Elena Cuza se �nrudea cu neamul Sturdze?tilor,[6] al Bal?ilor ?i al Cantacuzinilor.

[7] Judec�nd dupa portretul realizat de Szathmary, c�nd avea 38 ani, putea fi
socotita o femeie foarte mica ?i sub?ire, cu o expresie severa, cu ochi negri ?i
foarte timida. Educa?ia ei urmase calea obi?nuita �n epoca: guvernanta franceza ?i
germana, pensionul Buralat, anturajul social ?i literar al matu?ii sale Agripina
Sturdza, din Ia?i.

�n 1844[necesita citare] ea l-a �nt�lnit, s-a �ndragostit ?i s-a casatorit cu

Alexandru Ioan Cuza. El era o fire extrovertita, impulsiva, care se sim?ea bine
printre oameni, se purta foarte galant cu femeile.[8] Ea era o introvertita, cu o
mul?ime de inhibi?ii. Slabele ?anse ca acest mariaj sa mearga au fost anulate de la
�nceput de incapacitatea Elenei de a-i oferi un urma? so?ului ei ?i de faptul ca a
pus datoriile fa?a de mama �naintea celor fa?a de so?[necesita citare]. La 30
aprilie 1844 scria: �Crede-ma, mama, noile sentimente pe care le am fa?a de so?ul
meu nu ma vor �mpiedica sa te iubesc.� Dupa ce s-au casatorit, ei s-au stabilit �n
modesta casa a parin?ilor lui Cuza, Ion ?i Sultana, din Gala?i.[9]

De?i so?ia sa nu a avut copii, ea i-a crescut ca pe propriii sai copii pe cei doi
fii avu?i de so?ul ei din rela?ia cu Elena Maria Catargiu-Obrenovic: Alexandru Ioan
Cuza (1862 (unele surse men?ioneaza anul 1864[formulare evaziva]) - 1889) ?i
Dimitrie Cuza (1865 - 1888), care s-a sinucis.[10]

A �mparta?it cu stoicism exilul so?ului detronat ?i, dupa moartea acestuia la 16

mai 1873, �i-a pastrat memoria cu o extraordinara devo?iune, ne�ngaduind sa se
rosteasca un singur cuv�nt despre slabiciuni pe care le cuno?tea, le �ngaduise ?i-o
spunea cu m�ndrie � le iertase, ca singura care pe lume putea sa aiba acest
drept.�[11]

�nfaptuirea unirii
Articol principal: Unirea Principatelor Rom�ne.

Portret oficial Alexandru Ioan Cuza

Rom�nia �n timpul domniei lui Cuza

Unirea Principatelor Rom�ne a avut loc la jumatatea secolului al XIX-lea ?i
reprezinta unificarea vechilor state Moldova ?i ?ara Rom�neasca. Unirea este str�ns
legata de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza ?i de alegerea sa ca domnitor al
ambelor principate la 5 ianuarie 1859 �n Moldova ?i la 24 ianuarie 1859 �n ?ara
Rom�neasca. Totu?i, unirea a fost un proces complex, bazat pe identitatea culturala
?i istorica �ntre cele doua ?ari. Procesul a �nceput �n 1848, odata cu realizarea
uniunii vamale �ntre Moldova ?i ?ara Rom�neasca, �n timpul domniilor lui Mihail
Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodam�ntul razboiului Crimeii a creat un
context european favorabil realizarii unirii. Votul popular favorabil unirii �n
ambele ?ari, rezultat �n urma unor adunari ad-hoc �n 1857 a dus la Conven?ia de la
Paris din 1858, o �n?elegere �ntre Marile Puteri, prin care se accepta o uniune
formala �ntre cele doua ?ari, cu guverne diferite, �nsa cu unele institu?ii comune;
principatele trebuiau sa se numeasca Principatele Unite Moldova ?i Valahia. La
�nceputul anului urmator, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei ?i ?
arii Rom�ne?ti, aduc�ndu-le �ntr-o uniune personala. �n 1862, cu ajutorul unioni?
tilor din cele doua ?ari, Cuza a unificat Parlamentul ?i Guvernul, realiz�nd unirea
politica. Procesul de unificare a continuat ?i dupa �nlaturarea sa de la putere
(1866), atunci c�nd pe tron a fost adus ?i numit principe, Carol de Hohenzollern-
Sigmaringen, constitu?ia adoptata �n acel an denumind noul stat Rom�nia.[12]