Sunteți pe pagina 1din 9

40.

Recuperarea traumatismelor sportive

Recuperarea kinetica a sportivului se realizeaza similar cekei dun


traumatologia generala, doar ca se tine cont de capacitatea crescuta de
efort a organismului acestuia si necesitatea revenirii in activitatea
competitionala. Ca atare, recuperarea kinetica implica volum, intensitate,
complexitate mai mare a mijloacelor utilizate si bineinteles
personalizarea programelor kinetice. Personalizarea programelor va tine
cont si de particularitatile traumatismului, a efortului in diferite ramuri de
sport.
Patologia traumatica poate fi sintetizata astfel :
-leziuni hiperfunctionale- modificari de ordin enzimatic, biochimic si
histochimic, localizate la nivelul unor formatiuni anatomice, elementul
traumatic neexistand ;
-leziuni microtraumatice (distrofice)- traumatisme de intensitate minora,
dar permanent repetate in cadrul unor miscari monotipe specifice probei
sportive produc modificari de tip distrofic, putand genera astfel substratul
microscopic al unor leziuni macrotraumatice secundare (miozite,
mioentezite, tendinite, tenosinovite, sinovite, bursite, periostite, epifizite,
apofizite, capsulite, periartrite) ;
-leziuni macrotraumatice- leziuni traumatice pure acute si cronice,
consecinta directa a microtraumatismelor repetate, pe de o parte,
cronicizaera celor acute (insuficient, superficial si necalificat tratate,
refacere incorecta, reluare prematura a activitatii sportive), pe de alta
parte, instalarea bursca si precisa, intr-un anumit moment al probei sau
antrenamentului agentului traumatic intern sau extern.stea pot fi axiale-
interesand capul (craniocerebrale), trunchiul (toracice, abdominale,
dorsolombare) sau radiale interesand membrele sau centurile.
Factorii favorizanti ai traumatismelor sportive pot fi clasificat astfel :
-extrinseci : fac parte din cadrul traumatologiei pure si nu au legatura cu
sportul ;
-intrinseci (legati de caracterele anatomice si biomecanice ale sportivului)
in care sunt inglobate leziunile specifice din sport ce nu necesita nicio
interventie dein exterior.
Factorii extrinseci sunt :
-erorile programului de antrenament : oboseala treptat acumulata,
refacerea spontana si dirijata neadecvat folosita, intensitati si dozaj
eronat, repetitii prea frecvente, teren de alergare neadecvat-tehnica de
lucru deficitara, incalzire insuficienta, depasirea greutatii coroprale
normale, carente alimentare, reluarea activitatii sportive- intrarea in
competitii inainte de vindecarea completa, scaderea reflexelor musculare
prin doping, existenta unor leziuni anterioare netratate- control si
autocontrolul medical insuficient, rezistenta generala scazuta prin lipsa
de antrenamet.
-conditiile ambientului si conditii variate de mediu
-echipament sportiv
-viata nesportiva
-factori de risc specifici unui anumit sport
-kineziologia sportului si sarcinile specifice sportului respectiv-sportivul
trabuie sa cunoasca stress-urile kineziologice si biomecanice pe care
sportul practicat le genereaza asupra lantului kinetic implicat in miscarile
specifice, pentru efectuarea sa corecta.
Factorii intrinseci sunt :
-dezalinierea segmentelor care produc modificari de statica ale
aparatului locomotor, deviatii de genunchi, de coxofemurale, de cot, de
picior, de bazin, picior plat, abdomen aton, amiotrofiile.
-limitari ale amplitudinii de miscare articulare (mobilitatea articulara) care
pot fi cu mult sub sau peste limitele normale : laxitate artic congenitala,
artrite, artroze.
-inegalitati de membre sau alte segmente ale corpului
-asimetrii de forta musculara
-dezechilibre musculare
-disfunctii ale lantului kinematic
-tehnici sportive eronat insusite
-deprinderi si automatisme motrice gresit aplicate.

Tipuri de traumatisme caracteristice diferitelor activitati sportive :

Traumatisme ale partilor moi :


