Popescu Anastasia

Colegiul National Jean Monnet

Ploiesti

Geografie
Miscarile Pamantului
 Mişcările Pământului
Cea mai mare importanţă pentru apariţia şi dezvoltarea vieţii pe Pământ o are raportul
dintre acesta şi Soare.
În această relaţie este foarte important să se cunoască totalitatea mişcărilor celor două
corpuri cereşti, cât şi poziţia relativă a Pământului faţă de Soare, poziţie influenţată de
mişcările Pământului şi de înclinarea axei polilor.
Pământul execută un număr important de mişcări (circa 14) în cadrul Sistemului Solar şi
în Galaxie. Dintre acestea 2 au o însemnătate deosebită:

1. Mişcarea de rotaţie este mişcarea pe care Pământul o execută în jurul axei

polilor. O rotaţie completă se efectuează în 24 ore (mai exact 23 ore; 56 minute; 4,09
secunde), interval denumit zi siderală.
Sensul de deplasare este de la vest spre est, astfel încât mişcarea aparentă a Soarelui pe
bolta cerească este de la est către vest.

Viteza de rotaţie este viteza cu care un punct de la suprafaţa scoarţei se deplasează de la

Vest spre Est. Dacă se consideră circumferinţa Pământului de 40.000 km şi durata unei
rotaţii complete de 24 ore, rezultă că viteza de deplasare a unui punct de pe ecuator este de
aproximativ 1670 km/h. Viteza de rotaţie scade de la ecuator spre poli, deoarece
circumferinţele paralele cu ecuatorul sunt din ce în ce mai mici.
Evidenţierea mişcării de rotaţie a Pământului s-a realizat în mai multe moduri de-a lungul
timpului:
− Experimentul lui Foucault ( pendul a carui bila lasa urma in nisip isi schimba directia de
oscilatie N-S spre E-V)
− Forma de sferă turtită a Pământului dată de forţa centrifugă
− Toate corpurile cereşti efectuează o mişcare de rotaţie
− Observaţii asupra Pământului făcute din spaţiul cosmic
Principalele consecinţe ale mişcării de rotaţie:
− Determină succesiunea zi – noapte (în timp ce o jumătate a Pământului este luminată,
cealaltă rămâne în umbră)
Datorita formei sferice a Pamantului, acesta nu poate fi luminat pe toata suprafata sa in
acelasi timp. In cursul miscarii de rotatie,Pamantul expune, pe rand, spre Soare cate o
parte din suprafata sa.
Pe partea luminata a Pamantului, aflata spre Soare, este zi, iar pe cea opusa, aflata in
inteneric, este noapte. Durata dintre doua interval este permanent egala la Ecuator: 12 ore
Dincolo de cercurile polare se succeda o zi de sase luni (ziua polara) si o noapte de aceeasi
durata (noapte polara)
− Oscilaţia temperaturii de la zi la noapte
Datorita miscarii de roattie, temperatura aerului se modifica in cele 24 de ore: astfel, in
timpul zilei, suprafata Pamantului se incalzeste, iar in timpul noptii se raceste
− Apariţia fusurilor orare (variaţia orei după longitudine)
Variatia orei pe Glob. Orice punct de pe suprafata Pamantului executa o rotatie completa
in 24 de ore, descriind un cerc (360°). Putem astfel calcula ca, intr-o ora, orice punct
parcurge 15° de meridian (360°:24=15°). O consecinta importanta a acestui fapt este aceea
ca din 15 in 15 grade de meridian exista o diferenta de o ora. Distante de 15° longitudine
se numeste fus orar. Rezulta ca exista 24 de fusuri orare. In mod conventional, primul
fus orar este cel prin mijlocul caruia trece meridianul zero (0°). De aceea se considera
T ca timp universal ora primului meridian,respectiv meridianului Greenwich. De altfel
notarea fusurilor orare se face de le vest catre est plecand tocmai de le fusul care

include acest meridian.

