PROFILUL PSIHO-COMPORTAMENTAL AL ELEVULUI AGRESOR, CA PISTĂ DE

IDENTIFICARE A CAUZELOR FENOMENULUI DE BULLYING ÎN ȘCOALA

ROMÂNEASCĂ

Elena Ștefania Petre- profesor învățământ preșcolar

Școala Gimnazială Fratoștița, Grădinița nr. 2 Filiași
Acest referat se dorește a fi unul pragmatic și lucid, evitând situarea discursului
exclusiv în zona ”transcendentă” și intangibilă a teoriilor științifice din domeniul nostru. În
speță, „Bullying-ul este o problemă comună și persistentă în societate, în special în școli. În
general, un număr mare de copii și tineri vor experimenta un anumit mod de intimidare în
timpul experienței lor educaționale” (Cheryl E. Sanders, Gary D. Phye, 2004, p. 12).
Referindu-ne strict la școala românească, trebuie afirmat că una dintre metehnele noastre
constă în așteptarea soluționării diverselor probleme prin programe și proiecte emise de
centru, într-un cadru instituțional, admirabil structurat, cu strategii imbatabile, dar care nu
lovesc la țintă. Concret, medicamentul administrat sub aceste forme depersonalizante,
obiectivante nu ajunge să fie aplicat direct pe rană, ci se împrăștie pe drum.
Se afirmă că „nu există politici care să se adreseze fenomenului de bullying în școlile
românești. Foarte puțini profesori au acces la programe de dezvoltare care țintesc această
formă specifică de violență. Nivelul de conștiență cu privire la problemele de bullying este
destul de scăzut și nu există programe specifice, bazate pe școală și recunoscute la nivel
național pentru prevenirea fenomenului de bullying. Din această cauză intervențiile în cazul
situațiilor de bullying sunt destul de izolate”( Tzvetina Arsova Netzelmann, Elfriede Steffan,
Marina Angelova, p. 49). Considerăm că nu atât de programe avem noi nevoie, ci de oameni,
adică de persoane autentice. Autenticitatea persoanei, într-o descriere a lui Andrei Pleșu, ar fi
acea „incapacitate a cuiva de a spune sau de a face lucruri la care nu aderă cu totalitatea fiinţei
sale. Omul autentic e, cu alte cuvinte, integral prezent în fiecare vorbă pe care o rosteşte şi în
fiecare din actele sale. „Integral prezent“ înseamnă prezent şi cu mintea, şi cu inima, şi cu
trupul”(Andrei Pleșu, Despre frumusețea uitată a lumii, pp. 37-38). În acest sens, un dascăl
implicat în actul educațional cu integritatea ființei lui, deci surmontând rigiditățile și
neajunsurile cadrului formal, va ajunge să înlocuiască eficient multe programe și strategii.
Acest lucru este firesc, pentru că indefinitul și unicitatea personală ale elevilor nu pot fi
surprinse ori făcute obiectul analizei de la distanță, ci doar prin aplecarea unei alte persoane
libere de delimitări conceptuale sau de alt fel.

1
 Diversele studii care au vizat fenomenul de bullying în școli au identificat câteva
categorii de participanți la un asemenea act de agresiune: agresor, victimă, susținători ai
agresorului, apărători ai victimei și indiferenți (Cheryl E. Sanders, Gary D. Phye, 2004, p. 7).
Se obișnuiește ca în analiza fenomenului de bullying atenția să se focalizeze asupra victimei,
propunându-se metode și indicii de identificare a elevului-victimă sau terapii remediale ale
acestuia, dar se trece pe plan secund persoana elevului agresor.
O cunoaștere reală și profundă a profilului psiho-comportamental al acestui elev îl va
ajuta pe profesor:
1. să identifice motorul interior al agresorului care îl determină să recurgă la acte de bullying,
pentru a ști ce să corecteze și cum să corecteze;
2. va indica și familiei agresorului această cauză descoperită și le va cere sprijinul;
3. el, ca dascăl, va încerca pe mai departe să promoveze prin exemplul personal și prin alte
mijloace acele virtuți sau principii morale care să elimine sau să diminueze cauzele atitudinii
de bullying.
Așadar, este nevoie ca profesorul să dea dovadă de agilitate în a descoperi din fașă
eventualele acte de bullying care s-ar petrece în clasa lui. În acest scop este necesar ca
dascălul să urmărească zilnic nu numai evoluția intelectuală a elevilor săi, ci și oscilațiile sau
stările fiecărui elev în parte, pentru a sesiza atunci când apare o schimbare de fond. De multe
ori s-a întâmplat ca tocmai un asemenea dascăl experimentat și implicat să atenționeze părinții
copilului asupra unei probleme interioare din cauza căreia un anume elev era suferind. Ca
atare, profesorul trebuie să observe și pe cei care au tendințe de a intimida sau a-i agresa într-
un fel sau altul și să ia măsuri în stadiul embrionar, urmărindu-i din umbră și anunțând
familia.
În ceea ce privește tipologia elevului agresor, oricine va putea lesne observa că
problema de fond a unui asemenea elev stă în exacerbarea eului propriu, într-o imagine de
sine la superlativ sau, pe românește, în îngâmfare, din care decurg multe alte tare
comportamentale. Un îngâmfat, pentru a se simți bine în propria sferă autofabricată, are
nevoie de supuși care să îl ovaționeze și de alți supuși asupra cărora să-și exercite forța și care
să reprezinte dovada palpabilă a superiorității sale. De aceea, așa cum știm din experiență și
cum susțin specialiștii (Cheryl E. Sanders, Gary D. Phye, 2004, p. 8), orice elev agresor, de
regulă, are nevoie și de un public care să-i confirme ”prestanța” sa de bullying asupra

