INCEPUTURILE LUMII.

ORIGINILE POPORULUI LUI ISRAEL.

FORMAREA IUDAISMULUI.
NOTIUNEA DE „POPOR ALES”

1. FACERE A LUMII
Despre creaţia lumii ne vorbeşte Beresheet 1, prima carte a Torei.
Beresheet este cuvântul cu care începe textul şi la fel ca în cazul celorlalte
cărţi ale Torei, acest cuvânt introductiv a devenit numele general acceptat
al întregii cărţi.
Sinonimul său latin este Gene ză, ambele având aceeaşi trad ucere:
origini. Atât termenul ebraic, cât şi cel latin reflectă conţinutul cărţii : istoria
universală a umanităţii, povestirile patriarhilor şi matriarhelor, precum şi a
familiilor lor.
"Să fie lumină !" ,
A proclamat Dumnezeu şi a fost suficient pentru a se face lumină.
Există două descrieri ale actului creaţiei. Prima dintre ele conţine
înşiruirea actelor prin care Dumnezeu îşi desăvârşeşte creaţia în 7 zile:
In prima zi a creat ziua şi noaptea.
In cea de-a doua : cerul, pământul şi mările.
In cea de-a treia zi Dumnezeu a creat plantele, copacii şi vegetaţia.
In a patra zi au fost creaţi luminătorii : soarele, luna şi stelele.
Ziua a cincea a fost consacrată peştilor, creaturilor marine şi
păsărilor.
In cea de -a şasea zi au fost create mamiferele, animale le terestre,
culminând cu crearea de către Dumnezeu, după chipul şi asemănarea sa ,
a omului : Adam şi Eva.
A şaptea zi a fost aleasă de Dumnezeu ca zi de odihnă.

1Care mai este cunoscută şi sub alte nume, cum ar fi : Sefer Rişon (Cartea Dintîi), Sefer Beri’at
HaOlam (Cartea creaţiei lumii) sau Sefer HaYaşar (Cartea celor drepţi)
 Este adevărat că descrierea creaţiei este destul de vagă, lăsând loc
la foarte multe interpret ări. Există specialişti care susţin că zilele creaţiei
reprezintă în realitate milioane de ani din istoria pământului. Aceştia susţin
că Dumnezeu nu a creat pământul în 6 zile literare ci în 6 perioade de timp,
ce reprezintă milioane de ani.
Intîi de toate trebuie menţionat faptul că nici un specialist nu poate
dovedi vârsta pământului.
Apoi, cuvântul evreiesc yom poate să însemne o zi obişnuită (24 de
ore) sau o perioadă nedefinită de timp. Trebuie precizat că în Gene za
cuvântul acesta nu înseamnă niciodată perioadă, deoarece cuvântul
evreiesc ce desemna o lungă perioadă definită de timp este olam.
Cele de mai sus sunt întărite şi de relatările Exodului 20:11 :
Căc i î n ş as e zi l e a făc ut D om n u l c erur i l e, p ă mâ n tu l ş i m ar ea , ş i t ot
c e es te în e l e, iar î n zi u a a ş a pt e a S - a o d ih n it : d e ac e ea a
b in ec uv â nt a t Do m nu l z i ua d e o d ih n ă ş i a s f i n ţi t - o.

