ANALIZA PROFITABILITATII INFINTARII UNEI FERMA DE MELCI

CAP I

Introducere

In ultimii ani, consumul de melci s-a marit incet-incet in întreaga lume, iar in zonele unde acestia traiau in stare
de libertate s-a ajuns la o diminuare progresiva a acestor moluste gustoase. Intre timp, piata mondiala s-a extins si ocupa
noi teritorii in care înainte nu se cunostea gastronomia acestei moluste. Înainte era suficienta culegerea din aer liber in
timpul primaverii pentru a satisface cererile pietei, iar terenurile prezentau conditi pentru o crescatorie naturala ideala.
Cresterea progresiva a poluarii atmosferice, alaturi de dezvoltarea unei agriculturi tot mai specializate si mai
intensive, cu folosirea de îngrasaminte azotate, a distrus progresiv acel mediu indispensabil pentru reproducerea libera
in natura a melcilor.
Acesti factori, luati in ansamblu cu remarcabila crestere a consumului, a impus necesitatea obtinerii melcilor din
crescatorii organizate de om cu scopul de a obtine o productie marita in cel mai scurt timp posibil. Astfel s-a nascut, la
inceputul anilor `70, "helicicultura" care inseamna întocmai "cultivarea elicidelor" nume stiintific folosit pentru a
clasifica melcii.

Datorita mâinii de lucru reduse si utilizarea de terenuri marginale si putin productive, si mai ales pentru investitia
scazuta de bani, "helicicultura" a devenit o activitate raspândita.

De la spatiile improvizate ale culegatorilor si crescatorilor si dupa diferite incercari si experimentari efectuate
in cele mai diferite conditii climatice, s-a ajuns la cresterea biologica completa, reprezentata de sectoare amenajate
special pentru reproducere si altele atribuite pentru ingrasare si finisare.
S-a marit numarul crescatorilor formând in 2004 o grupare de circa 10.000 de persoane cu o suprafata utilizata
de circa 9.500 de hectare numai in Italia. Pentru a organiza si experimenta acest tip de crescatorie, au fost ani fructuosi
si bogati in initiative; ani care, de asemenea, au evidentiat dificultatile de caracter biologic si zootehnic pentru
productia economica a molustelor si s-a demonstrat ca "helicicultura" nu este o activitate usoara si de randament
imediat.

Cresterea in aer liber este cea mai raspândita metoda practicata de helicicultori. Amenajarea fermei se face pe
teren deschis, sub cerul liber, fara masuri pretentioase de protectie, cu costuri limitate. Aceasta metoda de crestere este
rodul a multor ani de studii si experiente care au evidentiat si au încercat sa rezolve toate problemele legate de aceasta
tehnologie de crestere.
Reusita acestei activitati depinde de factorii determinanti, atât biologici cât si tehnico-practici.

In functie de economii, pornirea unei ferme de cresterea melcilor se intinde pe mai multe etape: cumpararea
terenului agricol, achizitii de mijloace auto, materiale si utilaje, înscrierea fermei în Registrul Comertului şi altele.

Avantajul pentru cel ce porneste pe cont propriu este ca viitorul fermier, nu mai trebuie sa se încadreze strict
in proiect, nu este presat de termene si nici controlat „la leu” cand e vorba de cheltuieli. Dezavantajul este ca un program
finantat este urmarit de specialistii din domeniu astfel ca riscurile de a rata un demaraj bun sunt minime.

Se poate investii in total in jur de 30 000 lei (10 0000 euro). Dar dacă lucrurile decurg bine amortizarea se va
face fără probleme în circa doi ani.

Suprafata efectiva de lucru trebuie sa prevada mai multe loturi cu maxim 60 metri lungime care sa prevada o productie
de 360 000 de melci pe ciclu respectiv 720 000 melci/ doua cicluri.

Un melc are în jur de 24 grame astfel ca va rezulta circa 17.280 kg de melci conform calculelor teoretice. In
practica, exista anumite pierderi dar chiar daca se ia în calcul ca vor fi mai mult de jumatate pierderi, 8 tone de melci
tot vor ramane pentru valorificare rezultând cam 24.000 euro pe an.

Aceste calcule simple, de început, îndreptatesc pe oricine sa pornească chiar la risc, o afacere cu melci.

Mancarurile facute din carne de melci au facut mult timp parte din meniurile tarilor europene, in special Franta.
Nu mai mult de un secol in urma melcii erau culesi din gradini si campurile din imprejurimi. Acum cererea este destul
de mare ca fermele de melci sa fie profitabile. Cei mai importanti importatori de melci sunt Franta si Italia desi
restaurantele celorlalte tari nu refuza includerea melcilor in meniuri.

Crearea unei ferme mari de melci impune o investitie de timp, echipament si resurse. Ca viitori crescatori de
melci ar trebui sa luati in considerare acesti factori. Totusi sa nu credeti ca celelalte tipuri de ferme sunt mai usor de
mentinut. Sa nu excludeti experimentarea mai multor metode de crestere a melcilor pana veti gasi cea mai potrivita
pentru mediul dumneavoastra si pentru specia de melci pe care o detineti pentru ca nu exista o formula care sa fie
perfecta pentru toate situatiile.

Zootehnia este intr-o crestere dinamica, mai mult decat orice alt sector din agricultura. Acest sector va fi pana
in 2020 cel mai important sector agricol in termeni de valoare adaugata. Ca urmare a cresterii populatiei si veniturilor,
a urbanizarii rapide si a schimbarii obiceiurilor de hrana, se observa o expansiune fara precedent a industriei zootehnice
in tarile dezvoltate, unde productia de carne pe cap de locuitor se asteapta sa creasca cu aproape 50 % intre anii 2002 si
2020. Cererea mondiala de oua se asteapta sa creasca cu 35% iar cererea de lapte cu 25%, pe aceeasi perioada.
 Productia de animale aflata in crestere exercita presiune crescuta asupra resurselor naturale. De aceea zootehnia
se diversifica, sunt extinse ramuri precum: cresterea broastelor, racilor, strutilor sau a melcilor

Situatiile neplacute care ar putea aparea pe parcursul cresterii melcilor sunt:

- mortalitatea mare in stocul initial de melci din cauza schimbului brusc a habitatului.

- inhibatia melcilor din stocul initial fata de imperechere sau depunderea de putine oua din cauza perioadei de adaptare

- canibalismul ridicat pana veti gasi un echilibru intre temperatura si umiditate pentru a micsora canibalismul intre nou
nascuti

- daunatorii

- mediul de crestere nefavorabil: temperatura scazuta, inundatii etc.

Creşterea melcilor la scară mare presupune importante investiţii, după cum spuneam – sub aspectul timpului,
echipamentelor şi resurselor. Întotdeauna, cei care se vor hotărî să cultive melci va trebui să ia în considerare toţi aceşti
factori, mai ales dacă obiectivul lor este acela de-a obţine cantităţi importante pentru comerţ

Momentul integrării în UE (ianuarie 2007) a deschis multe oportunităţi celor care aveau un spirit antreprenorial
pe care doreau să-l exploateze la maximum, iar noi n-am făcut excepţie. Datorită dimensiunii copleşitoare a pieţei de
consum, a legislaţiei armonizate la nivel UE – la care România este aliniată – precum şi datorită suportului informaţional
şi financiar oferit de organismele UE celor ce deţin idei şi planuri eficiente de afaceri, şi-n cele din urmă datorită
transparenţei mediului business în spaţiul european

Argumentele care susţin afacerea de creştere a melcilor şi opţiunea acesteia de internaţionalizare sunt:

- deşi pe piaţa internă nu există o cerere prea mare de melci (ceea ce înseamnă că nu avem consumatori
suficienţi), există o cerere foarte mare pe piaţa europeană şi în Statele Unite;

- este o afacere rentabilă, care nu necesită costuri prea mari de înfiinţare şi care asigură un profit de cel
puţin 12.000 € încă din primul an de la realizarea investiţiei, cu cheltuieli mici (costuri reduse de funcţionare a
fermei, sunt necesari maxim 1 sau 2 lucrători pentru întreţinerea fermei) şi o investiţie iniţială de aproximativ 6000
€ ; despre aceasta vom discuta cât de curând.

- România prezintă condiţii propice creşterii melcilor comestibili: atât în ferme de melci acoperite, cât şi
în aer liber – cu toate că nu fiecare dintre speciile pe care le cultivăm creşte şi în sălbăticie;
- de asemenea, în România, numărul de ferme de melci este foarte mic, existând astfel posibilităţi mari de
dezvoltare şi, cel puţin deocamdată, o concurenţă lipsită de caracterul de “ameninţare”;
 - preţul pe kilogramul de melci semipreparaţi, comercializaţi în diverse state din Europa (carne de melc =
escargot), poate ajunge în jur de 30 de € iar preţul pe kilogramul de melci vii este de aproximativ 5 sau 6 €, stabilit
la bursa de mărfuri de la Paris;
- încă este destul loc pentru a depăşi, sau cel puţin atinge, limita de contingentare impusă României în
privinţa exportului cărnii de melc (5.000 tone anual);

- carnea de melc este un aliment sănătos, preferat în special în ţările occidentale, care împărtăşesc ideea
unei alimentaţii echilibrate. Dar nu numai acolo; mâncărurile pe bază de melci reprezintă adevărate delicatese în
restaurantele europene.

Din aceste considerente in lucrarea de disertatie mi-am propus proiectarea unei ferme de crestere a melcilor

CAP II Studiu bibliografic referitor la cresterea melcilor

2.1 Importanta si evolutia produsului la nivel mondial si national

In ultimii ani, consumul de melci s-a marit incet-incet in intreaga lume, iar in zonele unde acestia traiau in
stare de libertate s-a ajuns la o diminuare progresiva a acestor moluste gustoase. Intre timp, piata mondiala s-a extins si
ocupa noi teritorii in care inainte nu se cunostea gastronomia acestei moluste.
Inainte era suficienta culegerea din aer liber in timpul primaverii pentru a satisface cererile pietei, iar terenurile
prezentau conditi pentru o crescatorie naturala ideala.
Cresterea progresiva a poluarii atmosferice, alaturi de dezvoltarea unei agriculturi tot mai specializate si mai
intensive, cu folosirea de ingrasaminte azotate, a distrus progresiv acel mediu indispensabil pentru reproducerea libera
in natura a melcilor.
Excluzand anul catastrofei Chernobyl-ului, s-au inregistrat constant cresteri, atat in vanzarea produselor
proaspete, cat si a celor conservate. In 2004 s-a ajuns la o crestere de aproape 10% comparativ cu anul precedent, acest
lucru ducand inca o data la cresterea importurilor.

