Sunteți pe pagina 1din 6

Referat general J.M.B. nr.

1 2015

BIOMATERIALE CU APLICATII ÎN MEDICINA

BIOMATERIALS WITH APPLICATIONS IN MEDICINE


Conf.univ.dr.fiz. Laura Floroian1, conf.univ.dr. Mihaela Badea2,
prof. univ. dr. Iosif Șamotă2
1
Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor,
Universitatea „Transilvania” din Brașov
2
Facultatea de Medicină, Universitatea „Transilvania” din Brașov
Autor corespondent: Laura Floroian, email lauraf@unitbv.ro

Abstract:
Although recently accepted by the scientific community, the research into nanotechnologies and
biotechnologies are currently the priority directions for several prestigious international research laboratories
of physics, chemistry, medicine, molecular and cellular biology, study of materials and cybernetics. Field
became interdisciplinary and is booming, and the goal is to develop new technologies and high-performance
materials.
An important category of materials for nanotechnology and biotechnology is the biomaterials. They
are used to direct material, restore the functions of living systems supplement and have a major impact on
biomedical applications, particularly in the medical and pharmaceutical industry.
Key-words: biomaterials, features of biomaterials, classification and performance of biomaterials

Introducere (la abraziune şi fracturi) şi rezistenţă la


Biomaterialele au o istorie îndelungată, de coroziune (la disoluţie chimică şi coroziune
câteva mii de ani. Scheletele sau mumiile din electrochimică). Mai mult, biomaterialul şi
culturile antice (Egipt, Babilonia, Grecia, Italia, eventualii săi produşi de degradare trebuie: să
China, America Centrală şi de Sud) au arătat că nu fie responsabili de reacţii inflamatorii, să nu
diferite materiale, precum: aurul, argintul, fie susceptibili de generare de reacţii alergice, să
cuprul şi plumbul, lemnul, sideful, fildeşul, nu fie toxici, să nu fie mutagenici, să nu fie
oasele sau dinţii de câine, au fost utilizate pentru carcinogenici.
înlocuirea unor părţi ale sistemului osos uman. Biomaterialele trebuie să fie recunoscute
Ele au fost folosite însă fără nici o cunoştinţă de şi acceptate de celulele vii, să ajute în procesul
biocompatibilitate, termen ce a fost introdus cu natural de recuperare. Ţinând cont de aceste
numai acum 50 de ani. condiţii, numărul imens de posibile metale,
În prezent, printr-o definiţie general compozite ceramice şi polimeri este limitat
acceptată de comunitatea ştiinţifică interna- drastic şi pentru a mări acest număr, ştiinţa
ţională, biomaterialele sunt materialele destinate biomaterialelor se canalizează pe trei direcţii de
să fie în contact cu ţesuturile vii şi/sau fluidele cercetare [4]. Acestea sunt: producerea de
biologice, cu scopul de a evalua, trata, modifica înlocuitori sintetici pentru ţesuturile biologice
forma sau înlocui orice ţesut, organ sau funcţie a utilizând matricele extracelulare artificiale
organismului. capabile să modeleze comportarea celulară,
Interacţiunea dintre materiale şi sistemele sintetizarea de materiale folosind matrice
biologice este dinamică şi complexă. Ea implică extracelulare artificiale pentru aplicaţii
atât răspunsul sistemului viu la aceste materiale biologice şi medicale specifice, de exemplu
(biocompatibilitate şi bioactivitate), cât şi materiale ce îşi memorează forma în funcţie de
răspunsul materialului la sistemul viu (biode- temperatură, dezvoltarea de concepte noi de
gradabilitate). Un biomaterial trebuie să aibă design pentru aplicaţii in vitro (ex.: realizarea
calităţi esenţiale. Odată ce este implantat în unui format în care există un număr mare de
organism, acesta trebuie să aibă (exceptând acizi nucleici şi proteine şi care permite
cazurile când biodegradabilitatea este cerută extragerea rapidă a informaţiei legate de
pentru aplicaţii specifice) rezistenţă mecanică comportarea genelor şi funcţia proteinei).
14
Referat general J.M.B. nr. 1 2015

