Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Încă de acum 2000 de ani înaintea erei noastre, egiptenii dovedeau vaste cunoştinţe
matematice pe care le aplicau problemelor practice de măsurare a pământului ca urmare a
inundaţiilor produse de Nil, dar şi în multe alte probleme pe care le puneau în ecuaţii şi care s-au
găsit rezolvate pe papirusul Rhind al scribului Ahmes, papirus păstrat astăzi la British Museum
din Londra.
exemple de folosire a ecuaţiilor, şi ştiinţa arabă a jucat un rol fundamental în dezvoltarea teoriei
ecuaţiilor, teorie ce a fundamentat ştiinţa numită algebră, denumire introdusă după numele
matematicianului Al - Horezmi (sau Al-Khwarizmi) cel care a realizat un tratat despre al - jabr
(restaurarea) înţelegând prin aceasta etapa de separare a termenilor şi respectiv al - muqabala
(comparaţie) ce presupunea etapa de reducere a termenilor asemănători. Matematicianul arab a
conceput această nouă disciplină, algebra, care se referă la calculul cu necunoscute, pentru
aplicaţiile sale la mărimi geometrice şi la numere în domeniul practic al schimburilor comerciale,
al moştenirilor sau al măsurării terenurilor, enumerând o serie de ecuaţii canonice de gradul întâi
şi de gradul al doilea, toate prezentate sub formă de fraze, aşa cum apăreau de altfel în toate
scrierile de atunci, fără a recurge la o scriere simbolică.
Alţi matematicieni arabi care si-au adus contribuţia de dezvoltarea teoriei ecuaţiilor au
fost Abu Kamil, al – Karaji, Omar Khayyam, al – Kashi, aceştia trecând la un sistem de
numeraţie zecimal în care numerele pozitive folosite de ei erau reprezentate de diverse simboluri.
Definiţie: Se numeşte ecuaţie, o expresie algebrică cu una sau mai multe necunoscute şi
în care apare o singură dată semnul egal.
Definiţie: Se numesc ecuaţii echivalente, ecuaţiile care admit aceeaşi mulţime de soluţii.
De obicei se notează cu S mulţimea soluţiilor unei ecuaţii.
Definiţie. Se numeşte domeniu al unei ecuaţii , mulţimea în care ecuaţia admite soluţii.
Dacă soluţiile unei ecuaţii nu sunt din domeniu, atunci spunem că ecuaţia nu are soluţii în
acel domeniu. De exemplu, ecuaţia 3x+8=2, având soluţia x= -2, spunem că nu are soluţii în
mulţimea N, deoarece -2 ∉ N , dar are soluţie în Z.
- Eliminarea numitorilor (dacă ecuația are numitor) înmulțind ambii membrii cu c.m.m.m.c
al numitorului
- Desfacerea parantezelor (dacă este cazul)
- Separarea termenilor care conțin necunoscuta de termini liberi
- Reducerea termenilor asemenea
- Aflarea soluției și verificarea acesteia dacă aparține mulțimii.
a1 x+a0 =0 (1)
a1, a0∈ Z
va fi un număr întreg numai în cazul când a0 se împarte exact la a1 . Prin urmare ecuația (1) nu
poate fi întotdeauna rezolvată în Z; astfel de exemplu, dintre următoarele două ecuații 3x-27=0 și
5x+21=0, prima are o soluție întreagă x=9, iar a doua nu poate fi rezolvată în Z.
Același fapt îl observăm și la ecuații de grad mai mare decât unu: ecuația de gradul al doilea
x2+x-2=0 are soluții întregi x1=1 si x2=-2; ecuația x2-4x+2=0 nu poate fi rezolvată în Z, deoarece
radăcinile sale x1,2=2±√2 sunt iraționale.
se rezolvă ușor.
anan+an-1an-1+…+a1a+a0=0
a0=-a(anan-1+an-1an-2+…+a1)
Din ultima egalitate se vede că a0 se împarte exact cu a. Prin urmare, fiecare rădăcină
întreagă a ecuației (2) este un divizor al termenului liber al ecuației.
Pentru găsirea rădăcinilor întregi ale ecuației, trebuie aleși acei divizori ai lui a0 care înlocuiți în
ecuație o transformă într-o identitate. Astfel, de exemplu dintre numerele 1,-1,2 și -2 care
reprezintă toți divizorii termenului liber al ecuației
x10+x7+2x+2=0
numai -1 este o rădăcină a acestei ecuații. Prin urmare, ecuația de mai sus are o singura rădăcină
întreagă x=-1.