In anul 2004, s-au tranzitat pe pietele generale si in industriile de prelucare circa 250.000 chintale de melci
Helix (vii, conservati si congelati); din acestia, 40% de provenienta din crescatorii iar restul de 60% de import.

Acesti factori, luati in ansamblu cu remarcabila crestere a consumului, a impus necesitatea obtinerii melcilor
din crescatorii organizate de om cu scopul de a obtine o productie marita in cel mai scurt timp posibil.
 Datorita mainii de lucru reduse si utilizarea de terenuri marginale si putin productive, si mai ales pentru
investitia scazuta de bani, helicicultura a devenit o activitate raspandita.
De la spatiile improvizate ale culegatorilor si crescatorilor si dupa diferite incercari si experimentari efectuate
in cele mai diferite conditii climatice, s-a ajuns la cresterea biologica completa, reprezentata de sectoare amenajate
special pentru reproducere si altele atribuite pentru ingrasare si finisare.
Pentru a organiza si experimenta acest tip de crescatorie, au fost ani fructuosi si bogati in initiative; ani care,
de asemenea, au evidentiat dificultatile de caracter biologic si zootehnic pentru productia economica a molustelor si s-
a demonstrat ca helicicultura nu este o activitate usoara si de randament imediat.

2.1.1 .Importanta si evolutia la nivel mondial

Melcul a fost apreciat inca din antichitate pentru gustul carnii sale. Cochiliile de melci au fost gasite in
excavatiunile arheologice, un indiciu cum ca melcii ar fi fost consumati inca din timpurile preistorice. In Roma antica
melcii erau ingrasati in gradini formate din cochilii inainte de a fi mancati. Cartea "Virginia Farmer" descrie tinerea
melcilor intr-un mediu friguros si umed, aducandu-se roua daca este necesar, fiind tinuti pe o insula prevenind astfel
scaparea lor, suplimentand vegetatia si ingrasandu-i cu faina de grau. Pliny a descris gradina de melci a lui Fluvius
Hirpinius de acum 2000 de ani ca avand sectii separate pentru diferite specii. Hirpinius isi hranea melcii cu vin si
mancare (teorie nefondata), dar trebuie notat faptul ca ei puteau fi omorati daca o farfurie adanca era umpluta cu bere
statuta. Acum 100 de ani, dintr-un sat din sudul Germaniei s-au trimis într-un an (1908) 4 milioane de melci, la Paris.
Citind unele surse Franta exporta melci maro de gradina in California in anii 1850, fiind considerati drept escargot,
adica o delicatesa. Alte surse afirma ca imigrantii italieni au fost primii ce au adus melcii in SUA.

Cei mai importanti importatori de melci sunt Franta si Italia desi restaurantele celorlalte tari nu refuza
includerea melcilor in meniuri, importul SUA de melci a fost de mai bine de 4,5 milioane USD in 1995 si a provenit
din 24 de tari. Acest import include melci vii, proaspeti, inghetati sau deja preparati. Exportatorii majori sunt Franta,
Indonezia, Grecia si China. Exportul SUA a constat in melci vii, inghetati cu o valoare de 55.000 catre 13 tari, in
special Japonia, Olanda si U.K. Aceasta publicatie furnizeaza imaginea generala asupra cresterii melcilor comestibili
terestri si demonstrand profatabilitatea acestei afaceri.

Numarul crescatorilor de melci s-a marit semnificativ, astfel numai in Italia in anul 2004 existau deja 10.000
de helicicultori cu o suprafata utilizata de circa 9.500 de hectare, iar numarul acestora creste in continuare.
 Proaspeti sau congelati, sub forma de conserva sau semipreparate, nimeni nu poate contesta gustul deosebit
al melcilor, un produs gastronomic prin excelenta francez. Cu o piata estimata intre 30.000 si 40.000 de tone de melci
vii, Franta ramane cel mai important consumator din lume. Pentru ca productia proprie nu poate acoperi cererea,
francezii importa in jur de 20.000 de tone de melci anual.

2.1.2 .Importanta si evolutia la nivel national

Romania, o tara in curs de dezvoltare, nu reprezinta o exceptie. In urma atragerii fondurilor straine de investitie
in agricultura, in ultimii ani s-au demarat mai multe afaceri netraditionale, care s-au adeverit a fi extrem de profitabile.
Numarul persoanelor interesate de astfel de afaceri creste in permanenta.
Locuitorii Banatului sarbesc au fost primii care s-au ocupat de cresterea melcilor in aceasta parte a Europei.
Iar in scurt timp dupa aceasta la Timisoara s-a deschis si prima reprezentanta a companiei italiene Alimenti Naturali
Prodotti Biologici, care se ocupa cu productia si comercializarea melcilor.
Exemplul banatenilor a fost preluat cu rapiditate, astfel incat acum exista ferme pe tot teritoriul Romaniei:
Botosani, Iasi, Braila, Galati, Calarasi, Dolj, Brasov, Alba-Iulia, Covasna, Hunedoara si in multe alte localitati.
Extinderea afacerii in Romania a fost impulsionata in primul rand prin atragerea de fonduri straine, mai ales prin
Programul Sapard, care ofera o finantare cuprinsa intre 5.000 si 200.000 de euro.
O dovada a rentabilitatii cresterii melcilor o reprezinta si faptul ca preturile de achizitie sunt cotate la bursele
din Paris, Barcelona si Madrid. In prezent, un kilogram de Helix Aspera costa in jur de 4 euro, dar exista o tendinta de
scumpire, mai ales in urma atacului gripei aviare, dar si pentru ca afacerile cu melci aduc profituri mari. Proprietarul
unei microferme de crestere a melcilor poate baga in buzunar peste 13.000 de euro anual.

2.1.3 Rolul şi locul melcilor în alimentaţie şi medicină

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au utilizat în alimentaţia lor, printre numeroasele
componente şi melci de apă sau terestre. Descoperirea cochiliilor de melci cu ocazia săpăturilor arheologice nu fac
decât să confirme faptul că melcii erau folosiţi în alimentaţia omului din vremuri preistorice. În
cavernele locuite de strămoşii noştri primitivi, s-au descoperit munţi de cochilii care atestă că melcii erau
consumaţi încă din acea vreme.
 Carnea melcilor, asemănătoare cu carnea de peşte, este foarte săracă în lipide (0,5–0,8%) și relativ săracă în
calorii (60-80 kcal/100g.), în schimb este bogată în proteine cu înaltă valoarebiologică (12-16%), în substanţe minerale
(1,5%) şi în azot (2,5%).

Energie [kcal] 80,5

Proteine [g] 16

Apă [g] 79

Fibre [g] 0

Grăsimi [g] 1

Carbohidraţi [g] 2

Magneziu [mg] 250

Calciu [mg] 170

Fier [mg] 3,5

Vitamina A 1,5 %
 Vitamina C 1,5 %

Zinc, cupru, potasiu, iod [urme]

Fig 2.1 Tabel continut carne melc

Carnea de melc conţine 9 din cei 10 amino acizi esenţiali corpului uman. În plus, anumite componente
chimice din carnea de melc sunt extrase şi prelucrate în vederea obţinerii de produse din industria medicamentelor.
Produsul nostru este comercializat sub formă de carne vie, fiind ambalat în lădiţe prevăzute cu fante pentru aerare,
care să permită transportul în bune condiţii până la destinaţie.

Pe bună dreptate se pune întrebarea dacă ne aflăm sau nu în faţa unui remediu miraculos care ne scapă de atâtea
probleme, sau sunt doar speculaţii de ordin gastronomice şi comerciale.

Cercetările mai recente au confirmat însuşirile miraculoase ale cărnii de melc. Astfel s-a constatat că aminoacizii
conţinuţi în proteinele cărnii de melc şi în saliva acestora, contribuie la reconstituirea în întregime a tesutului gastric şi
deci la vindecarea ulcerului.

Tusea convulsivă este combătută de complexul glucoprotidic numit helicină. Aminoacizii

dinproteinele melcului catifelează şi favorizează eliminarea celulitei şi a varicelor.

Melcii consumaţi sunt indicaţi în combaterea rahitismului şi altor

c a z u r i î n c a r e organismul are nevoie de acest element. Datorită bogaţiei în acizi graşi polisaturaţi,
consumul c ă r n i i d e m e l c c o m b a t e a c u m u l a r e a d e c o l e s t e r o l , i a r d a t o r i t ă c o n ţ i n u t u l u i r i d i c a t
î n s ă r u r i minerale şi fier, este deosebit de util în timpul sarcinii şi alăptării.

Fiind săracă în lipide, carnea de melc poate fi recomandată în meniurile celor care suferă de boli ale ficatului,
arteroscleroza, obezitatea batrânilor, celor cu regim dietetic impus. Nu în ultimul rând melcii sunt utilizaţi în industria
cosmetică, sau ca furaj pentru o serie de animale de blană, de companie şi păsări.

Proaspete şi sau congelate şi sub formă de semipreparate sau conserve, astăzi nimeni nu poate contesta gustul
deosebit de rafinat al melcilor, produs gastronomic nelipsit din restaurantele vest-europene, dar mai ales franceze i
italiene, asiatice sau americane.

2.1.4 Morfofiziologia si anatomia melcilor

Melcii sunt animale formate dintr-o cochilie si corp moale ,nedivizat in segmente ,dar poseda un picior musculos si
latitpe partea ventrala in forma de talpa.la speciile terestre piciorul este bine dezvoltat ,de forma aproape cilindrica
,avand portiunea posterioara mai lunga.Capul nu este bine delimitat de corp,fiind mai mult sau mai putin trunchiat la
capat. Capul anterior are orificiul bucal ,inconjurat de trei buze ce-i ajuta la prinderea hranei.Corpul este invelit intr-o
manta ce secreta cochilia.Mantaua separa zona in care se afla aparatul respirator format din branhii.