a. contuzia-strivirea partilor moi prin lovire sau presare discreta
incapacitate, cu aparitia, uneori a unei echimoze, sau in cazuri mai
sevre a unui hematom difuz.
b. Plagile
c. Crampa musculara-lez musculara intrinseca= contractii involuntare
spasmodice ale muschiului scheletic afecatat in timpul sau dupa
efortul fizic
d. Contractura musculara
e. Leziunile musculare : macrotraumatisme de origine interna
produse de contractia brusca a unui muschi.
f. Miozitele-provocate de suprasolicitare, afectanda adesea mai multi
muschi. Debut lent, datorat unei suprasolicitari severe unitare.
g. Mioentezitele- leziuni la nivelul insertiilor muschi-os sau la nivelul
jonctiunii muschi-tendon sau muschi-aponevroza.
h. Entezitele-suferinte ale zonei terminale musculo-tendinoase prin
suprasolicitare producandu-se microleziuni in portiunea
miotendinoasa sau tendo-periostala a formatiunilor de insertie.
i. Tendinitele-se pot instala rapid prin traumatism, sau lent prin
producerea de modificari histochimice preexistente.
j. Tenosinovitele (acute sau cronice)-inflamatii nespecifice ale
tendonului si tecii lui sinoviale, determinate de microtraumatisme
sau cauze metabolice.
k. Aponevrozita plantara- suprasolicitarea aponevrozei plantare care,
prin incarcari si tensionari mari, se poate rupe sau dezinsera
partial ; eventualele cicatrici ii limiteaza functionalitatea , putand
provoca un sindrom dureros care redupe performanta sportiva.
l. Rupturile de aponevroza si/sau tendon-proces degenerativ care
evolueaza lent, asimptomatic, a.i. ruptura se produce « din senin »,
in plin efort fizic, la o miscare busca.
m. Lombalgia prin suprasolicitare (“spatele dureros ») : durerile sunt
strict legate de o suprasolicitare importanta sau ca urmare a unor
solicitari insumate ; durerea este bine localizata, se calmeaza prin
repaus iar examenul Rx nu evidentiaza modificari. Leziunile sunt la
nvelul : fibrelor musculare, insertiilor musculare, formatiunilor
capsulare sau ligamentare. Durerile se acutizeaza la efort fizic
intens si se remit la efort fizic minim.
n. Epicondilita mediala a humerusului
o. Pubalgia fotbalistului- proddusa prin microtraumatisme repetate ale
regiunii inghino-crurale, ca urmare a solicitarilor mecanice repetate
ale MI. Sunt suprasolicitato adductorii la nivelul insertiei pe simfiza
pubiana. Durerile apar mai ales la jocuri pe terenuri dificile : noroi,
zapada, minge grea, umeda.

Traumatiseme ale articulatiilor :


1. Luxatii : scapulo-humerale, acromio-claviculare, cot.
2. Entorse
3. Bursitele
4. Hidartroza-cea mai frcventa la nivelul geninchului
5. Leziuni de menisc
6. Chisturi
7. Osteoporoza pifizara
8. Artroze
9. Maladia Hoffa (sclerolipomatoza G)- iritatia pachetului gras
subrotulian poate sa apara in activitati sportive dar si in afara unei
traume sau suprasolicitari. Se constata durere la efort in regiunea
subrotuliana (mai ales la coborari, aterizari, alergari), de o parte si
de alta a tendonului rotulianm durere care se accentueaza la
palpare.

Traumatisme osoase :
 Apofizite=inflamatii sau osteocondroze ale suprafetei
proeminentelor osoase (apofize) pe care se insera un muschi
sau un grup muscular. Cele mai frecvente sunt : ap.tibiala
antero-superioara (b.Osgood-Schlatter), ap.rotuliana,
calcaneana (b. Sever), metatarsianului V.
 Periostite : cu evolutie lenta si acute, cauzate de traumatisme
directe ca urmare a unei lovituri pe op regiunie in care osul este
acoperit de putine straturi moi
 Fracura de stres.
Elemente de diferentiere intre injuriile acute si cele cronice :
Injuriile acute :- durere intensa
-tumefactie
-imposibilitatea sprijinului pe mb afectat
-durere intensa la palpare
-imposibilitatea mobilizarii complete a unei articulatii
-senzatia de splabiciune la nivelul mb.
-o vizibila dislocare sau fractura a osului.

Injuriile cronice : - suprasolicitare de lunga durata a unei zone a


corpului.
- durere in timpul desfasurarii activitatii
- durere surda in timpul repausului
-tumefactie.
Recuperarea traumatismelor sportive Etape :
1. Stabilirea dg clinico-functional corect si complet
2. Management terapeutic acut : reducerea durerii si imflamatiei prin :
AINS, antialgice, protectie, repaus relativ, gheata, compresie,
pozitie procliva a mb afectat.
3. Recuperarea initiala- urmareste vindecarea corecta.
4. Corectarea dezechilibrelor
5. Revenirea la functia normala prin : antrenamente incrucisate,
antrenament in apa, includerea treptata a unor activitati specifice
sportului practicat, refacerea andurantei, fortei si agilitatii la nivelul
anterior traumatismului.

