FORMAREA SEMNALELOR ELEMENTARE

ÎN SISTEMUL MATLAB

Obiective: însușirea unor elemente de bază din Matlab precum: definirea unei matrice, operații cu matrice, tipuri de
date,.

1.1. Introducere

Se numeşte semnal o mărime fizică măsurabilă, purtătoare de informaţie, care poate fi transmisă la distanţă,
recepţionată şi/sau prelucrată. În cele ce urmează, se va aborda problema modelării formei semnalelor, fără a ne
preocupa de conţinutul în informaţie al semnalelor.
Un semnal unidimensional, numit şi semnal 1D, este o funcţie de timp, notată generic prin x(t), t ∈ ℜ . De regulă,
mărimea fizică variabilă reprezentând semnalul este o tensiune electrică. Totuşi, în echipamentele de automatizări se
utilizează şi semnale de altă natură fizică, aşa cum sunt, de exemplu: curentul electric, presiunea aerului instrumental,
deplasarea unui corp solid. În telecomunicaţii, semnalul 1D este întotdeauna o tensiune electrică variabilă în timp.
Semnalele se pot aplica unor circuite sau, mai general, un LUCRAREA 1

FORMAREA SEMNALELOR ELEMENTARE

ÎN SISTEMUL MATLAB

Obiective: însușirea unor elemente de bază din Matlab precum: definirea unei matrice, operații cu matrice, tipuri de
date,.

1.1. Introducere

Se numeşte semnal o mărime fizică măsurabilă, purtătoare de informaţie, care poate fi transmisă la distanţă,
recepţionată şi/sau prelucrată. În cele ce urmează, se va aborda problema modelării formei semnalelor, fără a ne
preocupa de conţinutul în informaţie al semnalelor.
Un semnal unidimensional, numit şi semnal 1D, este o funcţie de timp, notată generic prin x(t), t ∈ ℜ . De regulă,
mărimea fizică variabilă reprezentând semnalul este o tensiune electrică. Totuşi, în echipamentele de automatizări se
utilizează şi semnale de altă natură fizică, aşa cum sunt, de exemplu: curentul electric, presiunea aerului instrumental,
deplasarea unui corp solid. În telecomunicaţii, semnalul 1D este întotdeauna o tensiune electrică variabilă în timp.
Semnalele se pot aplica unor circuite sau, mai general, unor sisteme dinamice. Fie u(t) semnalul aplicat la intrarea
unui sistem şi y(t) semnalul obţinut la ieşirea acestuia, numit şi răspuns al sistemului la semnalul de intrare (fig. 2.1).
Sistemele dinamice realizează prelucrarea semnalelor, conform cu funcţiunile realizate de echipamentele electronice
în care sunt înglobate.

u(t) y(t)
Sistem
dinamic

Fig. 1.1. Sistem dinamic.

Exemplificăm câteva operaţii uzuale de prelucrare a semnalelor: integrarea unui semnal, derivarea acestuia,
filtrarea (extragerea unor componente spectrale ale semnalului sau, după caz, eliminarea componentelor parazite),
modulaţia semnalelor etc. De fapt, cele mai multe echipamente electronice sunt formate din lanţuri de sisteme
dinamice, care realizează prelucrări consecutive ale semnalelor, conform unei „tehnologii” care determină funcţiunile
realizate de echipamentul respectiv.
Semnalele pot fi: cu timp continuu şi cu timp discret. În circuitele analogice de procesare, semnalele sunt cu
timp continuu, fiind adesea numite semnale analogice.
Semnalele numerice pot fi generate de echipamente numerice sau se pot obţine din cele analogice prin două
operaţii:
 eşantionarea semnalului, adică discretizarea timpului t cu un pas Te, numit perioadă de eşantionare. Semnalul
cu timp discret, x(kTe ), este notat adesea cu x(k), unde k reprezintă timpul discret, adică pasul curent de
eşantionare;
 cuantizarea semnalului, adică discretizarea amplitudinii eşantioanelor x(k). Se alege un pas de cuantizare, q,
iar rezultatul operaţiei de cuantizare este un număr întreg, N, astfel încât produsul q⋅N să fie cât mai apropiat
de amplitudinea eşantionului cuantizat.
Cele două operaţii se realizează uzual în cadrul unui convertor analogic/numeric (A/N). La ieşirea acestuia se
obţine un şir de valori numerice, {xk}, aferente momentelor de timp discrete k. Acest şir reprezintă un semnal numeric.
Într-un sistem numeric (fig. 1.2), procesarea semnalului de intrare, {uk}, în vederea obţinerii răspunsului {yk} se
realizează prin mijloace software.

uk Sistem numeric yk
(realizare software)

Fig. 1.2. Sistem numeric.

