Oșan (Pop) Raluca

Ecuații în mulțimea numerelor întregi (Z)

Încă de acum 2000 de ani înaintea erei noastre, egiptenii dovedeau vaste cunoştinţe
matematice pe care le aplicau problemelor practice de măsurare a pământului ca urmare a
inundaţiilor produse de Nil, dar şi în multe alte probleme pe care le puneau în ecuaţii şi care s-au
găsit rezolvate pe papirusul Rhind al scribului Ahmes, papirus păstrat astăzi la British Museum
din Londra.

Alături de matematica chineză care conţine foarte multe

exemple de folosire a ecuaţiilor, şi ştiinţa arabă a jucat un rol fundamental în dezvoltarea teoriei
ecuaţiilor, teorie ce a fundamentat ştiinţa numită algebră, denumire introdusă după numele
matematicianului Al - Horezmi (sau Al-Khwarizmi) cel care a realizat un tratat despre al - jabr
(restaurarea) înţelegând prin aceasta etapa de separare a termenilor şi respectiv al - muqabala
(comparaţie) ce presupunea etapa de reducere a termenilor asemănători. Matematicianul arab a
conceput această nouă disciplină, algebra, care se referă la calculul cu necunoscute, pentru
aplicaţiile sale la mărimi geometrice şi la numere în domeniul practic al schimburilor comerciale,
al moştenirilor sau al măsurării terenurilor, enumerând o serie de ecuaţii canonice de gradul întâi
şi de gradul al doilea, toate prezentate sub formă de fraze, aşa cum apăreau de altfel în toate
scrierile de atunci, fără a recurge la o scriere simbolică.

Alţi matematicieni arabi care si-au adus contribuţia de dezvoltarea teoriei ecuaţiilor au
fost Abu Kamil, al – Karaji, Omar Khayyam, al – Kashi, aceştia trecând la un sistem de
numeraţie zecimal în care numerele pozitive folosite de ei erau reprezentate de diverse simboluri.

De abia în anul 1202 şi în Europa, Fibonacci(1170 - 1240) introduce denumirea pentru

numărul zero, precum şi sistemul de numeraţie zecimal arab, scriere ce a învăţat-o cât a călătorit
în nordul Africii prin mijlocul civilizaţiei arabe. Tot prin opera sa „Liber Abaci” sunt introduse
pentru prima dată şi numerele negative, acestea fiind interpretate ca datorii.

Definiţie: Se numeşte ecuaţie, o expresie algebrică cu una sau mai multe necunoscute şi
în care apare o singură dată semnul egal.

Exemplu: 3x+8=2 este o ecuaţie cu necunoscuta x.

 Oșan (Pop) Raluca

Definiţie: Un număr α este soluţie a unei ecuaţii dacă înlocuind pe x cu α, obţinem o

propoziţie adevărată.

De exemplu, pentru α = -2 se obţine -6+8=2, (Adevărat), rezultă că -2 este soluţie a

ecuaţiei date.

Definiţie: Se numesc ecuaţii echivalente, ecuaţiile care admit aceeaşi mulţime de soluţii.
De obicei se notează cu S mulţimea soluţiilor unei ecuaţii.

Exemplu: Ecuaţiile 3x+8=2 şi x+4=2 sunt echivalente deoarece au aceeaşi soluţie, şi

anume x= -2.

Definiţie. Se numeşte domeniu al unei ecuaţii , mulţimea în care ecuaţia admite soluţii.

Dacă soluţiile unei ecuaţii nu sunt din domeniu, atunci spunem că ecuaţia nu are soluţii în
acel domeniu. De exemplu, ecuaţia 3x+8=2, având soluţia x= -2, spunem că nu are soluţii în
mulţimea N, deoarece -2 ∉ N , dar are soluţie în Z.

A rezolva o ecuaţie înseamnă a determina mulţimea soluţiilor acesteia dintr-o mulţime

dată. Pentru aceasta, se transformă ecuaţia dată în ecuaţii echivalente prin trecerea dintr-un
membru al ecuaţiei în celălalt, al unuia sau a mai multor termeni, trecere însoţită de schimbarea
semnului termenului respectiv, sau prin înmulţiri sau împărţiri ai ambilor membri ai ecuaţiei cu
acelaşi număr.

Etapele de rezolvare a unei ecuații în mulțimea numerelor întregi:

- Eliminarea numitorilor (dacă ecuația are numitor) înmulțind ambii membrii cu c.m.m.m.c
al numitorului
- Desfacerea parantezelor (dacă este cazul)
- Separarea termenilor care conțin necunoscuta de termini liberi
- Reducerea termenilor asemenea
- Aflarea soluției și verificarea acesteia dacă aparține mulțimii.

