...... ................ .. ......................... 46
5.3.4 Precizia măsurării unghiurilor cu teodolitul. ........ ... .... ......... ........ . 47
6 PLANIMETRIE ............. .............. .... ... ................................ .. ......................... 48
6.1 Reţele de sprijin planimerice ..................... ... ...... ................ ,.................. 48
6.1.1 Reţeaua geodezică ............ ............ .. ... .;............ ................... ............ 48
. 6.1.2 Marcarea punctelor topografice... .................. ........ ...... ...... .. ..... ..... 49
6.1.3 Semnalizarea punctelor topografice .......................................... .... . 50
6.2 Determinarea coordonatelor reţelei de sprijin .......... ............................ .. 52
6.2.1 Principiul intersecţiei . ............................................................ ..... .. . 52
6.2.2 Principiul intersectiei înainte ...... ...................... .. ..................... ..... . 52
6.2.3 Principiul intersectiei înapoi . .... .. ........................ .. ...... ................ ... 54
6.3 Drumuirea planimetrică ......................... ... ........................... .. .. ...... ........ 55
6.3.1 Clasificarea drumuirilor. .............. .................... .............. ........... ... .. 55
6.3.2 Operaţii preliminare la drumuirile planimetrice . .. ........................ . 56
6.3.2.1 Operaţii de teren la drumuiri ................... .... ............... ...... ....... ... 57
6.3 .2.2 Calcule şi compensări la drumuiri ................ ............. ..... ..... ...... 58
6.4 Ridicarea detaliilor planimetrice ........................................... ............... .. 60
6.4.1 Metoda radierii ................. .. .. .. .... .... .............. ................................ .. 60
6.4.2 Metoda coordonatelor rectangulare (echerice) ............... ............... 61
6. 4. 3 Metoda aliniamentului .................. .................. ......... ............ ......... . 62
7 ALTIMETRIE ................ .... ........ .... ...... ........ .................... ................ ...... ........ 62
7.1 Generalităţi ............................................................................................. 62
7.2 Instrumente de nivelment.. ..... .. .... .. .................... .. ........ .................. ........ 63
7.2.1 Nivelul rigid .................................................. ........ ~ ................. ..... 63
7.2.2 Nivelul rigid cu şurub de basculare ............................................... 63
7.2.3 Nivele cu orizontalizare automată a axei de vizare ....................... 6-l
7.3 Nivelmentul geometric................... .. .................................... ........ .......... 65
7.3.1 Nivelmentul geometric de mijloc .................. ............... ........... ....... 65
7.3.2 Nivelmentul geometric de capăt. .................. .. ............................ .. . 66
7.4 Nivelmentul trigonometric ....... .... ........ ....... ........... ............. ................ ... 66
7. 4.1 Nivelmentul trigonometric cu vize ascendente ........... .............. ..... 66
7.4.2 Nivelmentul trigonometric cu vize descendente ............. ...... .. ....... 67
11 6
Topog rafic in c onstruc tiile civile