Semnalele care au o evoluţie ce nu este supusă hazardului se numesc semnale deterministe. Alături de acestea,
se întâlnesc şi semnalele aleatoare, a căror evoluţie în timp este supusă hazardului, aşa cum sunt perturbaţiile care
afectează sistemele de transmitere şi prelucrare a informaţiilor.
Din clasa semnalelor unidimensionale menţionăm: semnalul vocal, semnalul radio (modulat în amplitudine sau
în frecvenţă), semnalele furnizate de traductoare ale mărimilor fizice uzuale (temperatură, viteză ş.a.) etc.
Semnalele bidimensionale, numite şi semnale 2D, sunt – de regulă – imagini. Fie u(x1, x2) un semnal
bidimensional, în raport cu coordonatele spaţiale x1 şi x2. Mărimea u reflectă valoarea nivelului de gri în punctul de
coordonate x1 şi x2. Ca şi în cazul semnalelor unidimensionale, modelarea matematică a semnalelor 2D vizează
facilitarea descrierii operaţiilor de prelucrare. Aceste operaţii de prelucrare se realizează cu ajutorul sistemelor 2D
(fig. 1.3). Semnalul de ieşire din sistem, y(x1, x2), se obţine prin aplicarea unor operaţii specifice (filtrare, extragere
contur etc.) aplicate semnalului de intrare u(x1, x2).

Sistem 2D

Fig. 1.3. Sistem 2D.

or sisteme dinamice. Fie u(t) semnalul aplicat la intrarea unui sistem şi y(t) semnalul obţinut la ieşirea acestuia,
numit şi răspuns al sistemului la semnalul de intrare (fig. 1.1). Sistemele dinamice realizează prelucrarea semnalelor,
conform cu funcţiunile realizate de echipamentele electronice în care sunt înglobate.

u(t) y(t)
Sistem
dinamic

Fig. 1.1. Sistem dinamic.

Exemplificăm câteva operaţii uzuale de prelucrare a semnalelor: integrarea unui semnal, derivarea acestuia,
filtrarea (extragerea unor componente spectrale ale semnalului sau, după caz, eliminarea componentelor parazite),
modulaţia semnalelor etc. De fapt, cele mai multe echipamente electronice sunt formate din lanţuri de sisteme
dinamice, care realizează prelucrări consecutive ale semnalelor, conform unei „tehnologii” care determină funcţiunile
realizate de echipamentul respectiv.
Semnalele pot fi: cu timp continuu şi cu timp discret. În circuitele analogice de procesare, semnalele sunt cu
timp continuu, fiind adesea numite semnale analogice.
Semnalele numerice pot fi generate de echipamente numerice sau se pot obţine din cele analogice prin două
operaţii:
 eşantionarea semnalului, adică discretizarea timpului t cu un pas Te, numit perioadă de eşantionare. Semnalul
cu timp discret, x(kTe ), este notat adesea cu x(k), unde k reprezintă timpul discret, adică pasul curent de
eşantionare;
 cuantizarea semnalului, adică discretizarea amplitudinii eşantioanelor x(k). Se alege un pas de cuantizare, q,
iar rezultatul operaţiei de cuantizare este un număr întreg, N, astfel încât produsul q⋅N să fie cât mai apropiat
de amplitudinea eşantionului cuantizat.
Cele două operaţii se realizează uzual în cadrul unui convertor analogic/numeric (A/N). La ieşirea acestuia se
obţine un şir de valori numerice, {xk}, aferente momentelor de timp discrete k. Acest şir reprezintă un semnal numeric.
Într-un sistem numeric (fig. 1.2), procesarea semnalului de intrare, {uk}, în vederea obţinerii răspunsului {yk} se
realizează prin mijloace software.

uk Sistem numeric yk
(realizare software)

Fig.1.2. Sistem numeric.

