METODE DE EVALUARE ANALITICE ȘI GLOBALE

ALE RESTANTULUI FUNCȚIONAL

EVALUAREA MOTRICITĂȚII FINE ȘI GLOBALE

Motricitatea reprezintă „ansamblul de procese și mecanisme prin care corpul uman sau
segmentele sale se deplasează, prin contracții musculare fizice sau dinamice, sau menținerea
într-o anumită postură prin contracții tonice”. (Dragnea A., Teodorescu S., Bota A., Stănescu
M., Șerbănoiu S. Tudor V., „Educație fizică și sport” – Teorie și didactică – FEST București).
Dezvoltarea psihomotorie cuprinde 7 componente a căror evoluție este intercorelată:
 Motricitatea globală;
 Motricitatea fină;
 Schema corporală;
 Lateralitatea;
 Organizarea perceptivă;
 Organizarea spațiului;
 Organizarea timpului și evoluția simțului ritmic.

Motricitatea globală cuprinde mișcările realizate cu toate segmentele corpului la care

participă marile grupe musculare. Ea asigură deplasările (aspectele locomotorii) și posturile
(aspectele nonlocomotorii). (scribd, 2013)
Motricitatea globală se exprimă prin următoarele activități corporale: mișcări de
deplasare ale întregului corp (mers, alergare, înot, etc.), schimbări de poziții sau posturi fără
deplasare (trageri, împingeri, întinderi) sau poziții stabile (ortostatism, șezut, etc.). (scribd,
2013)
Cu alte cuvinte, motricitatea grosieră implică folosirea grupelor musculare mari, care
coordonează mișcarea membrelor , susținerea capului și a trunchiului. (clubulbebelusilor, n.d.)
Motricitatea fină cuprinde mișcări fine care solicită mare precizie. În mod normal,
motricitatea fină este condusă de vedere (inițial mâna conduce vederea, privirea fiind orientată
spre deplasarea mâinilor, apoi primele coordonări, vizual motorii, fiind stabilite; vedere are rol
reglator pentru activitatea mâinilor, mâna se deplasează spre obiectul perceput). (scribd, 2013)
Prima abilitate la nivelul comportamentului motor fin este prinderea. Prinderea este, de
asemenea, considerată prima activitate intenționată care apare la om. Comportamentul motor
fin se obiectivizează în prinderea și manipularea obiectelor. (scribd, 2013)
„Manipularea obiectelor este influențată de gradul de maturizare psihomotorie,
experiențele motrice trăite de copil și caracteristicile de îndemânare”. (Horghidan V., 2000)
În concluzie, motricitatea fină implică o capacitate crescută de coordonare și precizie a
mișcărilor și se dezvoltă mai lent (clubulbebelusilor, n.d.).

Abilitățiile motorii ale mâinii (deprinderi motorii fine) interesează următoarele:

Coordonare motorie fină presupune folosirea unor mușchi speciali, mici, care trebuie
să funcționeze împreună, ca un tot unitar.
Extinderea și mișcarea brațului pentru a apuca sau a așeza obiectele.
Apucarea constă în prinderea unui obiect cu mâna.
 Transportarea unui obiect portabil dintr-un loc în altul.
Lansarea voluntară scăparea intenționată a unui obiect portabil într-un loc și timp
definit.
Folosirea bilaterală a mâinilor pentru a efectua o activitate.

Dezvoltarea motorie a copilului se constituie într-un proces pe parcursul căruia acesta

dobândește performanțele motorii specifice motricității fine și grosiere normale.
Realizând o trecere rapidă peste achizițiile motorii ale copilului, dintre acestea pot fi
prezentate următoarele (scribd.com, 2013) :
VÂRSTĂ MOTRICITATE GLOBALĂ MOTRICITATE FINĂ COORDONAREA VIZUAL-
MOTORIE

