Sunteți pe pagina 1din 3

Tema II Drept administrativ.

Noţiuni introductive
1. Noţiunea, obiectul şi metoda de reglementare a dreptului administrativ
Dreptul administrativ a început să se contureze ca ramură de drept de sine stătătoare
mult mai târziu decât celelalte ramuri ale dreptului public şi cu atât mai mult ale celui privat.
Momentul de referinţă al naşterii sale poate fi considerat ca cel al naşterii statului modern,
apărut după Revoluţia franceză din anul 1789, care a pus bazele afirmării principiului
legalităţii în organizarea şi funcţionarea statului şi a instituţiilor sal şi în consecință a
administraţiei publice.
Dreptul administrativ, ca ramură a dreptului, reglementează raporturi sociale, specifice
obiectului său de activitate.

Sub incidenţa dreptului administrativ intră, în fond, două categorii de raporturi

sociale:

- care privesc aplicarea legii şi prestarea de servicii publice, în limitele legii, de către
structuri statale şi alte subiecte publice (raporturi de administraţie activă);

- care privesc soluţionarea litigiilor dintre autorităţile administraţiei publice sau alte
autorităţi statale şi cetăţeni (raporturi de administraţie contencioasă).

Prin prisma acestor raporturi sociale, putem spune că d reptul administrativ


reglementează activitatea unei puteri a statului, puterea executivă sau administrativă.
Constituţia, legea fundamentală, este cea care reglementează modul de organizare a puterilor
statului. Comparativ, administraţia se prezintă ca puterea cea mai dinamică a statului, normele
juridice aplicabile administraţiei fiind supuse unui proces necontenit de adaptare.

Dreptul administrativ, ca ramură a dreptului public cuprinde ansamblul de norme juridice


privind crearea, organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice. Dreptul
administrativ constituie cadrul legal de desfăşurare a activităţii administraţiei, normele sale
conferind administraţiei publice puteri, prerogative care nu există la normele de drept ce
reglementează relaţiile dintre particulari. Această caracteristică face din raporturile juridice
administrative raporturi de subordonare, de inegalitate a părţilor, fiindcă dreptul administrativ
acţionează în regim de putere publică, normele sale având caracter imperativ.

Dreptul administrativ, ca dreptul aplicabil administraţiei, poate fi definit ca ramură a


dreptului public formată din normele juridice ce reglementează relaţiile sociale privind
constituirea, organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice, în regim de putere
publică, statutul funcţionarilor publici şi responsabilitatea administraţiei. Ramura dreptului
administrativ reprezintă obiectul de cercetare al ştiinţei dreptului administrativ care, cercetează
normele juridice aplicabile administraţiei, evoluţia istorică a ramurii de drept şi aspectele
legate de armonizarea dreptului administrativ cu dreptul comunitar european.