 Semnalele care au o evoluţie ce nu este supusă hazardului se numesc semnale deterministe. Alături de acestea,
se întâlnesc şi semnalele aleatoare, a căror evoluţie în timp este supusă hazardului, aşa cum sunt perturbaţiile care
afectează sistemele de transmitere şi prelucrare a informaţiilor.
Din clasa semnalelor unidimensionale menţionăm: semnalul vocal, semnalul radio (modulat în amplitudine sau
în frecvenţă), semnalele furnizate de traductoare ale mărimilor fizice uzuale (temperatură, viteză ş.a.) etc.
Semnalele bidimensionale, numite şi semnale 2D, sunt – de regulă – imagini. Fie u(x1, x2) un semnal
bidimensional, în raport cu coordonatele spaţiale x1 şi x2. Mărimea u reflectă valoarea nivelului de gri în punctul de
coordonate x1 şi x2. Ca şi în cazul semnalelor unidimensionale, modelarea matematică a semnalelor 2D vizează
facilitarea descrierii operaţiilor de prelucrare. Aceste operaţii de prelucrare se realizează cu ajutorul sistemelor 2D
(fig. 1.3). Semnalul de ieşire din sistem, y(x1, x2), se obţine prin aplicarea unor operaţii specifice (filtrare, extragere
contur etc.) aplicate semnalului de intrare u(x1, x2).

Sistem 2D

Fig. 1.3. Sistem 2D.

1.2. F o r ma r e a s e m n a l e l o r i m p u l s u n i t a r e

Funcția lui Dirac sau funcția delta, numită și „impuls” unitar, notată δ(x), nu este o funcție obișnuită, ci
o funcție generalizată (sau o distribuție).
Un „impuls” unitar analitic se definește astfel:
1, 𝑘 = 0,
𝛿={
0, 𝑘 ≠ 0.
Aria impulsului este egală cu 1 (de aceea se numeşte unitar). Prin trecere la limită se obţine un impuls de
amplitudine infinită şi de durată nulă, notat cu δ(t). Aria acestui impuls, adică
∞
∫−∞ 𝛿(𝑡)𝑑𝑡 = 1,
defineşte „mărimea” impulsului.
Pentru a forma un impuls unitar, poziționat în momentul de timp t=0, se utilizează următoarea secvență de program:
k=-1 0 : 1 0 ;
x2=zeros(size(k));
x2(11)=2.6;
figure; stem(k,x2); grid;
xlabel('k'); ylabel('x2(k)')

Fig.1.4. Funcția „impuls” unitar.

Impulsurile  [n  n0] pot fi folosite la construirea trenurilor de impulsuri periodice, de amplitudine Al, perioadă
P şi lungime M*P:
 𝑠[𝑛] = ∑𝑀−1
𝑙=0 𝐴𝑙 𝛿[𝑛 − 𝑙𝑃].
Următorul program generează şi reprezintă un tren periodic de impulsuri:

P=7; M=8;
%generarea impulsului generator, de lungime P
d=[1;zeros(P-1,1)]; y=d*ones(1,M);
%generarea trenului de impulsuri de lungime P*M
tren=y(:);
%reprezentare grafica
n=0:M*P-1;
stem(n,tren);
xlabel('n');ylabel('Amplitudine');
title('Tren de impulsuri unitate');
axis([-2 28 0 1.2]);
 Fig.1.5. Tren de impulsuri unitate.
Semnalul treaptă unitară analitic se definește astfel:
1 pt. t  0
u (t )  
0 pt. t  0
În s i s t e m u l M a t l a b f u n c ț i a t r e a p t ă u n i t a r ă p o a t e f i f o r m a t ă u t i l i z â n d p r o c e d u r a o n e s .
t=-0.5:0.002:1.5;
U=[zeros(1,251),ones(1,750)];
plot(t,U);
xlabel('t,s');ylabel('Amplitudine');
title('Treapta unitate');
axis([-0.3 1.3 0 1.3]);

Fi g.1.6. S emnalu l treaptă unitate.