Dumnezeu a creat totul în şase zile plus una pentru odihnă, tocmai
pentru a ne oferi modelul săptămânii de şapte zile, pe care -l folosim astăzi.
Dumnezeu nu a sp us că a lucrat şase milioane de ani şi apoi s -a odihnit
pentru un milion de ani, sugerându -ne că şi noi trebuie să facem la fel.
Putem să ne întrebăm şi acest lucru : contează dacă luăm aceste zile
în sens literar sau nu ? Răspunsul este foarte categoric : da ! Este vorba
aici despre principiul după care cineva interpretează toată Biblia. De
exemplu, dacă nu le acceptăm ca zile obişnuite, atunci trebuie să ne
întrebăm ce sunt ele ? Răspunsul logic ar fi : nu ştim ! Dacă interpretăm
zilele creaţiei în aceas tă manieră, atunci pentru a fi consecvenţi trebuie să
interpretăm şi alte pasaje ale Genezei în acelaşi fel. De exemplu, ce
înseamnă atunci când Dumnezeu spune că a luat din ţărâna pământului şi
l-a făcut pe Adam ? Dacă nu înseamnă ceea ce şi spune, atunci nu ştim
despre ce este vorba ! Geneza nu poate fi luată decât literar. Pe deasupra
trebuie amintit că nu poţi interpreta literar, căci expresia reprezintă o
contradicţie în termeni. Geneza ori o iei literar, ori o interpretezi !
 Mai sunt şi alte aspecte pe care le putem considera pentru a
demonstra că aceste zile au fost zile obişnuite. De exemplu, Adam a fost
creat în a şasea zi. El a trăit a şasea zi, a şaptea şi a murit când era în
vârstă de 930 de ani. Dacă fiecare din zilele lui ar fi fost un milion de ani,
am avea mari probleme.
In acelaşi sens, cuvântul zi, aşa cum este el folosit în Biblie, nu poate
fi simbolic. Un cuvând nu poate fi simbolic chiar de prima dată când este
folosit, ci doar atunci când întîi i s -a dat un sens literar bine definit. A cest
sens literar îl are în Geneza 1:5, 8, 13, 19, 23, 31 , unde este folosit pentru
prima dată în naraţiune, dar şi locul unde l -a definit aşa cum El a inventat -
o. Intr-adevăr, acesta este motivul pentru care autorul Genezei a depus
eforturi în a defini cu grijă cuvântul zi, chiar de la început când îl foloseşte.
In Geneza 1:5, citim că "Dumne zeu a numit lumina zi, iar întunericul
l-a numit noapte ..." . Deci, vedem că termenii au fost bine definiţi. Prima
dată când este folosit cuvântul zi, acesta este definit ca fiind lumina, pentru
a-l deosebi de întunericul numit noapte. Geneza 1:5 se încheie atunci cu
concluzia :
As t f el a f os t o s ear ă , ş i a p oi a f os t o d im i n ea ţ ă : ac eas t a a f os t
zi u a î nt î i.

Această frază este aceeaşi folosită pentru toate celelalte 5 zile ale
creaţiei, demonstrând că există un ciclu bine stabilit de zile şi nopţi sau de
perioade de lumină şi întuneric care defineau o zi.
Dar cum putea fi zi şi noapte dacă soarele nu exista încă ? La urma
urmei, este limpede din Gene za 1 că soarele a fost creat doar în ziua a
patra. Gene za 1:3 ne spune că Dumnezeu a creat lumina în prima zi, iar
expresia o seară şi o dimineaţă arată existenţa unor perioade alternative
de lumină şi întuneric. De aceea, lumina exista venind dintr -o singură
direcţie asupra pământului ce se afla în rotire, rezultând ciclul zi -noapte.
Cu toate acestea, ni se spune de unde vine exact această lumină. Cuvântul
lumină din Gene za 1:3 înseamnă substanţa luminii ce a fost creată. De
aceea, în Geneza 1:14-19 ni se descrie crearea soar elui care urma să fie
de acum încolo sursa de lumină.
Du m ne ze u a zi s : " S ă fi e niş t e l u m in ăt or i î n în t in d ere a c eru l u i c a
s ă d es par tă zi u a d e n oa p te ; e i s ă f ie n iş t e s em n e c ar e s ă ar at e
v re mur i l e, zi l e l e ş i a n i i ; ş i s ă s l u j eas c ă de l u m in ăt or i î n î n ti n d ere a
c er u l u i, c a s ă lu m i ne ze p ă m ân tu l " . S i a ş a a fo s t. D u mn e ze u a f ăc u t
c e i do i mar i lu m i nă to r i , ş i a nu m e : l u m in ăt or u l c e l m ai ma re c a s ă
s tă p ân e as c ă zi u a ş i l um i n ăt or ul c e l m a i m i c c a s ă s t ăp â ne as c ă
no a pt e a; a f ăc ut ş i s te l e le . D u mn e ze u i - a aş e za t î n î nt i n der e a
c er u l u i, c a s ă l um i n e z e p ăm â nt u l. 2