 Tratamentul imediat aplicat aportivului :


-RICE (Rest, Ice, Compression, Elevation) ;
-medicatie : antialgica, AINS (aspirina, ibuprofen, ketorpofen,
naproxen), paracetamol ;
-imobilizare : reduce durerea, inflamatia, tumefactia si spasmul
muscular. Esarfe, bandaje, atele, orteze.
-aplicatii calde : in fazele tardive ale procesului de recuperare, nu in
acut. Dupa 48 de ore de la traumatism
-ES : curent de medie frecventa : scaderea durerii, edemului,
obtinerea de contractii musculare la nivelul mb imobilizate.
-ULS- caldura profunda si stim a procesului de reparare prin stim
circulatiei locale.
-masaj terapeutic
-KT.
Mobilizarea precoce de obicei, grabeste vindecarea. Va fi inceputa
prin mobilizari blande, apoi ex de intindere si de crestere a F
musculare, fara a se accentua durerea.
 Metode chirurgicale
Obiectivele programului recuperator in traumatismele sportive :
i. Recuperarea mobilitatii, flexibilitatii, si echilibrului muscular
ii. Antrenamentul de forta
iii. Ex polimetrice si antrenamente de putere
iv. Ex. lantului kinetic
v. Recuperarea agilitatii, proprioceptiei (coordonarii) si dexteritatii
specifice sportului.

I.Recuperarea mobilitatii, flexibilitatii si echilibrului muscular


-posturari articulare corecte
-ex izotonice
-intinderi terminale blande, dupa aplicarea pralabila de caldura
superficiala si profunda (ULS sau diatermie).
- echilibrul muscular se reface prin intinderi si program de forta si
urmareste evitarea disfunctiilor rezultate din dominanta unui agonist
asupra unui antagonist slab si nefunctional, situatie care antreneaza
contractura si disfunctie articulara.

II. Antrenamentul de forta


-inceput precoce si cu evolutie prograsiva pe masura vindecarii lez si
cresterii mobilitatii articulare.
-tehnici de antrenament de forta : - ex izometrice- 5-6 contractii maximale
de 6 sec zilnic. Asigura protejarea artic la stres, provoaca o inflamatie
mai mica decat ex izotonice, pregateste muschiul petru intinderea
lantului kinematic functional si stabilizeaza corpul in ortostatism.
-izotonic : ex excentice pot produce lez
musculare inflamatorii sau iritative.
-izokinetic : ex la viteza prestabilita a miscarii
articulare, cu producerea de forta maxima in toata cursa de miscare. Se
aplica la un singur m sau artic. Se pot produce supra-sarcini patelo-
femurale si F mari de compresiune, ceea ce CI acet tip de antrenament
in cazul leziuinilor de G cu lig incrucisat deficient sau reconstruit.
-banda elastica rezistenta (taping)
-antrenament polimetric
-ex in lant kinetic.

III. Exercitiile polimetrice si antrenamentul de putere


Ex polimetrice= contractii musculare concentrice precedate de intinderi
ale acelorasi grupe musculare. Ele marec viteza si puterea, contin
elemente concentrice si excentrice si adauga elemente elastice si
contractile muschiului. Ex : sarituri rapide de o parte si de alte a unie linii
sau a unor ob, sarituri inainte si inapoi peste ob joase, ridicarea rapida a
unei haltere de la podea prin miscari ale MI, trunchiului si MS in lant
kinetic coordonat.
Efectuarea exercitiilor polimetrice necesita cateva precizari :
-se efectueaza pe suprafete adevcate (iarba, nu zgura)
-necesita supraveghere atenta
-necesita o baza de forta adecvata in grupul de muschi utilizat
-pot fi practicate de grup
-ex de viteza mare si solicitare la nivel avansat creeaza un mare
potential de leziuni.
Antrenamentul de putere implica 2 compinente :
-ex polimetrice functionale, bazate pe miscari simiare celor din sportul
practicat
-antrenamentul cu greutati-risc de lez prin decelerare.

IV. Exercitiile in lant kinetic


 Ex in lant kinetic inchis ( cu articulatia integrata)- leziuni
posttraumatice la niv MI- contractii musculare coordonate
prestabilite cu miscari multiple in articulatii si un membru ale carui
segmente intampina o rezistenta fixa sau o constrangere.
 Ex in lant kinetic deschis (cu artic izolata)-esentiale pentru MS
inainte de revenirea in sport, fiin similare miscarilor caracteristice
acestuia.

V.Recuperarea agilitatii, propiroceptiei si dexteritaii specifice


sportului practicat
Recastigarea propiroceptiei :
-ex pe planseta mobila (glezna)
-ex in OS sau in DV, DD cu mingea (genunchi)
-reeducarea mersului- mers in cruce si activitati specifice sportului
practicat.
Reguli :
sa fie specific, cu includerea miscarilor dorite
sa respecte cat mai fidel tipurile anatomice de miscare, viteza, tipul si
forta de contractie
sa se bazeze pe cnoasterea kineziologiei sportului
sa porneasca de la testarea functionala a diferitelor dexteritati
specifice
recup. va fi considerata completa dupa ce pot fi performate optimal
pozitiile si miscarile specifice sportului, fara dureri, fara disfunctii.