Problema rezolvării ecuațiilor în numere întregi nu prezintă numai un interes teoretic,

aceste ecuații sunt strâns legate de multe probleme din teoria numerelor. Asemenea ecuații se
întâlnesc uneori în fizică.

1.Ecuații cu o singură necunoscută

 Oșan (Pop) Raluca

Exemplu: Să examinăm o ecuație de gradul întâi cu o necunoscută

a1 x+a0 =0 (1)

a1, a0∈ Z

Este clar că soluția acestei ecuații

𝑎0
𝑥=−
𝑎1

va fi un număr întreg numai în cazul când a0 se împarte exact la a1 . Prin urmare ecuația (1) nu
poate fi întotdeauna rezolvată în Z; astfel de exemplu, dintre următoarele două ecuații 3x-27=0 și
5x+21=0, prima are o soluție întreagă x=9, iar a doua nu poate fi rezolvată în Z.

Același fapt îl observăm și la ecuații de grad mai mare decât unu: ecuația de gradul al doilea
x2+x-2=0 are soluții întregi x1=1 si x2=-2; ecuația x2-4x+2=0 nu poate fi rezolvată în Z, deoarece
radăcinile sale x1,2=2±√2 sunt iraționale.

- Problema găsirii rădăcinilor întregi ale ecuației de gradul n cu coeficienți întregi

anxn+an-1xn-1+…+a1x+a0=0 (n≥1) (2)

se rezolvă ușor.

Fie x=a ∈ Z =>

anan+an-1an-1+…+a1a+a0=0

a0=-a(anan-1+an-1an-2+…+a1)

Din ultima egalitate se vede că a0 se împarte exact cu a. Prin urmare, fiecare rădăcină
întreagă a ecuației (2) este un divizor al termenului liber al ecuației.

Pentru găsirea rădăcinilor întregi ale ecuației, trebuie aleși acei divizori ai lui a0 care înlocuiți în
ecuație o transformă într-o identitate. Astfel, de exemplu dintre numerele 1,-1,2 și -2 care
reprezintă toți divizorii termenului liber al ecuației

x10+x7+2x+2=0

numai -1 este o rădăcină a acestei ecuații. Prin urmare, ecuația de mai sus are o singura rădăcină
întreagă x=-1.

2.Ecuatia de gradul întâi cu două necunoscute

 Oșan (Pop) Raluca

Exemplu: Să se rezolve ecuația

ax+by+c=0 (3)

unde a, b ∈ Z a≠0, b≠0 iar c un număr întreg oarecare.

Vom considera ca a și b nu au divizori comuni în afară de unu. Într-adevăr dacă cel mai mare
divizor comun al acestor coeficienți d=(a,b) este diferit de unu atunci sunt valabile egalitațile
a=a1d si b=b1d, ecuația (3) devine

dacă

ð
Sa examinăm prima dată cazul I când c=0. Ecuația (3) devine

Este clar că x va avea valori întregi numai în cazul I când y se împarte exact cu a. Dar orice
număr întreg y multiplu a lui a poate fi scris sub forma

Y=at

unde t ia valori întregi arbitrare (t=0, ±1, ±2, …)

Înlocuind această valoare a lui y în ecuația de mai sus obținem

=-bt

și deci obținem formulele care conțin toate rădăcinile întregi ale ecuației (3):

x=-dt (t=0, ±1, ±2, …)

y=at

Cazul II c≠0
 Oșan (Pop) Raluca

Să arătăm în primul rând, căpentru a găsi toate soluțiile întregi ale ecuației (3) este
suficient să găsim o soluție oarecare a acestei ecuații, adică să găsim două numere întregi x0 și y0
pentru care să fie satisfacută relația:

ax0+by0+c=0

TEOREMA 1: Fie a si b două numere prime între ele și [x0,y0] o soluție oarecare a ecuației
ax+by+c=0 (3)

În acest caz formulele

x=x0-bt (4)

y=y0+at pentru t=0, ±1, ±2, …

ne dau toate soluțiile ecuației (3).

3.Ecuații de gradul al doilea cu trei necunoscute

Exemplu: Să examinăm ecuația

x2+y2=z2 (5)

Notam: d=(x,y) . În acest caz putem scrie

x=x1d

y=y1d =>

x12d2+y12d2=z2

De aici rezultă că z2 se împarte exact cu d2 și prin urmare z e un multiplu al lui d:

z=z1d

Acum putem scrie ecuația (5) sub forma

:d2

Prin urmare fie (x,y)=1. În acest caz, cel puțin una dintre mărimile x și y va fi impară. Mutând pe
y2 în membrul al doilea al ecuației (5) obținem:

x2=z2-y2
 Oșan (Pop) Raluca

x2=(z+y)(z-y) (6)