7.5 Nivelmentul hidrostatic .. .. .... ... .. ......... ..... ........ ........ .... .. .. ........... ... ......... 68
7.6 Drumuirea de n.ivelment geometric .................. .. ... ..... ... ....... ........ ......... 68
7.6.1 Drumuirea de nivelment Închisă pe punctul de plecare . ....... ... ..... . 70
7.6.2 Drumuirea cu PW1Ct noda!. .... ... ............ .......................................... 70
7.7 Ridicarea detaliilor altimetrice ............... ........ ...... ... .............................. . 71
7. 7.1 Radieri de nivelment. ....... .................. .. ........ .................................. 71
7. 7.2 Metoda profilelor. .................................. ........................ ....... ..... .... 72
7.8 Nivelmentul suprafeţelor. ................. ............... ......... .......... ... ....... .. .. ..... 72
7. 8.1 Nivelmentul suprafeţelor prin pătrate mici .................................... 72
7.8.2 Nivelmentul suprafeţelor prin pătrate mari .................................... 73
7.9 Nivelmentul în condiţii speciale ........................... .. ............................... 74
7.9.1 Nivelmentul peste cursuri de apă . ......... ... ............................... : ..... . 74
7.9.2 Nivelmentul În terenuri mlăştinoase ........... ............... .. .................. 75
7.9.3 Nivelmentulterenurilor cu pantă mare . ................ ..... .. .. ....... ......... 76
7.9.4 Precizia n.ivelmentului geometric . .......... ........................... ............ 76
7.9.5 Obţinerea curbelor de nivel pe plan ... , .. ........... ........ .. .................... 77
8 TOPOGRAFIE APLICATĂ ..... ..... ...................... ................................... , ...... 77
8:1 Lucrări topografice la proiectarea construcţiilor. ... .. ..... .. ........ ................ 78
8.2 Trasarea pe teren a elementelor topografice ..................... .. ...... .......:...... 78
8.2.1 Trasarea unghiurilor. ...... .... .... ... ....... ...... ............ ............. ....... .. ... .. . 78
8.2.1.1 Trasarea unghiurilor cu precizie redusă ..................................... 79
8.2.1. 2 Trasarea unghiurilor cu precizie medie ... ... .................... .. .. ...... .. 79
8.2.1.3 Trasarea unghiurilor cu precizie ridicată . ......... ........ ................. 80
8.2.2 Trasarea pe teren a distanţelor ..... .. ....... .............. .. ........ ................. 81
8.2.2. I Trasarea pe cale directă .. ... .. ..... ... ......... ..... ....... ................ .......... 81
8.2.2.2 Trasarea pe cale indirectă ... ....... ........ ....... .. .. .... .. ....... ................. 82
8.2. 3 Trasarea cotelor proiectate .. ........... .... ... ...... ...... .. .. .... .... .. ... .. .......... 82
8.2.3. l Trasarea cotelor prin nivelment geometric . ....... .. ...... ... ............. 83
8.2.3.1.1 Trasarea prin nivelment geometric de mijloc . .. .... ... .... .. .... ... .... ......... 83
8.2.3. 1.2 Trasarea prin nivelment geometric de capăt. ..... ..... .. ........... .. .... .. ..... , 83
8.2.3.2 Trasarea cotelor prin n.ivelment trigonometric . ... ..... ..... ....... ... .. 84
8.2.3.3 Trasarea cotelor prin nivelment hidrostatic ...... .. ..... .. .... ............ 85
8.2.3.4 Trasarea cotelor la etaj şi în groapa de fundaţie ...... .. ................ 85
8.2.4 Trasarea liniilor de pantă dată ... ..... ... ........ .... .. .. ... ......... ........ ...... ... 86
8.2.4.1 Trasarea liniilor de pantă dată prin n.ivelment geometric ........ .. 86
8.2.4.2 Trasarea liniilor de pantă dată prin nivelment trigonometric ..... 87

- 8.3
8.4
Reţeaua de construcţii . ...... ... ... ...................................................... .... ... .. 88
Metode de trasare a punctelor construcţiilor. ... ............................... .... .. . 89
8.4.1 Metoda coordonatelor rectangulare . .. ........................ ..... ....... ........ 89
8.4.2 Metoda coordonatelor polare .. ......... .. ......................................... ... 90
8.4.3 Metoda intersecţiei înainte .... ..... .... ............. ........ ........ ..... .. ......... ... 9 l
8.4.4 Metoda intersecţiei reperate .................................................... ....... 92
8.5 Trasarea fundaţiilor şi a stâlpilor. .. .. ... ... ... ............ ........... .......... ...... ...... 92
8.6 Trasarea împrejmuirilor. ....... ..... ... .. ..... .. ...... ..... .......... ... ... ....... .............. 93
8.7 Axele construcţ iilor. ...... ... ... ................................... .......................... ...... 94
11 7
Topogro fio in conslrucjiile civile

8.8 Calculul volwnului de terasamente şi trasarea platformelor.................. 94


8.9 Lucrări topografice în timpul exploatării construcţiilor.. ....................... 97
8.9.l Determinarea înălţimii construcţiilor înalte .................................... 97
8. 9. 2 Determinarea verticalităţii construcţiilor. ..... ......................... .. ...... 98
8.9.3 Determinarea tasării construcţiilor în timpul exploatării ............. 100
8.10 Lucrări la trasarea axelor căilor de comunicaţii terestre .......... ............ 102
8.l0.l Alegerea traseului. ... ....... ............. .... ......................... ......... .......... 102
8.10.2 Calculul şi trasarea elementelor principale ale curbelor de
racordare ........................ ......... ................... ..... ....................... .................. .... 103
8.10.3 Metode de trasare în detaliu a curbelor circulare .................. ,...... 104
8.10.3.1 Metoda absciselor egale .......................... .....;...............: ....... 104
8.10.3.2 Metoda arcelor egale ................................ ............................ 105
8.10.3.3 Metoda coordonatelor polare ....... ...... ................................. . 106
9 SISTEME DE POZIŢIONARE GLOBALĂ CU SATELIn ..................... . 107
9.1 Principii de bază ................ ............... ................. .... ............................... 107
9.2 Segmentele componente ale sistemului. ........................................ ...... 108
9.2.1 Segmentul spaţial. ... ... .. ........... ....... ,.. ........... ........ ' ....................... 109
9.2.2 Segmentui de control. ..................................................... .. ..... ...... 110
9.3 Structura semnalului GPS .. ....................... ................... :....................... 110
9.4 Locul telmologiei GPS în cadrul masurătorilor terestre ...................... 112
10 BIBLIOGRAFIE ...... .. ................ .... .......................................................... 113

118