3-6 luni  îşi ţine capul;
 se întoarce;
 stă în şezut sprijinit.
6-12 luni  se târăşte rapid;
 îşi menţine poziţia în
picioare;
 merge cu sprijin şi apoi
independent.
1-2 A  se apleacă pentru a ridica
un obiect;
 rostogoleşte mingea;
 urcă scările independent;
 coboară scările cu sprijin;
 poate sări pe loc
2-3 A  aleargă;
 poate sta în echilibru pe
un picior 5 “;
 sare de la 30 cm înălţime;
 merge pe vârfuri.
 iniţial pumnii strânşi;  priveşte mişcările propriilor
 jocul degetelor; mâini;
 apucă obiecte
 transferă obiecte dintr-  transferă cubul dintr-o
o mână în alta; mână în alta;
 pensa digitală;  loveşte cana cu linguriţa;
 apucă linguriţa;  introduce cuburile în cană;
 apucă creionul;  introduce degetele în
 pensă bidigitală clară. obiecte mici
 aruncă obiectele;  mâzgăleşte hârtia;
 mâzgăleşte;  apucă, ridică şi bea cu cana;
 răsuceşte butoane;  completează un incastru;
 apasă pe clanţă;  plasează beţişoare în
 întoarce paginile cărţii; orificii.
 suprapune 2-6 cuburi;
 deschide o cutie;
 desface pachete.
 modelează nisip şi  foloseşte discul jucându-se
plastilină; cu telefonul;
 deschide capace;  desenează puncte;
 înşiră mărgele;  completează puzzel-uri
 foloseşte foarfeca; simple.

VÂRSTĂ MOTRICITATE GLOBALĂ
2-3 A  aleargă;
 poate sta în echilibru pe
un picior 5 “;
 sare de la 30 cm
înălţime;
 merge pe vârfuri.
3-4 A  aruncă şi prinde mingea;
 coboară scările alternând
picioarele;
 poate să-şi menţină
echilibrul pe un picior 10
“  colorează în interiorul
4-5 A  merge în echilibru pe
bârnă;
 sare de 5 ori succesiv;
 se caţără.
5-6 A  sare coarda;
 loveşte mingea cu băţul;
 poate dribla cu mingea;
 patinează;
 merge pe bicicletă.
În acest context, însușirea dezvoltării motorii pe care o parcurge copilul poate
reprezinta o modalitate de evaluare a pacientului, astfel putându-se stabili obiectivele
terapeutice și mijloacele de acționare.
 realizează dactilo-
pictură
 desenează rotundul;
 construieşte podul din
cuburi.
MOTRICITATE FINĂ
 modelează nisip şi
plastilină;
 deschide capace;
 înşiră mărgele;
 foloseşte foarfeca;
 realizează dactilo-
pictură;
 construieşte podul din
cuburi.
 suprapune 9 cuburi;
 ţine creionul cu
degetele;
 desenează pătratul
 desenează modele
simple;
 suprapune mai mult de
9 cuburi;
 îndoaie foaia de hârtie
de mai multe ori;
 înnoadă şiretul.
 îşi pieptănă sau perie
părul;
 îşi scrie numele;
 desenează rombul;
 plasează detalii pe
desen;
 scrie litere şi cifre.
COORDONAREA VIZUAL-
MOTORIE
 foloseşte discul jucându-se
cu telefonul;
 desenează puncte;
 completează puzzel-uri
simple.
 înşiră 4 mărgele;
 prinde mingea care îi este
aruncată;
 realizează puzzle-uri din 7
piese;
liniilor incluse.
 decupează cu foarfeca;
 lipeşte diferite forme;
 desenează litere mari;
 desenează omul din
câteva părţi.
 colorează în interiorul unui
contur 95%;
 decupează fără a depăşi
mai mult de 0.5 cm;
 copiază desene complicate;
 copiază litere mici
 Există o largă varietate de instrumente de măsurare a dezvoltării motorii a copiiilor.
Un astfel de test, conceput pentru copiii cu paralizie cerebrală este Gross Motor
Function Measurement. Acesta măsoară motricitatea grosieră raportându-se la modul în care
subiectul realizează sarcini specificate în itemii testului precum: să ridice capul; din poziția
așezat să atingă o jucărie așezată la 45 de grade de acesta și să revină în P. I (canchild.com,
2013) (Vezi Fig.1).