 I m p u l s u l u n i t a r d r e p t u n g h i u l a r ( r e c t a n g u l a r ) p o a t e f i f o r m a t c u a j u t o r u l f u n c ț i e i rectpuls, d e f o r m a :
y=rectpuls(t,w) - care permite de a forma vectorul y al valorilor semnalului impuls rectangu lar d e
amplitudine unitară și durată w, centrat faţă d e t=0 după vectorul dat t al momentelor d e timp. Dacă durata
i m p u l s u l u i w n u e s t e d a t ă , a t u n c i v a l o a r e a e i s e i a e g a l ă c u 1 . În f i g . 1 . 7 s e p r e z i n t ă r e z u l t a t u l î n d e p l i n i r i i
scriptului de mai jos, care constă din trei impulsuri dreptunghiulare consecutive d e amp litudine și durată diferită.
t=0:0.02:12;
y=0.75*rectpuls(t-2.5,2)+1.4*rectpuls(t-5.0)+0.2*rectpuls(t-8.02);
plot(t,y),grid;
xlabel('timpul(s)');ylabel('y(t)')

Fig.1.7. Impulsuri dreptunghiulare.

I m p u l s u l d e f o r mă t r i u n g h i u l a r ă ș i a mp l i t u d i n e u n i t a r ă s e r e a l i z e a z ă c u a j u t o r u l p r o c e d u r i i tripuls,
c a r e a r e f o r m a : y=t r i p u l s ( i , w ,s). A r g u m e n t e l e y, t, w , a u a c e l a ş sens c a ş i î n e x e m p l u l d e m a i
sus. A r g u m e n t u l s ( - 1 ≤ s ≤ 1 ) d e t e r m i n ă î n c l i n a r e a t r i u n g h i u l u i . D a c ă s=0, s a u d a c ă n u e s t e i n d i c a t , a t u n c i i m p u l s u l
triunghiular est e sim et ric. Fu ncţia y=tripuls (t, w) formea ză un impuls sim etric de amplitudine unitară și
d u r a t ă w , c e n t r a t f a ţ ă d e t = 0 . În f i g . 1 . 8 s e p r e z i n t ă u n e x e m p l u d e f o r m a r e a u n e i s u c c e s i u n i d e s e m n a l , a l c ă t u i t ă
din trei impulsuri:

t=0:0.01:10;
y=0.4*tripuls(t-2,0.6,1)+1.4*tripuls(t-6,3)+0.6*tripuls(t-9,1.5,-1.5);
plot(t,y); grid
xlabel('timpul(s)')
ylabel('y(t)')
 Fig.1.8. Impulsuri triunghiulare.

