Sunteți pe pagina 1din 2

Universitatea „Danubius” Galați

Facultatea de Drept
Forma de învățământ ID
An III, semestrul I
Drept financiar si fiscal I
Student: Săcăluș Oana Daniela

TEMA 2

Realizati o comparatie intre ordonatorii principali si tertiari de credite.


În practică şi în literatura de specialitate întâlnim termenul de ordonator de credite bugetare în
două abordări :
1. conducătorul instituţiei publice – abordarea corespunde definiţiei din Legea finanţelor
publice şi este utilizată deoarece pornind de aici se stabilesc drepturile şi obligaţiile care revin
conducătorului (reprezentantului legal) al instituţiei publice;
2. instituţia publică propriu-zisă (condusă de un ordonator de credite conform primei
accepţiuni) - această abordare este mai apropiată de situaţiile în care se pune problema din punct de
vedere instituţional, şi nu din punct de vedere al persoanei care conduce instituţia. Spre exemplu, în
legea bugetului de stat, la anexa 3 întâlnim lista ordonatorilor principali de credite bugetare sub forma
precizării denumirii instituţiilor care primesc alocaţii directe de la bugetul de stat .
Legislaţia noastă prevede organizarea piramidală din punct de vedere al subordonării
instituţiilor publice. Numărul maxim de nivele permis este de trei, aferente categoriilor de ordonatori
de credite bugetare: principali, secundari şi terţiari.
Legea nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanţele publice nu defineşte conceptul de ordonatori
de credite, dar din clasificarea lor şi atribuţiile ce le revin, am putea să-i definim ca fiind: persoanele
abilitate de lege, cu funcţii de conducere la nivelul organelor centrale sau locale ale administraţiei
publice, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii instituţiilor publice autonome, de a
primi, repartiza şi folosi creditele bugetare aprobate în condiţiile legii.
Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii, conducătorii celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii
instituţiilor publice autonome.
Conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică, din subordinea sau coordonarea
ordonatorilor principali de credite, sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz.
Un punct comun al tuturor categoriilor de ordonatori de credite este că aceștia pot delega
această calitate înlocuitorilor de drept, secretarului general sau altor persoane împuternicite în
acest scop, cu excepţia conducătorului compartimentului financiar-contabil. Prin actul de delegare,
ordonatorii de credite vor preciza competenţele delegate şi condiţiile delegării acestora.
În cazurile prevăzute de legi speciale, spre deosebire de ordonatorii terțiari de credite,
ordonatorii principali sunt secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi.
Ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament şi creditele bugetare
aprobate pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice din subordine sau
coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în raport
cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Ordonatorii principali de credite reprezintă singura categorie de ordonatori de credite
ce are obligația de a transmite bugetele instituţiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror
conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în termen de 15 zile de la
intrarea în vigoare a legii bugetare anuale.
Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele de angajament şi bugetare aprobate
pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt
ordonatori terţiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Spre deosebire de ordonatorii principali de credite, ordonatorii terţiari angajează
cheltuieli în limita creditelor de angajament repartizate şi utilizează creditele bugetare ce le-au fost
repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor
din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.
O altă deosebire între cele două categorii de ordonatori de credite este ca ordonatorii
principali au obligaţia de a fundamenta, justifica şi utiliza, în condiţii de legalitate, regularitate,
economicitate, eficienţă şi eficacitate, creditele bugetare repartizate din bugetele lor instituţiilor
subordonate şi altor beneficiari ai acestor fonduri.
Ca și asemănare între cele două categorii de ordonatori de credite regăsim responsabilitațile
acestora, respectiv:
a) angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament şi
creditelor bugetare repartizate şi aprobate;
b) realizarea veniturilor;
c) angajarea şi utilizarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament şi creditelor
bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
d) integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
e) organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare
asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;
f) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului
de lucrări de investiţii publice;
g) organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;
h) organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor legale.
O altă asemănare între ordonatorii principali și terțiari de credite este că ambele categorii
au obligaţia de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament şi de a utiliza creditele bugetare
numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea
instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
Spre deosebire de ordonatorii terțiari de credite, ordonatorii principali au, pe lângă
atribuții legate de întrebuințarea sumelor aprobate pentru instituțiile proprii și atribuții de
repartizare a alocațiilor bugetare pe instituții aflate în relație de subordonare. În conșinutul acestor
raporturi de subordonare există și dreptul ordonatorilor principali de credite de a verifica modul de
respectare a disciplinei bugetare de către ordonatorul subordonat. În situațiile în care este constatată
încălcarea normelor prevăzute de legislația în vigoare, ordonatorii superiori pot aplica sancțiuni
ordonatorilor din subordine, cum ar fi: reacordarea de noi alocații bugetare sau retragerea alocațiilor
bugetare acordate. Alături de aceste măsuri de ordin financiar, cei despre care s-a dovedit că au
încălcat prevederile legale își pot atrage răspunderea disciplinară, administrativă, penală.