Fig. 1 - GMFM

În plus, o parte dintre testele menite să evalueze motricitatea, fie ea fină sau grosieră a
adulților (în special cele din sfera afecțiunilor neurologice) au ca punct de plecare ontogeneza
copilului.
Un exemplu în această privință poate fi chestionarul Rivermead Mobility Index, utilizat
pentru pacienții cu accident vascular cerebral. Acesta cuprinde o serie de sarcini, iar scorul
obținut este dat în funcție de reușita subiectului de a realiza activitatea indicată (ncbi.nlm.nih.gov,
2012).
1. Echilibrul în așezat Puteți să întrați în cadă sau duș fără
Puteți menține poziția așezat la marginea supraveghere și să va spălați?
patului fără să vă țineți cu ajutorul mâinilor timp 13. Mers în exterior (teren denivelat)
de 10 secunde? Puteți merge pe teren denivelat (iarbă, pietriș,
2. Rostogolirea de pe o parte pe alta, în pat pământ, zăpadă, gheață, etc.) fără ajutor?
Vă puteți întoarce de pe spate pe o parte fără 14. Urcatul și coborâtul a 4 trepte
ajutor? Puteți să urcați și să coborâți 4 trepte fără
3. Ridicarea din culcat în așezat balustradă și fără ajutorul altei persoane, dar cu
Fiind culcat pe pat, vă puteți ridica în așezat la un obiect ajutător dacă este necesar?
marginea patului de unul singur? 15. Alergare
4. Ridicarea din așezat în ortostatism Puteți alerga 10 metri, fără a șchiopăta în 4
Vă puteți ridica în picioare (de pe orice scaun) secunde (mersul rapid este acceptat)
în mai puțin de 15 secunde și să mențineți
poziția timp de 15 secunde (putându-vă ajuta și
de mâini și obiecte ajtătoare)?
5. Menținerea ortostatismului fără ajutor – se
observă menținerea acestei poziții fără ajutorul
vreunui obiect.
6. Transferul
Puteți să vă mutați din pat pe scaun și invers fără
vreun ajutor?
7. Mers înăuntru, cu un obiect ajutător dacă acest
lucru este necesar
Puteți merge 10 metri, cu un obiect ajutător dacă
este necesar, dar fără ajutorul altei persoane?
8. Ridicarea unui obiect de pe sol
Dacă vă cade un obiect pe podea, puteți merge
5 metri, să-l ridicați și apoi să mergeți înapoi?
9. Mers înăuntru, fără vreun ajutor
Puteți merge 10 metri înăuntru, fără vreo orteză,
alt obiect ajutător sau fără ajutorul altei
persoane?
10. Scări
Puteți urca un rând de scări fără ajutor?
11. Mers în exterior (teren plat)
Puteți merge afară, pe teren nivelat, fără ajutor?
12. Îmbăiere
 Grip Ability Test
Acest test evaluează rapid funcția mâinii în cazul persoanelor cu poliartrită reumatoidă.
Cuprinde 3 itemi: punerea unei șosete pe mână, punerea unei agrafe de hârtie într-un plic,
să toarne apă dintr-un ulcior/ carafă umplută cu 1 litru de apă. Scorul este dat de suma scorurilor
și de timpul obținut la fiecare item (books.google.ro, 2019; sites.google.com, 2011).

Keitel Functional Test for Patients with Rheumatoid Arthritis este un alt test adresat
pacienților suferinzi de poliartrită reumatoidă care cuprinde sarcini legate atât de activitatea mâinii

Fig. 2 – Keitel Functional Test

(de exemplu să atingă cu degetul mare articulația metacarpo-falangiană a degetului mic), cât și de
motricitatea grosieră (menținerea poziției stând pe vârfuri pentru 15 secunde) (scale-library.com,
n.d.) (Vezi fig. 2)

În continare este prezentat un alt test care poate fi folosit în cazul persoanelor cu poliartrită
reumatoidă.
Acest test constă în testarea capacității unei persoane:
-de a strânge ferm mâna celeilalte persoane;
 -de a ține un creion ferm între degetele 2-5, articulațiile pumnilor fiind în poziție neutră,
articulațiile metacarpofalangiene în extensie, iar cele interfalangiene în flexie maximă, în timp ce
examinatorul trage creionul;
-de a ține o bucată de hârtie cu o priză subterminală, în timp ce cu aceeași priză (dar cu o
forță submaximală) examinatorul o trage
Toți itemii sunt îndepliniți, atunci când pot fi realizați cu ambele mâini, fără durere.
Astfel testul examinează prehensiunea, mobilitatea, forța și pragul dureros raportat la
sarcina de îndeplinit. Este considerat că persoanele sănătoase pot îndeplini sarcinile testului,
respectând rigorile acestuia, iar cele ce suferă de poliartrită reumatoidă nu (tandfonline.com, 2009)
(Vezi Fig. 3).

Fig. 3 - Test prehensiune Poliartrită Reumatoidă

 Lower Extremity Functional Test (LEFT) este un test care este utilizat în sfera sportului, fiind un
potențial ajutor în ceea ce privește decizia de reîntoarcere a sportivului în competiții. Cu toate acestea,
cercetătorii care au studiat testul consideră că nu reprezintă un factor suficient pentru luarea deciziei și
trebuie utilizat alături de alte elemente (testare manuală musculară, alte teste, informații subiective de
la pacient).