I m p u l s u l s i n u s o i d a l mo d u l a t d e f u n c ţ i a G a u s s s e e x e c u t ă c u p r o c e d u r a gauspuls, a d r e s a r e a c ă t r e e a
poate avea următoarele forme:
yi=gauspuls(t,fc,bw)
yi=gauspuls(t,fc,bw,bwr)
[yi,yq]=gauspuls(...)
[yi,yq,ye]=gauspuls(...)
tc=gauspuIs('cutoff',fc,bw,bwr,tpe)
F u n c ţ i a yi=gauspuls(t,fc,bw) f o r m e a z ă s e c v e n ţ a e ş a n t i o a n e l o r u n u i i m p u l s , c a l c u l a t e î n m o m e n t e l e d e
t i m p d a t e d e v e c t o r u l t ; f c [ H z ] d e t e r m i n ă f r e c v e n ţ a p u r t ă t o a r e i s e m n a l u l u i ; bw - l ă r g i m e a r e l a t i v ă a benzii de
f r e c v e n ţ ă a s e m n a l u l u i î n d B ( i a v a l o r i p o z i t i v e ) . În m o d i m p l i c i t , s e u t i l i z e a z ă u r m ă t o a r e l e m ă r i m i : f c = 1 0 0 0 H z ş i
bw=0.5 dB (bw=∆f/fc).
F u n c ţ i a yi=gauspuls(t,fc,bw,bwr) c a l c u l e a z ă s e c v e n ţ a e ş a n t i o a n e l o r s e m n a l u l u i c u u r m ă t o r i i p a r a m e t r i :
a mp li t u d i n ea u n i t a ră , lă ţ i me a re la t i vă a b en zi i d e fr ec v e n ţ ă b w, d et er mi n a t ă d e n i ve l u l d e a t en u a re b w r [ d B] î n
rap o rt cu amplitudinea maximală a spect rului semnalu lui. Parametru l bwr treb uie să ia v a lo ri n egative, deoa rec e el
d e t e r m i n ă a t e n u a r e a n e c e s a r ă a f u n c ț i e i s p e c t r a l e f a ț ă d e v a l o a r e a e i m a x i m a l ă . În m o d i m p l i c i t , b w r = - 6 d B .
F u n c ţ i a [yi,yq]=gauspuls(...) c a l c u l e a z ă d o i v e c t o r i . V e c t o r u l y i c o n ţ i n e e ş a n t i o a n e l e s e m n a l u l u i i n i ţ i a l ,
iar vectorul yq c onţine eşa ntioa ne le se mna lului c u un de faza j de 90 0 față d e cel inițial.
F u n c ţ i a [yi,yq,ye]=gauspuls(...) c a l c u l e a z ă a d ă u g ă t o r s e m n a l u l y e , c e r e p r e z i n t ă a n v e l o p a i m p u l s u l u i .
F u n c ţ i a tc=gauspuls('cutoff,fc,bw,bwr,tpe) c a l c u l e a z ă t i m p u l t c , c o r e s p u n z ă t o r m o m e n t u l u i d e t i m p î n
care amp litudinea se mna lu lui scade pâ nă la tpe [dB] față de va loarea maxi mală. Mărimea tpe trebuie să ia va lori
ne ga tive, deo arece se teaz ă ate nuarea necesa ră a în făș uratoa re i în ra po rt c u nive lu l e i ma xima l. În mo d imp lic it tpe = -6 0dB.
S ă c o n s t r u i m c u r b a i m p u l s u l u i Ga u s s i a n c u f r e c v e n ţ a p u r t ă t o a r e i 5 0 k H z ş i b a n d a r e l a t i v ă d e f r e c v e n ţ ă 6 0 % ,
considerând pasul de calcul 1 MHz. Pentru calcu lul şi construcţia impulsului se utilizează intervalul d e timp, p e
durata căruia amplitudinea impulsului se micşorează până la nivelul -40 dB în raport cu valoarea lui maximală.
tc = gauspuls('cutoff', 50e3, 0.6, [], -40);
t = -tc : 1e-6 : tc;
yi = gauspuls(t,50e3,0.6);
plot(t,yi);
grid on
xlabel('timpul(s)')
ylabel('yi(t)')
 Fig.1.9. Impuls Gaussian.

P r o c e d u r a sinc p e r m i t e d e a c a l c u l a v a l o a r e a f u n c ţ i e i sinc(t) față de elementele vectorului sau matricei de

intrare. Funcția se d e t e r m i n a t ă d e u r m ă t o a r e a e x p r e s i e :
1, 𝑡 = 0,
𝑠𝑖𝑛𝑐(𝑡) = {sin⁡(𝜋𝑡)
, 𝑡 ≠ 0.
𝜋𝑡
Ac e a s t ă f u n c ț i e r e p r e z i n t ă o t r a n s f o r m a r e i n v e r s ă F o u r i e r a i m p u l s u l u i d r e p t u n g h i u l a r d e a m p l i t u d i n e
unitară şi durată 2π:

t=0:0.01:50;
yi=1.9*sinc(pi*(t-15)/5);
plot(t,yi); grid;
xlabel('timpul(s)');
ylabel('yi(t)');

Fig.1.10. Transformata Fourier a impulsului dreptunghiular.

