Sunteți pe pagina 1din 27

DISPOZITIVE PERIFERICE DE INTRARE.

SCANNER-UL

PROIECT PENTRU CERTIFICAREA COMPETENŢELOR


PROFESIONALE DE NIVEL IV

CUPRINS
Argument
CAPITOLUL I.
Dispozitive periferice de intrare. Scanner
I.1. Generalități. Definiție
I.2. Principiul. Părți componente
I.3. Tipuri de scannere
I.3.1. Scanner - ul cu pat (flatbed scanner)
I.3.2. Scanner - ele manuale (hand scanner)
I.3.3. Scanner - ele video
I.3.4. Scanere fixe și mobile
I.4. Funcționarea

I.5. Performanțe

I.6. Moduri de lucru

I.7. Formate de fișiere

I.8. Drivere TWAIN

I.9. Calibrarea culorilor

I.10. OCR

I.11. Interfața scanerului

I.12. Difuzarea TV. Standardele TV

CAPITOLUL II.
Norme de tehnica securității muncii
Bibliografie
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

ARGUMENT

Dispozitivele periferice sunt echipamente specializate care asigura interfata dintre


calculator si utilizator.
Dispozitivele periferice sunt de trei tipuri:
 dispozitive de intrare
 dispozitive de iesire
 dispozitive de intrare - iesire
Dispozitive periferice de intrare.
Dispozitivele periferice de intrare sunt dispozitive utilizate pentru a transmite
calculatorului informatii si comenzi prin operatia de citire (read).
Informatiile citite pot fi: caractere introduse de la tastatura, imagini, muzica, vorbire,
nivelul benzinei din rezervorul masinii etc. Oricare ar fi informatia, principiul de functionare
al unui dispozitiv de intrare este acelasi: preia informatia care trebuie introdusa; o imparte in
unitati de informatie folosind un algoritm propriu; codifica fiecare unitate de informatie intr-o
secventa de biti; transmite acesti biti procesorului.
Dispozitive periferice de intrare sunt:
 Tastatura
 Mouse. Trackball. Joystick
 Scanner
 Creion optic
 Tableta grafică
 Microfon şi interfaţa pentru sunet
 Camera de luat vederi şi interfaţa audio - video
 Cititor de CD (DVD)
 Lectorul optic de microfilme şi interfaţă specifică
Dispozitive periferice de iesire.
Dispozitivele periferice de ieșire sunt dispozitive folosite de calculator pentru a
comunica utilizatorului rezultatele operatiilor comandate si informatii despre starea
sistemului, prin operatia de scriere (write).
Aceste dispozitive primesc o secventa de biti de la procesor si o decodifica astfel incat
sa poata fi inteleasa de om sau de un mecanism.

2
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

Secventele de biti receptionate pot sa contina texte, liste cu tabele numerice, desene,
muzica, comenzi care controleaza un aparat mecanic etc.
Dispozitive periferice de ieşire sunt:
 Monitor
 Imprimanta
 Plotter
 Videoproiector
 Boxe
 Înscriptoare CD/DVD
Dispozitive periferice de intrare – ieşire sunt:
 Unitatea Floppy Disk
 Hard Disk
 Modem
 Touchscreen
 Placa de sunet
 Multifuncţionale laser

3
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

CAPITOLUL I.
Dispozitive periferice de intrare. Scanner-ul

I.1. Generalități. Definiție

Scanner –ul – este un dispozitiv periferic ce


permite convertirea oricăror imagini de pe suport hârtie
sau de pe orice suprafaţă plană, sub forma unor date
recunoscute şi acceptate de calculator.
Punct cu punct, scanner - ul poate reproduce
fotografii, desene formate din linii şi chiar colaje cu
detalii mai fine decât pot fi reproduse de imprimanta cu
laser.
Scanner – ele moderne au capacitatea de a recunoaşte un text, iar dacă pe PC este
instalat un program de recunoaştere optică a caracterelor de tip OCR (Optical Character
Recognition), atunci texte le citite de scanner pot fi convertite în fişiere.
Practic, cu ajutorul unui program de tip OCR, imaginile scanate sunt convertite în şiruri
de caractere ce pot fi prelucrate ulterior cu ajutorul editoarelor de text pentru un procesor
texte, o bază de date sau un sistem de editare a publicaţiilor.

I.2. Principiul. Părți componente

Din punct de vedere principial, un scaner este un echipament periferic care transformă
informaţia analogică, respectiv lumina, în informaţie digitală.
Acesta detectează diferenţele de strălucire a unei imagini sau a unui obiect, folosind o
matrice de senzori. În majoritatea cazurilor, scanner - ul foloseşte o matrice liniară de
asemenea senzori, care sunt de obicei dispozitive de cuplaj de sarcină de tip CCD (Charge -
Coupled Devices) ce transformă un semnal luminos în semnal electric. Parte componentă
importantă a oricărui tip de scanner, dispozitivul cuprinde un număr foarte mare de senzori,

4
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

de regulă sunt sute sau chiar mii de senzori pe unitatea de lungime (cm sau inch). Aceştia sunt
amplasaţi pe o bandă relativ îngustă ce acoperă toată lăţimea corespunzătoare celei mai mari
imagini care poate fi scanată.
Din punct de vedere funcţional, senzorii sunt celulele fotosensibile sub forma unor
diode care pot detecta lumina reflectată de sau transmisă prin obiectul scanat. Celulele
fotosensibile sunt acelea care convertesc în fapt intensitatea luminoasă în sarcină electrică. La
un moment dat, celulele fotosensibile înregistrează o singură linie îngustă a imaginii.
Circuitele din interiorul scanner - ului citesc unul câte unul fiecare celulă şi creează un
şir de date seriale care reprezintă strălucirea fiecărui punct de pe linia de scanare.
După ce scanner - ul a colectat şi a aranjat datele pentru fiecare punct al liniei, celulele
fotosensibile trec la următoarea linie care trebuie citită. O altă componentă importantă a
scanner – ului o reprezintă convertorul analog - digital (CAD).
Convertorul analog – digital (CAD) are rolul de a transforma informaţia analogică în
informaţie digitală. Fiecare diodă din sutele sau miile de celule fotosensibile care formează
dispozitivul CCD creează un pixel din imaginea scanată, iar pentru a stoca informaţia
corespunzătoare descrierii pixelului respectiv este necesar un anumit număr de biţi. Cu cât se
dedică un număr mai mare de biţi fiecărui pixel,
cu atât se va putea obţine o calitate mai bună a
imaginii scanate.
Marea majoritate a scanner - elor
disponibile folosesc în prezent un dispozitiv de
tip CCD, însă au apărut recent unele modele care
au în structură un dispozitiv de tip CIS (Contact
Image Sensor).
În cazul unui scanner CCD, lumina reflectată din documentul original traversează un
sistem de oglinzi, care o redirecţionează către senzorul CCD. În tehnologia CIS, şirul de diode
este plasat chiar sub documentul scanat, astfel încât senzorul captează direct lumina reflectată
de document. Din moment ce scanner - ele cu CIS nu necesită un sistem foarte complicat e
captare a luminii, rezultă un preţ mai scăzut, dimensiunile sunt mai mici, iar durabilitatea este
mai ridicată.
Datorită dimensiunilor reduse, senzorii CIS sunt recomandaţi să fie utilizaţi în cazul
scanner - elor portabile. Senzorii CIS folosesc convertoare analog - digitale încorporate,
rezultând în acest fel un consum relativ redus de energie.

