Iluminismul (Luminismul sau Epoca luminilor)

Este o mișcare ideologică care s-a desfășurat în Europa la sfârșitul secolului al XVII-lea.
Curent raționalist, iluminismul pune accent pe cunoașterea științifică.
Trăsături:
 Promovarea raționalismului
 Caracter laic și anticleric
 Combaterea fanatismului și a dogmelor
 Promovează ideea emancipării maselor prin cultură
Reprezentanți:
 Montesquieu, J.J. Rouseau, Diderot, Voltaire (autori ai Enciclopediei), J. Swift
 Gh. Șincai, P. Maior, Ion Budai-Deleanu, Samuil Micu (Klein) și Dinicu Golescu
Primele idei iluministe apar în Anglia, după revoluția burgheză, din 1688, când apare
“Declarația drepturilor”. Este vorba despre apariția unei clase sociale, burghezia, care vine cu idei
înaintate. Apare în Franța, după Revoluția Franceza – 14 iulie 1789 – după căderea Bastiliei, simbol
al monarhiei absolutiste; se instaurează puterea poporului și începe să ia avânt dezvoltarea
burgheză.
Iluminismul este un curent de gândire cu multiple consecințe în plan politic, social-istoric și
artistic. Lupta de emancipare a burgheziei revoluționare s-a sprijinit pe un număr de idei orientate în
întregime pe o direcție antifeudală: monarhia absolută (biserica, școala, justiția) toate aceste instituții
sunt supuse unei critici severe. Gânditorii iluminiști cer anularea unor privilegii feudale, limitarea
puterii monarhului și acordarea de libertăți sociale și politice întregului popor.
Argumentele fundamentale pentru justificarea acestei revendicări erau: libertatea, egalitatea și
suveranitatea poporului și ideea dreptului natural și a contractului social. O altă trăsătură a
iluminismului a fost spiritul raționalist, materialist și laic, cristalizându-se științele umaniste (dreptul,
filozofia, istoria care au fost scoase de sub tutela bisericii).
Literatura iluministă evoluează, așadar, în același climat de gândire raționalistă și, ca urmare,
vor apărea specii literare noi prin intermediul cărora sunt propagate idei iluministe: romanul filozofic,
teatrul de idei, comedia satirică, drama burgheză. Fanatismul religios, abuzurile absolutiste, tirania
sunt satirizate prin intermediul unor specii mai vechi precum fabula, satira, alegoria, parabola. Se
promovează, în schimb, ideea de toleranță și egalitate între oameni.
 Iluminismul românesc

Țările Române nu rămân nici ele izolate de idei iluministe care se manifestă în Europa. La noi,
însă, iluminismul a pătruns mai târziu atât datorită ocupației străine și a menținerii feudalismului. Cel
dintâi nucleu iluminist în cultura românească îl reprezintă Școala Ardeleană, mișcare ideologică a
intelectualității din Transilvania, apărută la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-
lea. Populația din Transilvania era nemulțumită de statutul social politic al românilor care nu aveau
aceleași drepturi cu ale națiunilor conlocuitoare. În propria lor țară, românii din Transilvania erau
excluși de la viața social-politică. Aceasta inechitate dura din 1437 când se semnase actul cunoscut
sub numele de Unio Trium Nationum, prin care românii erau excluși de la viața social-politică.
Programul Școlii Ardelene va fi prezentat în memoriul din 1791, intitulat Supplex libellus Valachorum
Transsilvaniae, trimis împăratului Leopold II prin care se cerea recunoașterea românilor ca națiune
egală în drepturi cu celelalte. Școala Ardeleană este, așadar, în primul rând o mișcare de eliberare
socială și națională, care a găsit în patrimoniul de gândire iluminist idei, principii, argumente care să
slujească poporul român în acel moment istoric.
Activitatea Școlii Ardelene are în vedere două dimensiuni:
1. dimensiunea iluministă (ce are ca scop propagarea și aplicarea ideilor iluministe)
 emanciparea maselor prin cultură: Gh. Șincai înființează 300 de școli, la învățătură
având acces pentru prima dată și fii de țărani
 publicarea de cărți, de popularizare a științei și a culturii; s-au editat aritmetici,
abecedare, cărți de popularizare a științei, manuale de economie, cărți populare
 stimularea studiului istoriei și a limbii române
2. direcția erudită – cuprinde tratate de istorie și filologie ale reprezentanților Școlii Ardelene
 Istoria și lucrurile și întâmplările românilor (Samuil Micu)
 Hronica românilor și mai multor neamuri (Gh. Șincai)
 Istoria pentru începuturile românilor în Dahia (Petru Maior)
 Elemente linguae daco-romane sive valachicae (Samuil Micu și Gh. Șincai) și Lexiconul de
la Buda, primul dicționar etimologic al limbii române
Prin studiile istorice reprezentanții Școlii Ardelene continuă activitatea cronicarilor mai ales în
ceea ce privește etnogeneza. În sprijinul ideilor acestor cărturari au adus argumente istorice,
filologice și demografice.
Studiile de limbă urmăresc să dovedească latinitatea limbii române, iar lui Petru Maior îi revine
meritul de a fi fost primul care a afirmat ca ”limba română provine din limba latină populară și nu cea
cultă”.
 În ciuda unor idei exagerate, cum ar fi propunerea unei ortografii etimologice și eliminarea din
limbă a cuvintelor care nu erau de origine latină, Școala Ardeleană a avut o activitate foarte
importantă pentru acel moment istoric, intenția lor fiind aceea de a trezi conștiința națională și de a
obține drepturi pentru românii din Transilvania.

Iluminismul în Moldova și Țara Românească

În Țările Române, iluminismul se manifestă în forme mai puțin tipice. În Moldova și Țara
Românească începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea încep să se facă traduceri mai ales
literare, semn de dezvoltare al gustului pentru citit. Se dezvoltă învățământul (Gh. Asachi – Moldova,
Gh. Lazăr – Muntenia înființează în 1818 învățământul superior în limba română). Apar primele piese
de teatru în limba franceză, apoi apar primele reviste în limba română (Albina româneasca 1829
Moldova, Curierul românesc 1829 Muntenia). În literatura se remarcă un clasicism târziu prin poeții
Văcărești, în Țara Românească, și Costache Conachi - Moldova. Dinicu Golescu – Muntenia - a scris
primul jurnal de călătorie (Însemnarea călătoriei mele, Constantin Radovici din Golești, făcută în anul
1824, 1825, 1826). Jurnalul conține un adevărat program iluminist, iar scopurile sunt pedagogice,
dorind să convingă, să informeze, să influențeze.