Sunteți pe pagina 1din 7

1.

Contabilitatea pierderilor din producţie

Pierderile de producţie cuprind pierderile de stocuri, aferente personalului (de exemplu,


retribuţiile aferente staţionărilor prevăzute de procesul tehnologic), rebuturile şi alte pierderi
similare înregistrate în procesul de fabricaţie a produselor şi/sau de prestare a serviciilor.

Pierderile de producţie se contabilizează:

1) în limita normelor admise – ca majorare a costurilor de producţie şi diminuare a


stocurilor, majorare a datoriilor curente etc.;

2) peste limita normelor admise – ca majorare a cheltuielilor curente şi diminuare a


stocurilor, majorare a datoriilor curente etc.

Bunurile obţinute din rebuturi definitive se evaluează la valoarea realizabilă netă şi se


contabilizează ca majorare a stocurilor şi diminuare a costurilor de producţie.

Prejudiciul material aferent pierderilor de producţie din vina personalului şi/sau a terţilor se
recunoaşte şi se evaluează în conformitate cu legislaţia în vigoare. Suma prejudiciului material se
contabilizează ca majorare concomitentă a creanţelor şi veniturilor curente.
Din componenţa pierderilor din producţie se remarcă, în mod special, două tipuri de
pierderi, şi anume: pierderile din rebuturi şi pierderile din staţionări.

2. Contabilitatea pierderilor din rebuturi


Rebuturile reprezintă produsele, semifabricatele care nu satisfac cerinţele standardelor
tehnologice şi de calitate şi care nu pot fi utilizate conform destinaţiei iniţiale sau necesită
consumuri suplimentare pentru remediere (corectare).

În funcţie de tipul defectelor depistate, se cunosc:

a) rebuturi definitive (totale) – care tehnic nu pot fi corectate sau nu este raţională
corectarea lor din punct de vedere economic;
b) rebuturi remediabile (parţiale)– care necesită efectuarea unor cheltuieli reduse pentru
remedierea lor.
După locul de depistare, rebuturile se clasifică în:

1
a) rebuturi interne – depistate în interiorul entităţii;
b) rebuturi externe – depistate în afara entităţii, adică după livrarea producţiei
cumpărătorilor.
În afară de aceasta, rebuturile se deosebesc după cauze de apariţie şi persoane responsabile.
La întreprinderi se elaborează un nomenclator special al posibilelor cauze de apariţie a
rebuturilor şi pentru fiecare cauză se stabileşte persoana vinovată. De exemplu, cauza – materie
primă necalitativă, vinovat – secţia aprovizionare; cauza – abatere de la procesul de prelucrare a
piesei, vinovat – executantul.

De regulă, rebuturile în producţie nu se planifică. Însă în unele ramuri ale industriei


(fabricarea sticlei, porţelanului, ceramicii, metalurgie etc.) ele pot fi prevăzute de către normele
tehnologice. Aceasta este legat de faptul că în ramurile date nu poate fi lichidată integral apariţia
rebuturilor, chiar şi în condiţiile actuale ale dezvoltării tehnicii.

Este foarte important ca după depistarea rebutului să se stabilească tipul acestuia,


consumurile legate de fabricarea lui şi posibilitatea de remediere.

De regulă, rebuturile sunt depistate de către lucrătorii secţiei Control tehnic de calitate
(secţia CTC) sau de către muncitori, atunci când se trece de la o operaţie tehnologică la alta.
Posibilitatea de corectare a rebuturilor o stabilesc lucrătorii din secţiile tehnice şi tehnologice ale
entităţii.

Rebuturile depistate în producţie sunt consemnate în documentele primare privind evidenţa


muncii prestate (bonuri de lucru în acord, raporturi de fabricaţie, foi de parcurs etc.), în care, de
obicei, pe lângă numărul de produse calitative se indică şi numărul de produse rebutate. Pentru
fiecare caz de depistare a rebuturilor definitive se întocmeşte documentul primar Proces-verbal
privind rebutul, în care se indică: denumirea produsului (piesei) şi a operaţiei tehnologice la care
a fost depistat produsul rebutat, cauza şi persoana responsabilă de apariţia acestuia, consumurile
suportate pentru fabricarea lui, suma ce urmează a fi recuperată de la persoana vinovată etc.
Evidenţa tuturor rebuturilor depistate în cursul unei perioade de gestiune se ţine într-un Borderou
de evidenţă a rebuturilor.