Melcii traiesc atat in apa cat si pe uscat,cochilia neacoperindu-i atunci cand sunt activi.Cochilia melcilor este alcatuita
din carbonat de calciu,rezultat in functie de pH.Astfel avem:

-pH mic sub forma de calcit

-pH mare sub forma de aragonit

Cochilia este alcatuita din punct de vedere morfologic din trei straturi

-stratul subtire,periostracum,format din cochilina

-ostracumul,format dintr-un rand de prisme de carbonat de calciu intercalat cu filamente de conchiolina

- hipostracumul(sidef),format din lame orizontale de carbonat de calciu amestecat cu filamente de conchiolina

Cochilia melcului are forma unui tub neomogen calibrat rasucit in jurul unui ax central, intr-un plan sau in susul
axuluideterminand un con cu derulare stransa.Aceasta rasucire poate fi in ambele sensuri.

Cochilia melcului are un varf ce reprezinta parte superioara a axului in jurul caruia se deruleaza.Prin rasucirea cochiliei
in jurul axului rezulta un numar de 2-15 anfracte sau ture unite prin suturi ,constituind spira cochiliei ,in afara ultimei.O
tura reprezinta o rulare .

Masa este alcatuita din corpul melcilor si este dispusa atat in cochilie cat si in picior.Aceasta poate fi devaginata in
momentul cand melcii sunt activi.Prin contractia muschiului columelar,are loc invaginarea,care consta in rularea
muschiului in jurul columelei cochiliei,iar apoi rasfirarea in filete asezate in evantai.Intai se invagineaza tentaculele,apoi
capul si in final pastea posrerioara a piciorului.Exterior corpul melcilor are tegumentul brazdat de santuri intretaiate.

Interiorul cochiliei este captusit cu o manta si contine orificiile anal si excretor.

Respiratia la melci se face printr-o portiune de manta din cavitatea paleala,bine vascularizata.Repiratia si expiratia se fa
ce in functie de temperatura mediului inconjurator .Suprafata respiratorie poate varia intre 14,01 si 17,64 cmp. Specia
Helix Pomatia consuma la 15 grade celsius de la 0,02 pana la 0,03 cmc/ora oxigen si elimina 97 pana la 135 cmc dioxid
de carbon.In starea de hibernare la -2 grade,melcul poate consuma o cantitate de oxigen de 100 de ori mai mica ,iar
eliminarea dioxidului de carbon este foarte mica.
Digestia melcilor se face cu ajutorul unei guri,prelungite cu un tub digestiv ce sufera 2-3 dilatari,se reintoarce in
cavitatea paleala,dupa care se deschide in anus.Stomacul are forma de fus,in el varsandu-se secretiile din
hepatopancreas.Aici se inmagazineaza glicocen.Exista si celule care secreta saruri de calciu necesare formarii cochiliei.

Circulatia la meci este asigurata printr-un organ pulsator format dintr-un ventriculdispus pe tubul digestiv si un auricul
dispus in imediata vecinatate a aparatului respirator.Sangele este incolor,dar exista specii la care acesta contine
hemoglobina.Ritmul batailor organului pulsator este detrminat de temperatura mediului inconjurator.In lunile iunie
Helix Pomatia inregistreaza 77 de pulsatii/minut,iar la temperaturi de aproape 0 grade pulsatiile se reduc la 1
pulsatie/minut.

Excretia este asigurata dintr-un rinichi saciform,de la care porneste un canal ce se deschide in apropierea anusului.

Sistemul nervos este alcatuit din ganglioni si filete nervoase unite intre ele.

In general melcii sunt hermafroditi functionand periodic atat ca femela cat si ca mascul.Orificiul genital se gaseste pe
latura dreapta a corpului,la baza tentaculei.

Melcii se deplaseaza pe orice substrat indiferent daca mersul se efectueaza pe orizontala,verticala sau pe suprafata
apei,deoarece melcul secreta o mare canditate de mucus pe suprafata ,facandu-l aderent.Deplasarea melcului se face in
linie dreapta,prin contractii si relaxari ritmice si succesive.

2.1.5 Biometria la melci

Masurarea melcilor se face prin masurarea cochiliilor si a valvelor ,cu ajutorul unei rigle gradate sau a unui compas
distantier.In general se masoara inaltimea cochiliei,latimea cochiliei,lungimea spirei,lungimea aperturii,latimea
aperturii.

Procedeul de masurare se realizeaza prin stabilirea a doua puncte pe cochilie cu compasul,dupa care masurarea se face
cu rigla gradata,in cazul cochiliilor mici ,sau direct cu rigla in cazul cochiliilor mari.

Plinius cel Bătrân, marele istoric român, descrie consumul melcilor de grădină cu peste2000 de ani în urmă,
precum şi atenţia pe care o dădeau romanii întreţinerii şi consumului cărnii d e melc. Alte lucrări de
s p e c i a l i t a t e r e l e v ă a p r e c i e r e a d e c a r e s - a u b u c u r a t m e l c i i î n c ă d i n antichitate, datorită
gustului şi efectele benefice pe care o avea carnea acestei specii asupra organismului uman. Celebrul erudit
roman Marcus Varo, în tratatul despre agricultură, menşionează cu lux de amănunte interesul pe care-l acordau romanii
melcilor colectaţi şi întreţinuţi în parcuri speciale, numite «cochlariae», înconjurate de canale de apă pentru a împiedica
evadarea acestora.În alte lucrări ştiinţifice sau istorice se menţionează consumul melcilor de către
numeroase popoare europene, cu predilecţie în perioada posturilor religioase.
 Printre consumatorii de melci sau alte moluşte, sunt menţionaţi călugării diferitelor mănăstiri din Franta, Spania,
Grecia etc., oaze de adevarate culturi şi civilizaţii.

Carnea foarte savuroasă, bogată în proteine şi foarte hrănitoare, săracă în lipide, cu proprietă şi
medicamentoase deosebite şi benefice pentru frumuse ea şi sănătatea fiecăruia, este tot mai căutată, mai apreciată şi
recomandată de specialiştii în nutriţia umană.

Cu o piaţă estimată între 35-40 mii tone de melci vii, Franţa şi Italia rămân astăzi cei mai importanţi consumatori
din lume, iar Grecia este principalul furnizor de melci pentru Franţa.

Statele Unite, un alt important consumator de melci, pe lăngă producţia proprie, importă anual cca. 500 tone de
carne conservată de melc de pe piaţa europeană.

Pe lângă Franta, SUA, Italia, Germania, şi Anglia astăzi şi alte ţări sunt preocupate de acest aliment de
lux, consumat de tot mai mulţi oameni cu pretenţii gastronomice, iar procesul t e h n o l o g i c d e c r e ş t e r e s a u d e
p r e l u c r a r e a c ă r n i i d e m e l c a r e î n v e d e r e o t e h n o l o g i e t o t m a i exactă, mai sigură, care să
respecte condiţiile de calitate, igienă şi siguranţă alimentară.

În România, melcii de grădină au început să fie consumaţi după anul 1848 şi mai ales după primul
Război Mondial, îndeosebi la restaurantele din Bucureşti şi în oraşe transilvănene.

2.2 Specii comestibile de melci

2.2.1 Specii comestibile

Melcii comestibili variaza ca marime intre 1 mm si 312 mm, desi melcii pe care ii veti creste vor avea 30-45
mm. Cele mai cunoscute specii de melci sunt Helix Aspersa si Helix Pomatia existand insa si alte specii comestibile.

Cele mai cautate specii de melci sunt Helix Pomatia si Helix Aspersa, existand insa si alte specii comestibile :
Achatina fulica, Helix aspersa-Muller, Helix Lactea, Iberus alonensis, Helix hortensis s.a.
 Helix pomatia Linnaeus, alte denumiri: "melcul de livada", "melcul roman", "lunar", "melcul de mar" sau
"melcul de padure", in franceza "escargot de
Bourgogne" sau "gros blanc", in germana
"Weinbergschnecke" si in italiana "La
Vignaiola". Aclimatizarea lui este
rezultatul a numeroase modificări
morfologice, modificări care au condus la
diferenţierea a 8 varietăţi sau subspecii în
Europa de Nord şi de Est. În ţara noastră se
găseşte în număr mare prin grădini, păduri,
podgorii şi, în general, prin locuri umbrite şi
umede până la altitudinea de 1500 m.
Cochilia groasă, solidă şi opacă, de formă
ovală sau sferică, cu 5-6 răsuciri dextre, are baza cochiliei ascuţită, de forma literei U. Culoarea ei este cenuşie-brună,
adesea cu 5 dungi longitudinale mai întunecate, uneori distincte, iar alte ori unite sau chiar absente la unii indivizi.
Diametrul cochiliei variază între 45-50 mm, iar înălţimea între 38-45 mm. Carnea acestei specii de culoare deschisă
(albă-roz), este considerată a fi cea mai gustoasă. Această specie operculează la sfârşitul toamnei şi reînvie primăvara
devreme. Operculii sunt albi, groşi şi foarte duri, dar permeabili la aer şi aderenţi la cochilie. În mod obişnuit se
înmulţeşte de 2 ori/an, depunând la o pontă între 20-80 ouă, în funcţie de habitat şi de climat. Ouăle sunt opace şi au un
diametru de 6 mm.
 Helix aspersa Müller (nu creste in salbaticie in
Romania), in cadrul acestei specii, adaptată zonelor
cu climă oceanică caldă, se cunosc două varietăţi
utilizate intensiv în helicicultură: Helix
aspersa aspersas (10 g) cunoscut şi sub numele
de Micul Gri, „petit gris”, „small grey smail”,
„escargot chagrine” sau „La Zigrinata”, precum şi
Helix aspersa maxima (20 g ), denumit şi Marele Gri
sau „gros gris”. În stare naturală Helix aspersa
aspersa poate fi întâlnit pe ţărmurile Mediteranei
până pe coastele Spaniei şi ale Franţei. Habitatul lui
este reprezentat de grădini, parcuri şi alte zone
cultivate. Helix aspersa are o mare capacitate de adaptare şi o durată de exploatare cuprinsă între 2 şi 5 ani. În prezent
în Italia, ocupă peste 70% din piaţa melcilor comestibili. Principalele motive care au determinat această situaţie sunt:
ritmul rapid de creştere, precocitatea ridicată (este matur la vârsta de 1 an), prolificitatea crescută (depune circa 120 ouă
în două reprize) şi este considerată specia care se vinde cel mai bine.Acest melc are cochilia conică, convexă la vârf şi
lăţită oblic la bază. Cochilia unui melc adult are 4,5 sau 5 spire şi atinge un diametru de 30-45 mm şi o înălţime de 20-
35 mm.Ouăle speciei sunt albe, sferice, cu un diametru de aproximativ 3 mm. În funcţie de condiţiile climatice şi
variaţiile regionale ale habitatului acestui melc, ouăle sunt depuse într-un interval de timp cuprins între 5-21 zile de la
împerechere, iar incubaţia variază între 1-2 săptămâni. Depune în medie aproximativ 85 de ouă într-un cuib (acest număr
poate varia între 30-102 ouă) situat la adâncimea de 3-4 cm.
În zonele cu climate calde şi umede, Helix aspersa îşi poate depune ouăle adesea şi odată pe lună din februarie şi până
în octombrie, în funcţie de condiţiile climatice şi de regiune. Împerecherea şi apoi depunerea ouălor se declanşează când
sunt cel puţin 8 ore de lumină pe zi şi continuă până când durata zilei lumină începe să scadă. La ieşirea din ou melcii
mici au un diametru cuprins între 4 - 4,5 mm şi culoarea sidefului. În primul an de creştere cochilia devine gri traversată
de 4 benzi castanii, întrerupte în mai multe puncte. Culoarea corpului bate spre negru, şi este ornată de limbi foarte
clare. Helix aspersa este un animal nocturn, xerofil, care în timpul hibernării nu operculează ci secretă o epifragmă
subţire şi elastică, iar în timpul estivaţiei secretă o simplă membrană de mucus.
Helix aspersa maxima denumit de francezi „Gros-Gris” („marele gri”) si de englezi „brown garden snail” („melcul
brun de gradină”), este o specie nativă ţărmurilor Mediteranei, care se pretează bine la creştere. Este foarte prolific si
foarte apreciat pe piaţa internaţională. Cu toate că este apropiat ca dimensiuni de are handicapul că nu se pretează la
vânzare în stare vie, întrucât bureletul paleal, este mai închis la culoare comparativ cu cel al altor specii de melci. Aceasta
specie este specia de melc cea mai utilizată în helicicultură şi poate fi crescută atât în climatele reci cât şi în cele mai
blânde. Totusi multi prefera Helix Pomatia in locul melcului Helix aspersa datorita gustului si marimii sale, cunoscut
drept "escargot par excellence".