2
 elevului-victimă. Acest public este constituit de alți elevi, tovarăși sau colegi de clasă ori de
școală, care complicitează prin faptul că se amuză sau instigă pe agresor.
Mai este un alt aspect, legat de cel enunțat mai sus, care constituie o cauză subliminală
care îi împinge pe unii elevi să practice bullying-ul asupra altora. Mai exact, vorbim de acei
elevi a căror calitate morală și chiar intelectuală este precară. În subconștientul lor se produce
un conflict prin contrastul evident cu elevii-model. Este o suferință nemărturisită, care se
încearcă a fi înnăbușită nu prin efortul de a se ridica la nivelul elevilor buni, ci prin strategii
de a-i coborî pe aceștia la o stare ca a lor. În acest scop, vor căuta denigrarea unuia sau altuia
dintre elevii cuminți, le vor căuta cu o insistență obsesivă oarece defecte sau slăbiciuni, iar
dacă le vor observa sunt primii care le vor augumenta astronomic. În plus, nu vor scăpa nicio
ocazie de a-și manifesta superioritatea sub alte criterii la care, totuși, cei cuminți nu aderă.
Spre edificare, aducem aici o pildă din literatura rusă veche: mergând doi prieteni pe un drum
de țară, unul dintre ei a alunecat în noroi și s-a murdărit. Pentru că se rușina de localnici, l-a
împins și pe tovarășul său în noroi și astfel și-a odihnit conștiința în mod fals că și prietenul
său este la fel de murdar ca el. Rostul profesorilor, al învățătorului în această speță este de a
căuta să dizolve această dihotomie apărută în clasă prin împărțirea în elevi buni și răi.
Dascălii, trebuie cu precădere să le arate o atenție afectivă sporită tocmai elevilor ”cu
probleme”, pentru că ei suferă de sindromul inferiorității și al setei de apreciere.
Trebuie recunoscut faptul că educația privind comportamentul copilului se realizează
cel mai eficient în sânul familiei. În speța noastră, a bullying-ului, este necesar ca în familie să
se insufle prin conduita părinților și prin sfaturile lor anumite principii morale, cum ar fi:
1. respectul față de celălalt, indiferent de calitățile sau defectele acestuia;
2. frumusețea prieteniei și armoniei cu cei din jur
3. sterilitatea și singurătatea egoismului;
4. să nu încurajeze ascensiunea prin eliminarea celorlalți, prin metode imorale: nedreptatea,
minciuna, forța, discreditarea celorlalți, etc.;
5. consistența și deplinătatea vieții pe care o dobândește prin dezvoltarea altruismului, chiar
dacă nu întotdeauna primește ca feedback aceeași empatie, ci poate chiar contrariul;
6. ținerea la distanță față de influențele complexe provenite pe filiera smartphon-lui, a
internetului.
7. Familia trebuie să aibă în vedere și riscul ca, prevenind propriul copil de a nu fi în poziția
agresorului, să ajungă în categoria victimei. De asemenea, tendințele spre bullying vor fi
semnificativ diminuate și dacă un copil va crește într-o familie cu mai mulți copii, nu doar cu
unul sau doi.

3
 În concluzie, sugerăm ideea necesității identificării precoce a elevilor cu atitudini de
bullying și monitorizarea lor permanentă împreună cu familia, tratându-i cu atenție sporită și efort
susținut, încercând să empatizăm sincer cu ei și să le deschidem ochii asupra altor orizonturi mai
atractive decât disprețuirea colegilor.

Bibliografie

Netzelmann, Tzvetina Arsova; Steffan, Elfriede; Angelova, Marina, Strategii pentru o clasă
fără bullying, 2016 (http://listen.animusassociation.org/wp-content/uploads/2016/09/manual-
rom-web.pdf)
Pleșu, Andrei, Despre frumusețea uitată a lumii, Ed. Humanitas, București, 2011
Sanders, Cheryl E.; Phye, Gary D., Bullying. Implications for the classroom, Elsevier
Academic Press, San Diego, 2004