Aplicaţiile biomaterialelor
Principalele arii în care biomaterialele au
aplicaţii directe, sunt: implanturile, medicina
regenerativă, ingineria ţesuturilor, eliberarea
controlată de medicamente.
Creşterea duratei de viaţă a oamenilor este
însoţită de efecte de deteriorare progresivă a
sistemului osos, în special în zonele unde
solicitarea este maximă, la şold şi genunchi.
După o anumită vârstă scheletul osos suferă un
proces de demineralizare care conduce la o
scădere a rezistenţei la stresul extern ce are ca
efect producerea unor boli ca osteoporoza (v.
fig. 1). De aceasta suferă un număr mare de
oameni şi în special femeile după o anumită
vârstă. Osteoartrita şi artrita reumatică afectează
structura încheieturilor mobile precum şoldul,
umărul, genunchiul, cotul sau glezna. Durerile
la astfel de articulaţii pot fi considerabile, în
special în cazul celor care sunt supuse
tensiunilor datorate unor solicitări ridicate (în
particular şoldul şi genunchiul). Aceste
probleme pot fi rezolvate uneori numai prin
înlocuirea cu o proteză a osului, respectiv
articulaţiei deteriorate. Au fost necesare aşadar
dezvoltarea cunoştinţelor medicale şi creşterea
cheltuielilor în domeniul sănătăţii, care au Fig. 2 Proteza genunchiului (stânga) şi componenta
condus la o semnificativă răspândire a şoldului (dreapta)
aplicaţiilor în domeniul implanturilor, una dintre
cele mai întâlnite aplicaţii din aria În cavitatea bucală, datorită bolilor
biomaterialelor fiind implantul ortopedic. generate de bacterii, dinţii şi gingiile pot fi
distruse în timp. Cariile dentare, demine-
ralizarea şi dizolvarea dinţilor, asociate cu
activitatea metabolică din cavitatea bucală pot
duce la pierderea lor. Se impune de aceea
înlocuirea parţială sau totală a acestora cu
implanturi dentare.
Biomaterialele se utilizează şi în aplicaţii
cardiovasculare. În sistemele cardiovasculare şi
circulatorii (inima şi vasele de sânge)
principalele probleme ce apar sunt cele legate de
valvele inimii şi artere. Valvele inimii pot suferi
modificări structurale care împiedică închiderea
sau deschiderea totală. Ele pot fi înlocuite cu o
varietate de substituenţi biocompatibili, precum
Fig. 1 Structura osoasă afectată de osteoporoză aliaje de tipul Co-Cr-Co, Cr-Ni-Cr-Mo, sau
diamond like carbon. Arterele şi în particular
arterele coronariene şi vasele membrelor
inferioare se pot bloca datorită depunerilor de
grăsime provocând arteroscleroza. În acest caz,
este posibilă înlocuirea anumitor segmente cu
artere artificiale. Din această categorie de
15
Referat general J.M.B. nr. 1 2015