Helix lucorum Linnaeus, cochilia acestei specii de melci

este de formă sferică, cu diametrul cuprins între 45-60 (70)
mm şi înălţimea între 28-35 mm. Stratul de chitină este
gros, solid şi opac, asemănător ca la Helix pomatia. Cochilia
prezintă 5-5,5 răsuciri, iar partea spiralată creşte lent
astfel că pe înălţime aceasta are o formă uşor conică.
Vârful cochiliei este obtuz. Baza cochiliei acoperă
orificiul ombilical al adultului. Suprafaţa cochiliei este
de culoarea tutunului şi este străbătut de câteva dungi late
brun-închise, adeseori unite între ele.

Cepaea (Helix) nemoralis Müller, numit popular

„melcul de pădure”, poate fi găsit în Europa centrală, în
S.U.A. şi Canada. Habitatul său foarte variat cuprinde
pădurea, stepa şi câmpia. Poate fi întâlnit în Alpi până la
altitudini de 1200 m, iar în Pirinei până la 1800 m.
Cochilia globuloasă, ca un cerc şi translucidă este
mărginită cu alb (ca şi Helix hortensis, cu care se
poate uşor confunda). Are un diametru cuprins între
12-22 mm şi o înălţime care variază între 20-25 mm.
Consumă ţesuturi de plante moarte, dar îi plac şi urzicile şi
pintenul cocoşului, dar şi viermi sau chiar melci morţi. Cepaea nemoralis nu operculează.
 Cepaea (Helix) hortensis Müller, numit popular „melc de grădină”, are ca habitat centrul şi nordul Europei. El este
foarte frecvent în câmpie în grădinile de zarzavat şi
în culturile de cereale, dar poate fi găsit şi în Mulţii
Alpi până la altitudini de 2000 m. Cepaea hortensis este
găsit în locuri mai reci şi mai umede ca Cepaea
nemoralis.
Cochilia globuloasă, precum un cerc, prezintă
un diametru cuprins între 10- 17 mm şi o înălţime care
variază între 14-20 mm. Culoarea cochiliei este
foarte variată, marcată de o margine albă. Acest
melc nu operculează. În perioada mai-octombrie
poate depune între 40-80 ouă, din care ies melcişori cu diametrul mai mic de 2 mm, a căror cochilie este acoperită de o
teacă subţire albicioasă, uneori lucioasă.

Cepaea (Helix) vindobonensis

Ferussac, la această specie cochilia are înălţimea
de 17-18 mm, lăţimea de 20-21 mm şi apertura de 12:13
mm. Cochilia globuloasă, este colorată alb-gălbui,
uneori albicioasă, cu 5 benzi brune, de cele mai
multe ori unite între ele. Trăieşte prin crânguri,
păduri, livezi, şanţuri, ruine, în zonele de câmpie şi de
deal, ajungând până la 800 m altitudine.
 Otala (Helix) lactea Müller, acest
melc este numit popular „melcul de vie”,
„melcul de lapte” sau „melcul spaniol”, este
originar din Maroc. Cochilia melcilor Otala
lactea este de culoare albă cu benzi spiralate
de culoare brun-roşcată. Diametrul cochiliei
variază între 26-35 mm.Otala lactea este o
specie prolifică care depune 1-3 ponte pe an,
fiecare pontă conţinând 100-150 ouă.
Hermafrodit, acest melc îşi dezvoltă mai întâi
gameţii masculi, îi schimbă cu partenerul
său, apoi, puţin mai târziu în ciclul
reproductiv, produce gameţii femeli care sunt imediat fecundaţi.

Otala (Eobania, Helix) vermiculata Müller, in locurile în care trăieşte este denumit popular „vinyala”, „mongeta”,
„xona” sau melcul „rigatella”. Este răspândit în zona Mării Mediterane (in special in Turcia si insula Creta), de unde a
fost introdus în Louisiana şi
Texas. Trăieşte in grădini, garduri
vii si pe dunele de nisip, unde se
hrăneşte cu vegetaţie. Numele său
ştiinţific provine de la asemănarea
spirelor cochiliei sale cu un tip de
paste
făinoase denumite „vermicelli”.În
mod normal cochilia sa este de
culoare crem, bandata de 5 inele brune
si are o înălţime de 17-21 mm si un
diametru de 20-25 mm. Este
considerat ca fiind specia de melc
cu cea mai gustoasă carne, dar datorită dimensiunilor sale reduse randamentul de producţie este scăzut. Deşi cererea pe
piaţă este mare nu se cunoaşte existenţa la ora actuală a unui crescător specializat în creşterea acestei rase.
 Theba pisana Ferussac, se întâlneşte în Sicilia, în zone uscate şi însorite, situate la ţărmul mării. Este răspândit în
mai multe ţări europene, printre care şi în Anglia. Este cunoscut sub denumirile populare de „melcul dungat” sau „cargot
avellanenc”. Cochilia adulţilor este subglobuloasă,
marcată cu mai multe striuri verticale fine, înaltă
9-12 mm, cu un diametru de 12-15 mm şi prezintă
5,5-6 răsuciri uşor convexe. Culoarea de fond a
cochilie este aproape întotdeuna albă (ca
fildeşul), si există întotdeuna un număr variabil de
benzi brune; exista şi indivizi cu coloraţie maculată
sau punctată, caractere determinate de
influenţa presiunii de selecţie corelată cu cea a
factorilor de microclimat.

Achatina fulica Bowdich, numit

popular „melcul gigant african”
este originar din sudul Saharei din
Africa de Est. Literatura de
specialitate consemnează
existenţa şi a altor specii de melci
uriaşi cu viaţă terestră. În acest
context amintim: „melcul gigant”
din Sahara, Arachachatina
marginata Swainson din
Nigeria şi Achatina
fulica Bodich din Africa de Est.
Melcul gigant african atinge un diametru de 326 mm şi o greutate de 300 g.Achatina fulica depune 100-400 ouă eliptice,
a căror diametru măsoară în jur de 5 mm. Fiecare melc poate depune mai multe ponte în fiecare an, de obicei în sezonul
umed. Aceşti melci îşi depun ouăle în găuri săpate în pământ sau pe suprafaţa solului stâncos, în materie organică sau
la baza plantelor. După 10-30 zile eclozează puii care au o lungime de 4 mm şi cresc cu până la 1 cm pe lună.La vârsta
de 6 luni au o lungime de aproximativ 35 mm şi pot fi deja maturi sexual. În funcţie de climat şi de disponibilitatea de
calciu, maturitatea sexuală se instalează la o vârstă cuprinsă între 6-16 luni. Durata medie de viaţă este de 5-6 ani.

2.2.2 Subspecii de melci comestibili prezenti in Romania

Helix aspersa

(nu creste in salbaticie in Romania,existent doar in ferme)alte denumiri: in franceza "Petit gris", "escargot Chagrine",
in italiana "La Zigrinata", "Maruzza", in spaniola "Caracolas", marimi: cochilia de 30-45 mm cu spirala de 4-5
rotatii,durata de viata: 2-5 ani,mentiuni: nu are habitat natural in Romania, se importa preferabil din Italia sau Franta,
se gasesc ferme de Helix Aspersa in Romania care simuleaza climatul lor natural.

Helix pomatia
alte denumiri: "melcul de livada", "melcul roman", "lunar", "melcul de mar" sau "melcul de padure", in franceza
"escargot de Bourgogne" sau "gros blanc", in germana "Weinbergschnecke" si in italiana "La Vignaiola"dimensiuni:
cam 45 mm lungimea cochiliei habitat natural: munti impaduriti si vai pana la 2000 m altitudine si in gradini sau
podgorii. Nu suporta bine vantul. Cam 30% din populatia de melci din Romania sunt Helix pomatia.

