Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prejudiciul material aferent pierderilor de producţie din vina personalului şi/sau a terţilor se
recunoaşte şi se evaluează în conformitate cu legislaţia în vigoare. Suma prejudiciului material se
contabilizează ca majorare concomitentă a creanţelor şi veniturilor curente.
Din componenţa pierderilor din producţie se remarcă, în mod special, două tipuri de
pierderi, şi anume: pierderile din rebuturi şi pierderile din staţionări.
a) rebuturi definitive (totale) – care tehnic nu pot fi corectate sau nu este raţională
corectarea lor din punct de vedere economic;
b) rebuturi remediabile (parţiale)– care necesită efectuarea unor cheltuieli reduse pentru
remedierea lor.
După locul de depistare, rebuturile se clasifică în:
1
a) rebuturi interne – depistate în interiorul entităţii;
b) rebuturi externe – depistate în afara entităţii, adică după livrarea producţiei
cumpărătorilor.
În afară de aceasta, rebuturile se deosebesc după cauze de apariţie şi persoane responsabile.
La întreprinderi se elaborează un nomenclator special al posibilelor cauze de apariţie a
rebuturilor şi pentru fiecare cauză se stabileşte persoana vinovată. De exemplu, cauza – materie
primă necalitativă, vinovat – secţia aprovizionare; cauza – abatere de la procesul de prelucrare a
piesei, vinovat – executantul.
De regulă, rebuturile sunt depistate de către lucrătorii secţiei Control tehnic de calitate
(secţia CTC) sau de către muncitori, atunci când se trece de la o operaţie tehnologică la alta.
Posibilitatea de corectare a rebuturilor o stabilesc lucrătorii din secţiile tehnice şi tehnologice ale
entităţii.
2
nomenclator variat de produse să se stabilească costul rebuturilor în baza consumurilor
normative. Pentru aceasta numărul produselor rebutate se înmulţeşte cu normele de consum ale
materialelor directe, a salariilor directe şi a consumurilor indirecte de producţie. Determinarea
costului rebuturilor definitive interne se realizează într-o situaţie specială, numită Calculaţia
costului rebuturilor definitive.
Exemplu: Conform procesului-verbal nr.56 privind rebutul s-a stabilit că după a doua operaţie
tehnologică au rezultat 40 unităţi de produse rebutate. Se cunoaşte că norma de consum a
materialelor directe este de 11 lei / unit., a deşeurilor recuperabile – 3% din valoarea materialelor
consumate, tariful de plată pentru prima operaţie este de 8 lei / unit., iar pentru a doua operaţie –
9 lei/unit., salariile suplimentare reprezintă 15% din suma salariilor de bază, iar costurile indirecte de
producţie – 175% din salariile de bază.
Costul rebuturilor definitive depistate în exteriorul entităţii se formează din costul efectiv al
produsului rebutat şi cheltuielile privind înlocuirea şi transportarea până la cumpărător şi înapoi.
Cu valoarea produselor rebutate externe se reduce venitul din vânzarea produselor din luna în
care a fost primită şi acceptată pretenţia cumpărătorului privind rebutul constatat.
Tabelul 3.13
3
Mărimea cheltuielilor legate de remedierea rebuturilor corectabile se determină în baza
documentelor primare de evidenţă a materialelor consumate, salariilor calculate, proceselor-verbale
de primire-predare a lucrărilor executate etc.
Tabelul 3.14
Staţionările provoacă unele pierderi, evidenţa cărora se ţine în mod special. Datorită acestui
aspect, contabilul trebuie să ştie ce fel de staţionări pot avea loc, componenţa consumurilor
legate de ele, precum şi modul de determinare şi evidenţă a pierderilor din staţionări.
Astfel, staţionările se pot produce din cauze interne sau externe. Staţionările din cauze
interne sunt provocate de existenţa unor lacune în organizarea procesului de producţie, cum ar fi:
lipsa schemelor, desenelor tehnice, instrumentelor de lucru, deteriorarea utilajelor, absenţa
muncitorilor etc. În acest caz, responsabilitatea pentru apariţia acestui tip de staţionare aparţine
unor lucrători din cadrul entităţii.
Staţionările din cauze externe apar în rezultatul livrării întârziate a materiilor prime şi
materialelor de către furnizori, întreruperii livrării energiei electrice de către furnizori etc. Astfel,
după cum se observă, responsabilitatea pentru acest gen de staţionare aparţine furnizorilor.
interschimb – durata cărora reprezintă doar o parte din durata unui schimb (tură) de
muncă;
total schimb – durata cărora include durata unui sau a mai multor schimburi (ture) de
muncă.
Însă indiferent de tipul acestora, orice staţionare mai mare de 15 min. trebuie să fie
perfectată documentar.
5
Documentul primar care se întocmeşte în acest caz este Fişa staţionărilor (tabelul 3.15) sau
Fişa întreruperilor care, de cele mai multe ori, are forma următoare:
Tabelul 3.15
FIŞA STAŢIONĂRII
Htema L.N. .
...
În cazul în care este sistată activitatea unei secţii de producţie sau a entităţii în întregime se
întocmeşte un Proces-verbal de staţionare.
Însă dacă în perioada staţionării salariaţii execută alte lucrări tarifate la un nivel inferior în
raport cu categoriile de calificare ce le-au fost acordate, atunci, conform art. 153 al Codului
6
muncii, angajatorul este obligat să le plătească un adaos la salariul calculat care este egal cu
diferenţa dintre categoriile de calificare, care , de regulă, este inclus în componenţa pierderilor
din staţionări.
Entităţile pot suporta pierderi şi din staţionările provocate de calamităţi naturale (incendii,
inundaţii etc.) care se vor contabiliza în debitul contului 723 „Pierderi excepţionale”.