INSTITUTUL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU

POMICULTURA PITESTI, MARACINENI

O.P.1, C.P. 73, Loc. Piteşti, jud. Arges, cod 110006,
Tel: 0040-248-278066; Fax: 0040-248-278477;
E-mail: office@icdp-pitesti.ro; icpp.mar@gmail.com
Internet: http://www.icdp.ro

VERIGILE TEHNOLOGICE PRIVIND ÎNFIINŢAREA ŞI EXPLOATAREA

PLANTAŢIILOR INTENSIVE DE MUR

Autori: Paulina Mladin, Gheorghe Mladin

I. Înfiinţarea plantaţiei
1. Lucrările premergătoare plantării
- Eliberarea terenului de resturile vegetale;
- Scarificarea în două sensuri, scoaterea şi îndepărtarea rădăcinilor plantelor premergătoare;
- Nivelarea terenului;
- Dezinfectarea solului prin aplicarea unor produse pesticide (de ex: Dazomet, Vydate 10 G,
etc);
- Fertilizarea de bază cu îngrăşământ organic şi mineral, în doză de 6-8 kg şi respectiv
50g/mp NPK (15;15;15);
- Arătura adâncă la 30-32 cm pentru încorporarea în sol a fertilizanţilor şi a produsului de
dezinfecţie;
- Discuirea arăturii în două sensuri;
- Erbicidat preemergent cu un produs specific (de ex: Dual Gold 960 EC sau Stomp 330 EC,
etc). Lucrarea se efectuează imediat după discuit când solul este încă umed la suprafaţă:
- Erbicidat postemergent cu un produs pe bază de Glifosat, în momentul când buruienile
apărute din rizomi au o înălţime de 12-15 cm (la cca 1-2 luni de la discuit);
- Mobilizarea solului înainte de plantare printr-o discuire s-au frezare;
- Parcelarea terenului şi trasarea drumurilor;
Lungimea parcelelor este de 100 m, orientată pe direcţia N-S, delimitate de alei de acces cu
o lăţime de 3 m. Mai multe parcele cu soiuri diferite formează o tarla, separată de drumuri
de acces cu lăţimi de 4.
- Împrejmuirea terenului cu plasă de sârmă înaltă de 150-170 cm, prinsă pe stâlpi de beton
sau ţeavă care se fixează în sol în beton, la distanţa de 2,5 m unul de altul de-a lungul
aliniamentului;
- Pichetarea terenului: la murul fără ghimpi distanţa dintre rânduri este de 3 m şi de 1,5 – 2m
între plante pe rând, în funcţie de vigoarea soiului. La soiurile cu ghimpi distanţa de plantare
este de 2,5 m între rânduri şi de 0,8 – 1,0 m între plante pe rând;
- Săpatul gropilor pentru plantare. Lucrarea se efectuează fie manual cu cazmaua, executând
gropi cu dimensiuni de 40x40x40 cm, fie mecanic cu burghiu, care să efectueze gropi la
aceleaşi dimensiuni.

II. Plantarea
1. Alegerea soiurilor pentru plantare se face în funcţie de condiţiile pedoclimatice din
zona în care se plantează (soiuri fără ghimpi în zone cu climat mai cald, unde temperaturile din
timpul iernii nu coboară frecvent sub -150C şi soiuri cu ghimpi în zone cu temperaturi mai scăzute
în timpul iernii).