5
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

Principalul neajuns al tehnologiei CIS constă însă tocmai în structura convertorului


analog - digital, acesta ocupând un spaţiu care în mod normal ar fi trebuit să contribuie la
captarea luminii. Rezultatul constă în scăderea calităţii imaginilor scanate, astfel încât mulţi
operatori/utilizatori preferă achiziţionarea unui model cu dispozitiv CCD, în ciuda preţului
mai ridicat.
Din perspectiva dinamicii sistemelor de acţionare, majoritatea scanner - elor folosesc fie
deplasarea mecanică a senzorilor peste imagine, fie deplasarea imaginii peste senzori. O mică
parte a scanner – elor, având o rezoluţie mai mică, folosesc însă tehnologii video. Cu alte
cuvinte, pentru citirea imaginii într-un scanner mecanic, sunt folosite două tipuri de sisteme
conceptuale:
- primul dintre acestea impune ca senzorii să se deplaseze peste imaginea originală,
- al doilea necesită deplasarea imaginii originale prin faţa unor senzori imobili.
În cazul unui scanner video, atât senzorii cât şi imaginea sunt fixe, deplasarea relativă
dintre acestea fiind realizată cu ajutorul unui fascicol de electroni.
În prima categorie a scanner – elor mecanice, care este şi cea mai numeroasă, se
regăsesc scanner - ele cu tambur, numite şi drum scanners. Acestea se bazează pe principiul
funcţionalităţii inverse faţă de o imprimantă.

I.3. Tipuri de scannere

I.3.1. Scanner - ul cu pat (flatbed scanner)


Scanner - ul cu pat (flatbed scanner) are în construcţia sa un mecanism automat pentru
deplasarea senzorilor.
Denumirea lui provine de la suprafaţa plană şi transparentă din sticlă pe care se aşează
materialul/documentul ce trebuie scanat.
Senzorii de scanare sunt montaţi pe o bară mobilă care se deplasează pe sub suprafaţa
sticlei, parcurgând într-un ciclu de dute –vino tot materialul/documentul supus scanării.
Suprafaţa din sticlă pe care se aşează materialul/documentul permite senzorilor să vizualizeze
în detaliu imaginea acestuia.

I.3.2. Scanner - ele manuale (hand scanner)

6
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

Scanner - ele manuale (hand scanner) au o soluţie constructivă simplă şi folosesc


mânuirile operatorului/utilizatorului pentru deplasarea barei mobile cu senzori peste imaginea
ce urmează a fi scanată.
Senzorii vizualizează imaginea printr-o fereastră practicată într-un suport din plastic
amplasat în partea de jos a scanner - ului.
A doua categorie de scanere mecanice, mai puţin numeroasă decât prima, se bazează pe
principiul funcţionalităţii compatibile relativ la o imprimantă.

I.3.3. Scanner - ele video


Scanner - ele video reprezintă echivalentul electronic al unui copiator fotografic.
Scanner - ul video foloseşte o cameră video obişnuită pentru capturarea imaginii.
Majoritatea scanner - elor video au camera montată pe un stativ, sub care se afla un
suport pe care se plasează imaginea de scanat. Suportul poate fi iluminat din spate pentru a
permite scanarea negativelor şi filmelor transparente sau poate fi o suprafaţă plană pentru coli
de hârtie sau pentru aşezarea de obiecte tridimensionale. Cel mai ieftin model este scanner - ul
manual deoarece nu conţine mecanisme precise de scanare.
Scanner - ele diferă unele faţă de altele prin precizia sau rezoluţia cu care imaginile sunt
reproduse, apropiindu-se mai mult sau mai puţin de imaginea originală, nealterată. Din acest
motiv, toate scanner - ele au o limită maximă mecanică a preciziei/rezoluţiei. Aceasta este
dată de pasul cel mai fin al sistemului mecanic cu care pot fi deplasaţi senzorii.
Un scanner cu posibilităţi minime de reproducere începe de la 300 de pixeli pe inch şi
avansează în trepte ce ţin de raţia unui şir statistic, cum ar fi 600, 1 200, 2 400, 4 800 de pixeli
pe inch. Scanner - ele în construcţie specială, cum sunt cele pentru diapozitive, pot ajunge la
rezoluţii de ordinul a 10 000 de pixeli pe inch.
Deoarece 10 000 de pixeli pe inch reprezintă limita maximă pe care o pot atinge
componentele hardware ale oricărui scanner, această valoare este numită adeseori rezoluţie
hardware a scanner - ului.
Imaginea vizualizată de un scanner este stocată sub forma unor imagini de biţi, fără
utilitate pentru procesoarele de texte care folosesc codul ASCII (American Standard Code for
Information Interchange). Imaginile se pot transforma din forma grafică în coduri ASCII prin
doua metode: prin dactilografierea fiecărui caracter sau prin recunoaşterea optică a
caracterelor conform sistemului OCR.
Primele programe OCR foloseau o tehnică cunoscută sub denumirea de corespondenţa
matricială (matrix matching). Potrivit acestei tehnici, calculatorul compara microzone din

7
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

imaginea de biţi a obiectului supus scanării cu modele existente şi stocate într-o bibliotecă
internă pentru identificarea caracterului care se asemăna cel mai mult cu modelul de biţi
scanat. De exemplu, litera "A" era recunoscută ca un turn cu înălţimea de 40 de biţi şi cu o
bară transversală de 20 de biţi.
Majoritatea sistemelor OCR actuale se bazează însă pe corespondenţa caracteristicilor
(feature matching). Aceste sisteme nu se limitează doar la o simplă comparare, ci analizează
fiecare model de biţi scanat. Din acest motiv, sistemele OCR bazate pe corespondenţa
caracteristicilor nu trebuie să cunoască aprioric dimensiunea sau fontul caracterelor scanate,
programele OCR având posibilitatea de prelucrare rapidă a unui text scanat, cu puţine erori de
recunoaştere.
Pentru a transforma informaţia analogică în informaţie digitală prin capturarea luminii
reflectate sau care traversează obiectul scanat, orice scanner necesită în mod evident o sursă
de lumină. Pe lângă ceilalţi factori ce ţin de construcţia scanner – ului, calitatea sursei de
lumină influenţează în mod decisiv calitatea rezultantă a reproducerii.
Primele modele de scanere desktop foloseau becuri fluorescente, însă acestea prezentau
două dezavantaje majore: nu erau capabile să emită aceeaşi intensitate de lumină pe o
perioadă mai îndelungată de timp iar în acelaşi timp, cantitatea mare de căldură degajată
conducea adeseori la deteriorarea componentelor interne. Din aceste motive, cei mai mulţi
fabricanţi de echipamente periferice au trecut la folosirea lămpilor catod - rece care pot
furniza o lumină mai intensă concomitent cu degajarea unei cantităţi mai reduse de căldură.
De pildă, scanner - ele CIS folosesc în prezent câmpuri dense de LED - uri RGB pentru a
produce lumină albă.