Din definiţia de mai sus, rezultă câteva trăsături caracteristice ale dreptului administrativ:
a) dreptul administrativ este o ramură a dreptului public;
b) normele juridice ce constituie ramura dreptului administrativ reglementează modul de
constituire, de organizare şi funcţionare a autorităţilor administraţiei publice, competenţa
acestora ce se bazează pe principiul inegalităţii subiecţilor raportului de drept administrativ;
c) normele dreptului administrativ au caracter aproape exclusiv imperativ, constituind un
regim derogator al acţiunilor administraţiei publice, un regim de putere publică, de
supraordonare a subiectelor raporturilor juridice, deasupra aflându-se întotdeauna autorităţile
administraţiei;
d) dreptul administrativ cuprinde şi normele juridice care reglementează statutul juridic al
funcţionarilor publici şi pe acela privind responsabilitatea administraţiei.
e)are un pronunţat caracter de mobilitate şi nu poate fi codificat;
Obiectul de studiu al dreptului administrativ sunt acele relaţii sociale şi valori care se referă
la organizarea şi realizarea administraţiei publice. Prin urmare, valoarea de noţiune centrală este
administraţia publică, care conţine organizarea şi realizarea unor interese generale dictate de o
colectivitate formată după criterii politice. Administraţia publică are o sferă largă de cuprindere
şi include noţiunile de putere executivă, administraţie de stat, administraţie locală şi parţial
noţiunea de autoritate publică.
Noţiunea de administraţie publică este cea mai potrivită ca funcţie pentru dreptul
administrativ şi pentru ştiinţa administraţiei.
2. Corelaţia dreptului administrativ cu alte ramuri de drept
Dreptul administrativ, deşi este o ramură a dreptului public, se delimitează de celelalte
ramuri ale acestui drept nu numai prin obiectul reglementării, ci şi prin modul de aplicare. Astfel:
a. în timp ce dreptul constituţional cuprinde totalitatea normelor de drept de organizare
interioară a statului şi de guvernare a raporturilor statului cu persoanele fizice sau juridice,
dreptul administrativ, aşa cum am arătat, este acea ramură a dreptului public care cuprinde
normele juridice ce reglementează organizarea şi activitatea organelor administraţiei publice,
raporturile juridice dintre aceste organe, precum şi cele cu particularii (persoane fizice sau
juridice), deci, activitatea puterii executive. Sau cum susţinea Prof. A. Teodorescu, "dreptul
constituţional este acela care organizează, cel administrativ lucrează"1. Astfel, în timp ce dreptul
constituţional reglementează modul de formare a guvernului, dreptul administrativ - normele de
drept administrativ - reglementează modul de lucru al guvernului şi actele juridice pe care acesta
le adoptă.
b. Spre deosebire de dreptul administrativ, care reglementează, printre altele, organizarea şi
activitatea organelor administraţiei publice cu atribuţii financiare, dreptul financiar cuprinde
totalitatea normelor de drept ce reglementează modul în care sunt realizate veniturile bugetului
de stat şi ale bugetelor locale, precum şi destinaţia cheltuielilor bugetului de stat şi ale bugetelor
locale. Dacă dreptul administrativ reglementează organizarea şi activitatea organelor
administraţiei publice cu atribuţii financiare, dreptul financiar reglementează, pe de o parte,
raporturile dintre organele financiare ale statului şi contribuabili (persoane fizice sau juridice)
care asigură veniturile bugetului public, iar pe de altă parte, raporturile dintre organele financiare
ale statului şi celelalte organe de stat pentru obţinerea sumelor necesare bunei funcţionări a
acestora şi, în anumite cazuri, aşa cum vom arăta, a unor agenţi economici - regii autonome şi
chiar companii ori societăţi naţionale - îndreptăţite să primească subvenţii de la bugetul public.
c. Dacă dreptul administrativ reglementează, printre altele, raporturile dintre organele
administraţiei publice şi particulari (persoane fizice sau juridice), precum şi sancţiunile aplicabile
celor care încalcă normele de drept administrativ, dreptul penal, alcătuit din totalitatea normelor
de drept ce reglementează modul de sancţionare a celor ce săvârşesc fapte prevăzute şi
sancţionate de legea penală, sancţionează pe cei ce săvârşesc infracţiuni. în dreptul administrativ,
sancţiunile sunt în principal, pecuniare, de obligare la plata unor amenzi şi numai în mod
excepţional privative de libertate; în dreptul penal se aplică, în principal, sancţiuni privative de
libertate şi, în subsidiar, cele pecuniare.
d. Deşi pentru aplicarea unor norme ale dreptului administrativ sunt reglementate unele
reguli de procedură, dreptul procesual civil şi dreptul procesual penal (care cuprind totalitatea
normelor de drept ce reglementează organizarea, competenţa şi activitatea instanţelor
judecătoreşti) reglementează, în amănunt, regulile după care instanţele judecătoreşti - organele
puterii judecătoreşti - soluţionează conflictele juridice de natură civilă sau penală de competenţa
lor. Pentru dreptul administrativ, normele procesuale sunt, cu unele excepţii, mai puţin
reglementate.
e. Dacă dreptul administrativ, reglementând organizarea şi activitatea organelor
administraţiei publice, se ocupă şi de Ministerul Afacerilor Externe, precum şi de serviciile lui
externe, dreptul internaţional public, care cuprinde totalitatea normelor juridice care
reglementează modul de stabilire a raporturilor juridice dintre un stat şi alte state, are în vedere
atât stabilirea de relaţii diplomatice, cât şi încheierea de tratate internaţionale, ale căror prevederi
se realizează de organele administraţiei publice.
Cu toate că există deosebiri şi ne referim, în principal, la deosebirile dintre obiectul
reglementării, vom constata că între aceste ramuri ale dreptului public există şi asemănări. Astfel,
cel puţin unul din subiectele raporturilor juridice, specifice fiecărei ramuri de drept, este statul şi
de aici consecinţa, cu excepţia dreptului internaţional public, că subiectele raporturilor juridice
nu sunt egale.
Dreptul administrativ şi ştiinţa dreptului administrativ.
După cum este cunoscut, fiecărei ramuri de drept, fără deosebire de faptul că este a dreptului
public sau a celui privat, îi corespunde o anumită ramură a ştiinţei dreptului (juridică) - acea
parte a ştiinţelor sociale care are ca obiect studierea izvoarelor normelor de drept, tehnica
elaborării lor, aplicarea şi consecinţele nerespectării lor.
Dreptului administrativ îi corespunde, din acest punct de vedere, ştiinţa dreptului
administrativ care, spre deosebire de dreptul administrativ ce cuprinde totalitatea normelor care
reglementează organizarea şi activitatea organelor de stat ce înfăptuiesc sarcinile puterii
executive, se ocupă de studierea normelor de drept administrativ. Studierea acestor norme se
realizează în diferite forme. Avem în vedere studierea dreptului administrativ în cadrul
facultăţilor de drept, elaborarea de articole şi studii ce au ca obiect unele aspecte ale dreptului
administrativ, precum şi întocmirea de monografii ce se ocupă cu studierea aceleiaşi ramuri a
dreptului public - dreptul administrativ - este ceea ce în mod obişnuit se numeşte doctrină
juridică.