I. 1. Definiţi etica şi precizaţi originile etimologice.

Etica este definită ca "ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legăturile lor de
dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială; totalitatea normelor de
conduită morală corespunzătoare ideologiei unei clase sau societăţi".
Din punct de vedere etimologic, "etica" provine de la cuvintele greceşti: ETHOS = primordial,
patrie, locuinţă, loc de întâlnire, locul natal, obiceiuri, caracter şi ETHIKE = ştiinţa cunoaşterii. Din
"ETHOS" a derivat cuvântul "ETHICOS", cu sensul "din sau pentru morală", utilizat de greci atunci
când discutau despre principiile comportamentului uman.
2. Care este obiectul de studiu al eticii?
Deşi înrudite, conceptele de etică şi morală au origini şi substanţe diferite: etica este teoria şi ştiinţa
moralei, în timp ce morala reprezintă obiectul de studiu al eticii.
3. Care este diferenţa dintre etică şi morală?
Etica reprezintă "ansamblul regulilor de conduită împărtăşite de către o comunitate anume, reguli
care sunt fundamentate pe distincţia între bine şi rău, în timp ce morala cuprinde un ansamblu de
principii de dimensiune universal-normativă.”
4. Care este rolul eticii în societate?
Rolul eticii este să ajute oamenii şi instituţiile să decidă ce este mai bine să facă, pe ce criterii să
aleagă şi care sunt motivaţiile morale în acţiunile întreprinse. Dacă facem o incursiune în istoria
eticii ca filosofie practică, putem constata că toţi autorii sunt de acord că obiectul eticii îl constituie
căutarea unui răspuns la întrebarea „Ce este binele”?
5. Care sunt funcţiile eticii?
A. Funcţia cognitivă, se manifestă sub trei aspecte:
- aspectul explicativ care relevă factorii cauzali, generatori ai moralei, factori legați de geneză,
structură, progres moral;
- aspectul descriptiv ocupat cu problemele explicite ale vieții morale (calități, defecte, vicii, virtuți,
etc.);
- aspectul analitico-sintetic cel care elaborează modele teoretice ale moralei pe baza analizei
fenomenelor legate de moralitate.
B. Funcția educativă, legată de transpunerea în practică a unor modele morale prin implementarea
“de facto” a unor valori în conștiința colectivă sau individuală.
C. Funcția normativă este cea axiologică, cu referire la constituirea de norme morale. Ea vine să
suplinească lipsa unor norme legale prin constituirea unei “instanțe morale”.
D. Funcția persuasivă, fiind receptată ca o rezultantă a funcțiilor normativă și cognitivă, urmărește
aspectele concrete ale vieții morale, ducând spre actul convingerii.
II. 1. Definiţi morala şi moralitatea. Precizaţi diferenţele dintre etică, morală şi moralitate.
Morala reprezintă totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor reflectate în
principii, norme, reguli determinate istoric şi social, care reglementează comportamentul şi
raporturile indivizilor între ei, precum şi dintre aceştia şi societate (familie, grup, naţiune, societate),
în funcţie de categoriile bine, rău, datorie, dreptate, nedreptate şi a căror respectare se întemeiază pe
conştiinţă şi opinie publică.
Moralitatea reprezintă manifestarea efectivă a moralei prin atitudini, conştiinţă, fiind susţinută de
principii morale. În sens mai larg, moralitatea cuprinde fenomenele ce ţin de conştiinţa morală,
calităţile şi defectele morale, judecăţile şi sentimentele morale, valorile morale. Moralitatea exprimă
ceea ce ar trebui să facem şi ceea ce nu ar trebui să facem dacă am fi raţionali, binevoitori,
imparţiali, bine intenţionaţi.
Etica reprezintă "ansamblul regulilor de conduită împărtăşite de către o comunitate anume, reguli
care sunt fundamentate pe distincţia între bine şi rău, în timp ce morala cuprinde un ansamblu de
principii de dimensiune universal-normativă, iar moralitatea cuprinde fenomenele ce ţin de
conştiinţa morală, calităţile şi defectele morale, judecăţile şi sentimentele morale, valorile morale.”