materiale biocompatibile fac parte materialele Totodată acesta este un concept care are în
polimerice de tipul poliester, PET. vedere criteriile de proiectare, mai ales în cazul
De asemenea, protezele oftalmologice se dispozitivelor de protezare. Aceste criterii au în
realizează din biomateriale. Ţesuturile ochilor vedere următoarele aspecte: comportarea
pot suferi de boli care pot duce la reducerea ţesutului gazdă, forma iniţială şi finală a
vederii sau chiar la orbire. De exemplu, implantului, funcţia şi durata de utilizare a
cataracta produce mătuirea cristalinului, care se implantului, elaborarea procesului tehnologic de
poate înlocui cu un material polimeric (PMMA) fabricare a implantului. Studiul biofuncţiona-
care să-i simuleze funcţiile. lităţii implică cerinţe minime de biomecanică,
Una dintre cele mai rapide arii de creştere patologie, anatomie şi fiziologie pentru implan-
a aplicaţiilor implanturilor este legată de tul folosit. În literatura de specialitate nu există
sistemele pentru controlul şi aplicarea dirijată a teste standard de apreciere a biofuncţionalităţii
medicamentelor la locaţiile unde vor fi eliberate. datorită marii varietăţi de biomateriale,
S-au efectuat numeroase încercări pentru respectiv multiplelor lor aplicaţii practice.
incorporarea de rezervoare de medicamente în Conceptul modern de biocompatibilitate ia
dispozitive implantate pentru a susţine şi în în considerare o serie de factori: chimici
special pentru a controla eliberarea acestora. (toxicitate), electrici (apariţia unor curenţi elec-
trici care pot favoriza coroziunea), de suprafaţă
Caracteristici fiziologice ale biomaterialelor (eventuale reacţii chimice, natura hidrofilă sau
În primul rând un biomaterial trebuie să hidrofobă, capacitatea de umectare), interacţiuni
fie biocompatibil cu ţesutul viu, adică să fie mecanice (natura şi mărimea eforturilor de
stabil în timp din punct de vedere fizic, chimic compresiune, tracţiune, forfecare, care solicită
şi fiziologic, să nu se deterioreze şi să nu aibă interfaţa ţesut-implant şi condiţionează răspun-
efecte dăunătoare asupra ţesutului viu. Biocom- sul tisular), geometrici (modul de prezentare al
patibilitatea unui material se referă la trei implantului - masiv, pelicular, fibros, pulve-
aspecte principale şi anume biotolerabilitatea, rulent - şi locul său de implantare).
bioadaptabilitatea şi biofuncţionalitatea sa. În plus, biomaterialele trebuie să fie
Conceptul de biotolerabilitate înglobează netoxice, nealergice, necancerigene, neantigenice,
un număr de interacţiuni biologice specifice nemutagenetice să fie acceptate de sistemul
între materialul implantat şi ţesutul viu, cum ar imunologic al organismului viu şi conform
fi: răspunsul ţesutului gazdă în contact cu standardului ISO 10993, tipurile de teste care se
materialul implantat, cu substanţele eliberate de efectuează pentru aprecierea biocompatibilităţii
acesta sau cu produşii de degradare solubili/ sunt: mutagenicitatea, toxicitatea sistemică acută,
insolubili, bioadeziunea celulară şi/sau tisulară, toxicitatea orală, citotoxicitatea, pirogenitatea,
răspunsul sistemului, inducţia ţesutului osos senzitivitatea, toxicitatea intravenoasă, hemoliza,
(osteoinducţia). iritaţia, implantarea.
Bioadaptabilitatea reprezintă gradul de Un aspect foarte important este degra-
substituţie al unui material ce înlocuieşte un darea biomaterialelor în mediul biologic, care
ţesut. Adaptarea este un proces complex de combină deteriorarea biomaterialelor şi compor-
modificare a formei, structurii şi funcţiei unui tarea ţesutului gazdă. Principalele mecanisme de
organ în alte condiţii de mediu. Factorul interacţiune dintre biomateriale şi mediul
principal implicat este adeziunea, adică legătura biologic sunt cauzate de influenţa bioma-
stabilită între material şi ţesutul dezvoltat în terialului asupra mediului biologic, prin alterări
jurul unui implant. Unele aspecte de adapta- ale mediului biologic, ca rezultat al procesului
bilitate se referă la posibile fricţiuni ciclice ale de deteriorare a materialului sau de influenţa
materialelor (mai ales în articulaţia de şold mediului biologic asupra implantului, deci a
intens solicitată), caz în care aceste zone biomaterialului, prin scăderea pH-ului cauzată
solicitate trebuie să suporte teste tribologice şi de inflamaţia locală. Mediul biologic este
de rezistenţă mecanică. surprinzător de agresiv şi poate duce la fisurarea
Biofuncţionalitatea constituie capacitatea rapidă sau treptată a multor materiale. Iniţial se
implantului de a-şi îndeplini funcţia cu o reacţie poate crede că pH-ul neutru, cu conţinut scăzut
adversă minimă din partea organismului viu. de sare şi temperatura corpului omenesc
16
Referat general J.M.B. nr. 1 2015