1 . 3 . F o r ma r e a o s c i l a ț i i l o r p e r i o d i c e

Semnalele armonice și poliarmonice pot fi generate în Matlab cu ajutorul operatorilor trigonometrici sin(x) şi
cos(x).
Expresia analitică a semnalului sinusoidal este:
x(t)  A sin(0 t  0).
Considerând că x(t) descrie un semnal electric (tensiune sau curent), parametrii ce-l definesc sunt următorii:
 A – amplitudinea semnalului [V] sau [A].
Observaţie: Valoarea efectivă a semnalului este definită astfel:
√2
𝐴𝑒𝑓 = 𝐴 ≈ 0,707𝐴.
2
 0 - pulsaţia [rad/s].
 Cum 0(2)/T=2f se pot pune în evidenţă alţi doi parametri:
 f - frecvenţa semnalului [Hz].
 T – perioada semnalului [s].
Observaţie: f  1/T.
 0 - faza iniţială [rad].
Scriptul pentru generarea semnalului sinusoidal:
clf;
t=0:0.1:60;
f=0.1;
phase=0;
A=2.6;
arg=1.5*pi*f*t-phase;
x=A*cos(arg);
plot(t,x);
axis([0 60 -3 3]);
grid;
title('Sinusoida');
xlabel('Timpul t');
ylabel('Amplitudinea');
axis;

Fig.1.11.Semnal sinusoidal.

Fo r ma rea unui semnal poliarmonic în inte rva lul de timp

0≤ t ≤ 1s ca re co nstă d in s u ma une i osc ila ţii ar mo n ice c u a mp litud ine a de 1 V ş i fre c ve nţa 50 Hz ș i a une i os c ila ţii c u
a mp litud ine a de 2V ş i frec ve nţa de 1 20 Hz, a fec ta t d e un se mna l de z go mo t c u d is trib uție nor ma lă, va loa rea me d ie ze ro ş i
varia nța 0.5 V, fo los ind o frec ve nţă de d isc re tiz are de 10 00 Hz, a d ică inte rva lul de d isc re tiz are T=0.0 01s.
Set u l d e co me n zi n ec esa r p e nt r u cre are a u n ui as t fe l d e se mn al e ste ur mă to r u l:
t=0:0.002:1;
y=sin(1.5*pi*50*t)+1.5*sin(1.5*pi*120*t);
randn('state',0);
yn=y+0.8*randn(size(t));
plot(t(1:50), yn(1:50));grid

Fig.1.12. Semnal poliarmonic afectat de zgomot.

G e n e r a r e a u n e i s e c v e n ţ e p e r i o d i c e d e i mp u l s u r i d r e p t u n g h i u l a r e s e e f e c t u i a z ă c u a j u t o r u l p r o c e d u r i i
square. Ad r e s a r e a c ă t r e e a a r e f o r m a :
y=square(t);
y=square(t,duty).
F u n c ţ i a square(t) f o r m e a z ă o s c i l a ţ i i d r e p t u n g h i u l a r e d e p e r i o a d ă 2 π ş i a m p l i t u d i n e ± 1 .
F u n c ţ i a y=square(w*t,duty)f o r m e a z ă o s e c v e n ţ ă d e i m p u l s u r i d r e p t u n g h i u l a r e c u d u r a t a s e m i u n d e i p o z i t i v e ,
d e t e r m i n a t ă d e p a r a m e t r u l duty (coeficient de umplere) î n p r o c e n t e f a ț ă d e p e r i o a d ă ș i f r e c v e n ț a u n g h i u l a r ă d e t e r m i n a t ă
de parametru l w. De obicei se ia duty=50.

Fig.1.13. Secvenţă periodică de impulsuri rectangulare.

F o r m a r e a s e m n a l e l o r " d i n t e d e f e r e s t r ă u " ş i t r i u n g h i u l a r e d e a m p l i t u d i n e ± 1 ş i p e r i o a d ă 2πs e e f e c t u i a z ă