2. Care sunt valorile morale fundamentale?
- Binele: util pentru un scop/o fiinţă, eficacitate, bunăstare, succes în afaceri;
- Adevărul moral: opusul minciunii, ipocriziei, vicleniei, duplicităţii;
- Iubirea aproapelui: respect, preţuire, bunătate, blândeţe, compasiune, milă, dăruire, solicitudine;
- Dreptatea: echitate, raţiune, corectitudine, civism;
- Omenia: umanism, onestitate, sinceritate, modestie;
- Datoria și obligația morală: a munci, a ajuta pe cei din jur, a fi generoși, a fi cinstiți, a cultiva
prietenia, justiția, a urma binele, a evita răul.
3. Care sunt principalele metode prin care sunt promovate şi impuse normele sociale?
Termenul de "normă" este definit ca regulă obligatorie după care trebuie să se conducă cineva, adică
conform unei norme, unor reguli. Normalitatea apare astfel ca o măsură a respectării normelor, a
constrângerilor şi prescripţiilor societăţii căreia îi aparţine persoana respectivă. Normele, aşadar, nu
vin din interiorul individului, ele sunt exterioare lui şi provin din obiceiurile, legile, tradiţiile unei
societăţi sau grup social care îşi constrânge astfel membrii să adopte conduite şi comportamente
care să corespundă aşteptărilor acelei societăţi sau grup social.
4. Ce se înţelege prin conştiinţă morală?
Conştiinţa morală este organul de manifestare şi de cunoaştere a legii morale; este o judecată a
valorii morale a faptelor noastre sau ale altora, având caracter subiectiv şi temporal. Conştiinţa
morală este rezultatul presiunilor sociale şi ale evoluţiei societăţii în care individul sa format.
A avea conştiinţă morală înseamnă, în primul rând, a cunoaşte şi a recunoaşte existenţa unei ordini
morale. Astfel, conştiinţa a fost şi rămâne liantul invizibil, graţie căruia comunitatea există.
5. Definiţi responsabilitatea morală. Cum pot fi clasificate relaţiile morale?
Consecinţa firească a libertăţii este responsabilitatea morală, adică atitudinea sufletească şi raţională
prin care suntem conştienţi de fiecare acţiune a noastră, asumându-ne consecinţele.
Relațiile morale pot fi clasificate astfel: relaţii individ – colectivitate; relaţii interindividuale; relaţii
grup – societate; relaţiile cu sine; relaţiile cu natura.
III. 1. În ce constă rolul managerului în promovarea comportamentul etic în organizaţia pe
care o conduce?
Managerul unei organizaţii se găseşte la interfaţa între aceasta şi contextul în care îşi desfăşoară
activitatea. Este persoana care poate formula politica etică a organizaţiei. Această politică etică
depinde de filosofia personală a managerului, de cariera şi formaţia sa profesională. Este important
ca managerul să dorească să creeze un factor de stabilitate organizaţional prin stabilirea unor valori
şi principii în interiorul firmei pe care o conduce.
Pentru îmbunătăţirea climatului etic şi pentru reducerea conflictelor, între etica personală şi
cerinţele organizaţionale sunt necesare schimbări în două arii principale: concepţia managerială și
acţiunile manageriale.
2. Care sunt trăsăturile definitorii ale unui manager care promovează comportamentul etic în
afacerile sale?
1. Susţin libertatea, creşterea şi dezvoltarea fiecărui angajat;
2. Comunică cu angajaţii folosind numele cu respect;
3. Formează şi încurajează un regim echilibrat de muncă şi odihnă;
4. Onorează şi respectă familiile angajaţilor;
5. Tratează toţi angajaţii drept persoane unice, valoroase;
6. Protejează viaţa, siguranţa şi sănătatea angajaţilor;
7. Creează un mediu de lucru fără discriminări;
8. Sunt corecţi şi echitabili în probleme financiare;
9. Comunică deschis cu subordonaţii;
10. Cultivă o atitudine pozitivă faţă de celelalte persoane şi realizările acestora etc.
3. Care sunt modalitățile ce pot fi folosite pentru încurajarea comportamentului etic într-o
organizaţie?