8
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

I.3.4. Scanere fixe și mobile


 Scaner-ele fixe - imaginea ce urmează a fi introdusă în PC este plasată pe o suprafaţă
de scanare

9
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

 Scaner-ele mobile - scanerul are dimensiuni mici şi este deplasat de-a lungul imaginii
ce urmează a fi digitizată. Sunt folosite în magazine, poştă.

10
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

Scannerele (cititoare) fixe se conecteaza cu fir la un echipament tehnic care detine


baza de date a valorilor scanate (calculator sau casa de marcat in memoria careia s-au incarcat
acestea) si se folosesc de regula la vanzarea produselor. Scannerele fixe nu au memorie! Doua
tehnologii domina:
 cititoarele CCD sunt mai ieftine, mai putin robuste si folosirea lor se loveste de
probleme de citire la suprafete ondulate, rotunjioare (pungi, sticle) sau acolo unde eticheta nu
este clara si intacta. Pret informativ: 45-50 EUR + TVA
 cititoarele laser pot efectua scanari de la distante mai mari si au o rata mai buna la
identificarea codurilor de pe etichete. Pret informativ: 90-120 EUR + TVA
Scannerele wireless permit o mica distantiere fata de suportul de date (50-100 metri) si
se bazeaza pe tehnologia WiFi sau bluetooth asupra bazei de date aflate pe un calculator. Au
posibilitatea stocarii infor matiilor in memorie (mai mult sau mai putin), folosit in momentele
in care nu exista o legatura cu baza de date de pe calculator. Pret informativ: 250-400 EUR
+ TVA
Terminalele mobile de date sunt calculatoare cu tastatura, ecran si sistem de operare
care permit incarcarea si stocarea datelor scanate pe care pot transmite in mod on-line sau off-
line calculatorului care va prelucra informatiile. Evolutia tehnologica din ultimii ani a
"impins" insa aceasta tehnologie in sfera PDA-urilor.
PDA-urile sunt aparate inzestrate cu sistem de operare Windows Mobile si cuprind o
gama larga de functii intr-un singur aparat:
 telefon mobil GSM
 functia GPRS (pentru transmiterea datelor)
 tastaturi QWERTY si touch screen
 conectivitate retea WAN/LAN, Internet
 functii radio / tv / camera foto
 rulare aplicatii scrise sub Windows Mobile (de ex. Memo pentru agenti)
 cititor coduri de bare
 client Terminal Services pentru accesul de la distanta a serverului/calculatorului
 pachet minimal Microsoft Office incorporat
 GPS (de regula fara harta de navigatie)

I.4. Functionarea
Pentru simplificare, se detaileaza modul de functionare al scanerului de masa. Acelasi
principiu se aplica insa si scanerelor de mana.

11
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

Scanerul este un echipament care converteste informatiile optice (analogice) de intrare


in date digitale. Principial, un scaner functioneaza prin baleierea (scanarea) originalului cu un
fascicul de lumina (figura) si transformarea informatiilor optice din lumina reflectata /
transmisa in semnal electric digital. De regula documentul original este fix, deplasarea
efectuand-o un carucior ce poarta sursa de lumina si o oglinda pentru lumina reflectata.
Senzorul utilizat pentru conversie este, de obicei, tip CCD (Charge Coupled Device –
dispozitiv cu cuplaj de sarcina).

Principiu de functionare al scanerului de masa


Becul fluorescent a fost sursa de lumina a primelor scanere fabricate. Acesta are doua
puncte slabe: nu emite o lumina alba pura, iar in functionare emite multa caldura, care poate
deforma si deplasa componentele optice. Din aceasta cauza, multi producatori au comutat pe
utilizarea becurilor cu catod rece (cold-cathode), care emit lumina alba si se incalzesc foarte
putin. Pentru a orienta lumina emisa de sursa catre senzorul CCD se utilizeaza prisme, lentile
si alte componente optice.
Scanerele de calitate superioara utilizeaza sticla optica cu corector de culoare si
prelucrata astfel incat sa asigure o difuzie minima. Scanerele mai ieftine utilizeaza
componente dintr-un material plastic special. Detaliu asupra unui scaner este reprezentat in
figura următoare:

Constructia unui scaner

12
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

Intensitatea luminii reflectate sau transmise de imagine este preluata de un convertor


ADC. Acesta converteste semnalul in valori digitale direct proportionale cu intensitatea
luminii. Convertirea de la semnalul analogic la cel digital este un proces sensibil si este
susceptibil de interferente electronice si de introducerea “zgomotelor” in sistem. Pentru
protejarea degradarii imaginilor, scanerele profesionale utilizeaza un convertor analogic-
digital de constructie speciala.
Senzorul poate fi implementat in sistem prin una din tehnologiile:
 PMT – Photo-Multiplier Tube (tub electronic fotomultiplicator), mostenit de la
scanerele cu cilindru, mai vechi, utilizate pentru echipamente telefoto;
 CCD – Charge–Coupled Device - senzor tipic pentru scanerele de birou;
 CIS – Contact Image Sensor – o tehnologie care integreaza functiile de scanare in doar
cateva componente si conduce la compactizarea scanerelor.
PMT este o tehnologie utilizata de companiile de presa, scumpa si dificila in ceea ce
priveste operativitatea. PMT a fost metoda utilizata pentru incarcarea imaginilor in calculator
inainte de aparitia scanerelor de birou. Tehnicienii fixau originalul pe un cilindru de sticla
care se rotea cu o viteza mare in jurul unui senzor plasat in centru. Cu PMT, lumina detectata
de senzor este impartita in trei fascicole care trec prin filtre RGB (red, green, blue – rosu,
verde, albastru) si apoi in tubul fotomultiplicator, unde energia luminoasa este convertita in
semnal electric. Scanerele cu cilindru sunt mai putin susceptibile la erori datorate refractarii.
Senzorul PMT este mai complicat decat CCD in raport cu performantele obtinute. Senzorul
PMT este mai scump si este utilizat doar pentru aplicatiile specializate.
CCD este metoda cea mai utilizata in scanerele de birou, echipamentele pentru
transmitere de facsimile („faxuri”) si aparate fotografice digitale, in ultimii ani. Dispozitivul
cu cuplaj de sarcina este elementul care converteste lumina in semnal electric. Scanerele de
birou obisnuite au mii de elemente CCD dispuse pe un sir. Lumina reflectata trecuta prin
filtrele RGB este directionata in CCD printr-un sistem de oglinzi si lentile. CCD functioneaza
ca un fotometru, converteste lumina reflectata in semnal analogic care poate fi transformat in
valori digitale discrete de catre un convertor analog-digital (ADC).
CIS este un senzor relativ nou, care a inceput sa apara in cateva scanere de birou in anul
1990 (exemplu, scanerul Mustek Plug-N-Scan 1200 CP). Scanerele cu CIS utilizeaza LED-
uri rosii, verzi si albastre pentru a produce lumina alba si inlocuieste oglinzile si lentilele
scanerelor cu CCD cu un singur camp de senzori plasat foarte aproape de sursa de imagine.
Rezultatul este un scaner compact, usor si datorita constructiei, scump (de executat) fata de
scanerul cu CCD.
13
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