Testul este potrivit pentru o largă varietate de patologii precum reconstrucții de ligament
încrucișat anterior sau posterior, întinderi ale ligamentelor colaterale ale genuchiului, întinderi
musculare, entorse de gleznă.

Cuprinde 16 sarcini:

1. Alergare cu fața (A, C, A)

2. Alergare cu spatele (A, C, A)
3. Pas adăugat spre partea dreaptă (A, D, C, B, A)
4. Pas adăugat spre partea stângă (A, B, C, D, A)
5. Pas încrucișat (odată în față, odată în spate) pe partea dreaptă a traseului (A, D, C, B, A)
6. Pas încrucișat (odată în față, odată în spate) pe partea stângă a traseului (A, B, C, D, A)
7. Parcurs în formă de 8 pe partea dreaptă (se ocolesc reperele D si B si se incercuiesc A si C)
(A, D, C, B, A)
8. Parcurs în formă de 8 pe partea stângă (se ocolesc reperele B si D si se incercuiesc C si A) (A,
B, C, D, A)
9. Schimbare de direcție de 45 de grade pe partea dreaptă (se face schimbarea pe piciorul din
exteriorul reperului) (A, D, C, B, A)
10. Schimbare de direcție de 45 de grade pe partea stângă (se face schimbarea pe piciorul din
exteriorul reperului) (A, B, C, D, A)
11. Schimbare de direcție de 90 de grade pe partea dreaptă (se face schimbarea pe piciorul din
exteriorul reperului) (A, D, B, A)
12. Schimbare de direcție de 90 de grade pe partea stângă (se face schimbarea pe piciorul din
exteriorul reperului) (A, B, D, A)
13. Schimbare de direcție de 90 de grade pe partea dreaptă (se face schimbarea pe piciorul din
interiorul reperului) (A, D, B, A)
14. Schimbare de direcție de 90 de grade pe partea stângă (se face schimbarea pe piciorul din
interiorul reperului) (A, B, D, A)
15. Alergare cu fața (A, C, A)
16. Alergare cu spatele (A, C, A)
Cronometrul este pornit la prima mișcare a subiectului și este oprit în momentul în care
acesta atinge ultimul reper.
 Fig. 4 – Lower Extremity Functional Test

Pentru a determina gradul de afectare a motricitati fine si grosiere se folosesc si testele

specifice examenului neurologic, aceste se realizează dupa efectuarea anamnezei şi a examenului
clinic obiectiv.
După terminarea acestuia, clinicianul trebuie să fie capabil să precizeze dacă există semne şi
simptome neurologice, nivelul la care este afectat sistemul nervos, localizarea leziunilor şi tipul
acestora, efectul determinat de leziune asupra sistemului nervos şi etiologia cea mai probabilă ce
a determinat apariţia acesteia.

Motricitatea fina si grosiera este afectata de obicei in cazuri neurologice, precum:

Ȋn hemiplegia flască:
- Bolnavul este în decubit dorsal;
- Membrele afectate de paralizie sunt inerte;
- Bolnavul mobilizează doar jumătatea de corp neafectată.
 În cazul în care hemiplegia este în etapa spastică atitudinea va fi influenţată de hipertonia
ce predomină tabloul în această perioadă, afectând flexorii la nivelul membrului superioar şi
extensorii la nivelul membrului inferior.
Astfel vom avea:
La nivelul membrului superior:
- Membrul superior cu braţul în abducţie;
- Felxia antebraţului pe braţ şi uşoară pronaţie a acestuia;
- Degetele afectate acoperă degetul mare.
La nivelul membrului inferior:
- Acesta este situat în extensie;
- Piciorul este în flexie plantară şi rotaţie internă;
- Degetele sunt flectate.
La nivel facial se poate identifica dispariţia pliurilor şi şanţurilor de la nivelul hemifaciesului
afectat cu o uşoară asimetrie şi devierea gurii de partea sănătoasă.

În paraplegia spastică:
- Membrele inferioare sunt în extensie;
- Dacă leziunea este severă apare reflexul de triplă flexie (automatism medular): piciorul este
flectat pe gambă, gamba este flectată pe coapsă, coapsa este flectată pe abdomen.

În boala Parkinson apare o hipertonie de tip extrapiramidal ce determină:

- Bolnavul are o atitudine rigidă;
- Corpul este uşor flectat spre înainte;
- Genunchii şi antebraţele sunt uşor flectate;
- Aspectul general al pacientului este de semn de întrebare;
- În ceea ce priveşte mimica, aceasta lipseşte, pacientul având o privire fixă, iar clipitul este rar.