Deci, soarele a fost creat pentru a stăpâni ziua care deja exista. Ea
a rămas aceeaşi, doar că a primit o nouă sursă de lumină. Primele 3 zile
ale creaţiei (înainte de facerea soarelui), au fost la fel ca şi celelalt e 3 în
care a existat soarele.
Există şi o a doua descriere a creaţiei.
Mulţi spun că cele 2 capitole ale Genezei cuprinzând cele 2 descrieri
ale creaţiei sunt de fapt două relatări contradictorii. In realitate însă, este
foarte uşor de observat că ele su nt de fapt complementare. Gene za 1:1 -
2:4a reprezintă o relatare în ordine cronologică a zilelor creaţiei (vezi
expresiile de felul prima zi, a doua zi ... etc.). Gene za 2:4b începe cu cea
de-a doua relatare, care reprezintă o mai detaliată descriere a acestor
aspecte ale capitolului I al Genezei. Această a doua relatare nu se
presupune a fi o cronică a fiecărei zile în parte din creaţie. De fapt, ea pare
să aibă intenţia de a dezvălui cât mai mult din detaliile ce -l privesc pe om
şi grădina în care locuia, zugrăvind scena căderii omului în păcat.
Citim în Gene za 2:7 cum Dumnezeu l -a creat întîi pe bărbat :

Do m nu l Du m ne ze u a f ăc u t pe o m d i n ţ ăr ân a pă m ân t u lu i , i - a s uf l at
în n ăr i s u fl ar e d e v i aţ ă , ş i o mu l s - a făc ut as t f e l un s uf l et v i u " .
Luat literar, acest verset arată că Dumnezeu l -a făcut pe Adam, primul
om, din ţărână. Eva însă a fost concepută în mod diferit.

At u nc i Do m n ul D u m ne ze u a tr im is u n s o m n a dâ nc p es t e o m ş i o mu l
a a do r m i t; D o mn u l D u mn e ze u a l u at un a di n c oas t el e lu i ş i a î nc h is
c ar n e a l a loc u l e i . D i n c o as t a pe c are o l uas e di n om , D o mn u l
Du m ne ze u a f ăc u t o f e me i e ş i a a dus - o la om . S i o m ul a zi s : "I a tă ,

2 Geneza 1:14-17
 în s fâr ş it, ac eea c ar e es te os din oas ele mele ş i c arne di n c arn e a
me a ! Ea s e v a nu m i f em e i e, p e ntr u c ă a f os t l ua tă di n o m. " 3