Scanerele color lucreaza prin separarea componentelor corespunzatoare culorilor


fundamentale: rosu, verde, albastru. Unele carucioare de scanare contin un singur tub
fluorescent si trei dispozitive CCD, altele au trei tuburi fluorescente ce emit lumina colorata,
si un singur dispozitiv CCD.
Echipamentele cu o singura sursa de lumina si trei detectoare CCD contin sau un sistem
optic de prisme, oglinzi si lentile, sau un sistem cu semi-oglinzi, lentile si filtre colorate, ce
descompun fasciculul de lumina reflectat de document in trei parti, corespunzatoare celor trei
culori fundamentale. Fiecare fascicul colorat (R, G, B) este trimis catre un dispozitiv CCD,
care genereaza semnale electrice corespunzatoare.
Echipamentele cu trei tuburi fluorescente (colorate) pot produce imaginea colorata intr-
o singura trecere, documentul de scanat fiind iluminat succesiv de cele trei tuburi, care sunt
aprinse intr-o succesiune rapida. Scanerele color de acest tip, cu o singura trecere, au
probleme cu stabilitatea nivelului de lumina la trecerea rapida de la starea aprins la starea
stins (pornit-oprit) sau invers. Scanerele color cu trei treceri sunt lente.

I.5. Performante
Tehnologia senzorului nu este singurul criteriu de apreciere a performantei unui scaner.
Un scaner poate fi apreciat prin urmatoarele performante:
 rezolutia
 profunzimea de culoare
 domeniul dinamic.
Rezolutia se refera la finetea detaliilor pe care scanerul le poate detecta si este
masurata uzual in puncte pe mm sau puncte pe tol (dpi). Rezolutia (optica) tipica pentru un
scaner obisnuit, este de 600 x 1200 dpi, putand fi crescuta prin interpolare hardware si/sau
software.
Un scaner tipic are pentru fiecare pixel un element CCD, deci pentru un scaner de birou
cu o rezolutie de 600 dpi, un document cu latimea standard de 8,5 in (215, 9 mm) va necesita
circa 5100 elemente CCD in capul de scanare.
Capul de scanare este montat pe un carucior care se deplaseaza de-a lungul obiectului de
scanat. Desi acest proces poate aparea ca o miscare continua, capul se deplaseaza pas cu pas,
cu cate o fractiune de mm odata, si face citiri intre doua miscari consecutive.
Rezolutia geometrica este definita de densitatea elementelor CCD pe o directie, si de
pasul miscarii incrementale realizate prin motorul pas cu pas pe cealalta directie. Desi aceste

14
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

marimi se refera conventional la rezolutia unui scaner, ele implica doar partea mecanica.
Rezolutia unui scaner este de fapt, abilitatea acestuia de a reda detalii si aceasta este definita si
de calitatea componentelor electronice si optice.
Scanerele ofera, azi, o rezolutie (dupa interpolare) de 2400 dpi, 4800dpi sau 9600 dpi.
Este important faptul ca un scaner simplu nu este capabil sa redea acest nivel de detalii.
Rezolutia actuala a CCD-urilor din cele mai moderne scanere este de 600 x 1200 dpi, iar
pentru obtinerea valorilor mari de rezolutie se fac interpolari. O rezolutie inegala, spre
exemplu 600 x 1200 dpi, implica o interpolare hardware, deoarece prin achizitia de date la
600 dpi pe o axa si 1200 pe cealalta, nu poate rezulta un “patrat” de date. Interpolarea este
efectuata de un circuit integrat din scaner, care genereaza noi puncte prin preluarea celor
“vazute”, calculand pozitia si nuanta unor puncte intermediare. Culoarea acestora este
determinata pe baza unui algoritm de interpolare in functie de culoarea punctelor adiacente.
Adancimea de culoare exprima bogatia de nuante a imaginilor scanate si este masurata
prin numarul de biti pentru atributele unui pixel.
Tipurile simple de scanere care inregistreaza in alb/negru sunt numite si scanere de 1
bit, deoarece nuanta fiecarui pixel este exprimata pe un bit (cu valoare 0 sau 1). Pentru a atasa
mai multe nuante de gri diferite, sunt necesari minim 4 biti pentru 16 tonuri sau 8 biti pentru
256 tonuri. Scanerele color moderne au minim 24 biti, ceea ce inseamna ca ele pot utiliza 8
biti pentru fiecare culoare primara R, G si B. Acestea capteaza teoretic mai mult de 16
milioane de nuante diferite, ceea ce conduce la obtinerea unor calitati de imagini apropiate de
cele fotografice.
Recent, se ofera aceste echipamente cu codificarea nuantei pe 30 biti sau pe 36 biti, care
teoretic pot diferentia miliarde de nuante; singura problema este ca cele mai multe programe
de grafica si placi adaptoare video sunt limitate la 24 biti.
Domeniul dinamic este similar cu adancimea de culoare, in sensul ca masoara largimea
gamei de tonuri pe care scanerul o poate inregistra. Domeniul dinamic este functie de
convertorul analogic–digital al scanerului, de puritatea sursei de lumina, a filtrelor color si de
zgomotele din sistem.
Domeniul dinamic este masurat pe o scala de la 0.0 (perfect alb) la 4.0 (perfect negru) si
valoarea atribuita unui anumit scaner arata cat de mult din acest domeniu poate distinge
scanerul respectiv. Multe scanere color au dificultati in a inregistra diferentele subtile intre
culorile deschise si cele inchise, la ambele capete ale domeniului, si tind sa aiba domeniul
dinamic in jur de 2.4, suficient insa pentru situatiile in care culoarea nu este importanta.

15
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

Imbunatatirea acestei valori se poate face prin perfectionarea componentelor optice,


putandu-se ajunge pana la valoarea 2.8 sau chiar 2, ceea ce este suficient pentru aplicatii de
pre-tiparire. Extrema in domeniul dinamic o ating scanerele cu cilindru, care realizeaza valori
de 0…8.
Teoretic, scanerele cu 24 biti lucreaza pe 8 biti (256 nivele ) pentru fiecare culoare
primara; diferenta dintre cele 256 nivele este practic imperceptibila pentru ochiul uman. Din
pacate, cativa din bitii cei mai putin semnificativi se pierd datorita zgomotului si aplicarii
corectiilor de culoare, luminozitate, contrast; de aceea se recomanda ca orice modificare de
stralucire, contrast sau corectii de culoare sa se faca cu ajutorul driverului scanerului, inaintea
executarii scanarii finale. Scanerele mai scumpe, cu 30…36 biti, ofera o gama mai mare de
detalii in zonele umbrite si in cele foarte luminoase. Utilizatorul are o marja suficienta pentru
a ramane, in final, cu 24 biti corecti.