Recuperarea fortei si a agilitatii maxime sunt necesare pentru :


- cresterea performantelor
- prevenirea recidivelor leziunilor.

Prevenirea leziunilor
In ultimii ani s-au implementat concepte de pre-recuperare, care se
refera le exercitii de recuperare aplicate anterior unei interventii
chirurgicale, pentru a imbunatati rezultatele postoperatorii.
Programle de protectie tb sa cuprinda urmatoarele 7 componente :
1. Flexibilitate ;
2. Antrenament de forta ;
3. Antrenament aerobil- previne oboseala musculara precoce si prin
aceasta leziunile musculo-scheletale ;
4. Analiza functiilor lantului kinetic - pentru depistarea deficientei care
a determinat leziunea (deficit biomecanic al pumnului, flexibilitate
insuficienta, etc) sau daca este vorba de o deficienta a
echipamentului sportiv ;
5. Proprioceptia ;
6. Deprinderi specifice sportului la nivel inalt ;
7. Programme practice de antrenament ;

Abordarea pe ramuri sportive a traumatismelor


 Atletismul : afectiuni musculare, ligamentare, tendinoase, fasciale,
si ale aponevrozileor, uzura articulara (cotul aruncatorului de
sulita), chiar fracturi de stres. Durerea piciorului cauzata de
inflamatia aponevrozei plantare.
 Baschetul : traumatisme de contact, traumatisme de parti moi, in
special al aparatului propulsor : picior, calcaneu, tricps sural,
tendon achilean, G.
 Boxul : leziuni ale extremitatii cefalice, cap barbie, nas, trunichi,
fracturi al oaselor nazale, ale cartilajului septal , cartilajelor aripilor
nasului nasul in sa.
 Canotaj, kaiac, canoe, schiff, etc : traumatisme ale coloanei
vertebrale-lombalgii, discopatii, sdr miofasciale, radiculopatii,
hernie de disc ; la nivelul palmelor- hiperkeratoza dat contactului
prelungir cu rama ; la niv articular-artroze de pumn, cor, genunchi,
scapulohumerala.
 Ciclism : caderi-luxatii, fracturi ale claviculei, MS, MI, eroziuni in
zona perineala si a tenosinovite de gamba, TCC, TVM cu
consecinte grave, chiar letale.
 Gimnastica : leziuni musculare, tendinoase, TVM, TCC.
 Fotbal : entorse, luxatii fracturi, intinderi si rupturi musculare si
lgamentare la MI
 Haltere : rupturi musculare (biceps, musc spatelui), rupturi ale
vaselor mici la niv organelor genitale la barbati, fr de stern, de
antebrat, puma, luxatii ale pumnului, cotului.
 Handbal : sport de contact : toata gama de traumatisme la niv ap
locomotor.
 Hipism : fr de cluavicula, dislocare acromio-claviculara, luxatii MTF,
luxatii ale piciorului in artic Chopard, osteomul adductorilor, contuzii
abdominale, TVM, TCC, fr de bazin, contuzii/rupturi de splina.
 Volei : microtraumatisme prin suprasolicitare : umarul cronic de
voleibalist.
 Tenis de camp : cotul tenismenului (tenis elbow) : epicondilita
 Motociclism, automobilism : TCC, TVM, arsuri, discopatii.
 Inot, polo, sariturile in apa : afectiuni Orl, cai respiratorii,
oftalmologice (conjunctivite iritative sau alergice la apa clorinata sa
murdara, virale), afectiuni dermatologice, ale ap locomotor : umarul
inotatorului, genunchiul brasistului, pSH, spatele dureros al
inotatorului stil fruture, tendinita coafei rotatorilorm tendinita de
supraspinos, etc.
 Sporturi de contact : traumatiseme directe si indirecte :hematoame
in urma repetatelor lovituri aplicate in zona urechii urechea de
luptator ; plagi la nivelul fetei, arcadelor, barbiei, entorse, luxatii,
epicondilite, etc.
 Sporturi de iarna : traumatisme datorate de starea tehnica a
echipamentului, imprudenta, indisciplina, duritatea adversarilor,
conditii nefavorabile de mediu, oboseala, deficienta in pregatire,
masuri de refacere gresite sau deloc, reechilibrare termica,
alimentatie caloric. Avem : musculoligamentare sau osteo-musculo-
conjunctivale cauzate de trepidatii, cazaturi, lovituri, ciocniri,
denivelari, socuri, schimbari de ritm. Pot fi si TCC sau TVM cu
consecinte letale.