PROIECTE DE UNITATE EUROPEANĂ PÂNĂ ÎN SECOLUL XI

Cele cinci veacuri cuprinse intre disparitia Imperiului Roman de Apus (476) si anul
1.000, marcate de vaste migrari de populatie, sunt caracterizate prin incercarile de
reface a unui imperiu mediteranean sau occidental. Centrul civilizatiei europene se
deplaseaza spre Orient, unde in anul 330 imparatul Constantin cel Mare a intemeiat, la
Constantinopol, „a doua Roma”. Mostenirea imperiala este inca prezenta, de vreme ce
regele ostrogot Theodoric cel Mare (493-526) a urmarit permanent sa intemeieze un stat
ostrogot cu structura romana. Restaurarea unitatii politice si religioase a crestinatatii a
fost urmarita si de catre imparatul bizantin Iustinian (527-565). El se considera
continuator de drept al Romei si a avut dorinta de a reface ansamblul politico-teritorial al
acestuia. In urma unor campanii ce au golit visteria, Iustinian a recucerit nordul Africii,
sudul Peninsulei Iberice, centrul Italiei, astfel incat Mediterana a redevenit o mare sub
controlul imperiului.

Ideea de unitate europeana a fost prezenta la inceputul Evului Mediu in Europa

Occidentala in incercarea de refacere a Imperiului Roman. Astfel, regele franc Carol cel
Mare (768-814), prin cuceririle sale, a reunit sub o singura autoritate unele foste teritorii
romane. In anul 800 el a fost incoronat de catre papa cu titlul de imparat si a ajuns sa fie
denumit „pater Europae”. Era insa doar o restaurare nominala a Imperiului Roman,
pentru ca, prin structura sa teritoriala si prin institutii politice, noul imperiu era un
fragment din fostul imperiu roman. Dupa moartea sa, imperiul carolingian s-a destramat.
Europa datoreaza incercarii lui Carol aparitia unui ideal: cel al unui imperiu care sa duca
spre emancipare crestinatatea latina.

Ramasa in umbra o vreme, ideea unui imperiu crestin a fost reluata de imparatul
Germaniei Otto (936-973). Dupa stavilirea incursiunilor maghiare, ocupa Lorena si apoi
devine suzeran al Burgundiei. Chemat la Roma de papa in anul 962, el este incoronat cu
titlul August si pune bazele Sfantului Imperiu Roman de natiune germana (Imperiul
romano-german). Unitatea imperiului avea sa dainuiasca pana in 1806 cand a fost
desfiintat de catre Napoleon Bonaparte. Acest imperiu isi atribuia o vocatie universala de
a conduce si evangheliza popoare, dar nu a reusit in noile conditii sa realizeze o unitate
politico-spirituala. Ideea de imperiu unic si roman a constituit un ecou tarziu al
romanitatii, dar si un proces de emancipare a lumii latine de sub autoritatea Bizantului.
Pe de alta parte, trebuie precizat faptul ca papalitatea a urmarit si ea refacerea ideii de
imperiu unic crestin.

Crestinismul a ocupat un loc central in cadrul societatii medievale europene. Contractiile

dintre Biserica Apuseana si cea Rasariteana, conflictul dintre Papa si Imparat i-au
subminat autoritatea, insa biserica a ramas principala institutie medievala. Pentru omul
obisnuit, ea a fost un sprijin moral intr-o perioada in care dependenta de natura a omului
era accentuata.

Bibliografie:
http://www.qreferat.com/