I.6. Moduri de lucru


Scanarea imaginilor se poate realiza in mai multe moduri, optimizate pentru diferite
tipuri de imagini: Line Art – alb/negru (desene liniare), Grey Scale – monocrom (nuante de
gri) si Colour - color. Toate imaginile scanate astfel sunt salvate intr-un format bit-map.
Adancimea de culoare corespunzatoare, de obicei, fiecarui mod este:
 alb-negru 1 bit
 monocrom 8 biti
 color 836 biti
Modul alb/negru produce cel mai compact format de imagine dintre toate, deoarece
sunt stocate doar nuantele negru (de exemplu cu valoarea 1) si alb (cu valoarea 0). Pentru
fiecare pixel din imaginea scanata, este necesar un singur bit. Acest mod este utilizat la
scanarea unui text sau a unor desene compuse din linii.
Modul nuante de gri produce imagini echivalente unor fotografii „alb-negru”.
Imaginile cu nuante de gri sunt memorate prin atribuirea unor valori numerice, de la 0 la 255
(de obicei) pentru fiecare pixel din imagine; 0 reprezinta negru iar 255 - alb. Toate celelalte
valori, de la 1 la 254, reprezinta diverse nuante de gri.
Modul color produce cele mai complexe imagini. Fiecare pixel este stocat printr-un
grup de trei valori, cate una pentru fiecare din culorile fundamentale (R,G,B). La intensitatea
0 pentru toate cele trei, corespunde un pixel negru. Daca, de exemplu, R = 0, G = 0, B = 255,
pixelul este albastru pur. Pentru alb: R = 255, G = 255, B = 255. Prin modificarea intensitatii

16
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

fiecarei culori fundamentale intre 0 si 255 (pe opt biti), pot fi codificate 16,7 milioane de
nuante. In acest caz, informatia de culoare este stocata pe 24 de biti.
Pentru a determina marimea aproximativa a fisierului obtinut prin scanarea unei imagini
se poate utiliza relatia:
marimea fisierului = (rezolutia orizontala x dimensiunea orizontala) x (rezolutia
verticala x dimensiunea verticala) x factorul modului de scanare
Factorul modului de scanare poate avea valorile: 1/8 pentru alb/negru, 1 pentru nuante
de gri si 3 pentru color pe 24 de biti. Marimea fisierului rezulta in octeti daca rezolutiile se
introduc in puncte pe milimetru (eventual in dpi), iar dimensiunile in milimetri (respectiv in
in).
In tabelul de mai jos sunt prezentate marimile unei imagini (100 mm x 100 mm) scanate
intr-unul din cele patru moduri si diferite rezolutii (fara compresia fisierelor).
100dpi 150dpi 300dpi 600dpi
170,3
Line Art (1 b) 18,9 KB 42.6 KB 681,2 KB
KB
Grayscale (8 b) 151,4 KB 340,6 KB 1,33 MB 5,32 MB
Color (24 b) 454,1 KB 1 MB 3,99 MB 15,96 MB

Modurile alb/negru si cu nuante de gri sunt recomandate pentru scanarea documentelor


ce urmeaza a fi prelucrate pentru extragerea textelor prin recunoasterea caracterelor (OCR).

I.7. Formate de fisiere


Formatul in care imaginea scanata este salvata are un efect semnificativ asupra marimii
fisierului – si marimea fisierului este un element important pentru scanare, deoarece, datorita
rezolutiei ridicate suportate de multe scanere moderne, pot rezulta fisiere mai mari de 30 MB
(pentru un format A4).
Imaginile scanate se pot clasifica in doua grupe, functie de modul in care are loc
scanarea: bitmap sau vectorial.
Modul bitmap este reprezinta imaginile in memorie sub forma unei matrice de octeti,
care specifica atributele pixelilor individuali ai imaginii (un bit pentru fiecare pixel in cazul
afisarii alb/negru si mai multi biti pentru fiecare pixel in cazul afisarii color sau cu nuante de
gri). Grafica bitmap este utilizata, de obicei, de programele care trateaza imaginile ca zone
colorate, nu ca niste contururi.
Reprezentarea bitmap este folosita, in special, datorita faptului ca este usor de
implementat si poate fi folosita pentru orice imagine, intre anumite limite. Practic, o

17
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

reprezentare bitmap se obtine prin rasterizarea imaginii (echivalenta cu aplicarea unei grile pe
cadrul imaginii). Fiecare element de imagine rezultant (patratel al grilei) corespunde unui
pixel si va cuprinde o anumita zona a imaginii, fiind reprezentat pe un anumit numar de biti,
continand atributele pixelului. Valoarea stocata poate sa se refere la nuanta pixelului, sau la
orice alt atribut relevant.
Principalele formatele bitmap au extensiile: BMP, JPG, JIF, GIF, PCX, PIC, PNG,
PSD, SGI, TGA, TIF, XBM.
Modul vectorial este acela in care imaginile sunt generate pe baza unor descrieri
matematice, care stabilesc pozitia, lungimea si directia in care sunt desenate liniile. Obiectele
sunt create din seturi de linii, nu din modele de puncte sau pixeli.
Reprezentarea vectoriala se refera la descrierea imaginii printr-o serie de linii, forme,
regiuni umplute cu o anumita culoare sau hasurate. In mod normal, prin sensul restrans al
cuvantului vector se intelege, practic, ca este vorba de o linie. Daca se face raportare la
expresia „reprezentare vectoriala' atunci prin vector se inteleg si forme ca: patrate, cercuri,
elipse si alte astfel de figuri geometrice simple, numite primitive. Studiind fisierele in care se
face uz de metoda reprezentarii vectoriale se observa ca arata aproape ca un program. De fapt,
ele pot contine proceduri, adica o serie de comenzi cu parametri, intr-un format ASCII (de
regula). De exemplu un cerc cu raza de 100 milimetri al carui centru se afla in punctul de
coordonate x=22,5 mm si y=50 mm, poate fi codificat prin expresia circle (225,500,100).
Aceasta comanda poate fi scrisa in fisier folosind un simplu editor de texte.
Cele doua metode sunt folosite intr-un limbaj de descriere complex precum PostScript,
dar chiar si asa cele doua reprezentari sunt distincte. Fiecare metoda are setul ei de aplicatii cu
care este mai bine utilizata.
Formatele vectoriale frecvent utilizate au extensiile: EPS, AI, CDR, DWG, DXF etc.
Avantajele si dezavantajele formatelor bitmap si vectorial
Formatul bitmap este eficient in cazul folosirii sale pentru stocarea imaginilor cu variatii
complexe de culoare, umbriri etc., cum este cazul fotografiilor sau a picturilor. Formatul
vectorial este folosit, in mod special, in cadrul aplicatiilor CAD sau a imaginilor continand
forme simple sau o paleta de culori mai mica. Graficele, histogramele sau unele desene facute
cu mana libera sunt stocate, de obicei, in format vectorial. Uneori, aceleasi imagini sunt
stocate in format bitmap doar pentru ca este mai usor.
In aplicatiile DTP, fonturile (reprezentarile caracterelor) sunt convertite in mod frecvent
din format vectorial in format bitmap si invers, acest lucru depinzand de faza de lucru:
conceperea fonturilor sau imprimarea. Desi, la un moment dat, aceasta conversie dintr-un

