Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
aflã
Basme
aflã
Descoperã magia cãrtilor
, ,si ai încredere în tine, doar asa
, vei
avea mereu grijã de copilul liber din tine.
, , , ,
Ridicând ochii spre cer, bãiatul zãri un avion. Îi fãcu din
mânã bucuros, mirat de urma pe care o lãsã pasãrea mecanicã
pe albastrul limpede al cerului.
,
Imediat ce ajunserã ,în parc,
, David alergã spre bunici,
aproape zburând., Cu grijã sã nu sifoneze
, cartea strânsã la
piept,, bãiatul sãri la pupici, apoi deschise repejor cartea la
pagina cu masinãria
, din poveste. Era curios dacã mãcar unul
dintre ei stia
, secretul. Tare era nerãbdãtor sã-l afle.
Mami îl trase încetisor
, lângã ea, ce drag îi era lui David! Din
vocea ei, povestea cãpãtã parcã un alt sens. Bãiatul ascultã
cu urechile ciulite, aproape cã nici nu respirã, de teamã sã
,
nu piardã vreun cuvânt.
"Pentru un mester,
, este foarte important sã aibã burtica
plinã”, spunea ea, în timp ce ochii îi stãteau lipiti, pe carte.
Cu totii
, furã de acord.
"Dar un mester
, cu adevãrat priceput
poate sã construiascã o masinutã
, , în
câteva ore, doar dacã, pe lângã
ustensilele potrivite, mai pune si,
suflet”, încheie mami.
"Uau, sã punã si, suflet...”, se gândi David. Oare ce o fi
însemnând asta? David trase cartea din mâinile mamei si, privi
atent ultima paginã. Mami ghici întrebarea din mintea lui.
"Mm, stii
, când bunica face niste , plãcinte de te lingi pe
degete? Sau când râzi de te prãvãlesti , când tati te gâdilã si
,
vã jucati
, împreunã? Asta este pentru cã ei pun suflet. Totul
vine de aici, puiule”, spuse ea, ducându-i mâna micutã , la
inimã.
David întelesese.
, Deci este nevoie sã îti,
placã si, sã îti
, pese. Aha! Minunat!
Bãiatul coborî din bratele
, mamei cuprins
de o mare bucuri! Cãci el stia, – avea sã
fie un mare mester!
,
Cu privirea sotioasã,
, încruntând sprâncenele, David se grãbi
sã scotoceascã în trusa lui de ustensile. Cu tati si, bunicii ca
ajutoare de nãdejde, David reusi, sã dea gata prima lui
masinutã!
, , În ziua aceea, masina , lui se plimbã mândrã pe
soselele
, desenate pe nisip. Vruum-vruum! Ce-i mai mergeau
rotile.
, Era lesne de înteles
, cã pusese tot sufletul.