În coree, pacientul prezintă mişcări involuntare dezorganizate precum grimase, gesture

bizare.
În paralizii:
- de nerv radial, mâna are aspect de gât de lebădă;
- de nerv cubital - apare atitudinea în grifă: prima falangă este în hiperextensie, iar celelalte falange
de la nivelul ultimelor două degete sunt în semiflexie;
- de nerv median - la încercarea de a închide pumnul, nu se reuşeşte flectarea indexului, iar
mediusul realizează doar o uşoară semiflexie. Această atitudine poartă denumirea de „mână de
predicator”.
- de sciatic popliteu extern, piciorul cade balant, în flexie plantară datorită paraliziei muşchilor
antero-externi ai gambei.

În meningite apare poziţia „în cocoş de puşcă”: membrele inferioare în flexie pe abdomen,
membrele superioare în uşoară flexie, iar capul în hiperextensie.

În comă, pacientul este inert, în coma profundă pacientul nu reacţionează la nici un stimul, oricât
de puternic ar fi acesta, în coma uşoară bolnavul reacţionează la unii excitanţi puternici, iar în
coma vigilă pacientul prezintă stări delirante sau stări de agitaţie.

Ȋn tabes bolnavul merge „cu ochii”, astfel, dacă îşi pierde concentrarea şi priveşte în altă parte,
acesta îşi va pierde echilibrul.

Examinarea menţinerii ortotatismului se face prin proba Romberg (pacientul este rugat să
alipească picioarele şi să ȋntindă mâinile ȋn faţă; dacă reuşeşte această poziţie, se trece la următorul
pas şi anume, pacientului i se va cere să ȋnchidă ochii). De obicei, poziţia ortostatică poate fi
menţinută, ȋn acest caz Rombergul fiind negativ. O dezechilibrare a bolnavului va face proba
pozitivă.

Rombergul pozitiv poate fi de mai multe feluri:

- De tip cerebelos ȋn care dezechilibrarea bolnavului nu depinde de ȋnchiderea ochilor.
Pentru leziunile localizate la nivelul vermisului anterior, tendinţa de cădere este spre anterior, iar
ȋn leziunile de la nivelul vermisului posterior, tendinţa de cădere este spre posterior. Dacă leziunea
este la nivelul emisferelor cerebeloase, tendinţa de cădere este de partea emisferei lezate.
- De tip vestibular, ȋn care tendinţa bolnavului este de a cădea de partea leziunii vestibulare, direcţia
de cădere fiind influenţată şi de poziţia capului.
- De tip tabetic, tulburarea apărând datorită modificărilor de sensibilitate profundă.
Tendinţa de cădere este ȋn toate direcţiile.

Mersul este modificat ȋn diverse afecţiuni printre care: ataxiile, paraliziile, diskineziile,
tulburările de tonus muscular.
În paralizia de sciatic popliteu extern, mersul este stepat.
În hemiplegia spastică, mersul este cosit: membrul inferior este dus spre lateral şi descrie un
semicerc.
Dacă hemiplegia este funcţională, mersul este târât.
În boala Little, mersul este forfecat, genunchii atingându-se în mers, iar piciorul se târăşte pe sol.
Ȋn boala Parkinson paşii sunt mici, iar corpul este aplecat spre înainte.
În miopatiile primitive, mersul este legănat, de raţă, datorită atrofierii musculaturii de la nivelul
centurilor scapulară, respectiv pelvină.
Ȋn coree, mersul este ţopăit datorită contracţiilor involuntare.
În tabes, mersul este talonat, membrul inferior este ridicat mai sus decât trebuie, iar paşii se
realizează prin fixarea pe sol a călcâiului şi apoi a întregului picior.
În sindromul cerebelos, mersul este în zig-zag, ebrios, cu baza de susţinere lărgită.
Ȋn sindromul vestibular periferic, bolnavul deviază în timpul mersului de aceeiaşi parte cu leziunea.

Pentru a evaluat motricitatea se foloses probe precum:

Proba braţelor întinse - i se va cere bolnavului să stea cu braţele întinse în poziţie orizontală, acestea
fiind în supinaţie. Membrul paralizat va cădea, iar antebraţul va trece din supinaţie în pronaţie.

Proba Mingazzini - bolnavul aşezat în decubit dorsal va menţine gambele flectate pe coapse, iar
coapsele flectate pe abdomen. De partea membrului inferior afectat, acesta va începe să cadă.