18
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

format in altul poate fi nu prea eleganta, totusi exista astfel posibilitatea beneficierii de pe
urma avantajelor ambelor tehnici. Fonturile sunt usor de scalat in format vectorial, dar la
tiparire (tinand cont de faptul ca imprimanta grafica foloseste metoda rasterizarii) este mai
eficienta folosirea formatului bitmap. Prin contrast, un periferic de genul ploterului cu creion,
care este conceput pentru trasarea de linii, necesita date in format vectorial.
Reprezentarea bitmap sufera din cauza catorva probleme de natura practica si teoretica.
O problema de ordin practic este cea referitoare la marimea imaginii. Adica, odata cu marirea
rezolutiei va fi nevoie de un spatiu de stocare mai mare si corespunzator o zona de memorie
mai mare pentru procesare si afisare. Din acest motiv, abilitatea stocarii fisierelor bitmap intr-
o forma comprimata este o problema foarte importanta. Pentru manipularea, in cazul unei
rezolutii fine, a unui volum mare de date, este nevoie de un procesor puternic si o magistrala
de date cat mai mare. In acest mod apare evidenta diferenta dramatica intre performantele
unui procesor cu magistrala interna pe 32 biti si un procesor pe 16 biti.
Alta problema legata de reprezentarea bitmap este cea privind flexibilitatea. Practic,
totul deriva din faptul ca imaginile bitmap au o rezolutie fixa, adica atunci cand este
inregistrata informatia se stie sigur ca sunt X pixeli pe orizontala si Y pixeli pe verticala. Daca
se incearca marirea imaginii atunci pixelii vor deveni destul de mari (vor ocupa mai multe
puncte pe ecran sau la imprimanta) pentru ca sa se poata observa forma lor rectangulara -
apare astfel un efect numit 'efect de scara'. Programele de grafica mai evoluate pot evita
aceasta problema folosind interpolarea, dar in acest caz intervine din nou timpul de procesare
necesar in acest scop. In cazul in care se va micsora o imagine, se va pierde din rezolutie (sau
claritate), dar se pot chiar pierde elemente grafice mici sau subtiri (fenomenul aliasing). La
restaurarea imaginii la marimea initiala, ea va fi relativ confuza si de proasta calitate.
Reprezentarea vectoriala are mai multe limitari decat reprezentarea bitmap in ceea ce
priveste continutul imaginilor care se doresc a fi stocate in acest format. Avantajul major este
totusi flexibilitatea si eficienta in cazul folosirii lor in diferite aplicatii tipice. De exemplu, o
linie dreapta poate fi reprezentata doar prin coordonatele punctelor ce simbolizeaza capetele si
nu prin fiecare punct al liniei, ca in cazul tehnicii bitmap. O curba poate fi aproximata printr-o
serie de linii drepte legate intre ele. Scalarea (marirea sau micsorarea) poate fi facuta fara ca
acest lucru sa influenteze in mod negativ imaginea afisata sau tiparita. de exemplu, o linie de
grosime minima (codificata corespunzator) va fi reprezentata cu grosimea de un pixel,
indiferent de scara de reprezentare, deci nu exista riscul pierderii unor entitati.
Principalele tipuri de fisiere sunt prezentate in continuare.

19
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

BMP - Windows bitmap – este cel mai voluminos tip de fisier, utilizand o compresie
simpla, Run Length Encoding (RLE), sau fara compresie (RGB). Din pacate, unele aplicatii
Microsoft (si nu numai) sub sistemul de operare Windows, accepta doar acest tip de fisiere.
TIFF – Tagged Image File Format – este un format flexibile, poate stoca imagini in
modul RGB, pentru afisare pe ecranul monitorului, sau in modul CMYK (Cyan, Magenta,
Yellow, Black), pentru imprimare. Fisierele TIFF suporta comprimarea LZW1[2] care poate
reduce semnificativ dimensiunile formatului fara pierderea calitatii. Aceasta metoda este
bazata pe doua tehnici introduse de Jacob Ziv si Abraham Lempel in 1977 si partial redefinite
de Terry Welch de la Unisys.
GIF – Graphics Interchange Format – stocheaza imagini prin indexarea culorilor.
Totalul de 256 de nuante este disponibil in fiecare imagine, desi nuantele utilizate se pot
modifica de la o imagine la alta. Tabelul valorilor RGB pentru fiecare culoare este stocat la
inceputul fisierului imagine. Datorita comprimarii profunzimii culorilor, GIF tinde sa fie cel
mai mic format, si face din acesta cea mai buna alegere pentru utilizarea in materiale
publicate pe Internet (WWW).
PCX – formatul aplicatiei Paintbrush – ofera o reprezentare pe 24 biti cu comprimare.
JPEG accepta pierderi de calitate pentru a realiza o comprimare cat mai mare si poate
realiza dimensiuni mici de fisiere pe 24 biti. Nivelul de compresie poate fi selectat (chiar la
100:1, desi are loc o deteriorare vizibila a calitatii imaginii, respectiv 20:1, cand pierderile
sunt foarte putin sesizabile), dar chiar la pierderea unor detalii, JPEG este uneori singura
posibilitate de a avea imagini on-line (transferabile fara probleme prin retelele de calculatoare,
inclusiv Internet). Numarul de nivele de compresie disponibile depinde de software-ul utilizat
pentru editarea imaginii.
Metode de compresie
Desi exista un numar mare de formate grafice, practic sunt folosite doar cateva metode
pentru codificarea datelor cu comprimare. Mai mult, exista doar cateva metode conventionale
pentru compresia datelor, in vederea utilizarii unui spatiu cat mai mic la stocare. Detaliile
algoritmilor de compresie variaza si sunt eventual descrise la prezentarea formatelor grafice.
Algoritmul Huffman
Prin intermediul acestei tehnici, se urmareste asignarea unui cod mai scurt caracterelor
care apar mai des, ramanand codurile de lungime mai mare pentru caracterele cu frecventa de

20
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

aparitie mai redusa. Aceste corespondente se inregistreaza intr-o tabela de conversie care va fi
folosita si la decodificare.
Pentru a gasi codul potrivit fiecarui caracter se poate utiliza un arbore binar de cautare.
Algoritmul porneste de la imperecherea elementelor cu frecventa de aparitie cea mai mica.
Apoi aceasta pereche este tratata ca si un singur element iar frecventele sunt combinate. Acest
mod de lucru este aplicat pana cand toate elementele sunt combinate.
In scopul de a lucra corect, algoritmul Huffman este compus din doua etape. In cadrul
primei etape este creat un model statistic privind frecventa de aparitie a caracterelor in fisierul
ce trebuie comprimat. Cea de-a doua faza realizeaza comprimarea propriu-zisa. In consecinta,
din cauza faptului ca aceste coduri de lungime variabila necesita multe procesari,
comprimarea si decomprimarea se realizeaza foarte incet.