Cea de-a doua relatare este foarte necesară pentru a înţelege ce s -a

întâmplat în capitolul 3 din Geneză.
Adam şi Eva primesc porunca de a nu mânca din copacul cunoaşterii.
Un şarpe din grădină o convinge însă pe Eva să mănânce din copacul
cunoaşterii binelui şi a răului. Eva îi dă şi lui Adam să mănânce din fruct.
Ca pedeapsă, Dumnezeu îi alungă din Grădina Edenului, proclamând că de
acum încolo îşi vor procura mâncarea prin muncă şi că femeile îşi vor naşte
copii în dureri. 4
După alungarea lor, Adam şi Eva au avut doi fii: Cain şi Abel. Cain se
face fermier, iar Abel cioban. Cei doi fraţi Îi oferă ofrande lui Dumnezeu.
Ofranda lui Abel este acceptată, iar cea a lui Cain este respinsă . Plin de
mânie şi de gelozie, Cain îl omoară pe Abel. Dumnezeu îl pedepseşte pe
Cain, condamnându -l să fie de-a pururi rătăcitor.
De ce este respinsă oferta lui Cain în timp ce a lui Abel este acceptată
? Una dintre interpretări este că Abel a dat din ce le mai bune animale din
turma sa, pe când Cain nu a dat decât grâne de calitate medie din recoltă.
O alta este că Abel avea intenţii bune când i -a oferit jertfa lui Dumnezeu,
pe când Cain nu. Sacrificiile, deşi acestea ocupă un loc central în Tora, nu
sunt în sine suficiente pentru a fi oferite lui Dumnezeu. Atunci când i se dă
lui Dumnezeu, acest lucru trebuie făcut cu intenţia de a deveni mai apropiat
de Dumnezeu, de a se căi pentru faptele rele săvârşite.
Către sfârşitul acestei părţi, Dumnezeu îşi expri mă groaza faţă de
răul pe care umanitatea l -a făcut pe pământ şi promite să anihileze tot ceea
ce a creat.

3 Geneza 2:21-23
4 C r e ş t i n i s m u l p u n e a c c e n t u l p e p ă c a t u l l u i A d a m ş i a l E ve i , p e c a r e î l n u m e ş t e „ p ă c a t u l
originar” şi declară că omul este păcătos din naştere şi că nu poate fi mântuit decât prin a
d e ve n i c r e ş t i n ş i a c r e d e î n I s u s . Al ţ i f i l o s o f i l a i c i , c u m a r f i R o u s s e a u , d e c l a r ă c ă o m u l e s t e
bun din naştere, dar este corupt de societate. Iudaismul este de părere că oamenii se nasc
n e u t r i d i n a c e s t p u n c t d e ve d e r e . E xi s t ă o t e n d i n ţ ă c ă t r e r ă u , d a r ş i u n a c ă t r e b i n e . Ma i m u l t
d e c â t a t â t , d u p ă c u m s - a a r ă t a t m a i s u s , a c e ş t i a b e n e f i c i a ză d e l i b e r u l a r b i t r u ş i p o t a l e g e s ă
se îndrepte în oricare dintre aceste direcţii.
 Decizia lui Dumnezeu de a -şi distruge creaţia trebuie luată în serios.
La finalul pericopei Genezei este scris :
„Ş i D om n ul a v ă zu t c ă r ă ut a te a o m ul u i er a ma re p e p ă mâ nt ş i c ă
to at e im p uls ur i l e ac es tu i a p e c ar e l e a u ze a era u r el e . Ş i D o mn u l
reg r e tă c ă a făc u t o mu l p e p ăm â nt ş i î i am ăr î s u f le tu l . "

Astfel, El îi porunceşte lui Noe să construiască o arcă şi să aducă pe

ea şapte perechi (mascul şi femelă) din animalele curate şi o pereche din
toate animalele necurate care se găsesc pe pământ. Noe îi ia cu el şi pe
soţia lui şi pe cei trei fii Şem, Ham şi Iapet, împreună cu soţiile lor. Un
potop imens care a durat 40 de zile şi 40 de nopţi a acoperit pământul şi a
distrus toate animalele în viaţă în afară de Noe, familia lui şi perechile de
animale din arcă.
În momentul în care potopul se retrage, Noe ş i familia lui se
restabilesc pe pământ şi încep să se procreeze. Promisiunea lui Dumnezeu
că nu va mai distruge niciodată lumea devine simbolul legământului lui
Dumnezeu cu oamenii şi este simbolizat de curcubeu.
Am afirmat că Noe este descris ca „un om d rept; nevinovat printre cei
din generaţia lui; paşii lui Noe erau călău ziţi de Dumne ze u” . 5
Midraşul spune că Noe era un om drept în comparaţie cu cei din
generaţia lui, dar dacă ar fi trăit în generaţia lui Avraham, nu ar fi fost
considerat atât de corect . Alţii pretind că faptul că Noe era un om bun, în
condiţiile în care era înconjurat de atât de mult rău, înseamnă că Noe a fost
cu siguranţă un om drept. Totuşi, Dumnezeu îi destăinuie lui Noe intenţia
de a distruge întreaga creaţie într -un potop, iar Noe nu le spune nimic
vecinilor săi. El munceşte la arcă timp de 120 de ani, Dumnezeu fiind în tot
acest timp răbdător, în speranţa că lumea se va căi. Totuşi, spre deosebire
de Avraham, care va încerca în zadar generaţii mai târziu să -i salveze pe
cei pe care îi condamnase Dumnezeu, Noe nu încearcă să -şi salveze vecinii

