Amplificatoare electronice

GENERALITATI
Dupa cum s-a aratat anterior, prin circuite electronice se inteleg acele circuite
care contin componentele electronice: tuburi electronice sau dispozitive
semiconducatoare, avand caracteristici current-tensiune neliniare si posibilitatea de a
comanda prin semnele electrice parametrii lor.
Una din aplicatiile cele mai raspandite a acestor circuite este amplificarea
semnelor, adica obtinerea la borne de iesire ale unui montaj, numit amplificatot, a unui
semnal, de obicei de aceeasi forma si frecventa ca cel aplicat la intrarea lui, dar de
amplitudine marita.
In cazul general, un amplificator reprezinta un cuadripol active, prevazut cu doua
borne de intrare si doua borne de iesire, cababil sa redea la iesire semnale electrice de
putere mult mai mare decat cele de la intrare.Pentru a indeplini aceasta functie un
amplificator trebuie prevazut cu o sursa de energie electrica, pe seama careia se obtine
sporu de putere de la iesire si cu elemente active care sa transforme o parte din energia
absorbita de la sursa de alimentare in energie de curent alternative, variabil in ritmul
semnalului.In schemele care nu necesita detalii, amplificatoarele se reprezinta simbolic ca
in figura urmatoare:

Parametrii de amplificare
Performantele amplificatoarele se exprima prin anumite caracteristici sau
parametric.Marimile fundamentale caracteristice pentru functionarea uui amplificator
sunt:
 coeficientul de amplificare (amplificarea, castigul);
 cracteristicile amplitudine-frecventa si faza-frecventa;
 distorsiunile;
 raportul semnal/zgomot;
 gama dinamica;
 sensibilitatea.

Coeficientul de amplificare (amlificarea)

Amplificarea este cea mai importanta marime caracteristica a unui

amplificator.Ea reprezinta raportul intre o marime electrica de la iesirea amplificatorului
si marimea corespunzatoare de la intrare.In functie de natura acestei marimi electrice, se
pot defini:
 amplificare in tensiune:
 amplificarea in curent:
 amplificarea in putere:
Deoarece semnalul de iesire poate fi defazat fata de cel de intrare, inseamna ca
amplificarea in tensiune si cea in curent sunt numere complexe, avand un modul|A| si
 o faza φ:amplificarea in putere este un numar real, deoarece puterea este o marime
scalara.
La un amplificator cu mai multe etaje (figura 1) , amplificarea totala este egala cu
produsul amplificatoarelor fiecarui etaj.In adevar, se observa usor ca (de exemplu
amplificator cu trei etaje):
In electronica si telecomunicatii, pentru exprimarea valorii amplificarii se folosesc
unitatile logaritmice.Unitatea bazata logaritmii zecimali se numeste decibal (bP), iar cea
pasata pe logaritmii naturali se numeste neper (N).Introducearea lor se bazeaza pe
necesitatea de a trasa intr-un domeniu mare de variatie a amplitudinilor semnalelor
precum si intr-un domeniu mare de frecvente.Exprimarie amplificatoareleo, in aceste
conditii, sunt:

Caracteristica amplitudine-frecventa

In cazul unui amplificator ideal, un semnal de amplitudine constanta si de diferite

frecvente, aplicat la intrare, este redat la iesire tot cu amplitudine constanta (marita
ca valoare), aceeasi pentru toate frecventele.In cazul amplificatoarelor reale ,
amplitudinea semnalelor de diferite frecvente de la iesire numai este constanta, fiind
mai mica spre capetele benzii (la frecventele interioare si la cele superioare), datorita
urmatoarelor cause:
 elementele reactive din circuit (condensatoare, bobine) prezinta reactiile ce
variaza cu frecventa;
 factorii de amplificare ( , β) ai tranzistoarelor depend de frecventa (peste o
anumita valoare a frecventei).

Dependenta amplificarii de frecventa este caracterata prin curbele de variatie cu

frecventa modulului si respective a frazei amplificarii, deoarece amplificarea
este un numar complex.Curba |A|=|A(f)| se numeste caracteristica amplitudine-
frecventa (figura 1.1).Se observa ca amplificarea este independenta de frecventa
(cu valori constante) intr-o regiue numita a “frecventelor medii” si scade atat la
frecvente inalte, cat si la frecventei joase.

Distorsiunile

Reproducerea inexacta a semnalului de iesire fata de cel de intrare, datorita fie

variatiei amplitudinii cu frecventa, fie a unor frecvente noi introduce, poarta numele de
distorsiuni.Dupa tipul lor, ele pot fi:
 distorsiuni ale amplitudinii in functie de frecventa;
 distorsiuni ale fazei in functie de frecventa;
 distorsiuni armonice;
 distorsiuni de intermodulatie.
Raportul semnal/zgomot

Reprezinta raportul intre tensiunea de iesire produsa de semnal amplificat si

tensiunea de zgomot prpriu.Tensiunea de zgomot a unui amplificator este semnalul
aleator (cu variatia haotica in timp) produs de elementele componente ale
amplificatorului: rezistoare, tranzstoare, datorita structurii discontinue ale curentului
electric.Ea se masoara la iesirea amplificatorului, scurcircuitand bornele sale de intrare si
poate fi redata si prin tensiunea echivalenta de zgomot de la intrarea
amplificatorului.Aceasta reprezinta vaoarea tensiunii de intrare care ar crea la iesire
tensiunea proprie de zgomot.Pentru ca semnalul de intrare sa nu fie perturbat in mod
suparator de zgomot este necesar ca el sa depaseasca un numar de ori nivelul zgomotului,
deci sa se realizeze un anumit raport semna/zgomot.
La un amplificator cu mai mule etaje zgomotul provine mai ales din circuitul de
intrare si din primul etaj.Zgomotele provin din rezistoare, din elemente active si se pot
datora si unor cauze constructive: filtrarea insuficienta a tensiunii de alimentare, ecranare
necorespunzatoare a circuitelor etc.
Valoarea raportului semna/zgomot se reda sub forma:
Gama dinamica

Reprezinta raportul intre semnalul de putere maxima sic el de putere minima pe

care le poate reda amplificatorul.Nivelul semnalului amplificat este limitat superior de
catre puterea etajului final si inferior de raportul semnal/zgomot al amplificatorului.De
retinut ca amplificatoarele la care nu se iau precautii speciale pot reduce gama dinamica a
unui program.

Sensibilitatea

Sensibilitatea unui amplificator reprezinta tensiunea necesara la intrarea acestuia

pentru a obtine la iesire tensiunea sau puterea nominala.Cunoscand amplificarea si
puterea nominala se poate calcula sensibilitatea.Ea caracterizeaza mai ales etajele
amplificatoare de putere si se exprima in unitati de tensiune (V,mV,µV).

Etaje de amplificare

Amplificatoarele de audiofrecventa (de joasa frecventa) sunt destinate amplificarii

semnalelor cu frecvente cuprinse intre zeci de herti si zeci de kiloherti.Excitate cu
semnale mici ele trebuie de obicei sa furnizeze puteri relative mari pe impedante de
sarcina, de obocei pur resistive.
Amplificatoarele de audiofrecventa sunt constituite dintr-un numar de
amplificatoare in tensiune si dintr-un etaj final care amplifica in putere.
Deoarece cele doua tipuri de amplificare ridicata probleme diferite, ele vor fi
studiate separate, ca amplificatoare de tensiune si amplificatoare de putere.