Notam cu d1 cel mai mare divizor comun al expresiilor z+y si z-y. În acest caz, avem

z+y=ad1

z-y=bd1 (7)

unde a și b sunt numere întregi prime între ele. Înlocuind în (6) valoarea lui z+y și z-y din (7)
obținem:

x2=abd12

Deoarece numerele nu au divizori comuni, egalitatea de mai sus este posibilă numai în cazul
când a și b vor fi pătrate perfecte

a=u2

b=v2

x2=u2v2d12

x=uvd1 (8)

Să găsim y și z din ecuațiile (7). Prin adunarea acestor egalități obținem:

2z=ad1+bd1

=u2d1+v2d1

z= d1 (9)

Prin scăderea celei de a două egalități (7) din prima, obținem:

2y=ad1-bd1

=u2d1-v2d1

𝑢2 +𝑣 2
y=- 𝑑𝑙 (10)
2

Pe baza faptului că x este impar, rezultă din (8) ca u,v și d1 sunt de asemenea numere
impare. Mai mult decât atâât d1=1 deoarece în caz contrar din egalitatile

x=uvd1
 Oșan (Pop) Raluca

y= d1

ar rezulta ca numerele x si y au un divizor comun d1≠1 ceea ce contrazice ipoteza facuta, ca

înumerele respective sunt prime intre ele.

Numerele u si v sunt legate de numerele prime intre ele a si b prin egalitatile

a=u2

b=v2

si din aceasta cauza ele sunt printredintre între ele; v<u, deoarece b<a, dupa cum rezulta clar
din egalitățile (7). Întocuind în egalitățile (8),(9) și (10) valoarea d1=1 obținem formulele

, , (11)

care pentru u si v (v<u) impare și prime între ele, ne dau toate grupele de trei numere potitive și
întregi, firăra divizor comun x, y si z, care satisface ecuatia (5). Prin simpla inlocuire a valorilor
x,y si z din (11) in (5), se poate verifica usor ca pentru orice valori ale lui u si v formulele (11)
satisfac aceasta ecuație.

Pentru primele valori ale lui u și v formulele (11) duc la următoarele egalități:

32+42=52 (v=1, u=3)

52+122=132 (v=1, u=5)

152+82=172 (v=3, u=5)

Formulele (11) dau numai acele soluții ale ecuației

x2+y2=z2

pentru care numerele x, y si z nu au divizor comun. Toate celelalte soluții întregi și pozitive ale
acestei ecuații se obțin prin înmulțirea soluțiilor date de formulele (11) cu un factor arbitrar d.

4.Ecuațiile de forma x2-Ay2=1

Exemplu: Să se găsească toate soluțiile ecuației de forma

x2-Ay2=1 AєZ A>0

 Oșan (Pop) Raluca

însă A nu este pătrat perfect.

Dar mai întâi va trebui să dezvoltăm în fracții continue numerele iraționale de tipul

(12)

etc.

Din metoda formării reduselor succesive rezultă

În general, dacă este dată o dezvoltare în funcție continuă infinită a unui număr irațional oarecare
α

Pentru redusele acestei fracții sunt satisfăcute inegalitățile

(13)

scriem redusă sub forma

 Oșan (Pop) Raluca

(14) (relația dintre doua fractii reduse vecine)

Să aratăm acum valabilitatea inegalității

(15)

Partea stangă a acestei inegalități se obține imediat, deoarece conform inegalității (13) avem:

Demonstrația părăii drepte a inegalității (15) se face de asemenea ușor. Din (13) rezultă

de aici înlocuind pe , obținem

Să folosim acum rezultatele obținute pentru rezolvarea ecuației

(16)

Transformăm membrul întâi al acestei ecuații

Înlocuim:

(17)
 Oșan (Pop) Raluca

Ambii membri ai acestei egalități sunt numere întregi. Să arătăm ca sunt numere întregi egale cu

1. În acest scop folosim inegalitatea (15) pentru

(18)

De aici reiese că ambii factori din membrul al doilea al relației (17) sunt pozitivi și prin urmare

Pe de alta parte

Dar, pe baza relației (13)

Înmulțind între ele aceste inegalități obținem:

rezultă din relația(18)

și deoarece pentru avem

 Oșan (Pop) Raluca

Am demonstrat că numărul întreg , satisface inegalitățile:

adică, numărul si sunt pentru o soluție a ecuației

Nu stim încă dacă soluțiile găsite de noi pentru ecuațiile (16) reprezintă toate soluțiile acestei
ecuații.

Acum se pune în mod natural problema de a găsi toate soluțiile întregi și ale ecuației

(19)

Pentru , si număr irațional.