1
 2 Pregătirea materialului săditor pentru plantare.
Plantele cu rădăcină nudă se pregătesc astfel: rădăcinile se fasonează la 8-12 cm, se elimină
zonele de tulpină uscate, după care partea radiculară a plantei se introduce într-o pastă formată din
balegă de vacă proaspătă, pământ şi apă s-au într-o soluţie de Transvital (10 g/10 l apă).
Plantele formate în container (ghivece, pungi de plastic) se sortează în funcţie de vigoare
(dimensiunile tulpinilor), se scot din container, se sfarmă puţin bolul de amestec nutritiv în care a
crescut sistemul radicular, după care se introduc în groapa de plantare.
3. Plantatul, cuprinde următoarele operaţiuni:
- Formarea grupelorr de plante pe soiuri;
- Distribuirea plantelor la gropile de plantare; Materialul săditor se scoate din depozit (locul
de stratificare) în acelaşi ritm cu plantatul;
- Distribuirea mraniţei la groapa de plantare (câte 5-6 kg la fiecare plantă);
- Plantatul propriu-zis: plantele se introduc în groapa de plantare, se aşează un strat de
pământ reavăn şi mărunţit direct pe rădăcini, se tasează uşor pământul, apoi se pune un strat de
mraniţă de 5-8 cm grosime, care se acoperă cu un strat de sol de 5-10 cm, se tasează din nou, se udă
cu 3-5 l apă şi, în final, se face un muşuroi în jurul plantei care să acopere baza tulpinii pe o
porţiune de 8-12 cm, îndeosebi când plantarea se face toamna la soiurile fără ghimpi;
Data efectuării plantării este în funcţie de zona de cultură, de sortiment şi de posibilităţile de
pregătire a terenului. În general, soiurile fără ghimpi se plantează primăvara într-un teren pregătit
din toamnă, în cursul lunii martie, imediat ce terenul s-a zvântat şi se poate efectua lucrarea de
plantare. În zonele cu climă mai caldă plantatul acestor soiuri se poate efectua şi toamna, în ultima
decadă a lunii octombrie. În cazul plantelor crescute şi fortificate în containere, plantarea lor se
poate face şi în cursul perioadei de vegetaţie cu condiţia ca să se asigure apa pentru irigat.
Murul cu ghimpi se plantează de regulă toamna în octombrie, indiferent de zona de cultură.

III. Lucrările de îngrijire a plantelor până la intrarea pe rod

Murul produce primele fructe în anul al doilea de la plantare, iar din anul al treilea intră pe
rod în mod economic.
După înfiinţarea culturii se aplică următoarele verigi tehnologice:
- întreţinerea solului curat de buruieni atât pe rând prin praşile executate manual, cât şi între
rânduri prin discuiri sau frezări repetate;
- fertilizări faziale cu azot: prima doză se aplică primăvara la trei săptămâni de la pornirea în
vegetaţie, în cantitate de 15-20 g/mp, A doua fertilizare se repetă la 2-3 săptămâni de la prima fază,
astfel ca până la 20 iunie să se încheie această lucrare pentru a nu forţa murul să-şi prelungească
vegetaţia prea mult în toamnă, caz în care poate fi surprins de îngheţurile timpurii;
- irigarea plantaţiei cu o normă de udare de 350-400 mc/ha;;
- stropiri contra bolilor şi dăunătorilor, preventiv şi curativ cu fungicide pe bază de cupru şi
sulf la care se adaugă şi un insecticid, pe baza buletinului de avertizare emis de organele abilitate;
- Instalarea sistemului de susţinere şi conducere a murului. După plantare se fixează prin
ţăruşi locul de amplasare a stâlpilor la distanţa de 6-8 m pe axa rândurilor. Stâlpii din beton, ţeavă
sau lemn de salcâm au dimensiuni de 2,5-2,6 m lungime şi 10-25 cm grosime, în funcţie de natura
lor. Se sapă gropi cu burghiul la 50-60 cm adâncime în care se fixează şpalierii.
Pe stâlpi se montează 3 sârme la distanţa, faţă de sol, de 70,120 şi 150 cm.
- Tulpinile plantelor pe măsură ce cresc, se leagă de sârmele spalierului. Toamna, la
încheierea vegetaţiei, se elimină de la suprafaţa solului tulpina de 2 ani, iar cele care au crescut în
cursul anului respectiv la murul fără ghimpi se desfac de pe sârme, se întind pe sol şi se protejează
cu resturi vegetale.
La murul cu ghimpi, care are o creştere erectă, sunt suficiente 2 sârme poziţionate pe stâlp la
70 şi 140 cm de la sol. În acest caz, toamna se elimină doar tulpina de 2 ani fără a se mai recurge la
protejarea tulpinilor de un an.