1. publicarea unui cod etic propriu, conform cu standardele şi valorile sociale recunoscute;
2. instruirea managerilor pe probleme de etică în afaceri;
3. elaborarea unor programe interne de rezolvare a conflictelor de natură etică;
4. instituționalizarea unor comitete de supraveghere a comportamentului etic;
5. acordarea unor recompense și sancțiuni adecvate.
4. În ce constau dilemele etice şi cum pot fi rezolvate?
Dilemele etice pot fi definite ca situaţii neclare, probleme care îi pun în încurcătură pe cei care iau
decizii, în dorinţa de a echilibra performanţele economice şi pe cele sociale.
Nu este uşor să fie găsite soluţiile pentru dilemele etice. Managerii trebuie să investigheze cu multă
atenţie toate aspectele problemei şi să adopte o decizie care să fie judecată după consecinţele sociale
şi mai puţin după rezultate economice de moment. Practicarea unui management modern, pe
coordonate morale, a dovedit că rezolvarea dilemelor manageriale este în corelaţie cu valorile
personalităţilor individuale angajate în actul decizional managerial.
5. Care sunt principiile fundamentale utilizate în soluţionarea problemelor de etică?
- integritatea angajaţilor în desfăşurarea activităţilor;
- obiectivitatea, eliminând conflictele de interese şi influenţele externe în realizarea unor
oportunităţi;
- competenţă, conştiinciozitate, aptitudini profesionale ale managerilor şi personalului angajat în
afaceri;
- confidenţialitatea informaţiilor dobândite pe parcursul derulării activităţilor, cu excepţia situaţiilor
impuse de lege când se cere dezvăluirea acestor informaţii;
- servicii în concordanţă cu standardele tehnice şi profesionale relevante.
6. Daţi exemple de cazuri în care angajaţii dau dovadă de lipsă de etică în afaceri.
- acordarea unor comisioane ilegale pentru obţinerea de informaţii confidenţiale despre firmele
concurente;
- trafic ilegal cu produse aflate în monopolul statului;
- desfăşurarea unor activităţi neautorizate;
- folosirea unor documente cu regim special false sau procurate în mod ilegal;
- cazurile de evaziune fiscală, economie subterană;
- înşelarea corpurilor de control ale statului;
- utilizarea unor bunuri fără provenienţă legală etc.
IV. 1. La ce nivele se poate manifesta etica în afaceri?
a. Nivelul micro - este cel care se stabileşte între indivizi în baza principiului corectitudinii
schimbului. Acest nivel este mai aproape de etica tradiţională şi cuprinde: obligaţii, promisiuni,
intenţii, consecinţe, drepturi individuale. Toate acestea se află sub principiile schimbului cinstit,
câştigului cinstit, tratamentului corect.
b. Nivelul macro - se referă la reguli instituţionale sau sociale ale comerţului, ale lumii afacerilor.
Conceptele centrale cu care se operează pentru acest nivel sunt: dreptate şi legitimitate.
c. Nivelul corporaţiilor - discuţiile etice se referă preponderent la rolul jucat în societate, la
responsabilitatea socială şi internaţională a corporaţiilor.
2. În ce constau comportamentele neetice în organizaţii?
Comportamentele neetice în organizaţii vizează o paletă largă de probleme ce pot să apară în
interiorul sau/şi în exteriorul organizaţiei datorită nerespectării conduitei morale a angajaţilor în
ceea ce priveşte: - produsele şi producţia, când nu se respectă anumite standarde în procesul de
producţie care pot conduce la critici severe la adresa producătorilor; - practicile cu privire la
angajaţi, când stilul de viaţă al unui angajat are un impact negativ asupra cerinţelor care trebuie
îndeplinite la serviciu, când cantitatea de informaţii primită de un angajat este mai mică faţă de un
alt angajat cu aceleaşi atribuţii şi responsabilităţi; - însuşirea unor merite care de fapt nu sunt ale
altor persoane/firme; - acceptarea beneficiilor; - practicarea cadourilor; - folosirea bunurilor
firmei în interes personal; - folosirea informaţiilor confidenţiale ale firmei pentru a obţine
anumite beneficii de la cei cărora le sunt transmise informaţiile; - munca la negru;
- demisionarea dintr-o firmă şi angajarea în alta concurentă (dacă se divulgă informaţii private
despre fostul loc de muncă).