constituie un mediu blând, dar multe mecanisme poate deforma fie în timpul operaţiei, fie ulterior
biologice cauzează deteriorarea implanturilor. în timpul creşterii osului. De asemenea, o zonă
Crăpăturile, asociate cu uzura, au ca rezultat tensionată sau săracă în tensiuni poate fi
apariţia de noi suprafeţe atacate. Degradarea responsabilă de o deformare permanentă a
biomaterialului poate modifica pH-ul, activând implantului.
alte noi reacţii. Biodegradarea este un termen Rezistenţa la oboseală este un criteriu
care poate fi folosit pentru reacţii care se produc important deoarece majoritatea implanturilor
în câteva minute sau pentru cele care au loc în suportă sarcini (încărcări) ciclice datorită
ani. funcţionării continue a corpului. În cazul unui
Biodegradarea este determinată în prin- implant intraosos solicitările mecanice sunt de
cipal de trei factori: disoluţia fizico-chimică, încovoiere-tracţiune. La interfaţă ele vor induce
care la rândul ei depinde de gradul de eforturi de forfecare a căror intensitate va fi cu
solubilitate al materialului şi de pH-ul local al atât mai importantă, cu cât va fi mai mare
mediului. Se pot forma faze noi cum ar fi: diferenţa de modul de elasticitate între ţesutul
fosfaţi de calciu amorfi, fosfat de calciu dihidat, osos şi materialul implantat. Aceste solicitări
fosfat octocalcic şi hidroxiapatita substituită sunt responsabile de producerea unui ţesut
anionic; atacul preferenţial al legăturii dintre fibros, cu atât mai consistent cu cât interfaţa este
granule şi dezintegrarea fizică în particule mici; mai instabilă din punct de vedere mecanic. În
factorii biologici, cum ar fi: fagocitoza, care plus, amplitudinea solicitării mecanice (întin-
determină o scădere a concentraţiei de pH local, dere în lungime şi în lăţime) condiţionează
activitatea celulară şi poziţia de implantare. natura reacţiei tisulare. Astfel, în funcţie de
Viteza de degradare a unui biomaterial intensitatea lor, solicitările la compresiune pot
creşte odată cu suprafaţa specifică (pulberile orienta reacţia tisulară spre fibrogeneză
sunt mult mai rapid biodegradate comparativ cu (formarea unui ţesut fibros), condrogeneză
solidele poroase, respectiv solidele dense), (inflamarea cartilajului osos), sau osteogeneză
creşterea porozităţii materialului, scăderea (formarea unui nou ţesut osos).
gradului de cristalinitate al materialului, La termene scurte sau medii, răspunsul
scăderea dimensiunii granulelor şi cristalitelor. celular şi tisular este diferit în funcţie de modul
de prezentare al implantului (masiv sau
Caracteristici mecanice ale biomaterialelor particule). Pentru implantul fibros există un
Biomaterialele trebuie să fie stabile din anumit raport lungime/diametru la care se mani-
punct de vedere mecanic, adică să nu se rupă festă pericolul de apariţie a cancerului. Mate-
sau să se deformeze excesiv în timp. În funcţie rialele masive sunt potenţial mai cancerigene
de aplicaţia pentru care sunt folosite, ele trebuie decât cele sub formă de particule fine.
să reziste la unele solicitări, cum ar fi: compre-
siune, tracţiune, încovoiere, forfecare, rupere, Caracteristicile practice (de eficienţă)
rezilienţă, oboseală, duritate, abraziune, ero- ale biomaterialelor
ziune, uzură, frecare şi să aibă modulul de Eficienţa biomaterialelor se referă la
elasticitate corespunzător. Densitatea, respectiv fiabilitatea în utilizare, accesibilitatea în
greutatea implantului, trebuie să fie cât mai fabricaţie, un preţ de cost cât mai redus datorat
reduse. În funcţie de zona osoasă substituită, materiilor prime accesibile, capacitatea uşoară
densitatea implantului trebuie să varieze în de prelucrare şi de sterilizare, aspectul estetic.
limitele 0,18 – 2,30 g/cm3, valori corespun- La obţinerea biomaterialelor se selectează
zătoare osului poros, respectiv compact. materii prime de puritate medicală. Se aleg
Din punct de vedere tehnologic trebuie procedee de fabricaţie accesibile pentru a se
asigurat un control de calitate corespunzător putea asigura obţinerea unei producţii de masă,
(puritate, omogenitate, microstructură controlată cu precizii dimensionale corespunzătoare. În
cu ultrasunete, suprafaţă prelucrată corespun- acelaşi timp, tehnologia nu trebuie să utilizeze
zător ş.a.). Materialul de implantat poate fi substanţe chimice toxice, care ar conduce la
flexibil sau rigid, dar trebuie luate în conside- deteriorarea implantului. Prin sterilizare au loc
rare ambele module: de elasticitate (E), modificări ale proprietăţilor fizice şi tribologice
respectiv de torsiune (G), deoarece implantul se ale biomaterialelor. În cazul celor metalice,
17
Referat general J.M.B. nr. 1 2015