Proba Vasilescu - bolnavul aşezat în decubit dorsal, va flecta rapid picioarele. La nivelul
membrului inferior afectat, acesta va rămâne în urmă.
Proba Barre - bolnavul aşezat în decubit ventral, iar gambele flectate în unghi drept pe coapse.
Prezenţa unei leziuni piramidale uşoare va determina oscilarea gambei respective urmată de
căderea după o anumită perioadă de timp. În mod normal, o persoană sănătoasă poate menţine
această poziţie timp de 10 minute.

Proba indice-nas: bolnavul este rugat să ducă indexul la nivelul nasului, când cu o mână, când cu
cealaltă. În cazul ataxiei cerebeloase, bolnavul nu reuşeşte să realizeze această probă pentru că fie
nu nimereşte ţintă, fie o depăşeşte.
Proba călcâi genunchi: bolnavul aşezat în decubit dorsal este rugat să ducă călcâiul la nivelul
genunchiului opus. În ataxia cerebeloasă acest lucru nu este posibil deoarce pacientul depăşeşte
ţinta, în cazul acesta ţinta fiind genunchiul.
Ambele probe se realizează atât cu ochii închişi, cât şi cu ochii deschişi.

Proba Grigorescu, în care bolnavul este rugat să introducă degetul într-o sticlă.

Absența coordonării mişcărilor simultane se evidențiază prin cele trei probe ale lui Babinski:
a. Partea superioară a corpului rămâne în urmă în timpul mersului;
b. Pacientul nu poate flecta genunchii pentru a putea face podul, bolnavul cade ca „un butuc”
pe spate;
c. Pacientul aşezat în decubit dorsal nu reuşeşte să se ridice în şezut dacă are braţele
încrucişate.

Incapacitatea de a realiza mişcări rapide şi de sens contrar, se poate evidenţia prin

intermediul probei marionetelor, probei închiderii şi deschiderii pumnului şi probei
moriştii.

În proba marionetelor pacientul este rugat să realizeze mişcări de pronaţie şi supinaţie, cu braţele
ȋntinse.
Ȋn proba moriştii - pacientul este rugat să învârtă un index în jurul celuilalt index.
Ȋn proba închiderii şi deschiderii pumnului- pacientul este rugat să închidă şi să deschidă repede
pumnii.
Hipertonia se caracterizează prin scăderea în amplitudine a mişcărilor pasive şi o creştere a
rezistenţei în ceea ce priveşte efectuarea acestora.
Hipertonia poate fi împărţită în hipertonie piramidală ce apare în leziunile de neuron motor central
şi hipertonia extrapiramidală ce este întâlnită în sindromul parkinsonian.

Semnul lui Noica: pacientul este în decubit dorsal, iar clinicianul realizează flexia şi extensia
articulaţiei pumnului. Dacă în timpul acestor mişcări se cere bolnavului să ridice membrul inferior
homolateral, în cazul leziunilor extrapiramidale, mişcarea pumnului se va bloca.
Semnul roţii dinţate - realizarea extensiei antebraţului pe braţ în cazul unui parkinsonian, se
realizează în mod sacadat, când în mod normal ar trebui să se realizeze în mod continuu.

Semnele de iritaţie meningiană

Instalarea iritaţiei meningiene determină fără doar şi poate cefalee, hiperestezie cutanată, rahialgii
şi contractura musculaturii pravertebrale ce determină poziţia caracteristică „în cocoş de puşcă”.

Semnele pe care clincianul le va căuta pentru evidenţierea iritaţiei meningiene sunt:

a. redoarea cefei - ce se identifică astfel: bolnavul fiind în decubit dorsal, cu membrele inferioare
în extensie, i se vor face mişcări de flexie a capului pe torace. Patologic, în situaţia în care este
prezentă iritaţia meningiană apare rezistenţa musculaturii cefei şi durere.
b. Semnul Kering ce se realizează fie prin ridicarea susţinută a toracelui bolnavului (în caz
patologic apare flexia gambelor pe coapse şi a coapselor pe abdomen), fie prin ridicarea membrelor
inferioare în extensie, ceea ce determină tot flexia gambelor pe coapse şi a coapselor pe abdomen.
c. Semnul Brudzinski - pacientul este aşezat în decubit dorsal, iar membrele inferioare sunt în
extensie; examinatorul imprimă o mişcare de flexie a capului, apăsând totodată pe pieptul
bolnavului pentru a împiedica ridicarea trunchiului; pathologic, flexia capului determină flexia
gambelor pe coapse şi a coapselor pe abdomen.
 Evaluarea prehensiunii