2
 IV. Verigile tehnologice pe durata de exploatare a plantaţiilor de mur
O plantaţie de mur are o durată de exploatare economică de 12-15 ani, în funcţie de soi.
Pentru ca o plantaţie de mur să asigure parametrii de producţie proiectată (10-14 t/ha la
murul fără ghimpi şi 6-8 t/ha la murul cu ghimpi), se aplică următoarele lucrări tehnologice:
1. Menţinerea solului curat de buruieni de-a lungul gardului fructifer prin praşile,
erbicidare şi mulcire. Primăvara devreme, înainte de apariţia drajonilor se efectuează o praşilă
superficială la 4-6 cm, de-a lungul rândului, urmată de o erbicidare preemergentă cu un erbicid
selectiv (de ex: Dual Gold, Stomp). Acolo unde este posibil, după erbicidare se aplică o mulcire cu
rumeguş sau ţesătură din textile, cu ochiuri de 2,5 – 3,0 cm prin care să treacă tulpinile drajonilor.
În cursul perioadei de vegetaţie se aplică 1-2 erbicidări postemergente pentru distrugerea
buruienilor din grupa gramineelor (pir, costrei, mohor, festucă, etc) cu erbicide selective (Fusilade,
Pantera, Leoprad).
Intervalul dintre rânduri se menţine curat de buruieni în primi 3 ani după planate prin araturi
superficiale, discuiri şi frezări repetate. Pe suprafeţe mici, în primii ani se pot cultiva legume cu
talie mică pe intervalele rândurilor.
Începând din anul 4, intervalul dintre rânduri se înierbează cu ierburi perene (lolium perene,
trifoi alb, festucă etc), care se cosesc repetat în cursul vegetaţie de fiecare dată când ierburile ating
8-10 cm înălţime. De-a lungul rândului se menţine o bandă de 115-120 cm curată de buruieni prin
procedeele menţionate mai sus.
2. Fertilizarea plantelor de mur În fiecare an se aplică fertilizanţi chimic, fazial cu azot în
cursul vegetaţie şi o singură dată îngrăşământ complex (NPK: 15:15:15 sau 21:20:0), la finele lunii
februarie începutul lunii martie.
Prima fertilizare cu azot se aplică la dezmugurit, cea de-a doua la 2 săptămâni, iar cea de-a
treia fertilizare la mijlocul lunii iunie. Dozele de fertilizant la fiecare aplicare sunt de 15-20
grame/mp. Acolo unde există surse financiare se poate aplica şi fertilizarea foliară pentru o bună
nutriţie a plantelor care să sporească capacitatea productivă, cu micro sau macroelemente nutritive.
În cazul în care se recurge la irigarea prin picurare, fertilizarea se aplică o dată cu apa de
udare, după un program asistat de calculator, la momente şi în doze stabilite în funcţie de stadiul de
dezvoltare a plantelor.
La un interval de 2-3 ani se aplică îngrăşământ organic (gunoi de grajd, compost) în doze de
6-8 kg/mp, distribuit pe rigole de-a lungul rândului. Rigolele se efectuează cu plugul cu o singură
trupiţă, la 50-60 cm de axa rândului; pe o singură parte a rândurilor. După distribuire, se trage
pământ peste fertilizantul din rigole pentru a evita pierderea substanţelor nutritive active din acesta.

3. Irigarea plantelor Murul fiind un mare consumator de apă, pe întreaga perioadă de

vegetaţie se aplică 5-7 udări, cu o normă de udare de 350-400 mc/ha, Dacă irigarea se face prin
sistemul de udare picătură cu picătură, volumul de apă la unitatea de suprafaţă se reduce cu 20%, iar
plantele nu sunt expuse la îmbolnăviri cu agenţi patogeni specifici (rugina murului, putregaiul
cenuşiu al fructelor, pătarea albă etc). După data de 20 septembrie nu se mai irigă sau se aplică
norme mai reduse de apă pentru a favoriza pregătirea plantelor de iernat (lignificarea tulpinilor şi
acumularea hidraţilor de carbon).
4. Tratamentele de fitoprotecţie Ambele varietăţi de mur, cu ghimpi şi fără ghimpi sunt
atacate de insecte dăunătoare (gărgăriţa florilor, păienjeni tetranichizi, afide, insecte defoliatoare) şi
de agenţi fitopatogeni menţionaţi mai sus.
Datorită acestui fapt, se aplică 5-6 stropiri cu produse pe bază de cupru şi sulf la care se
adaugă insecticide şi acaricide cu spectru larg de acţiune (adulticid, ovicid, nimfocid)
5. Intervenţii fitotehnice privind dirijarea creşterii şi rodirii plantelor
a) La înfiinţarea plantaţiei se opresc la fiecare plantă 2-3 tulpini care se scurtează la 15-20
cm;
b)În primăvara anului doi, se aleg maximum două tulpini de un an care se scurtează la 140-
150 cm. Restul creşterilor se elimină.
c) În primăvara anului trei se opresc pentru rod patru tulpini ce se scurtează la 180 cm.