ceramice şi compozite se foloseşte sterilizarea plasate în corp interacţionează cu osul şi în


condusă prin diverse variante: termică, prin unele cazuri chiar cu ţesturile moi. Acest lucru
iradiere cu radiaţii gama sau cu flux de se întâmplă în timp, în funcţie de cinetica
electroni, cu soluţii apoase pe bază de aldehide modificărilor la suprafaţă, declanşate de
şi oxid de propilenă, prin autoclavare. implantarea lor în contact cu osul viu. În urma
interacţiei între implantul bioactiv şi fluidul
Clasificarea şi performanţele biomaterialelor înconjurător din organism, pe implant se
De fiecare dată când un material sintetic formează un strat de apatită carbonatată activă
este introdus în corpul omenesc, ţesuturile vii biologic, care este chimic şi cristalografic
vor reacţiona în raport cu implantul în diferite echivalentă cu faza minerală din os. Astfel de
feluri, în funcţie de natura acestuia [1]. materiale sunt biosticlele [5, 7, 10, 11], sticlele
În general, în funcţie de răspunsul ţesu- ceramice [9] și fosfaţii de calciu [6]. Pentru
tului gazdă în contact cu materialul implantat, biomaterialele din această categorie răspunsul
biomaterialele pot fi: bioinerte, biodegradabile organismului faţă de implant este cel mai
(sau bioresorbabile) sau bioactive. favorabil şi impactul pe care îl au asupra
organismului este pe termen lung.
Materiale bioinerte În mod curent, hidroxiapatita este folosită ca
Termenul de bioinert descrie un material material bioactiv de acoperire în implantologia
care odată plasat în corpul omenesc are o ortopedică şi stomatologică, pulverizarea combus-
interacţiune foarte redusă cu ţesuturile tivă în plasmă fiind metoda de depunere unanim
înconjurătoare. Aceste materiale prezintă acceptată. Hidroxiapatita, Ca10(PO4)6(OH)2, e un
dezavantajul că în timp sunt acoperite de fosfat de calciu hidratat, cristalin, cu o
organism cu un ţesut fibros care se ataşează compoziţie chimică şi o structură cristalografică
fizic la suprafaţa lor, dar pe arii neregulate. similară cu partea minerală a oaselor şi dinţilor
Acest tip de morfologie de fixare nu este ideal şi are raportul atomic Ca/P=1,67. Aceste
pentru stabilitatea pe termen lung cerută de acoperiri tip implant de hidroxiapatită prezintă
implanturile permanente. El induce adesea totuşi câteva inconveniente, foarte greu de evitat
dificultăţi majore în cazul implanturilor (fragilitate, neomogenitate, viteza lentă de
ortopedice şi dentare. Din această categorie fac osteointegrare, procesul de dizolvare greu
parte: oţelul inoxidabil, metale: titanul, metalele predictibil), viitorul nepromiţând îmbunătăţiri
nobile, DLC (diamond-like-carbon), NiTi, TiN, importante în cercetarea legată de acest material
aliaje: Co-Cr-Co, Cr-Ni-Cr-Mo, Ti-Al-Nb, Ti- [2, 3]. De aceea, găsirea unor noi materiale, noi
13Nb-13Zr, Ti-Mo-Zr-Fe, Ni-Ti, Pt-Ir, Ti-6Al- modele arhitecturale implantologice şi tehnici
4V, ceramici: alumina, zirconia stabilizată de depunere ale acestora reprezintă o
parţial, polimeri cu masa moleculară mare. obligativitate pentru cercetătorii din domeniul
biomaterialelor.
Materiale bioresorbabile
Materialele bioresorbabile sunt acelea care Concluzii
odată introduse în corpul omenesc se dizolvă Biomateriale utilizate în medicină trebuie
(sunt resorbite) şi apoi înlocuite încet prin să aibă calităţi esenţiale, mult peste calitățile
avansarea ţestului (precum osul) [8]. Ele sunt materialelor utilizate în industrie: rezistenţă
folosite în aplicaţiile de eliberare controlată a mecanică (la abraziune şi fracturi) şi rezistenţă
medicamentelor sau în structuri implantabile şi la coroziune (la disoluţie chimică şi coroziune
biodegradabile (precum ancore de suturi). electrochimică), să nu genereze reacţii infla-
Exemple de materiale bioresorbabile sunt: matorii sau alergice, să nu fie toxice, muta-
tricalciu fosfat Ca3(PO4)2, oxidul de calciu genice sau carcinogenice.
CaO, carbonatul de calciu CaCO3, polimerii Materialele bioinerte au o interacţiune
biodegradabili (copolimerii acidului polilactic şi foarte redusă cu ţesuturile înconjurătoare dar
poliglicolic). prezintă dezavantajul că în timp sunt acoperite
de organism cu un ţesut fibros care se ataşează
Materiale bioactive fizic la suprafaţa lor pe arii neregulate fapt care
Materialele bioactive sunt cele care odată nu este ideal pentru stabilitatea pe termen lung
18
Referat general J.M.B. nr. 1 2015