În vederea determinării mărimii consumurilor aferente producţiei rebutate sunt necesare


efectuarea unor calcule speciale. Astfel, costul rebuturilor definitive depistate în interiorul
entităţii include consumurile efective suportate pentru fabricarea lor, începând de la prima până
la operaţia tehnologică la care au fost depistate. Însă pentru că mărimea efectivă a consumurilor
suportate este, deseori, dificil de stabilit, se admite ca în unele ramuri ale industriei cu un

2
nomenclator variat de produse să se stabilească costul rebuturilor în baza consumurilor
normative. Pentru aceasta numărul produselor rebutate se înmulţeşte cu normele de consum ale
materialelor directe, a salariilor directe şi a consumurilor indirecte de producţie. Determinarea
costului rebuturilor definitive interne se realizează într-o situaţie specială, numită Calculaţia
costului rebuturilor definitive.

Pentru o înţelegere mai clară a modului de determinare a costului rebuturilor definitive


depistate în interiorul entităţii, vom prezenta un exemplu.

Exemplu: Conform procesului-verbal nr.56 privind rebutul s-a stabilit că după a doua operaţie
tehnologică au rezultat 40 unităţi de produse rebutate. Se cunoaşte că norma de consum a
materialelor directe este de 11 lei / unit., a deşeurilor recuperabile – 3% din valoarea materialelor
consumate, tariful de plată pentru prima operaţie este de 8 lei / unit., iar pentru a doua operaţie –
9 lei/unit., salariile suplimentare reprezintă 15% din suma salariilor de bază, iar costurile indirecte de
producţie – 175% din salariile de bază.

Calculul costului rebuturilor definitive este prezentat în tabelul 3.13.

Costul rebuturilor definitive depistate în exteriorul entităţii se formează din costul efectiv al
produsului rebutat şi cheltuielile privind înlocuirea şi transportarea până la cumpărător şi înapoi.
Cu valoarea produselor rebutate externe se reduce venitul din vânzarea produselor din luna în
care a fost primită şi acceptată pretenţia cumpărătorului privind rebutul constatat.

Tabelul 3.13

Calculaţia costului rebuturilor definitive interne


Nr. Suma,
Articole de calculaţie
crt. Lei
1 2 3
1. Materiale directe 440
2. Deşeuri recuperabile (13.20)
3. Salarii de bază 680
4. Salarii suplimentare 102
5. Contribuţii pentru asigurările sociale 179.86
6. Prime pentru asistenţa medicală obligatorie 35.16
7. Costuri indirecte de producţie 1190
Costul rebuturilor definitive 2613.85

3
Mărimea cheltuielilor legate de remedierea rebuturilor corectabile se determină în baza
documentelor primare de evidenţă a materialelor consumate, salariilor calculate, proceselor-verbale
de primire-predare a lucrărilor executate etc.

În vederea reflectării în contabilitate a rebuturilor se pot întocmi următoarele formule


contabile prezentate în tabelul 3.14:

Tabelul 3.14

Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice


N Conţinutul operaţiilor economice Conturi
r. corespon
c dente
rt Debit Credit
.
1. Reflectarea costului rebuturilor definitive depistate în: 714 811
a) secţiile de bază ale entităţii
b) secţiile auxiliare ale entităţii 714 812
2. Reflectarea cheltuielilor de remediere a rebuturilor 714 211
corectabile:
a) consum materiale pentru remedierea rebuturilor
b) consum OMVSD cu valoarea unitară mai mare de 714 213
3 000 lei pentru remedierea rebuturilor
c) calcularea amortizării OMVSD utilizate la 714 214
remedierea rebuturilor
d) calcularea salariilor muncitorilor care execută 714 531
lucrări de remediere a rebuturilor
e) calculul contribuţiilor de asigurări sociale de stat 714 533.1
obligatorii aferente salariilor muncitorilor care execută
lucrări de remediere a rebuturilor
f) calculul primelor de asistenţa medicală obligatorie 714 533.2
aferente salariilor muncitorilor care execută lucrări de
remediere a rebuturilor, în cazul în care calculul şi
achitarea salariilor se efectuează în aceeaşi lună
g) calculul primelor de asistenţa medicală obligatorie 714 533.2
aferente salariilor muncitorilor care execută lucrări de
remediere a rebuturilor, în cazul în care calculul şi
achitarea salariilor se efectuează în luni diferite
h) reflectarea costului lucrărilor de remediere a 714 521
rebuturilor executate de către terţi

i) reflectarea costului lucrărilor de remediere a 714 812


rebuturilor executate de către secţiile auxiliare ale
entităţii
3. Reflectarea valorii materialelor recuperate din 211 612
rebuturile definitive
4. Reflectarea sumelor prejudiciului material care 612 226
urmează a fi achitate de către persoanele responsabile
de apariţia rebuturilor, în condiţiile în care:
4
a) recuperarea prejudiciului material se efectuează în
perioada în care s-au depistat rebuturile
b) recuperarea daunei materiale se efectuează în 612 226
perioadele viitoare celei în care s-au depistat
rebuturile, dar mai mică de un an
c) recuperarea daunei materiale se efectuează în 226 424
perioadele viitoare celei în care s-au depistat
rebuturile, dar mai mare de un an

Evidenţa analitică a rebuturilor se ţine pe secţii, tipuri de produse şi articole de calculaţie în


Fişele de calculaţie a costurilor, iar evidenţa sintetică a acestora se ţine în Borderourile de evidenţă a
costurilor şi în Registrele de evidenţă a cheltuielilor

3. Contabilitatea pierderilor din staţionări

Staţionare (întrerupere) în procesul tehnologic este considerată inactivitatea forţată a


muncitorilor şi a utilajelor de producţie.