Prehensiunea este un gest precis, adaptat, conştientizat sau reflex, care pe baza
informaţiilor instantanee extero şi proprioceptive se automatizează prin repetare şi determină
coordonarea optimă a mâinii pentru prindere sau apucare
După Littler mâna este divizată in trei elemente de mişcare:
- raza 1, policele, metacarpianul I şi articulaţiile dintre ele; metacarpianul I nu se articulează
cu cel de-al doilea şi astfel policele poate fi opus degetelor II-V; şi muşchii policelui.
- Raza 2, indexul, prin cei 7 muşchi proprii poate fi mobilzat independent fată de celelalte
trei degete;
- Raza 3 – formată din degetele III-V şi metacarpienele corespunzătoare.

Razele 1 şi 2 formează o unitate funcţiuonală pentru activităţi de prehensiune fine, precise,

la care participă în mică măsură şi degetul III.
Legătura funcţională dintre razele 1-3 asigură prehensiunea de forţă. Ea este evidenţiată de
redoarea în extensie a inelarului , care face imposibilă „strângerea în pumn a celorlate degete”.
Aceste trei raze de mişcare sunt grupate în jurul unei unităţi centrale stabile, reprezentată
de rândul distal al carpienelor, metacarpienelor II şi III şi musculatura aferentă: muşchiul flexor
radial al carpului şi muşchii extensori radial ai carpului (lung şi scurt) (scribd.com, 2013).

Tipuri de prehensiune
1.Prehensiunea terminală se realizează între extremitatea pulpei policelui, aproape de
unghie şi extremitatea pulpei fiecărui deget, în particular a indexului.
Este o prehensiune bidigitală fină, discriminatorie prin care sunt sesizate obiectele fine.
Testul de eficacitate constă în apucarea unui ac sau a unui băţ de chibrit aşezat pe masă. Această
mişcare necesită integritatea flexorului lung al policelui şi al flexorului profund al degetului opus
acestuia.
2.Prehensiunea subterminală se realizează între pulpa policelui şi pulpa altui deget când
este bidigitală sau pulpele a două degete, când este tridigitală.
 Acest mod de prehensiune este mai des folosit în activităţile cotidiene şi permite sesizarea
unor obiecte mai groase care pot fi apucate cu două sau trei degete, de obicei police, index şi
medius.
Testul de eficacitate pentru priza bidigitală index-police constă în încercarea de a smulge
o foaie de hârtie ţinută între aceste două degete.
3.Prehensiunea subtermino-laterală se realizează între pulpa policelui şi faţa laterală a
unui deget, mai frecvent indexul, ca şi cum am număra banii, am prinde o farfurie sau am răsucii
o cheie, motiv pentru care se mai numeşte „ pensa de cheie” (scribd.com, 2013).

Acestă prehensiune bidigitală realizează o priză mai puternică decât precedenta , deoarece
degetul opus policelui, în special indexul se sprijină pe celelalte degete şi astfel adductorii policelui
pot dezvolta o forţă maximă.
Se mai poate realiza şi tridigital între pulpa policelui, indexului şi faţa laterală a mediusului;
acestă priză este utilizată la scris , motiv pentru care se mai numeşte „pensa de scris”.
4.Prehensiunea polici digitopalmară este o prehensiune de forţă realizată între palmă şi
ultimele patru degete şi police; se aplică în jurul unor obiecte grele si voluminoase.
Când volumul obiectului este prea mare, policele nu poate realiza priza cu celelate degete,
iar forţa scade.
5.Prehensiunea prin opoziţie digitopalmară opune palmei ultimele patru degete şi permite
sesizarea unor obiecte mai mici decât precedenta: mânuirea unui levier, apucarea volanului,
agăţarea de o bară, purtarea unui geamantan.
Este mai rar folosită, deoarce priza se menţine greu.
6.Prehensiunea latero-laterală se realizează interdigital între feţele alăturate a două
degete, mai ales index şi medius. Ex: menţinerea ţigării între degete. Este secundară, dar devine
preţioasă în absenţa policelui (scribd.com, 2013).