ax+by+c=0 (3)
Vom considera ca a și b nu au divizori comuni în afară de unu. Într-adevăr dacă cel mai mare
divizor comun al acestor coeficienți d=(a,b) este diferit de unu atunci sunt valabile egalitațile
a=a1d si b=b1d, ecuația (3) devine
dacă
ð
Sa examinăm prima dată cazul I când c=0. Ecuația (3) devine
Este clar că x va avea valori întregi numai în cazul I când y se împarte exact cu a. Dar orice
număr întreg y multiplu a lui a poate fi scris sub forma
Y=at
=-bt
și deci obținem formulele care conțin toate rădăcinile întregi ale ecuației (3):
y=at
Cazul II c≠0
Oșan (Pop) Raluca
Să arătăm în primul rând, căpentru a găsi toate soluțiile întregi ale ecuației (3) este
suficient să găsim o soluție oarecare a acestei ecuații, adică să găsim două numere întregi x0 și y0
pentru care să fie satisfacută relația:
ax0+by0+c=0
TEOREMA 1: Fie a si b două numere prime între ele și [x0,y0] o soluție oarecare a ecuației
ax+by+c=0 (3)
x=x0-bt (4)
x2+y2=z2 (5)
x=x1d
y=y1d =>
x12d2+y12d2=z2
z=z1d
:d2
Prin urmare fie (x,y)=1. În acest caz, cel puțin una dintre mărimile x și y va fi impară. Mutând pe
y2 în membrul al doilea al ecuației (5) obținem:
x2=z2-y2
Oșan (Pop) Raluca
x2=(z+y)(z-y) (6)
Notam cu d1 cel mai mare divizor comun al expresiilor z+y si z-y. În acest caz, avem
z+y=ad1
z-y=bd1 (7)
unde a și b sunt numere întregi prime între ele. Înlocuind în (6) valoarea lui z+y și z-y din (7)
obținem:
x2=abd12
Deoarece numerele nu au divizori comuni, egalitatea de mai sus este posibilă numai în cazul
când a și b vor fi pătrate perfecte
a=u2
b=v2
x2=u2v2d12
x=uvd1 (8)
2z=ad1+bd1
=u2d1+v2d1
z= d1 (9)
2y=ad1-bd1
=u2d1-v2d1
𝑢2 +𝑣 2
y=- 𝑑𝑙 (10)
2
Pe baza faptului că x este impar, rezultă din (8) ca u,v și d1 sunt de asemenea numere
impare. Mai mult decât atâât d1=1 deoarece în caz contrar din egalitatile
x=uvd1
Oșan (Pop) Raluca
y= d1
a=u2
b=v2
si din aceasta cauza ele sunt printredintre între ele; v<u, deoarece b<a, dupa cum rezulta clar
din egalitățile (7). Întocuind în egalitățile (8),(9) și (10) valoarea d1=1 obținem formulele
, , (11)
care pentru u si v (v<u) impare și prime între ele, ne dau toate grupele de trei numere potitive și
întregi, firăra divizor comun x, y si z, care satisface ecuatia (5). Prin simpla inlocuire a valorilor
x,y si z din (11) in (5), se poate verifica usor ca pentru orice valori ale lui u si v formulele (11)
satisfac aceasta ecuație.
Pentru primele valori ale lui u și v formulele (11) duc la următoarele egalități:
x2+y2=z2
pentru care numerele x, y si z nu au divizor comun. Toate celelalte soluții întregi și pozitive ale
acestei ecuații se obțin prin înmulțirea soluțiilor date de formulele (11) cu un factor arbitrar d.
Dar mai întâi va trebui să dezvoltăm în fracții continue numerele iraționale de tipul
(12)
etc.
În general, dacă este dată o dezvoltare în funcție continuă infinită a unui număr irațional oarecare
α
(13)
(15)
Partea stangă a acestei inegalități se obține imediat, deoarece conform inegalității (13) avem:
Demonstrația părăii drepte a inegalității (15) se face de asemenea ușor. Din (13) rezultă
(16)
Înlocuim:
(17)
Oșan (Pop) Raluca
Ambii membri ai acestei egalități sunt numere întregi. Să arătăm ca sunt numere întregi egale cu
(18)
De aici reiese că ambii factori din membrul al doilea al relației (17) sunt pozitivi și prin urmare
Pe de alta parte
Nu stim încă dacă soluțiile găsite de noi pentru ecuațiile (16) reprezintă toate soluțiile acestei
ecuații.
Acum se pune în mod natural problema de a găsi toate soluțiile întregi și ale ecuației
(19)
(20)
(21)
Oșan (Pop) Raluca
Însă, este un numar irațional, iar , , , . Prin urmare, după cum rezultă direct din
egalitatea (21)
contradicție
sau (22)
(23)
(24)
(25)
Înmulțind termen cu termen egalitățile (24) si (25) și folosind egalitatea (13) obținem:
(26)
(27)
Fie a,b∈Z.
1. Balanţa următoare este în echilibru. Ea are pe un taler patru cutii de aceeaşi greutate, iar pe
celălalt taler o greutate de 10 kg şi două greutăţi fiecare de câte 1 kg.
Rezolvare:
b) Rezolvarea ecuaţiei
4x+2 =x+5
4x+2-2=x+5-2
4x-x=3
3x=3,x=1
Oșan (Pop) Raluca
a)5x+12=27.
5x+1=27 12
5x=15 : 5
X=3
S ={3}
d) 2x+4-3(3x+4)=2-5(x-2) =>
g) -3(2x-5)+7x-9= -5x-2(9-3x)+24
4. Un număr este cu 2 mai mare decât altul. Aflaţi numerele dacă suma lor este 24.
Oșan (Pop) Raluca
Verificare:11+13=24
5.Suma a două numere este 24, iar diferenţa lor este 4. Aflaţi numerele.
3*(n-5)=21
Metoda 1:
Metoda 2:
MATEMATICA DIDACTICA I