I.8. Drivere TWAIN


TWAIN (acronim de la Toolkit Without An Interesting Name), reprezinta un important
standard industrial dezvoltat de firmele HP, KODAK, Aldus Logitech si Caere, care specifica
modul in care imaginile preluate de la scaner, camera digitala sau alt dispozitiv de acelasi tip,
transfera informatiile catre aplicatia software. TWAIN permite aplicatiilor software sa lucreze
cu perifericele de achizitie de imagini fara a sti nimic despre acestea. Daca dispozitivul de
achizitii de imagini si software-ul utilizat sunt agreate de TWAIN, atunci acestea vor lucra
impreuna indiferent daca software-ul a fost achizitionat (sau nu) odata cu perifericul
corespunzator. La un calculator se pot conecta mai multe periferice de achizitii de date tip
TWAIN, figura de mai jos:

1. Aplicația TWAIN este apelată pentru achiziția de imagini


2. Modulul TWAIN efectuează control asupra perifericului
3. Perifericul transmite imaginea la modulul TWAIN
4. Modulul TWAIN transferă imaginea aplicației de care a fost solicitată
Conectarea TWAIN

21
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

In practica, optiunea Achizitie este plasata in meniul de lucru cu fisiere. Utilizatorul va


selecta dispozitivul TWAIN cu care doreste sa efectueze preluarea imaginii, iar acesta va
comunica cu driverul sau fara a mai fi necesara o alta aplicatie. TWAIN va cere precizarea
conditiilor in care sa se faca scanarea (dimensiunea imaginii, rezolutia etc.). Dupa preluarea
imaginii, driverul se opreste automat.

I.9. Calibrarea culorilor


Una din problemele utilizarii scanerelor de birou este aceea ca imaginea scanata poate
arata diferit pe ecran fata de ce tiparita, si ambele pot fi usor diferite de original. Solutia
acestei probleme este calibrarea culorilor (colour matching).
Una din modalitatile facile pentru a realiza acest lucru este oferita Kodak Colour
Management System (CMS), care utilizeaza propriile definitii pentru fiecare dispozitiv
(scaner, monitor, imprimanta) din sistem pentru a traduce si standardiza culorile. Elementele
acestui sistem au fost preluate de aplicatia Adobe PhotoShop si de alte programe, iar CMS a
devenit rapid favoritul aplicatiilor care utilizeaza culorile.
Un alt mod a fost dezvoltat de producatorii individuali de scanere si programe. Ei si-au
creat un sistem propriu care include diferite profiluri pentru fiecare periferic utilizat la
scanare, vizualizare, editare si finalizare a imaginii.
Modul de abordare este cunoscut ca si corectie de iesire, cu scopul de a standardiza
calibrarea si a face ajustari ale profilurilor de culori (in sensul standardizarii acestora). Acesta
este un proces sofisticat si inadecvat utilizatorilor care doresc sa calibreze propriul sistem in
vederea obtinerii rezultatelor optime.

I.10. OCR
Cand o pagina care contine text este scanata, acesta devine un fisier format din puncte si
nu este recunoscut de calculator ca fisier text. Procesorul de texte nu este capabil de a edita o
imagine bitmap. Pentru a trece grupul de pixeli intr-un editor, imaginea trece printr-un proces
complex numit OCR – Optical Character Recognition. Aceasta tehnica este foarte utila atunci
cand se doreste introducerea unui document in calculator si accesul la versiunea electronica
nu este posibil, iar reeditarea documentului necesita un timp prea indelungat.
Cercetarile in domeniul OCR au inceput in 1950, iar de atunci au fost continuu
dezvoltate si redefinite. In perioada 1970 – 1980, OCR a fost foarte limitat; nu se putea utiliza

22
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

decat pentru anumite tipuri si marimi de caractere. Azi, procesul OCR este atat de inteligent,
ca practic, poate recunoaste toate tipurile de caractere, chiar si de pe documente degradate.
Una din primele tehnici OCR a fost numita matrix – matrice. Zona ocupata de un
caracter este rasterizata (dupa ce se realizeaza o normalizare), continutul fiecarui element de
imagine fiind codificat digital. Caracterul va fi reprezentat ca o succesiune de biti, care trebuie
recunoscuta.
Programul OCR care utilizeaza metoda “potrivirii cu modelul” (pattern matching) are
bitmap-uri memorate pentru fiecare caracter din diferitele seturi si cu diferite marimi. Prin
compararea bitmap-ului prelevat cu cel din memorie, utilizand tehnici de recunoastere a
formelor din inteligenta artificiala, furnizeaza programului caracterul cel mai apropiat de
acesta. Acest sistem a fost cu succes folosit in fonturile neproportionale (Courier) unde
caracterele sunt echidistante si astfel sunt usor de recunoscut.
Recunoasterea documentelor complexe, multifont, este un proces limitat si se poate face
doar pentru fonturile si marimile cu modele memorate.
Dezvoltarea cercetarii OCR a condus la incercarea recunoasterii unei litere prin
“recunoasterea” trasaturilor universale ale acesteia.
Daca toate caracteristicile unei litere pot fi identificate prin utilizarea regulilor de
definitie: linii si cercuri, atunci toate literele pot fi recunoscute. Spre exemplu, litera “a” este
formata (ideal) dintr-un cerc (un contur inchis, in general), o linie in partea dreapta si un arc
de cerc (optional) deasupra. Daca o litera scanata va avea aceste caracteristici, atunci va fi
identificata de programul OCR ca litera “a”.
Limitele acestui algoritm sunt date de “zgomotele” care perturba procesul (exemplu:
pete, deformatii etc.).
Nu intotdeauna programul OCR recunoaste toate literele scanate. Unele aplicatii OCR
au capacitatea de a corecta cuvantul care contine o litera nerecuoscuta, prin cautare intr-un
dictionar
Tehnicile actuale sunt capabile sa recunoasca cuvinte in loc de identificarea individuala
a literelor. Aceasta tehnica, dezvoltata de Caere, este numita POWR (Predictive Optical Word
Recognition).
POWR este capabila de eliminarea virtuala a tuturor problemelor create de zgomot, prin
utilizarea unei analize contextuale de nivel inalt. POWR cauta prin mii si milioane de cai, in
care cuvant apare un anumit punct. Fiecare interpretare posibila este atribuita unei
probabilitati si cea mai mare dintre acestea este selectata, fara examinarea individuala a
fiecarei posibilitati.