−Turtirea Pământului la poli şi bombarea la ecuator

− Forţa Coriolis (constă în abaterea corpurilor în mişcare către dreapta în emisfera
nordică şi spre stânga în emisfera sudică) Acest fenomense observa indeosebi la vanturi si
la curentii marini.
2. Mişcarea de revoluţie. Împreună cu mişcarea de rotaţie, Pământul
efectuează mişcarea de revoluţie, în sens antiorar. În timpul acestei rotaţii complete, axa
terestră rămâne mereu înclinată la 66° pe planul orbitei şi aceasta determină succesiunea
anotimpurilor.

Orbita Pământului în jurul Soarelui are formă de elipsă puţin turtită, Soarele ocupând unul
din focare. Ca urmare, în cursul mişcării sale, Pământul se află la distanţe diferite faţă de
Soare. Axa mare a elipsei are aproximativ 300 milioane km.
Poziţia cea mai apropiată, numită se înregistrează la începutul lunii ianuarie, Pământul
aflându-se la 146.993.000 km. faţă de Soare.
Punctul cel mai îndepărtat al eclipticii faţă de Soare este atins la începutul lunii iulie..
Viteza medie a deplasării Pământului pe orbită este de 28,9 km/s. în 365 zile şi 6 ore (mai
exact 356 zile, 6 ore, 9 minute, 9 secunde), interval denumit anul solar.
Anul calendaristic are insa, de regula, 365 de zile. Ca urmare, din necesitati practice,
pentru cele circa 6 ore care depasesc anul calendaristic se adauga, din patru in patru ani, o
zi lunii februarie. In acest al patrulea an, numit bisect, luna februarie are 29 de zile, in loc
de 28.

Mişcarea de revoluţie a Pământului

Datorită mişcării de revoluţie şi înclinării axei polilor Pământului (23º ½),
în timpul unui an Pământul înregistrează în raport cu Soarele poziţii diferite, din
care patru sunt cele mai importante:
− solstiţiul de vară – 22 iunie (razele soarelui cad perpendicular pe Tropicul
Racului, în emisfera nordică este vară, dincolo de cercul polar de nord se
înregistrează ziua polară, în emisfera sudică este iarnă iar dincolo de
cercul polar de sud este noaptea polară)
− solstiţiul de iarnă – 22 decembrie (razele soarelui cad perpendicular pe
Tropicul Capricornului, în emisfera nordică este iarnă, dincolo de cercul
polar de nord se înregistrează noaptea polară, în emisfera sudică este vară
iar dincolo de cercul polar de sud este ziua polară)
− echinocţiile de primăvară – 21 martie şi toamnă – 23 septembrie (razele
Soarelui cad perpendicular pe Ecuator, astfel încât în aceste situaţii ziua
este egală pe tot Globul)
Consecinţele mişcării de revoluţie:
− inegalitatea zilelor şi nopţilor pe parcursul anului
− încălzirea inegală a suprafeţei Pământului în timp de un an
− răsăritul şi apusul soarelui la ore diferite de la o zi la alta pe parcursul uni an
− variaţiile poziţiei Soarelui pe bolta cerească în timpul unui an
− formarea şi alternanţa anotimpurilor
Axa polilor nu este dreapta, inclinata cu 23027' fata de planul orbitei terestre. Daca axa
polilor ar fi fost dreapta, zilele ar fi fost egale cu noptile tot timpul anului, iar temperatura
ar fi scazut constant de la Ecuator spre cei doi poli. Datorita inclinarii axei polilor,
Pamantul expune pe rand, spre Soare, o mare parte din emisfera nordina si mai putin din
cea sudica, apoi invers.
Zi si noapte polara
– La Polul Nord, intre 21 martie si 23 septembrie, cand este mai luminata emisfera
nordica, Soarele nu apune. In regiunea Polului Nord este asa-numita "zi polara", care
dureaza sase luni.In aceeasi perioada, la Polul Sud este "noapte polara".
– Intre 23 septembrie si 21 martie lucrurile stau exact invers: este noaptea polara la Polul
Nord si, respectiv, zi polara la Polul Sud.