5 Geneza 6:9
şi nici nu încearcă, aşa cum a facut Abraham să -i facă să devină oameni
mai buni.
Din legământul lui Dumnezeu cu Noe face parte şi obligaţia lui şi a
copiilor lui să respecte şapte porunci. A cestea sunt:
1. Să nu negi existenţa lui Dumnezeu
2. Să nu-l blasfemiezi pe Dumnezeu
3. Să nu ucizi
4. Să nu ai relaţii incestuoase, adultere, bestiale sau homosexuale
5. Să nu furi
6. Să nu mănânci un membru smuls dintr -un animal care este încă în
viaţă
7. Să se stabilească tribunale care să asigure respectarea celorlalte
şase legi

Există şi extensii ale fiecăreia dintre aceste legi, de exemplu, să nu

ucizi ar include şi interzicerea violenţei faţă de ceilalţi, precum şi
promovarea bunătăţii faţă de aceştia.
Are loc apoi un incident în care Noe se îmbată şi îşi scoate hainele.
Fiul său Ham îi vede goliciunea, dar Shem şi Iapet îşi acoperă tatăl fără să
se uite la el. Din cauza păcatului lui Ham, Noe blesteamă Canaanul, care
este reprezentat de descendenţii lui Ham. Apoi tex tul înşiruie generaţiile lui
Ham şi Iapet.
Înainte de descrierea liniei lui Shem, se spune povestea turnului
Babel. Pe vremea când locuitorii pământului vorbeau aceeaşi limbă, s -a
hotărât să se construiască un oraş şi un turn care să ajungă la cer pentru
a-şi câştiga un renume. Când a văzut Dumnezeu ce pot face oamenii cu o
singură limbă, le-a încurcat vorbirea şi le -a răspândit limbile pe tot
cuprinsul pământului.
Tora nu specifică păcatul celor care au construit Turnul Babel. Spune
doar că scopul lor era să-şi “facă un nume”. Să fi fost păcatul lor mândria?
Comentatorii au sugerat că acel turn masiv a fost construit pentru a -l sfida
pe Dumnezeu şi pentru a se război cu El.
Tot Tora spune că Dumnezeu coboară pentru a vedea turnul pe care
îl construiseră oamenii. Întrebarea evidentă este de ce a fost nevoit
Dumnezeu să coboare? Rashi, faimosul comentator al Bibliei şi al
Talmudului răspunde că Dumnezeu dădea exemplu tuturor judecătorilor să
nu dea o sentinţă înainte de a se coborî pentru a observa detaliil e cazului
şi pentru a lua o decizie corectă.
Se pune întrebarea de ce constructorii Turnului Babel, care s -au
răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, au fost doar amestecaţi în diferite naţiuni,
în timp ce generaţia potopului a fost distrusă. Comentatorii au răs puns că
în ciuda faptului că oamenii care au construit turnul nu au respectat
poruncile legate de relaţia dintre om şi Dumnezeu, aceştia au fost uniţi între
ei şi astfel au respectat poruncile ref eritoare la relaţiile interpersonale, în
timp ce generaţia p otopului cu siguranţă nu a făcut acest lucru.