Helix pomatia pomatia (subspecie prezenta in Romania)

dimensiuni: inaltimea 38-40 mm, lungimea 38-42mmcaracteristici: cochilia mare, globulara, cu varful c,onic, cu 4-5
benzi intunecate violet-brune deseori unite intre ele,habitat natural: se gaseste aproape pe tot teritoriul tarii

Helix pomatia banatica (subspecie prezenta in Romania)

dimensiuni: inaltime 43 mm, lungime 51 mm,caracteristici: cochilia cu benzi brune, foarte putin distincte, late si
impreunate cu marginile brun-roscate ,habitat natural: in jurul oraselor Cluj, Caransebet si Sighisoara

Helix pomatia sabulosa (subspecie prezenta in Romania)

dimensiuni: inaltime 33 mm, lungime 34 mm,caracteristici: se recunoaste dupa dimensiunile mici si o banda
alba,habitat natural: Transilvania si in jurul Bucurestiului, in special in zonele secetoase si nisipoase

Helix pomatia dobrudschae (subspecie prezenta in Romania)

dimensiuni: inaltime 46 mm, lungime 48 mm,caracteristici: cochilia de culoare galben-bruna si benzi de un brun
inchis ,habitat natural: Dobrogea, in special judetul Tulcea

Helix pomatia costelata (subspecie prezenta in Romania)

dimensiuni: inaltime 43 mm, lungime 43 mm,caracteristici: cochilia stramb ombilicata de culoare alb-galbuie cu benzi
brune nu prea intense,habitat natural: in jurul Clujului si in judetul Alba
Helix pomatia cristinae (subspecie prezenta in Romania)

dimensiuni: inaltime 46 mm, lungime 46 mm,aracteristici: cochilia cu benzile transparente si cu striuri de crestere de
culoare bruna ,habitat natural: in judetul Arges si Sibiu

Helix pomatia claudiensis (subspecie prezenta in Romania)

dimensiuni: inaltimea 39 mm, lungimea 40 mm,caracteristici: cochilia de culoare bruna-cafenie cu o culoare

albicioasa la periferie, langa sutura si ombilic. ,habitat natural: aproape in tot teritoriul tarii

Helix pomatia elsae (subspecie prezenta in Romania)

dimensiuni: inaltime 35 mm, lungime 38 mm,caracteristici: cochilia cu benzi brune-rosii cu apexul galben lucios
,habitat natural: in jurul Bucurestiului
Helix pomatia transsylvanica (subspecie prezenta in Romania)

dimensiuni: inaltime 42 mm, lungime 44 mm,caracteristici: cochilia alba cu benzi cafenii inchise ,habitat natural: in
judetul Alba

Helix Lucorum (specie prezenta si in Romania)

alte denumiri: "melcul de padure", in italiana "La Vignaiola scura" ,dimensiuni: inaltimea 28-30 mm, lungimea 38-45
mm,caracteristici: cochilia rotunda si alba cu patru spirale de culori vii (maro cu bande inchise) ,habitat natural: foarte
adaptabil la diverse tipuri de terenuri, chiar si pe cele foarte argiloase. Se gaseste in Dobrogea
Helix Lutescens (specie prezenta in Romania)

dimensiuni: inaltimea 35 mm, lungimea 33 mm,caracteristici: cochilia de culoare alb-galbuie cu benzi palid cafenii
sau uneori unicolora,habitat natural: aproape in tot teritoriul tarii
 2.3 Cresterea melcilor in ferme

2.3.1 Specii care se cresc la ferme

Fermierii de obicei cresc doar Helix Aspersa, Helix Pomatia sau Helix Lucorum. Mentionam ca Helix
Pomatia se gasesc in Romania, asa ca se poate colecta prima generatie direct de pe munti si vai. Sunt mai sensibili la
diferente mari de temperatura si depun mai putine oua. Au pretul ceva mai mic decat cel al Helix Aspersa. Necesita o
perioada mai mare pentru maturizare, cam de 18-20 luni.

Helix Aspersa, pe de alta parte, sunt mai putin pretentiosi la conditii si au un pret mai mare chiar daca sunt mai
mici decat Helix Pomatia (4-5,5 euro/kg, informatie din iulie 2004). Prima generatie de Helix Aspersa va trebui colectata
de la alti crescatori de melci deoarece aceasta specie nu are in mod normal habitatul natural in Romania. Necesita 12-
14 luni pentru maturizare.

Helix Lucorum se gaseste mai putina informatie decat despre celelalte doua specii desi pare sa aiba cele mai
multe caracteristici asemanatoare cu Helix Pomatia.

. Pentru informatii actualizate asupra pretului unui kg de melci se recomanda sa se consulte siteul Bursei de la
Paris care este un punct de referinta pentru exportatorii de melci.

O crestere productiva de melci necesita un echipament adecvat cum ar fi: spatii imprejmuite, aparate pentru
masurarea umiditatii, temperaturii, luminii, umiditatii solului, cantar si dispozitiv pentru masurarea melcilor, lupa pentru
a vedea ouale. De asemenea este nevoie de echipament pentru asigurarea si controlul climatului (temperatura si
umiditate), pentru a asigura apa (un sistem de stropitori care sa mentina melcii umezi si un sistem de drenaj), un sistem
de iluminare care sa asigure lumina si umbra si sa nu permita daunatorilor si pradatorilor sa patrunda inauntru. De
exemplu serele horticole pot fi adaptate special. Rezultatele vor fi mult mai bune daca se folosesc melci de acelasi fel
si din aceeasi generatie.

2.3.2 Sisteme de crestere

In prezent se aplică pe scară largă două sisteme sisteme de creştere dirijată a melcilor:
1) sistemul extensiv: de creştere în ciclu biologic complet sub cerul liber;
 2) sistemul intensiv: de reproducere şi creştere a tineretului în mediu controlat.
Pentru a lua ce este mai bun din cadrul ambelor tehnologii prezentate mai sus unii fermieri combină într-o oarecare
măsură sistemele de creştere în cadrul aşa numitului „sistem mixt”. Acesta presupune fie reproducerea melcilor sub
cerul liber, urmată de incubarea ouălor şi creşterea tineretului în mediu controlat, fie reproducerea melcilor şi incubarea
ouălor în mediu controlat urmată de creşterea tineretului afară în spaţii îngrădite.

A) Creşterea melcilor în spaţii închise. Ferme in incaperi

Acest sistem a fost experimentat în diferite forme în ultimii 20 de ani, scopul fiind obtinerea unor productii de
melci pe toata durata anului, inclusiv în regiunile cu climă mai rece. Sistemul închis comportă menţinerea melcilor în
locuri protejate (depozit, container climatizat, seră, etc.), caracterizate prin temperatură constantă şi umezeală ridicată
cu scopul de a crea condiţii optime pentru creşterea şi dezvoltarea melcilor. Principalele caracteristici ale acestui sistem
sunt date de controlul strict al parametrilor de mediu (temperatură, umiditate, viteza curenţilor de aer, durata perioadei
luminoase) şi de folosirea cu precădere a furajelor concentrate în hrana melcilor.

Exemple de astfel de sisteme sunt sistemul flamand, sistem care presupune creşterea melcilor în spaţii închise
în baterii etajate, hrănirea lor cu concentrate, adăparea lor cu ajutorul unor recipiente destinate special acestui scop şi
reproducerea controlată a gasteropodelor pentru a obţine un număr cât mai mare de descendenţi şi varianta de creştere
a melcilor în sere-tunel.

Prezintă numeroase avantaje:

- controlul strict al parametrilor de mediu fapt care asigură un climat optim pentru dezvoltare;
- ciclul productiv se desfăşoară pe durata întregului an indiferent de condiţiile de mediu, depăşindu-se astfel
perioadele moarte determinate de perioadele de hibernare şi estivaţie care apar în natură;
- folosirea optimă a furajelor;
- controlul dăunătorilor şi limitarea la maxim a pagubelor pe care aceştia le pot provoca;
- venituri ridicate pe unitatea de suprafaţă, neajunsurile acestui sistem sunt numeroase şi fac ca realizarea acestui
sistem să fie dificilă în condiţiile economice din tara noastra.

Printre principalele dezavantaje ale acestei tehnologii sunt:

- costuri ridicate pentru amenajarea spaţiilor ( cca. 70 €/mpconstructie);

 - obligativitatea utilizarii sistemelor de climatizare, fapt care duce la creşterea semnificativa a costurilor de
productie;
- preţul ridicat al furajelor concentrate, a caror utilizare devine rentabila doar in conditiile in care pretul
componentelor este scazut;
- problemele de sanatate ale melcilor cauzate pe de o parte de acumularea mucusului pe furaje (aspect care inhibă
dezvoltarea altor melci), iar pe de alta parte de absorbtia insuficienta de oxigen, pe baza dioxidului de carbon
care se acumuleaza in cantităti ridicate in spatiile inchise si datorita imposibilitatii melcilor de a beneficia de
umiditatea sub forma de roua, care joaca un rol esential in schimbul optim de gaze de la nivelul tegumentului si
plamanului presupune costuri suplimentare ridicate si prezenta continua a omului.

Crearea unei astfel de ferme impune o investitie majora si cere supraveghere zilnica din partea unui ingrijitor.
Totusi aceasta ferma va permite sa aveti melci maturi de mai multe ori pe an. Acest tip de ferma s-a adoptat cu succes
in Franta unde pretentiosii cumparatorii pretind sa aiba melci proaspeti pe parcursul intregului an. Acest tip de ferma
nu are o viabilitate la fel de mare ca fermele neacoperite si reintoarcerea banilor din investitie nu se asteapta din primul
an.

Prima metoda (sere) :

- se construiesc sere (ca orice sera de rosii sau flori) care constau dintr-o structura din niste arcuri mari peste care se
pune o plasa termoizolanta. Serele iau locul fasiilor de la ferma neacoperita. Restul constructiei se face ca la ferma
neacoperita, inclusiv cu plantarea mancarii, cu cheltuieli in plus pentru mentinerea temperaturii, umiditatii si
luminozitatii in sere. Conditiile artificiale care trebuiesc create vor fi discutate mai jos.

A doua metoda (tuneluri de plastic, lemn, fibra sau otel sau cutii care sa nu fie de carton) :

- in sere sau in incaperi special amenajate se vor aranja niste tuneluri de plastic din care trebuie taiata o portiune pe
lungime cam de 1/3 -1/4 din tunel. Peste deschizatura se pune un paravan transparent sau o plasa. Daca se poate inramati
paravanul sau plasa bine intinsa dupa dimensiunile deschizaturii (capac din plasa) ca accesul la melci sa fie usor. In
partea de jos a tunelului faceti o gaura de diametrul 5 mm pentru a elimina apa nenecesara (ca la ghivecele de flori). In
tunel puneti pamant care sa acopere 1/3 din aria care o pot ocupa melcii, pe care il veti schimba in mod regulat deoarece
se va umple de mucoase. Daca credeti ca folositi prea mult pamant puteti puneti pietris sub stratul de pamant care trebuie
sa fie nu mai mic de 5 cm. Optional se poate acoperi partial pamantul cu muschi de padure. Peste fiecare tunel aranjati
un sistem de irigare cu aspersoare care va mentine umiditatea in limitele normale cresterii melcilor. Melcii vor "face
baie" doar cateva minute seara. In tub se vor aranja si niste farfurioare cu apa potabila care trebuie sa fie plate si largi
(pentru explicatie vezi capitolul Ferme neacoperite). Partea buna a acestui tip de ferme e ca puteti etaja tunelurile astfel
incat veti folosi spatiu la toata capacitatea sa.