cerută de implanturile permanente. Medicine, 2001; 12:413-7.


Materialele bioresorbabile pot fi folosite [6] Saiz E., Gomez-Vega J.M., Tomsia A.P.,
în aplicaţiile de eliberare controlată a Marshall G.W., Marshall S.J. - Bioactive glass
medicamentelor sau în structuri implantabile şi coatings with hydroxyapatite and Bioglasst®
biodegradabile cu mare succes. particles on Ti-based implants, Biomaterials,
2000; 21:105-11.
Materialele bioactive prezintă un răspuns [7] Saiz E., Goldman M., Gomez-Vega J.M.,
bun al organismului faţă de implant şi impactul Tomsia A.P., Marshall G.W., Marshall S.J. -
pe care îl au asupra organismului este pe termen In vitro behavior of silicate glass coatings on
lung favorabil. Ti6Al4V, Biomaterials, 2002; 23:3749–56.
Descoperirea unor noi materiale, a unor [8] Schiller C., Rasche C, Wehmoller M.,
noi modele arhitecturale implantologice şi Beckmannc F., Eufinger H., Epple M. -
tehnici de depunere ale acestora reprezintă o Geometrically structured implants for cranial
obligativitate pentru cercetătorii din domeniul reconstruction made of biodegradable
biomaterialelor, dovedind posibilitățile de polyesters and calcium phosphate/calcium
cercetare în domeniu. carbonate, Biomaterials 2004; 25:1239–47.
[9] Thamaraiselvi T. V., Rajeswari S. - Biological
Evaluation of Bioceramic Materials, Trends
Bibliografie: Biomater. Artif. Organs, 2004; 18(1):9-17.
[1] Burg T., Standard O. - Biomedical Materials,
[10] Verne E., Fernandez Valle C., Vitale
Teacher Reference, Materials Science and
Brovarone C., Spriano S., Moisescu C. -
Engineering – UNSW, (2001).
Double-layer glass-ceramic coatings on
[2] Carvalho F.L.S., Borges C.S., Branco J.R.T.,
Ti6Al4V for dental implants, Journal of the
Pereira M.M. - Structural analysis of
European Ceramic Society, 2004; 24:2699–
hydroxyapatite/bioactive glass composite
705.
coatings obtained by plasma spray processing,
[11] Zhang Y., Santos,J.D. - Microstructural
Journal of Non-Crystalline Solids, 1999;
characterization and in vitro apatite formation
247:64-8.
in CaO-P2O5-TiO2-MgO-Na2O glass-
[3] Goller G. - The effect of bond coat on
ceramics, Journal of the European Ceramic
mechanical properties of plasma sprayed
Society, 2001; 21:169-75.
bioglass-titanium coatings, Ceramics
International, 2004; 30:351-5. Mulțumiri:
[4] Langer R., Tirrel D.A. - Designing Materials Această lucrare este susținută prin Programul
for Biology and Medicine, Nature, 2004; Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor
428:487-92. Umane (POS DRU), finanțat din Fondul Social
[5] Oku T., Suganuma K., Wallenberg L. R., European și de Guvernul României sub proiectul
Tomsia A. P., Gomez-Vega J. M., Saiz E. - POSDRU / 159 / 1.5 / S / 134378.
Structural characterization of the metal/glass
interface in bioactive glass coatings on Ti-6Al-
4V, Journal of Materials Science: Materials in

19