TESTE DE MOTRICITATE

1) Testul Purdue Pegboard este un test neuropsihologic de dexteritate manuală și

coordonare bimanuală. Testul implică două abilități diferite: mișcări globale ale brațelor, mâinilor
și degetelor, și extremitatea motorie fină, numită și dexteritatea “amprentei”. Performanța scăzută
a testului Pegboard este un semn al deficiențelor în mișcări complexe, ghidate vizual sau
coordonate, care sunt, probabil, mediate de circuite care implică ganglionii bazali.
Metodă și interpretare:
Pegboard-ul este alcătuit dintr-o placă cu două rânduri paralele, cu 25 de găuri, în care sunt
plasate boldurile sau cuiele de către pacient. Testul implică un număr de 4 încercări. Pentru început
există și o încercare a testului. Ambele mâini ale pacientului necesită să introducă boldurile în
găuri cât mai repede posibil, scorul fiind dat de numărul de bolduri introduse în 30 de secunde.
Tulburări neurocognitive:
Testul Purdue Pegboard a prezis severitatea ticurilor adulților și a fost corelat cu severitatea
ticurilor de la testarea din copilărie.
Deficiențele de performanță a testului Pegboard au fost legate de o functionare socială
scăzută în schizofrenie. (wikipedia, 2019)

2) Proba pentru determinarea unor sincinezii digitale –Rey

Materiale: o foaie de hârtie și un creion

Aplicare: Se cere pacientului să pună ambele mâini, palmele cu degetele răsfirate pe foaie.
Kinetoterapeutul trasează cu creionul conturul celor 10 degete.
Instructaj: Kinetoterapeutul arată câte un deget de la fiecare mână și pacientul trebuie să le
ridice pe ambele în același timp. Nu are voie să miște celelalte degete care nu sunt indicate.

Modelul succesiunii grupelor de degete

Mâna dreapta Mâna stângă
1.police 1.deget mediu
2.inelar 2.indice
3.deget mic 3.police
4.indice 4. deget mic
5.deget mediu 5. inelar
 Notare: Se notează cu + și – pentru fiecare grupă.
Proba e corectă (lipsa sincinezei) atunci când pacientul nu ridică omologul mâinii opuse
(Set de instrumente, probe si teste pentru evaluarea educatioanala a copiilor cu dizabilitati,
Bucuresti 2003).

Bibliografie:
1. https://ro.scribd.com/document/146339422/Evaluarea-Motricitatii-Fine-Si-Grosiere-
fefs. Preluat pe 15.01.2020
2. https://canchild.ca/system/tenon/assets/attachments/000/000/218/original/gmfm-
88_and_66_scoresheet.pdf. Preluat pe 12.01.2020
3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22464741. Preluat pe 12.01.2020
4. https://books.google.ro/books?id=CF6mDwAAQBAJ&pg=PA77&lpg=PA77&dq=gri
p+ability+test&source=bl&ots=Bs65GdGR9o&sig=ACfU3U2fxYuRBe9nCD6UyMo
-
wDzI8ge_FA&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwjdwcTvtP7mAhUN66QKHd0SBTE4Ch
DoATACegQICBAB#v=onepage&q=grip%20ability%20test&f=false. Preluat pe
12.01.2020
5. https://sites.google.com/site/11movementincontext/home/assessments-for-clients-
with-arthritis/grip-ability-test. Preluat pe 12.01.2020.
6. http://scale-library.com/pdf/Keitel_Functional_Test_KFT.pdf. Preluat pe 12.01.2020.
7. https://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.3109/02813439008994963. Preluat pe
12.01.2020.
8. https://www.researchgate.net/publication/286497703_A_Multicenter_Study_of_the_
Test-Retest_Reliability_of_the_Lower_Extremity_Functional_Test. Preluat pe
15.01.2020
9. Examenul neurologic, Semiologie neurologică, Gheorghe Pendefunda, Felicia
Ştefanache, Liviu Pendefunda, Editura Contact internaţional, Iaşi, 1992, pag.12-214;
10. Syntheses Clinique et therapeutique, Inter-memo neurologie, Antoine Micheau, Denis
Hoa, Dinn Liem Trinh, Editions Vernazobres-Grego, Paris, pag.85-104;
11. Orientation diagnostique, Inter-memo neurologie, Antoine Micheau, Denis Hoa, Dinn
Liem Trinh, Editions Vernazobres-Grego, Paris, pag. 175-189;
12. http://meded.ucsd.edu/clinicalmed/pe_neuroexam.pdf
 13.https://ro.scribd.com/document/144239828/Evaluareaprehensiunii?fbclid=IwAR1NaA
9JHxDMRyme1fQEY6WArJa9Bpk_z6wI62DKF0Bj6Smepmt09q2FGvY
14. https://en.wikipedia.org/wiki/Purdue_Pegboard_Test