B) Creşterea melcilor în ciclu biologic complet în aer liber. Ferme neacoperite

La ora actuală acest sistem, care este rodul muncii de aproape 30 de ani a specialiştilor de la Institutul
Internaţional de Helicicultură din Cherasco. Acest sistem presupune creşterea melcilor pe durata întregului ciclu de
producţie în aer liber, pe straturi de vegetaţie cu destinaţie precisă şi un grad scăzut de mecanizare a activităţilor.
Dezavantajele rezidă din imposibilitatea controlării parametrilor de mediu astfel încât durata primului ciclu de producţie
va fi de doi ani iar melcii vor fi expuşi la acţiunea factorilor nefavorabili de mediu şi a numeroşilor lor prădători. În plus
suprafaţa de teren necesară pentru ca investiţia să fie viabilă din punct de vedere economic este de minim 2000 m2.

Aceste dezavantaje sunt contracarate de volumul modic al investiţiei în raport cu profitul potenţial, uşurinţa
implementării şi menţinerii fermei, volumul redus de muncă şi caracterul ecologic al acestei tehnologii, dezvoltarea
melcilor desfăşurându-se în condiţii foarte apropiate de cele naturale. În cazul acestui sistem se folosesc nişte materiale
specifice care nu pot fi achziţionate decât de la Institutul Internaţional de Helicicultură din Cherasco şi anume: plasa
specială Helitex cu dublu scop: de a preveni evadarea melcilor şi de a ţine la distanţă dăunătorii, cuvertura neţesută
destinată protecţiei melcilor pe timpul iernii, lotul matcă de reproducători atestaţi şi selecţionaţi şi amestecul de seminţe
necesar pentru asigurarea bazei furajere. Cu excepţia seminţelor care se achiziţionează anual, restul materialelor
specifice sunt achiziţionate o singură dată, perioada de exploatare a unei ferme fiind de aproximativ 10 ani.

Din informatii care le detinem, o ferma cu o investitie mare, de ordinul la cateva mii de dolari, devine profitabila
din primul export. Tipul de ferma prezentat se considera a fi cea mai profitabila din punct de vedere economic deoarece
nu necesita multa munca sau cheltuieli majore (doar apa, curentul cu care se mentin stropitorile si munca angajatilor
care e minima). Aceasta metoda de a creste melcii este cel mai mult folosita in Italia. Dezavantajele acestui
tip de ferma este ca se obtine o singura productie pe an.

Investitia necesara crearii unei ferme de melci

* un teren destul de mare, preferabil peste 2000 mp (minim pentru rentabilitate), care sa fie neumbrit si usor inclinat
spre nord ca sa nu se formeze balti in timpul ploilor

* optional, o analiza chimica a solului si a indicilor termici din aer si din sol din ultimii 15 ani pentru eventuale modificari
( in capitolul Climatul artificial pentru cresterea melcilor e explicat mediul acceptat de melci)

* un gard solid care sa inconjoare terenul pentru a apara melcii de pradatorii terestri (vulpea, ariciul, broaste, nevastuici
etc.)
* impartiti terenul pe lungime in fasii de cate (aproximativ) 4 m dintre care jumatate de metru va fi pentru trecerea
lucratorilor si inconjurati fasiile cu pereti de lemn, plastic, fibra sau tabla subtire de otel care sa fie cam de 60-70 cm
inaltime si 10-15 cm ingropati in pamant ca sa nu sape melcii pe sub pereti. Pentru a evita iesirea melcilor se infasoara
partea de sus a peretelui cu o banda de cupru cam de 7 cm latime (unii crescatori sustin ineficienta acestei metode).
Atentionam ca peretele de lemn nu protejeaza ferma impotriva daunatorilor precum urechelnite, miriapode s.a. O alta
metoda de a mentine melcii in ingraditura este sa indoiti partea de sus a gardului inauntru, daca este posibil, intr-un V
ascutit cu un unghi de 20 grade. Cochilia melcilor va atinge cu spatele paravanul inainte sa se tarasca pe partea inclinata
si astfel nu va putea inainta.,Helitex Puteti sa inconjurati fasiile de pamant cu Helitex (o plasa speciala patentata in Italia
si garantata pentru 20 ani) cam de 1 m inaltime (pentru calcul: 3,5 m * lungimea terenului * pretul de metru de helitex
cam de 1m latime) care va fi prinsa la fiecare un metru de cate un stalp de lemn sau PVC cam de 80 cm inaltime..

Trebuie mentionat ca in prezent pretul acestui material este destul de ridicat in Romania, pentru un hectar de teren
ajungandu-se la aproximativ 8000 euro.

* in fasiile de teren se vor cultiva plantele preferate melcilor (vezi capitolul Hrana). Se prefera plantele bienale pentru
speciile de melci care ajung la maturitate in doi ani. Pe langa plantele care cresc in imprejmuiri sa le dati si hrana uscata
(vezi capitolul Hrana)

* se vor agata benzi colorate de rafie de stalpi pentru a inlatura pasarile pradatoare

* optional: la baza gardului se va pune tabla zincata pentru ca melcii sa nu fie atrasi de mirosul plantelor autohtone
* se va pune la punct un sistem de irigatii cu aspersoare pentru umectarea terenului in zilele toride. Cand vor functiona
aspersoarele apa trebuie sa ajunga pe tot teritoriul in care sunt melcii. Nu lasati zone neacoperite de aspersoare deoarece
acele locuri vor fi evitate de melci sau melcii care sunt deja in locurile acelea nu vor creste asa ca nu veti face nici o
economie punand mai putine irigatoare. Cand cumparati aspersoarele intrebati vanzatorul de cele mai fine aspersoare
deoarece melcii prefera o umiditate de tip ceata. Irigarea se va face o data la 2-3 zile timp de 10-12 minute pe inserat
doar in lunile secetoase. Aveti grija ca aspersoarele sa nu fie prea puternice ca sa nu faca balti si sa inece melcii.

* construiti mici canale de scurgere in caz de ploi puternice.

* pentru melci din specia Aspersa: se va cumpara si un plastic extrem de fin numit tesuto non tesuto cu care se acopera
fasiile de pamant iarna cand melcii hiberneaza. Acesti melci au nevoie de acest plastic pentru a rezista frigurilor iernii.
Tesuto non tesuto poate fi cumparat de la reprezentantul Institutului de Helicicultura din Italia

* optional: se pot pune tevi de scurgeri taiate de-a lungul prin teritoriul melcilor pe post de ascunzatoare. Tevile de
scurgeri nu trebuie sa fie din cupru sau ciment

* Puneti farfurii pentru apa de baut. Farfuriile trebuie sa fie plate pentru ca melcii sa nu se inece si sa fie destul de late
ca sa aiba toti melcii acces la ele.

* Pe langa aceste amenajari este necesara si o "maternitate"

C) "Maternitati" de melci

Daca construiti o ferma intr-o incapere sau in sera trebuie sa aveti niste cutii sau tuneluri construite dupa
metoda a doua de la fermele din incaperi. Melcii care vor sa depuna oua se vor recunoaste usor deoarece vor sapa mici
gropi. Acei melci vor fi plasati intr-un tunel astfel construit in care se vor pune cam 4 melci pomatia sau 7 melci aspersa
pe metru patrat. Dupa ce au depus oua ii duceti in imprejmuirea de crestere. Melcii care au depus oua se vor recunoaste
dupa pofta de mancare mai ridicata sau vor muri imediat dupa depunere. Solul din tuneluri nu trebuie sa fie uscat, trebuie
tinut usor umed. Prea multa umezeala, totusi, este periculoasa pentru oua va duce la caprarea lor. Ouale vor cloci in 25
zile dupa care melcii vor iesi din cuib la suprafata dupa alte inca 10 zile.

Tinerii melcii care stau pe peretii de lemn sau plastic sunt in pericol de a se usca fara sa poata ajunge la apa.
Pentru aceasta ii "culegeti" usor cu o frunza si ii puneti inapoi pe pamant sau pe muschi. Nu atingeti melcii deoarece au
cochilia foarte fragila. Dupa alte 3 saptamani "culegeti" tinerii melci si puneti-i in ingradirile de crestere.

Pentru melcii crescuti in ferme neacoperite se poate folosi atat metoda descrisa mai sus cat si plasarea
"viitoarelor mamici" in niste fasii de pamant in care densitatea sa nu depaseasca 4 melci pomatia sau 7 melci aspersa pe
metru patrat. Aveti grija ca furnicile sau alte insecte sa nu aiba acces in acele fasii ca sa nu fure ouale. Daca temperatura
este prea mica se poate acoperi fasia cu o folie de plastic lasand totusi aerul sa circule. Ouale astfel depuse au totusi mai
putine sansa de supravietuire si pot fi greu controlate. Problemele care apar in caz de diferente mari de temperatura sunt
scrise in capitolul Imperecherea si depunerea oualor. Pentru melcii care au habitatul natural in zona in care aveti ferma
sunt sanse bune sa depuna multe oua fertile in "maternitati" in aer liber in care dupa aia veti si creste melcii pana la
maturitate fara mutarea lor intr-o alta fasie.

2.3.3 Conditii de crestere a melcilor

Climatul artificial pentru cresterea melcilor

Temperatura si umiditatea trebuiesc pastrate cu grija in cadrul unor limite pentru cresterea normala a melcilor.

Temperatura va determina nivelul de activitate a melcilor. Helix aspersa se va comporta cel mai bine la temperatura
de 20 grade. Un comportament normal se va primi de la orice specie de melci intre 15 si 23 grade. La temperaturi peste
27 grade melcul va secreta o mucoasa numita operculum care va "inchide" cochilia temporar si va intra in starea de
hibernare. Aceeasi reactie o veti primi la temperaturi sub 6 grade, dar la 0 grade sau mai jos corpul melcului va inceta
orice activitate si va muri.