Vom încerca să găsim o soluție minimă a ecuației (19)

Presupunem că ecuația (19) are o soluție nebanală și

(20)

Vom numi aceasta soluție minima dacă pentru și binomul

va avea valoarea cea mai mică dintre toate valorile posibile pe care le poate primi înlocuind pe
și cu toate soluțiile întregi și pozitive posibile ale ecuației (19).

Să presupunem că două soluții pentru care binomul ar avea

aceeasi valoare

(21)
 Oșan (Pop) Raluca

Însă, este un numar irațional, iar , , , . Prin urmare, după cum rezultă direct din
egalitatea (21)

contradicție

Să observăm, încă o proprietate a soluțiilor ecuațiilor (19)

Fie o soluție a ecuației (19). Atunci

sau (22)

(23)

(24)

și sunt soluții ale ecuației (19).

Schimbând semnul lui din egalitatea (24) obținem

(25)

Înmulțind termen cu termen egalitățile (24) si (25) și folosind egalitatea (13) obținem:

(26)

TEOREMA 2. Orice soluție a ecuației (19)

 Oșan (Pop) Raluca

pentru A pozitiv, irațional, este de forma unde:

(27)

Iar este soluția minimă.

Ecuaţii de forma ax+b=0.

Schema de rezolvarea ecuaţiei a·x+b=0 în Z, a,b∈ Z

Fie a,b∈Z.

ax b 0, a ≠ 0 =>a *x=b =>x=

Utilizarea balanţelor în rezolvarea de ecuaţii:

 Oșan (Pop) Raluca

1. Balanţa următoare este în echilibru. Ea are pe un taler patru cutii de aceeaşi greutate, iar pe
celălalt taler o greutate de 10 kg şi două greutăţi fiecare de câte 1 kg.

a) Scrieţi expresia algebrică ce modelează această situaţie;

b) Aflaţi masa fiecărei cutii.

Rezolvare:

a) Notăm cu x masa fiecărei

cutii, atunci se obţine
următoarea ecuaţie:
4x=10+2

b) Rezolvarea ecuaţiei

Pentru a afla masa fiecărei cutii

trebuie rezolvată ecuaţia: 4x=12,

de unde rezultă x=12:4=3 kg

2. Să se rezolve ecuaţia 4x+2=x+5.

4x+2 =x+5

4x+2-2=x+5-2

4x-x=3

3x=3,x=1
 Oșan (Pop) Raluca

3.Să se rezolve în Z ecuaţiile:

a)5x+12=27.

5x+1=27 12

5x=15 : 5

X=3

S ={3}

b) 4x+8= 12 => 4x=4x=1

c) 3x+7=19 => 3x=12 => x=4

d) 2x+4-3(3x+4)=2-5(x-2) =>

2x+4-9x-12=2-5x+10 => (Desfacerea parantezelor)

2x-9x+5x=2+10-4+12 => (Separarea termenilor – cei cu x în stânga , cei fără x în

dreapta)

-2x=20 => (Calculul între termenii asemenea)

x=-10 (Rezolvarea ecuaţiei după formula ax=bxba)

e) 2(x-4)+6 =10 2x-8+6=102x= 12x=6

f) x+3(2-x)=5(x-3)x+6-3x=5x-15x-3x-5x= -15-6-7x = -21 x=3

g) -3(2x-5)+7x-9= -5x-2(9-3x)+24

-6x+15 +7x-9= -5x-18+6x+24

-6x+7x+5x-6x=24-18-15+9 0=0 rezultă că ecuaţia are o infinitate de soluţii. S=Z

4. Un număr este cu 2 mai mare decât altul. Aflaţi numerele dacă suma lor este 24.
 Oșan (Pop) Raluca

Fie x numărul mai mic; celălalt este x+2.

Obţinem ecuatia: x+x+2=24

2x+2=24
2x=24-2
2x=22
x=22:2
x=11(I)
11+2=13(II)

Verificare:11+13=24

5.Suma a două numere este 24, iar diferenţa lor este 4. Aflaţi numerele.

Fie x şi y numerele necunoscute.

Obţinem sistemul x+y=24 & x-y=4.
Adunăm membru cu membru şi obţinem 2x=28 & x+y=24
x=28:2 & x+y=24, de unde
x=14 & 14+y=24 sau
x=14 & y=24-14 sau
x=14 & y=10

Verificare 14+10 =24 & 14-10=4.

6. Rezolvaţi în două moduri ecuaţia de mai jos

3*(n-5)=21

Metoda 1:

n-5=21 ; n-5=7 ; n=7+5; n=12

Metoda 2:

3n-15=21 ; 3n=21+15; 3n=36; n=36:3 ; n=12;

MATEMATICA DIDACTICA I

STUDENT: OSAN (POP) RALUCA