23
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

Toate tipurile de informatii contextuale si evidente sunt trecute intr-un cont atunci cand
una din probabilitati este incredintata unui cuvant. Tehnologia aceasta utilizeaza tehnici de
modelare pe baza cercetarilor din domeniul inteligentei artificiale si al stiintelor cunoasterii.
Aceasta capacitate a POWR de a identifica cuvinte este foarte apropiata de modul de
recunoastere vizuala umana. Toate interpretarile posibile ale unui cuvant sunt evaluate prin
combinarea tuturor surselor de evidenta, de la nivele joase de analiza a pixelilor, pana la un
nivel inalt de analiza contextuala. Interpretarea cea mai probabila este selectata ca rezultat.

I.11. Interfata scanerului


In mod curent se utilizeaza urmatoarele tipuri de interfete:
SCSI, care necesita un adaptor special SCSI;
EPP (Extended Parallel Port), care permite scanerului sa fie conectat prin portul
de imprimanta;
USB (Universal Serial Bus);
adaptor propriu.
Cantitatile de informatii de transferat fiind mari, nu se folosesc porturile seriale
obisnuite.

I.12. Difuzarea TV. Standardele TV


NTSC (National Television Systems Committee) este un standard dezvoltat in Statele
Unite, fiind cel mai vechi si mai raspandit standard TV. Functioneaza perfect in sisteme video
directe, sau in TV cu circuit inchis, dar prezinta probleme de variatie a culorilor in cazul
transmisiei la distanta. Cauza acestor probleme este modificarea fazei undei purtatoare a
culorii din semnalul transmis.
PAL (Phase Alternating Lines), inventat in 1963 de W. Bruch de la firma germana
Telefunken, este utilizat azi in cea mai mare parte a Europei de Vest. Rezolva problema
variatiei culorilor prin inversarea tot la a doua linie a fazei undei purtatoare de culoare.
SECAM (SÉquentiel Couleur Avec Mémoire) a fost introdus in Franta din motive
politice (protejarea propriei industrii TV) si adoptat, de asemenea, si in tarile est-europene tot
din motive politice ( incurajarea incompatibilitatii cu transmisiile TV vestice). Difera de
sistemul PAL prin frecventele de transmitere si prin unele elemente de codare a semnalului
compozit. Vizionarea semnalului SECAM cu un receptor de tip PAL, va reproduce imaginile
corecte, dar monocrom.

24
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

Sistemele EDTV (Enhanced Definition TeleVision) deriva din sistemele conventionale,


modificate pentru a oferi rezolutie orizontala si/sau verticala mai buna la receptie.
In Statele Unite, un astfel de sistem TV imbunatatit este IDTV (Improved-Definition
TeleVision - televiziune cu definitie imbunatatita). Sistemul nu este ceva nou, ci incearca sa
imbunatateasca imaginea NTSC, prin utilizarea memoriei digitale pentru dublarea numarului
liniilor de baleiere, de la 525 la 1050. Imaginile sunt doar cu foarte putin mai detaliate decat
cele originale NTSC, deoarece semnalul nu contine nici un fel de informatie aditionala.
Standardul similar lui IDTV, dar pentru Europa, este D2-MAC (DuoBinary Multiplexed
Analogue Components). Aceasta solutie a fost deja introdusa in Germania, ca standard TV
succesor lui PAL. D2-MAC utilizeaza un mecanism de multiplexare in timp pentru
transmiterea componentelor video. Sunetul si ceva informatie suplimentara sunt codificate
impreuna in format duobinar (D2), pe 105 biti.
Televiziunea de inalta definitie HDTV (High-Definition TV) este considerata adevarata
noua generatie de televiziune. Standardul este definit in principiu referitor la imaginea ce o
ofera telespectatorului. Rezolutia imaginilor HDTV este de doua ori mai re pe orizontala si pe
verticala decat la sistemele conventionale. Cresterea definitiei pe verticala se obtine prin
implicarea a mai mult de 1000 de linii de baleiere. Cresterea detaliului de luminanta din
imagini se realizeaza prin marirea de aproximativ cinci ori latimii de banda fata de sistemele
clasice. Indicele aspectului imaginii, dat de raportul dintre dimensiunea pe orizontala a
imaginii si dimensiunea pe verticala, la sistemele HDTV are valoarea de 16/9 = 1.7(7) (fata de
4/3 = 1.3(3) la sistemele clasice). Cum abilitatea ochiului uman de a distinge detalii este
limitata, imaginile HDTV - mult mai detaliate ca cele clasice - vor trebui vizionate de la o
distanta mai mica.

25
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

CAPITOLUL II.
Norme de tehnica securității muncii

Pentru evitarea evitarea oricaror accidente in procesul de depanare a


calculatoarelor se impun cu respectarea cu strictete a normelor de protectie si securitate
a muncii.
Masurile generale ce trebuiesc stiute sunt urmatoarele:
1. Efectuarea instructajului deprotectia muncii la angajare si periodic,
2. Interzicerea desfasurarii interzicerii activitatii intr-un loc de munca daca nu are
instructaj consemnat in fise,
3. Calculatoarele care sunt conectate direct la reatea sau prin transofrmator se vor
alimenta printr-un transformator separator avand raportul de transformare 1:1,
4. Conectarea la una sau mai multe prize de pamant a carcaselor exterioare ale
aparatului de masura si a invelisului metalic al ciocanului de lipit,
5. Conectarea aparatelor de masura in interiorul calculatorului atunci cand acesta este
alimentat de la retea, se recomanda a fi facut cu o singura mana, cealalta avand grija sa nu
vina in contact cu partile metalice de pe masa ale altor aparate de masura aflate in montaj,
6. Masurile in circuitul FIT se vor face respectand urmatoarea ordine de lucru:
conectarea aparatului de masura in interiorul circuitului in care se face masurarea
deconectarea calculatorului de la reatea descarcarea condensatoarealor electrolitice sau de FIT
si apoi deconectarea aparatului de masurare,
7. Evitarea atingerii anexelor metalice ale organelor de comanda exterioare in cazul
scoaterii sau caderii butoanelor care le izolau la calculator fara transformator pe retea,
perioada cand cordonul de alimentare este introdus in prize retea,
8. La efectuarea oricaror operatii de depanare se recomanda ca operatorul sa aiba
mainile uscate, sa poarte eventual manusi de cauciuc, iar sub picioare sa aiba un covor izolat
din cauciuc sau material plastic,
9. Dupa deconectare de la retea a calculatorului inainte de a atinge orice piesa,
condensatoarele electrice si cele FIT se vor descarca la masa, iar anodul TK se va descarca de
sarcinile electrice reziduale cu ajutorul unui conductor care are capat conectat la masa.

26
Dispozitive periferice de intrare. Scanner

BIBLIOGRAFIE

1. Wikipedia - The Free Encyclopedia, Computer printer


2. ChannelWEB Encyclopedia, PC printers
3. Encyclopedia BRITANICA Online
4. Nani Viorel, Echipamente periferice, Notiţe de curs, Universitatea „Ioan Slavici”,
Timişoara 2013.
5.http://www.referatele.com/referate/informatica/online6/Proiect-Imprimanta-referatele-
com.php
6. http://www.slideshare.net/mariamagdalenailiescu/dispozitive-periferice-deintrare4759

27

S-ar putea să vă placă și