3. Care sunt consecinţele unui comportament neetic pentru o organizaţie?
- pierderea încrederii partenerilor şi angajaţilor, comunicare redusă, lipsă de implicare, loialitate
redusă;
- pierderea reputaţiei: vestea despre un produs prost se răspândeşte mai repede decât cea despre un
produs bun;
- pierderea renumelui, a imaginii firmei, a clienţilor şi colaboratorilor valoroşi;
- pierderea unor sume imense pentru avocaţi, procese, daune, litigii;
- scăderea vânzărilor şi a profiturilor etc.
4. Ce responsabilităţi are o organizaţie în plan economic şi social?
Orice întreprindere are o anumită responsabilitate în plan economic şi social; acesta este un punct
de vedere acceptat în prezent de toţi "actorii" lumii afacerilor.
Responsabilitatea socială;
Responsabilitatea socială corporatistă;
Responsabilitatea socială văzută ca obligaţie socială;
Responsabilitatea socială văzută ca reacţie socială;
Responsabilitatea socială văzută ca răspundere socială.
5. Ce reprezintă Responsabilitatea socială? Dar Responsabilitatea socială corporatistă?
Responsabilitatea socială este considerată ca fiind obligaţia fermă a unei firme, dincolo de
obligaţiile legale sau de cele impuse de restricţiile economice, de a urmări obiective pe termen lung
care sunt în folosul societăţii. Firma se consideră responsabilă nu numai faţă de proprietari
(acţionari), ci şi faţă de clienţi, furnizori, angajaţi, organisme guvernamentale, creditori, comunităţi
locale, opinie publică.
Responsabilitatea socială corporatistă este un concept prin intermediul căruia o companie
integrează în mod voluntar preocupările faţă de problemele sociale şi cele de mediu, în operaţiunile
de afaceri şi în interacţiunea cu partenerii de interes.
6. Câte componente are responsabilitatea socială? Care sunt acestea?
Responsabilitatea socială are patru componente: economică, legală, etică şi filantropică.
7. Care sunt treptele care formează piramida responsabilităţii sociale a unei firme?
Responsabilitatea socială are patru componente: economică, legală, etică şi filantropică. Aceste
patru componente formează piramida responsabilităţii sociale a firmei. Primele două trepte
reprezintă responsabilităţi impuse, responsabilităţile etice sunt aşteptate, iar responsabilităţile
filantropice – dorite de către comunitate.
V. 1. Ce este un cod de etică?
Un cod de etică reprezintă:
1. o declaraţie formală care constituie un ghid etic pentru modul în care oamenii dintr-o organizaţie
trebuie să acţioneze şi să ia decizii;
2. un ghid al practicilor de afaceri care direcţionează comportamentele umane individuale şi de
grup;
3. un document formal care stabileşte normele şi credinţele, reflectă valorile obiective şi principiile
promovate de o firmă, reflectând gradul de cultură al firmei;
4. un ansamblu de precepte, norme de conduită pentru diverse aspecte ale valorii morale de drept,
socio-profesionale.
2. Care este rolul codului de etică într-o organizaţie?
Prin codurile etice se încearcă rezolvarea unor conflicte de interese în mediul intern şi în relaţiile
externe ale organizaţiei, respectiv, statuarea unor principii şi cerinţe care să-i facă pe manageri mai
sensibili la problemele etice. Ele nu conţin precepte pur teoretice, ci stabilesc semnificaţii practice,
utile pentru toţi membrii organizaţiei.