c u p r o c e d u r a sawtooth:
F u n c ţ i a x=sawtooth(t) f o r m e a z ă s e m n a l u l d e f o r m a " d i n t e d e f e r e s t r ă u " , c a r e i a v a l o a r e a - l î n m o m e n t e l e
d e t i m p m u l t i p l e c u 2π ş i c r e s c â n d l i n i a r p e i n t e r v a l u l 2πc u p a n t a 1 / π .
F u n c ţ i a x=sawtooth(t,width) f o r m e a z ă s e m n a l u l " d i n t e d e f e r e s t r ă u " m o d i f i c a t . P a r a m e t r u l width i a v a l o r i
în limitele de la 0 la 1 şi d etermină o parte a perioad ei, în care semnalul creşte. Semn alul creşte de la -l până la
1 , p e i n t e r v a l u l d e l a 0 p â n ă l a 2 π * wi d t h , i a r p e u r m ă s c a d e d e l a 1 p â n ă l a - l p e i n t e r v a l u l d e l a 2 π * wi d t h p â n ă
l a 2 π . D a c ă wi d t h = 0 . 5 , a t u n c i s e f o r m e a z ă o u n d ă s i m e t r i c ă .
F u n c ţ i a sawtooth(w*t)f o r m e a z ă s e m n a l u l d e f o r m a " d i n t e d e f e r e s t r ă u " c u f r e c v e n ț a u n g h i u l a r ă d e t e r m i n a t ă
d e p a r a m e t r u l w .Ad u c e m u n e x e m p l u d e g e n e r a r e a u n u i s e m n a l d e t i p „ d i n t e d e f e r e s t r ă u " p e i n t e r v a l u l 0 -6π ( f i g . 7 ) :
t=0:0.2:8*pi;
x=sawtooth(t);
plot(t,x); grid
 Fig.1.14. Secvență periodică de impulsuri "dinte de ferestrău".

Procedura pulstran p e r m i t e d e a f o r m a o s c i l a ţ i i , c a r e s u n t s e c v e n ţ e a i m p u l s u r i l o r d r e p t u n g h i u l a r e ,
t r i u n g h i u l a r e s a u g a u s s i e n e . Ad r e s a r e a c ă t r e e a a r e f o r m a :
y= p u l s t r a n ( t , d , ' f u n c ' ) ;
y=pulstran(t,d,'func',p1,p2,...);
y=pulstran(t,d,p,Fs);
y=pulstran(t,d,p).
Ai c i p a r a m e t r u l d d e t e r m i n ă v a l o a r e a v e c t o r u l u i m o m e n t e l o r d e t i m p c o r e s p u n z ă t o a r e a x e i d e s i m e t r i e a
i m p u l s u r i l o r ; p a r a m e t r u l func d e t e r m i n ă f o r m a i m p u l s u l u i ş i p o a t e a v e a u n a d i n u r m ă t o a r e l e s e n s u r i : rectpuls ( p e n t r u
i m p u l s d r e p t u n g h i u l a r ) , tripuls ( p e n t r u i m p u l s t r i u n g h i u l a r ) , gauspuls ( s i n u s o i d ă m o d u l a t ă c u f u n c ţ i a Ga u s s ) .
Semnalu l d e ieşire y se calculează p entru valorile arg umentului, date d e vectorul t, după formu la:
y=func(t-d(1))+func(t-d(2))+...N u m ă r u l i m p u l s u r i l o r î n d i a p a z o n u l d a t a l a r g u m e n t e l o r e s t e length(d). P a r a m e t r i i p1,p2...
determină parametrii n ecesari a impulsului în d epend enţă de forma d e adre sare către procedura, care d etermină
acest impuls.
F u n c ţ i a y=pulstran(t,d,p,Fs) p e r m i t e d e a d e t e r m i n a i m p u l s u l c u s e c v e n ţ a e ş a n t i o a n e l o r d a t e î n
v e c t o r u l p. F r e c v e n ţ a d e d i s c r e t i z a r e e s t e d a t ă d e p a r a m e t r u l F s . L a f o l o s i r e a f u n c ţ i e i y=pulstran(t,d,p),
f r e c v e n ţ a d e d i s c r e t i z a r e s e i a e g a l ă c u 1 H z . M a i j o s s u n t p r e z e n t a t e t r e i e x e m p l e d e u t i l i z a r e a p r o c e d u r i i pulstran:
Pentru o succesiune de i mpulsuri dreptunghiulare:
t=0:0.01:70;
d=[0:10:70];
y=0.6*pulstran(t,d,'rectpuls',3.5);
plot(t,y), grid
 Fig. 1.15. Utilizarea funcţiei pulstran
în cazul impulsurilor dreptunghiulare.
Pentru o succesiune de i mpulsuri triunghiulare:
t=0:0.01:70;
d=[0:10:70];
yl=0.10*pulstran(t,d,'tripuls',7);
plot(t,yl),
grid
 Fig. 1.16. Utilizarea funcţiei pulstran
pentru o succesiune periodică de impulsuri triunghiulare.