3
 Acestea se palisează de sârmele spalierului, câte două de o parte şi de alta a plantei mamă, în
poziţie oblică, lăsând mijlocul tufei liber pentru drajoni care se vor dezvolta în cursul vegetaţiei.
Creşterile laterale de pe cele patru tulpini se răresc, oprind câte 4-5 tulpini dispuse bilateral
altern, la 15-20 cm distanţă între ele, care se scurtează la 3-4 muguri.
d) În primăvara anului patru şi în continuare, tăierile se fac la fel, cu deosebirea că se pot
lăsa până la 6-8 tulpini fructifere la fiecare tufă, în funcţie de vigoarea soiului.
Lăstarii care cresc la baza tufei, la începutul luni iunie se răresc, oprind 6-8 creşteri care, la
murul fără ghimpi din zonele cu temperaturi mai scăzute în timpul iernii, se ciupesc la 3-4 frunze.
În urma acestei intervenţii fitotehnice se dezvoltă 2-3 tulpini anticipate mai puţin viguroase.
Acestea fiind mult mai flexibile, cu unghiuri de inserţie mai mari, se pot apleca către sol pentru a fi
protejate fără a se desprinde din punctul de inserţie a creşterii respective.
Până toamna aceste creşteri se palisează de sârmele spalierului, iar când depăşesc ultima
sârmă se ciupesc la 50 cm deasupra de aceasta.
Toamna, în prima parte a luni noiembrie, înainte de apariţia îngheţului la sol, plantele de la
murul fără ghimpi se tratează astfel: tulpinile care au fructificat se elimină de la suprafaţa solului,
iar cele care au crescut în cursul anului respectiv se desprind de sârmele spalierului, se dirijează în
poziţie orizontală cât mai aproape de nivelul solului, se fixează de sol cu câte 1-2 brazde de pământ,
apoi se acoperă cu paie sau cu folie termoizolantă.
În zonele în care murul fără ghimpi nu se protejează peste iarnă, tăierea tulpinilor care au
fructificat se efectuează în primăvară înainte de pornirea în vegetaţie, rămânând cele 6-8 tulpini pe
care se va forma rodul, fixate de sârmele spalierului.
La murul cu ghimpi, eliminarea tulpinilor care au fructificat se taie în ras de la suprafaţa
solului, primăvara la începutul dezmuguritului, iar creşterile anuale, în număr de 4-6 la fiecare tufă,
se palisează de sârmele spalierului. Cele care depăşesc înălţimea de 180 cm, se scurtează la 25-30
cm deasupra ultimei sârme a spalierului. Creşterile laterale de pe tulpinile anuale fructifere se
scurtează la 25-30 cm şi se răresc la 15-20 cm.
Pe suprafeţe mari cultivate cu murul cu ghimpi se pot folosi ca şi la zmeur, spalieri cu două
cupluri de sârmă, distanţate faţă de sol la 70 cm şi respectiv 140 cm.
Tulpinile se dirijează printre cele 2 cupluri de sârmă, folosind distanţiere în timpul vegetaţiei
pentru a îndepărta sârmele cuplului la 30-40 cm şi cârlige (copci) pentru apropierea sârmelor pe
timpul iernii, astfel ca tulpinile dirijate prin cele două cupluri să nu fie stresate de curenţii de aer.
6. Recoltatul fructelor
Fructele de la murul cu ghimpi de tip „Darrow” se maturează mai devreme cu 2-3 săptămâni
faţă de cel fără ghimpi, respectiv începând din cea de-a doua decadă a lunii iulie în zonele mai
călduroase. Recoltatul se face la un interval de 2-3 zile pe măsură ce fructele s-au colorat în negru-
lucios pe întreaga suprafaţă, fără însă a atinge supracoacerea.
Perioada de recoltare este de 20-50 zile în funcţie de soi şi de condiţiile climatice. La
soiurile cu ghimpi, în cazul unor sezoane excesiv de călduroase, recoltatul se încheie în 15-20 de
zile, iar la soiurile fără ghimpi de tipul „Lock ness” perioada culesului se poate extinde pe cca 30-45
de zile.
Fructele de mur fiind încadrate în grupa plantelor cu fructele cele mai perisabile, recoltatul
se face direct în casolete de 250-500 g, după care acestea se aşează în lădiţe şi e introduc imediat în
spaţiul frigorific, fie direct în maşina care le transportă la piaţă sau fabrică, fie într-o celulă
frigorifică la temperatura de 1-20 C, până în momentul valorificării. Depozitarea în acest spaţiu
poate dura 3-4 zile, cu condiţia ca temperatura să se menţină în parametrii menţionaţi.

Recuperarea investiţiei din profit se realizează în decurs de 2 ani după intrarea deplină pe
rod a plantaţiei.