Melcul trebuie sa mentina un echilibru intre apa din propriile tesuturi si umiditatea relativa din mediu pentru o
crestere normala si o reproducere optima. Melcul este capabil de a absoarbe si excreta apa prin pori pentru a simula un
mediu ud propice deplasarii. Desi solul trebuie mentinut putin umed sa nu creeati, intentionat sau din intamplare, mocirle
sau noroi in ingraditura melcului. Pentru a umezi solul se pot folosi stropitoarele folosite pentru plante, existente in
vanzare si destul de ieftine, care vor functiona cateva minute in timpul serii fara totusi a inunda melcii. Sa nu uitati sa
puneti si niste farfurioare plate cu apa pentru adapare. Umiditatea relativa preferata de melci este de 80-90%, iar unele
surse recomanda 75% umiditatea pe timpul zilei si 95% pe timpul noptii. Evitati umiditatea mai mare de 95% pentru o
perioada mai mare de timp deoarece umiditatea in exces poate ucide melcii. Pentru monitorizarea umiditatii se va folosi
un hidrometru. Dupa depunerea oualor se prefera ca solul sa nu fie prea umed caci ouale absorb apa si crapa. Un sol
favorabil trebuie sa aiba 80% umiditate. Pentru monitorizarea umiditatii se va folosi un hidrometru.

Becurile de neon vor imita lumina zilei. Se stie ca activitatile melcilor depinde de numarul de ore de lumina pe
zi. Se pare ca melcii asociaza ziua de 18 ore cu vara, deci cu perioada de crestere rapida in care se imperecheaza. Totusi
diferite specii raspund diferit la raportul lumina-intuneric.

Pana veti gasi cel mai bun climat melcilor dumneavoastra va recomandam mentinerea mediului in cadrul date

le din tabelul de jos:

ziua si noaptea

durata luminii 18 ore 6 ore

temperatura 20 grade 17 grade

umiditatea 75% 90%

Solul folosit va fi de calitate medie care sa nu fie prea nisipos si nici cu continut ridicat de argila. Melcii nu
pot sapa daca solul este prea tare. Solul cu mult nisip nu contine suficienta apa. Un sol bun este cel care contine 20-40
% materie organica. Solul trebuie sa fie asemanator cu cel dintr-o gradina unde frunzele si vegetatia sunt abundente.
Daca in ferma ta de melci cresc plante ai mare grija de ele si mentine-le umede. Daca solul e prea acid neutralizeaza-l
cu calciu si adu-l la o valoare apropiata de pH 7. Pe langa valoarea pH-ului solului, calciul trebuie sa fie disponibil, atat
in sol cat si in alte surse, pentru a fi luat de melc, avand in vedere ca cochilia unui melc contine 97-98 % carbonat de
calciu. Pentru aceasta puteti imprastia pe jos coji faramitate de oua de pasari pentru a le oferi necesarul de calciu. Daca
nu exista alta sursa poti folosi piatra de var. In cazul in care va lipsi calciul melcii vor manca zugraveala sau noroi in
cautarea calciului. Melcii sapa in sol si ingereaza pamantul. Solurile bune favorizeaza cresterea furnizand unele
substante nutritive. Lipsa unui sol bun duce la dezvoltarea unor cochilii subtiri si fragile, si chiar daca au o hranire
regulata cresterea poate ramane in urma. Totusi nu lasati melcii fara hrana cu speranta ca vor manca sol. Deci conditiile
optime de crestere din punct de vedere climatic sunt:

Clima

Un climat bland (15-23 °C) cu umiditate ridicata (75-95 %) este potrivit pentru cresterea melcilor, desi
majoritatea suporta variatii de temperatura. Temperatura optima este de 21 °C pentru mai multe specii. Cand temperatura
scade sub 7°C melcii hiberneaza. Sub 12°C melcii sunt inactivi si sub 10°C cresterea inceteaza. Cand temperatura creste
mult peste 27°C sau conditiile devin prea uscate, de asemenea melcii hiberneaza. Vantul este foarte daunator pentru
melci deoarece viteza sa duce la scaderea umiditatii, iar melcii au nevoie de umezeala.

Umezeala
Melcii au nevoie de umezeala multa dar nu de locuri ude. Solul pe care
traiesc trebuie sa fie pravazut cu un drenaj corespunzator si cu canale de scurgere pentru a nu permite apei de ploaie sa
formeze balti, existand pericolul ca melcii sa se innece in ele. Un sol favorabil trebuie sa aiba 80 % umiditate. Noaptea,
umiditatea aerului de 80 % va duce la o crestere rapida a melcilor. 99 % din activitatea melcilor, inclusiv hranirea, are
loc in timpul noptii, maximul activitatii fiind atins la 2-3 ore de la lasarea intunericului. Temperaturile mai scazute
stimuleaza activitatea si roua cazuta in timpul noptii ii ajuta sa se miste mai usor. Melcii se ascund in locuri adapostite
in timpul zilei. La nevoie, pentru a mentine umiditatea adecvata se folosesc pulverizatoare.
Solul
Se foloseste un sol de o calitate medie care sa nu fie nici prea nisipos dar nici sa aiba un continut ridicat de argila.
Melcii nu pot sa sape daca solul este prea tare. PH sa aiba valoarea apropiata de 7. Calciul trebuie sa fie disponibil, atat
in sol cat si in alte surse, pentru a fi luat de melc, avand in vedere ca cochilia unui melc contine 97-98 % carbonat de
calciu. O amestecatura de turba, argila, balegar, CaCO3 cu pH 7, face solul foarte bun. Frunzele mucegaite sunt de
asemenea foarte bune. Materia organica din sol este la fel de buna ca si bicarbonatii. Solurile bogate in calciu si
magneziu stimuleaza cresterea. Calciul poate fi adaugat in sol intr-o proportie de 4,5 kg/100 m2. De asemenea calciul
poate fi pus in vase sau imprastiat pe jos pentru a fi luat de melci cand au nevoie.

2.3.4 Alimentatia melcilor

Perioada de hranire in habitatul natural este din aprilie pana in octombrie sau poate varia in functie de climat. In
primavara melcii vor manca mult pentru a compensa pierderea greutatii din perioada hibernarii. In medie melcii
mananca pe zi cam 10-20% din greutatea lor. Melcii nu vor manca neaparat in fiecare zi. Vremea proasta sau un climat
artificial necoresponzator le va micsora pofta de mancare. O mica irigare seara le va creste pofta de mancare.
 Melcii sunt teritoriali si vor ramane intr-o anumita arie daca au suficienta mancare. Repartizati hrana pe intregul
spatiu al ingraditurii ca melcii sa ramana intr-un singur loc si sa nu consume energie in cautarea mancarii astfel crescand
mai repede si mai mari.

Pe perioada imperecherii, adica pe la mijlocul lui iulie, melcii nu vor manca si vor reincepe sa manance imediat
ce au depus ouale.

Melcilor n-ar trebui sa li se puna printre mancare antibiotice sau stimulanti hormonali. Mancarurile cu alcoloizi
ce contin chimicale defensive folosite in agricultura vor fi respinse. Melcii vor manca mancarurile in care se gasesc
toxine sau substante otravitoare desi le vor dauna mai tarziu.

Mancarea se va pune in niste recipiente destul de largi ca sa permita tuturor melcilor accesul la mancare. Apa se
va pune intr-o farfurioara destul de plata ca melcii sa nu se inece in apa de baut. Atat recipientele pentru mancare cat si
cele pentru apa vor fi curatate periodic.

Melcii de aceeasi specie din regiuni diferite pot avea preferinte diferite pentru mancare. Experimentati mai multe
feluri de mancare pana vati gasi mancarurile lor preferate. Sugestii asupra mancarurilor lor obisnuite: rapita de ulei,
rapita de varza, floarea soarelui, trifoiul, rosii, cartofi atat cruzi cat si fierti, salata verde, morcov, castraveti, patrunjel,
ceapa verde, leustean, ridichi, dovleac, papadie, coada soricelui, grau, fasole si fructe precum: fructe si frunze de mar,
caise, cirese, prune, piersici, pere sau mure ca dude, etc..

Daca cresteti melcii in ferme neacoperite atunci se prefera sa cresteti plantele direct in ingraditura. Se prefera
plantele bienale pentru melcii care ajung la maturitate in doi ani.

Plantele suculente vor fi mancate cu mai multa placere decat cele uscate.

Pe langa plante melcii mananca si tarate de grau, ovaz, faina de porumb, sau de soia sau alte amestecuri mancate
de pasari domestice. Calculele facute de alti fermieri arata ca pentru a creste un kilogram de melci pana la o marime
comerciabila sunt necesare cam 1,7 kg de astfel de hrana uscata. La inceput hraniti melcii cu 50% tarate si 50% plante.
Unii fermieri folosesc gainatul de pui pentru a oferi melcilor necesarul de proteine si calciu. Gainatul de pui in amestec
cu tarate sau ovaz, faina de porumb, faina de soia, piatra de var pisata, mazare, orz.

Mancarurile lasate nemancate sa fie stranse ca sa nu se strice si sa imbolnaveasca melcii.

Printre mancarea obisnuita ar trebui sa le dati si calciu care il obtineti din cojile de ou de pasare. Presati marunt
coaja de oua si amestecati-o printre tarate, cu cartofi fierti sau presarati pur si simplu pe pamant caci melcii vor manca
cand vor simti necesitatea. O alta solutie ar fi sa le dati gainat de pasare care contine mult calciu. In caz ca nu va sunt la
indemana nici cojile de oua si nici gainatul puneti-le in mancare piatra de var pisat.
 De notat ca melcii tineri de Helix aspersa mananca si praf de lapte care e asimilat usor de organismul lor si
contribuie la o crestere rapida.

In lipsa de hrana melcii vor pierde cam o treime din greutate pana sa moara. Ei pot trai fara hrana cam 8-12
saptamani.