P e n t r u o s u c c e s i u n e p e r i o d i c ă de i mp u l s u r i g a u s s i e n e :
t=0:0.01:70;
d=[0:10:70];
y2=0.5*pulstran(t,d,'gauspuls',1,0.5);
plot(t,y2),
grid
 Fig. 1.17. Utilizarea funcţiei pulstran
pentru o succesiune periodică de impulsuri gaussiene.

O c o s i n u s o i d ă , f r e c v e n ţ a c ă r e i a v a r i a z ă l i n i a r î n t i mp , s e g e n e r e a z ă c u a j u t o r u l p r o c e d u r i i chirp:
y=chirp(t, f 0 ,t1,f1).
Ea formea ză eşantioan ele semnalului cosinusoidal, fre c ve nţa că ruia c reșt e liniar p entru momentele de timp
date de vec torul t; f0 - frecvenţa instantanee în momentul de timp t=0; f1 - fre c ve nţa insta nta nee în momentul de
timp t=l. Frecvenţele f0 şi f1 se dau în Hz. De exemplu pentru f0=0, t1=l, f1 = 100, utilizăm următoru l script:
t=0:0.001:2;
y=0.10*chirp(t);
plot(t,y),
grid
 Fig. 1.18. Formarea unei cosinusoide cu frecvenţa variabilă în timp.

1 . 4 . F o r ma r e a s e m n a l e l o r e x p o n e n ț i a l e

Unul dintre principalele tipuri de semnale elementare este semnalul exponeţial. Acest semnal poate fi generat
cu ajutorul următorilor operatori Matlab: .^ şi exp.
Funcția v=exp(Z) calculează exponenta mărimilor elementelor vectorului Z. Pentru mărimi complexe z=x+iy
este adevărată expresia Euler
ez=ex(cos(y)+i sin(y)),
care reprezintă un semnal cosinusoidal, amplitudinea căruia variază după o exponentă.
Dacă elementele vectorului z sunt mărimi reale, atunci se obține un semnal exponențial.
Calculul valorilor exponențiale ale elementelor unei matrice Z se realizează cu ajutorul unei funcții speciale
expm(Z).
Generarea unui semnal exponenţial complex poate fi efectuată cu ajutorul următorului script:
clf;
c=-(1/14)+i*(pi/7);
K=2;
t=0:0.1:40;
x=K*exp(c*t);
subplot(2,1,1);
plot(t,real(x));
xlabel('Timpul t');
ylabel('Amplitudinea');
title('Partea reala'); grid;
subplot(2,1,2);
plot(t,imag(x));
xlabel('Timpul t');
ylabel('Amplitudinea');
title('Partea imaginara'); grid
 Fig. 1.19. Semnal exponenţial complex.
Un semnal sinusoidal, variind exponențial, poate fi realizat și în urma utilizării următoarei funcții analitice:
y=ext sin(0 t  0).

t=0:0.001:1.223;
T=0.001;
k=101:1224;
Z=zeros(1,100);
x=[Z,exp(-(k*T-0.0)/0.2).*sin(3*pi*(k*T-0.1)/0.16)];
plot(t,x); grid on;
title('Proces tranzitoriu');
xlabel('Time(s)');
ylabel('Amplitudine')
 Fig. 1.20. Semnal sinusoidal, variind exponențial.

O secvență exponențială definită real se descrie cu următoarea funcție analitică y=kax.

clf;
t = -10:10;
a = 1.2;
K = 1.2;
x = K*a.^t;
plot(t,x);
title('Secventa exponentiala reala');
xlabel('n');ylabel('Amplitudine');
grid
Fig. 1.21. Secvență exponențială reală.