Staţionările provoacă unele pierderi, evidenţa cărora se ţine în mod special. Datorită acestui
aspect, contabilul trebuie să ştie ce fel de staţionări pot avea loc, componenţa consumurilor
legate de ele, precum şi modul de determinare şi evidenţă a pierderilor din staţionări.

Astfel, staţionările se pot produce din cauze interne sau externe. Staţionările din cauze
interne sunt provocate de existenţa unor lacune în organizarea procesului de producţie, cum ar fi:
lipsa schemelor, desenelor tehnice, instrumentelor de lucru, deteriorarea utilajelor, absenţa
muncitorilor etc. În acest caz, responsabilitatea pentru apariţia acestui tip de staţionare aparţine
unor lucrători din cadrul entităţii.

Staţionările din cauze externe apar în rezultatul livrării întârziate a materiilor prime şi
materialelor de către furnizori, întreruperii livrării energiei electrice de către furnizori etc. Astfel,
după cum se observă, responsabilitatea pentru acest gen de staţionare aparţine furnizorilor.

În funcţie de durata lor, staţionările pot fi:

 interschimb – durata cărora reprezintă doar o parte din durata unui schimb (tură) de
muncă;
 total schimb – durata cărora include durata unui sau a mai multor schimburi (ture) de
muncă.
Însă indiferent de tipul acestora, orice staţionare mai mare de 15 min. trebuie să fie
perfectată documentar.

5
Documentul primar care se întocmeşte în acest caz este Fişa staţionărilor (tabelul 3.15) sau
Fişa întreruperilor care, de cele mai multe ori, are forma următoare:

Tabelul 3.15

FIŞA STAŢIONĂRII

prelucrări mecanice secţie „27” ianuarie 2017

Htema L.N. .

Nemele, prenumele maistrului

Cauza Început Sfârşit Durata

Reparaţia acţionării 7.00 9.00 2 ore


distribuitorului

Lipsa energiei electrice în 15.25 15.55 30 min


secţie

...

Maistrul secţiei ________________

În cazul în care este sistată activitatea unei secţii de producţie sau a entităţii în întregime se
întocmeşte un Proces-verbal de staţionare.

Conform art.163 al Codului muncii, retribuirea timpului de staţionare a salariaţilor, când


vina nu le aparţine, se efectuează în mărime de cel puţin 2/3 din salariul tarifar (salariul funcţiei)
pe unitate de timp stabilit salariatului.

Însă dacă în perioada staţionării salariaţii execută alte lucrări tarifate la un nivel inferior în
raport cu categoriile de calificare ce le-au fost acordate, atunci, conform art. 153 al Codului
6
muncii, angajatorul este obligat să le plătească un adaos la salariul calculat care este egal cu
diferenţa dintre categoriile de calificare, care , de regulă, este inclus în componenţa pierderilor
din staţionări.

Costurile incluse în componenţa pierderilor din staţionări sunt următoarele:

 salariile muncitorilor de bază;


 adaosurile la salariile muncitorilor de bază;
 contribuţii pentru asigurările sociale;
 prime de asistenţă medicală obligatorie;
 resurse energetice (combustibil, energie electrică, termică, apă etc.) utilizate pentru
asigurarea desfăşurării normale a procesului tehnologic sau de înlăturare a abaterilor
de la acesta pe perioada staţionării.
Reieşind din cerinţele SNC 3 „Componenţa consumurilor şi cheltuielilor entităţii”,
pierderile din staţionări sunt constatate drept cheltuieli ale perioadei.

Trebuie de menţionat că pierderile din staţionările provocate de cauze externe pot fi


recuperate de la agenţii economici responsabili de apariţia acestora (de regulă, furnizorii de
materii prime, materiale, combustibil, energie etc.), prin prezentarea unor reclamaţii pentru
încălcarea clauzelor contractuale. Astfel, în momentul acceptării în scris a reclamaţiei sau
adoptării deciziei organelor judiciare cu privire la recuperarea reclamaţiei se întocmeşte formula
contabilă:

Debit 234 „Alte creanţe pe termen scurt”

Credit 612 „Alte venituri operaţionale” .

Entităţile pot suporta pierderi şi din staţionările provocate de calamităţi naturale (incendii,
inundaţii etc.) care se vor contabiliza în debitul contului 723 „Pierderi excepţionale”.

S-ar putea să vă placă și