Sunteți pe pagina 1din 11

de Cristina-Elena Guraliuc

aflã

Basme

Povestea cu David șotios


Pisica
Fericitā
de Cristina-Elena Guraliuc

aflã
Descoperã magia cãrtilor
, ,si ai încredere în tine, doar asa
, vei
avea mereu grijã de copilul liber din tine.

Te iubim, mami & tati.


Cu cãpsorul
, ascuns între paginile unei cãrti,
, David
încruntã sprâncenele într-un mod adorabil. Mami îl
pândeste
, prin crãpãtura usii,, dar micul sugubãt
, , îi
simte privirea si, se retrage în cortul sãu, închizând
cartea dintr-o miscare.
, "Pam, pam!” spune el, si, îsi,
acoperã ochii cu mâinile dolofane.
Mamei îi place jocul acesta si, vine tiptil spre David.
"Oare unde se ascunde pitic”, sopteste
, , mami, cu mâinile
proptite în sold.
, Apare si, tati în usã
, si
, se alãturã
jocului ca într-o horã lentã.
David chicoteste
, de numa’ numa’ si , când iese ca vântul
din cort, mami si, tati tresar de parcã un iepure super
rapid le-ar fi tãiat calea. Râd cu totii
, de nãzdrãvãnie
si
, apoi David se cuibãreste , în brate, la mami si
, tati.
Bucuros peste mãsurã, bãietelul
, le aratã
celor doi cartea pe care o citise cu câteva
minute în urmã.

scria pe copertã. Un bãietel


, care construia
o masinutã
, , râdea cu gura pânã la urechi pe
copertã, broboane de sudoare jucându-i-se
pe fruntea micutã.
, David fãcu ochii mari,
iar mami si
, tati înteleseserã.
,
Basme

Povestea cu David șotios


Pisica
Fericitā
"Hmm, uite ce soare dolofan pe cer, propun sã facem o
plimbare pânã în parc, sã ne întâlnim cu bunicii.
Mai citim acolo o datã cartea si
, poate-poate reusim, sã
construim si, noi o asa
, masinã”,
, propuse tati.
David aplaudã si, se grãbi spre dulap,
sã îsi, aleagã hainele. Urcarã în masinã
, cu bucurie, David se îmbujorã de
emotie.
, Privi pe geam cu mâinile odihnindu-se cuminti ,
în poale, sub protectia
, centurii si
, se minunã de
umbrele pe care norii le lãsau pe asfalt. Ridicând ochii
spre cer, bãiatul zãri un avion. Îi fãcu din mânã
bucuros, mirat de urma pe care o lãsã pasãrea
mecanicã pe albastrul limpede al cerului.

, , , ,
Ridicând ochii spre cer, bãiatul zãri un avion. Îi fãcu din
mânã bucuros, mirat de urma pe care o lãsã pasãrea mecanicã
pe albastrul limpede al cerului.
,
Imediat ce ajunserã ,în parc,
, David alergã spre bunici,
aproape zburând., Cu grijã sã nu sifoneze
, cartea strânsã la
piept,, bãiatul sãri la pupici, apoi deschise repejor cartea la
pagina cu masinãria
, din poveste. Era curios dacã mãcar unul
dintre ei stia
, secretul. Tare era nerãbdãtor sã-l afle.
Mami îl trase încetisor
, lângã ea, ce drag îi era lui David! Din
vocea ei, povestea cãpãtã parcã un alt sens. Bãiatul ascultã
cu urechile ciulite, aproape cã nici nu respirã, de teamã sã
,
nu piardã vreun cuvânt.
"Pentru un mester,
, este foarte important sã aibã burtica
plinã”, spunea ea, în timp ce ochii îi stãteau lipiti, pe carte.
Cu totii
, furã de acord.

"Dar un mester
, cu adevãrat priceput
poate sã construiascã o masinutã
, , în
câteva ore, doar dacã, pe lângã
ustensilele potrivite, mai pune si,
suflet”, încheie mami.
"Uau, sã punã si, suflet...”, se gândi David. Oare ce o fi
însemnând asta? David trase cartea din mâinile mamei si, privi
atent ultima paginã. Mami ghici întrebarea din mintea lui.
"Mm, stii
, când bunica face niste , plãcinte de te lingi pe
degete? Sau când râzi de te prãvãlesti , când tati te gâdilã si
,
vã jucati
, împreunã? Asta este pentru cã ei pun suflet. Totul
vine de aici, puiule”, spuse ea, ducându-i mâna micutã , la
inimã.

David întelesese.
, Deci este nevoie sã îti,
placã si, sã îti
, pese. Aha! Minunat!
Bãiatul coborî din bratele
, mamei cuprins
de o mare bucuri! Cãci el stia, – avea sã
fie un mare mester!
,
Cu privirea sotioasã,
, încruntând sprâncenele, David se grãbi
sã scotoceascã în trusa lui de ustensile. Cu tati si, bunicii ca
ajutoare de nãdejde, David reusi, sã dea gata prima lui
masinutã!
, , În ziua aceea, masina , lui se plimbã mândrã pe
soselele
, desenate pe nisip. Vruum-vruum! Ce-i mai mergeau
rotile.
, Era lesne de înteles
, cã pusese tot sufletul.