3. Care sunt obiectivele codului de etică?
Codul de etică este folosit pentru:
- a defini comportamentele acceptate sau acceptabile;
- a promova înalte standarde de practică;
- a le furniza membrilor organizaţiei un etalon de comportament pe care să-l folosească pentru
propria evaluare;
- a stabili un cadru pentru comportamentele profesionale şi responsabile;
- ca semn al maturizării ocupaţionale.
Samuel Mercier a remarcat şi alte obiective:
- încheierea unui contract moral între beneficiari şi organizaţie, respectiv între cei care fac parte din
aceeaşi organizaţie;
- protejează organizaţia de comportamente necinstite sau oportuniste;
- promovează o imagine pozitivă a organizaţiei;
- oferă un mijloc de reglementare a adeziunii şi a devotamentului colaboratorilor;
- creează (referitor la cultura organizaţională) sentimentul de unicitate şi apartenenţă pentru
membrii grupului;
- arată un angajament de principiu al managerilor;
- relaţii contractuale care se bazează pe încredere şi responsabilitate;
- ghidează comportamentul în caz de dileme etice.
4. Precizaţi avantajele elaborării unui cod de etică.
- formulează experienţa matură a unei profesiuni;
- încearcă să echilibreze interesul colectiv cu cel personal;
- pot oferi un ghid pentru persoanele tinere care intră în profesiune;
- pot constitui bazele unei acţiuni disciplinare împotriva abaterilor;
- poate fi un mijloc de aliniere la normele profesiunii, a celor ce se abat de la ele;
- ajută la rezolvarea eficientă a problemelor de discriminare, a dilemelor etice în general;
- este un mijloc de încurajare a practicilor etice în organizaţii;
- creşte loialitatea şi implicarea conducerii şi a salariaţilor;
- ajută la îmbunătăţirea selecţiei, formării, promovării personalului etc.;
- sporeşte încrederea şi cooperarea în echipă: iniţiativele personale se îndreaptă către interesul
general;
- deciziile adoptate vizează dreptatea, eficienţa şi nediscriminarea etc.
5. Care este conţinutul unui cod de conduită etică al unei organizaţii?
A. Etica în relaţia cu angajaţii, aspecte analizate: Hărţuirea la locul de muncă; Acordarea de
oportunităţile egale; Acceptarea diversităţii; Tratamentul egal al angajaţilor; Echilibrul muncă-
familie; Neacceptarea discriminării; Neacceptarea consumului de droguri ilegale şi alcool;
Neutilizarea proprietăţii organizaţiei în scop personal.
B. Confidenţialitatea informaţiilor despre angajat, client şi vânzător, aspecte analizate:
Realizarea înregistrărilor în companie şi menţinerea informaţiilor; Respectarea intimităţii şi
confidenţialităţii; Divulgarea de informaţii din interiorul firmei.
C. Corectitudinea informaţiilor publice/comunicare, aspecte analizate: Publicitate şi marketing;
Dezvoltare şi strângere de fonduri; Claritatea informaţiilor; Accesul la informaţii; Transparenţa
informaţiilor.
D. Evitarea conflictelor de interese, a se evita: Cadouri şi gratuităţi; Angajarea la alţi agenţi;
Membrii familiei. Divulgarea intereselor financiare.
E. Relaţia corectă cu vânzătorii, aspecte analizate: Aprovizionare; Negocierea contractelor.
F. Probleme privind protecţia mediului: Protejarea mediului înconjurător; Sănătatea şi siguranţa
angajaţilor.
G. Practici etice manageriale, aspecte analizate: Precizia înregistrărilor contabile; Utilizarea
corectă a bunurilor companiei; Protejarea informaţiilor aflate în proprietate.
H. Practici etice în procesul de recrutare şi selecţie, aspecte analizate: Exercitarea corectă a
autorităţii; Activităţile de voluntariat ale angajaţilor.
I. Implicare politică, a se evita: Activităţi politice.
6. Care sunt cele trei modalităţi generale de formulare a unui cod de etică?
a) declaraţiile filosofiei manageriale: enunţuri oficiale ale companiilor referitoare la modul cum
îşi dezvoltă afacerile;
b) codurile de conformitate (compliance): declaraţii specifice care asigură ghidarea sau interzic
anumite tipuri de conduită;
c) corporate credos: declaraţiile managementului organizaţiei privind angajamentul conştiinţelor,
valorilor şi obiectivelor.
7. Cine se ocupă cu asigurarea climatului etic într-o organizaţie?
Responsabilii sau organismele abilitate să supravegheze şi să ghideze implementarea proiectului de
etică a afacerii sunt: Ofiţerul de etică, Consiliul sau Comisia de etică a afacerii, Consiliul de etică
profesională, Cercurile de etică.
8. În ce constă auditul de etică?
Auditul de etică este un instrument prin care se poate evalua gradul în care standardele etice
influenţează luarea deciziilor, atât la nivel de organizaţie, cât şi la nivel individual. Auditul permite
o evaluare sistematică a programelor de etică ale organizaţiei şi a performanţelor obţinute în mod
efectiv. Prin auditul de etică se urmăreşte investigarea modului în care organizaţia acţionează
avându-se în vedere cel puţin următoarele componente: mediul, resursele, misiunea firmei,
obiectivele şi planurile strategice, stabilirea sarcinilor etc.
VI. 1. În ce constau responsabilitatea socială şi responsabilitatea morală a companiilor?
Comisia Europeană defineşte Responsabilitatea socială a companiilor drept „un concept prin
intermediul căruia o companie integrează în mod voluntar preocupările faţă de problemele sociale şi
cele de mediu, în operaţiunile de afaceri şi în interacţiunea cu partenerii de interes”. În sensul său
practic, noţiunea de responsabilitate socială se traduce prin prosperitate economică, respectarea
mediului, ameliorarea coeziunii sociale.
Orice activitate economică a firmelor necesită un anumit grad de conduită etică, ceea ce reprezintă
un element de încredere şi credibilitate, aspect ce nu se poate reduce doar la ideea de profit, ci ţine
de morala elementară. Primul pas în favoarea unui comportament etic în afaceri este crearea unui
climat etic în interiorul marilor companii prin instaurarea unui comportament moral.
2. Ce reprezintă iniţiativa sub denumirea de Global Compact (Pactul Mondial)? În ce constă
aceasta?
În anul 2000 ONU a lansat o iniţiativă sub denumirea de Global Compact (Pactul Mondial) ce
reprezintă un program-cadru de sprijinire a companiilor care se angajează să adopte şi să pună în
practică coduri de etică, să susţină şi să practice responsabilitatea socială corporativă (RSC) în
afaceri pentru atingerea dezvoltării durabile la nivel global.
Pactul este fundamentat pe zece principii universal acceptate împărţite pe patru domenii pe care
trebuie să-şi desfăşoare activitatea firmele multinaţionale, interne, cu caracter privat sau de stat:
drepturile omului, condiţiile de muncă, mediu şi lupta împotriva corupţiei.
3. Care sunt principalele căi prin care acţionarii şi investitorii individuali contribuie la
responsabilizarea morală a firmelor?
Un număr tot mai mare şi tot mai influent de acţionari şi de investitori individuali sau instituţionali
utilizează diverse căi de acţiune prin care să forţeze, în absenţa unor reglementări legale ferme şi
aplicabile, responsabilizarea morală a marilor corporaţii. Cele mai semnificative sunt activismul
acţionarilor şi investiţiile etice.
4. Care sunt principalele categorii de investitori etici?
Spre deosebire de acţionarii militanţi, investitorii etici nu se folosesc în mod direct de investiţiile lor
pentru a forţa companiile să le asculte opiniile şi să le ia în consideraţie. Mai degrabă, ei caută acele
investiţii care sunt, deopotrivă, profitabile şi compatibile cu anumite standarde etice. În definiţia lui
Cowton, prin investiţii etice se înţelege „utilizarea criteriilor etice, sociale şi ecologice în selecţia şi
administrarea portofoliilor de investiţii, în general fiind vorba de acţiuni ale unor companii“.