Melcul este un animal vegetarian polifag iar această posibilitate a sa de a se adapta la diferite regimuri
alimentare este o consecinţă directă a vitezei sale reduse de deplasare comparativ cu alte animale care deplasându-se
mai rapid îşi pot permite să aleagă din vegetaţie doar speciile de plante preferate.
Pentru a înţelege mai bine particularităţile nutriţiei melcilor trebuie menţionat de la bun început unele aspecte.
Aparatul digestiv al gasteropodelor este foarte simplu, fiind alcătuit din două tipuri de celule: celule ciliate şi celule cu
microvili, astfel încât randamentul de transformare al furajului în carne este redus faţă de mamifere: pentru a avea un
spor de greutate de 100 g melcul trebuie să consume un kilogram de furaje.
Trebuie menţionat că sezonul lor de hrănire este cuprins în intervalul Aprilie-Octombrie (sau poate varia în
funcţie de conditiile climatice locale), cu o perioadă de odihnă în timpul verii pe parcursul diapauzei. În cadrul creşterii
dirijate a melcilor prin stropirea vegetaţiei se urmăreşte înlăturarea acestei perioade de inactivitate din ciclul de viaţă al
melcului astfel încât melcul să ajungă la dimensiunea standard de valorificare cât mai repede cu putinţă. Activitatea de
hrănire depinde de vreme, şi nu este obligatoriu ca melcii să se hrănească în fiecare zi. Stropirea de seară pe vreme
uscată are scopul de a încuraja hrănirea, întrucât umiditatea facilitează deplasarea melcilor.
Cu cât dimensiunile animalului sunt mai mari, cu atât va fi mai ridicată cantitatea de hrană de care melcul are
nevoie.
În consecinţă, în majoritatea crescătoriilor pentru carne, animalele crescute sunt sacrificate înainte de a ajunge
la mărimea lor maximă. Acest lucru nu este posibil în cazul mai multor specii de melci, întrucât primul criteriu avut în
vedere în momentul vânzării este prezenţa bureletului paleal şi nu dimensiunea melcului.
În creşterea melcilor trebuie acordată o atenţie deosebită alimentaţiei adecvate care să permită atingerea
dimensiunilor optime pentru livrare şi a maturităţii sexuale, pentru a se reproduce.

A)Hranirea in spatii deschise

 Tehnologia creşterii melcilor în ciclu biologic complet în aer liber presupune creşterea acestora pe straturi cu
vegetaţie astfel încât este necesară o cunoştere prealabilă a preferinţelor alimentare ale melcilor.
Când este liber în natură melcul consumă cu precădere plantele proaspete, cu suprafaţă foliară mare şi conţinut
ridicat de apă. Plantele la care melcul apelează în ultimul caz sunt gramineele, întrucât în structura acestor plante siliciul
se găseşte în cantitate mai mare decât calciul; în plus frunzele gramineelor sunt greu de mestecat iar prin forma lor
îngustă îngreunează accesul melcilor la ele. Numai în lipsa absolută a plantelor preferate şi după o îndelungată abstinenţă
melcul va consuma plantele tari, coriacee şi filiforme.
Plantele cu care se hrăneşte melcul în natură prezintă o compoziţie chimică bogată în săruri minerale (în special
carbonaţi, nitraţi, cloruri şi fosfaţi) folosite pentru formarea cocchiliei, a operculului şi pentru alte necesităţi fiziologice.
Printre plantele consumate de melci amintim: fructele şi frunzele de măr, caisele, anghinarea (o favorită), ochiul-
boului, fasolea, mazărea, orzoaica, merişorul de California, aproape orice varietate de varză, muşetelul, garoafele,
morcovul (rădăcina), conopida, ţelina, citricele, trifoiul, coltunaşii, crizantemele, castraveţii (o hrană favorită), păpădia,
pintenul cocoşului, prazul, salatele (printre preferate), crinii, magnolia, frasinul de munte, dudele, urzicile, boabele de
zârnă, ovăzul, ceapa verde, panseluţa, pătrunjelul (rădăcina), perele coapte, piersicile, mazărea, petuniile, perele, cartofii
(cruzi sau copţi), dovleceii, ridichile, trandafirii, spanacul, scaieţii, tomatele, napii, rapiţa şi grâul.
De regulă melcii preferă plantele şi fructele zemoase în locul celor cu consistenţă mai fermă. Nu le plac şi
adeseori resping plantele cu "păr" pe ele, pe cele cu spini şi plantele care emană un miros puternic (florile cultivate).
Deasemenea nu consumă plantele cu conţinut ridicat de alcaloizi precum macul, cumăfaia, etc. Datorită prezenţei
celulazei la nivelul hepatopancreasului melcii sun capabili ca în condiţii extreme să se hrănească chiar şi cu lemn sau
carton; astfel au fost menţionate cazuri când melcii au ros cartonul şi au evadat din cutiile în care au fost ţinuţi.
În alegerea plantelor furajere care se vor folosi pentru înfiinţarea culturilor pe care se vor dezvolta melcii
trebuie să se ţină cont de următoarele criterii:
- vegetaţia trebuie să asigure melcilor o alimentaţie adecvată din punct de vedere cantitativ şi calitativ;
- să aibă o suprafaţă foliară mare oferind melcilor o protecţie eficientă contra razelor soarelui şi precipitaţiilor;
- să asigure melcilor posibilitatea de a-şi găsi adăpost (urcând pe plantă) când umiditatea solului este excesivă
- să contribuie prin suprafaţa mare a rădăcinilor la creşterea suprafeţei afânate a solului pe care se dezvoltă melcii.
În plus o vegetaţie adecvată trebuie să favorizeze descompunere ecologică a dejecţiilor contribuind la menţinerea
igienei pe raza fermei de melci.
Conform site-ului oficial al Institutului Internaţional de Helicicultură din Cherasco, Italia (www.lumache-
elici.com), în cadrul tehnologiei de creştere a melcilor în ciclu biologic complet în sistem italian, alimentaţia melcilor
include trei categorii de plante, al căror scop este bine precizat:
- plante utilizate pentru hrănire: sfeclă, rapiţă de ulei, cicoare, floarea soarelui, amestec de salate, topinamburul
- plante cu rol de protecţie în timpul iernii şi verii: trifoiul alb, trifoiul pitic
- plante care au simultan atât rol nutritiv cât şi protector: anghinarea (folosită în special în centrul şi sudul Italiei),
păpădia.
Plantele semănate corect produc o masă vegetativă de bună calitate şi creează un mediu natural propice
desfăşurării ciclului biologic al melcilor lîn condiţii optime.
La culturile furajere pentru melci se aplică tehnica semănatului în rânduri, care dă posibilitatea melcilor ca pe un
spaţiu lat de 3-4 m să găsească mai multe specii de plante cultivate. Acest fapt evită pierderile suplimentare de energie
şi implicit diminuarea masei corporale a melcului în creştere cauzate de eforturile depuse în căutarea hranei. Momentul
optim al semănatului este apreciat a fi luna februarie, pentru a se obţine în luna aprilie masa vegetativă capabilă să
hrănească melcii şi să-i ocrotească de acţiunea radiaţiilor ultraviolete. Semănatul târziu a culturilor furajere amână
introducerea melcilor pentru producţie pentru luna iunie, când temperaturile înalte determină o hrănire mai lentă.
Ferma se organizează pe straturi care nu trebuie să fie mai late de 3,5 - 4 m şi mai lungi de 45-50 m. Astfel se
evită supraaglomaerarea moluştelor de-a lungul plaselor de Helitex, facilitându-se în acelaşi timp hrănirea şi deplasarea
melcilor.
Se disting două tipuri ţarcuri:
- ţarcuri de reproducere
-ţarcuri de îngrăşare,
care se deosebesc între ele prin structura vegetaţiei cultivate.
În parcelele de reproducţie se seamănă în benzi longitudinale următoarele culturi, funcţie de climat. În zonele cu
clima temperat continentală structura vegetaţiei este următoarea: lângă plasele Helitex două benzi late fiecare de 0,30
m de trifoi (0,30 + 0,30 = 0,60 m), 1,20 m cu amestec de cicoare, 1,00 m cu floarea soarelui (pe mijlocul parcelei) şi
1,20 m amestec de rapiţă şi sfeclă. În zonele cu climă mediteraneană strucura vegetaţiei este aceeaşi cu singura diferenţă
că zona centrală este ocupată de două straturi de anghinare.

Structurã stratului de reproducere

0,3m Trifoi
1,2m Amestec de rapita cu sfecla sau salata verde
1m Floarea soarelui sau topinambur
1,2m Amestec cicoare sau salata
4m

0,3m Trifoi
 În straturile de creştere se cultivă un amestec între rapiţă de ulei şi sfeclă. Această diferenţă de structură a
vegetaţiei straturilor cu diferite destinaţii are la bază motive obiective. Dacă în straturile de reproducţie se urmăreşte
crearea unui mediu propice pentru reproducători urmărindu-se prin cultivarea unei game variate de plante, asigurarea
unei hrane cât mai variate astfel încât melcii să fie nevoiţi să se deplaseze cât mai puţin pentru a se hrăni, conservându-
şi energia pentru a se reproduce (proces care presupune un consum ridicat de energie) în condiţiile în care se realizează
şi o protecţie eficientă împotriva agenţilor nefavorabili de mediu (precipitaţii excesive, căldură excesivă, etc.) prin
folosirea plantelor cu suprafaţă foliară mare (floarea soarelui, diferite crucifere), structura straturilor de creştere (amestec
de rapiţă de ulei şi sfeclă) are drept scop realizarea unei îngrăşării rapide a melcilor, astfel încât aceştia să atingă cât mai
rapid la greutatea optimă de valorificare.

B) Hranirea in spatii inchise

În cadrul tehnologiilor de creştere în spaţii închise se utilizează cu succes hrana concentrată. Această opţiunea
este demnă de a fi luată în considerare şi în cazul tehnologiei în ciclu biologic complet ca supliment, în cazul în care
vegetaţia nu este suficientă pentru a asigura necesarul de hrană al melcilor. Principalele ei dezavantaje constau în faptul
că se alterează rapid, iar preţul de producţie este ridicat, astfel încât această alegere se dovedeşte de cele mai multe ori
nerentabilă din punct de vedere economic în cazul tehnologiei în ciclu biologic complet, unde linia de demarcare dintre
succes şi eşec este foarte subţire.
La baza acestor raţii stau amestecurile de făinuri de cereale şi oleaginoase, care se suplimentează cu carbonat de
calciu şi premixuri vitamino-minerale. Compoziţia acestor raţii variază în funcţie de crescător şi fiecare helicicultor are
micile lui ingrediente "secrete".
Astfel consideră mai rentabilă folosirea în hrănirea melcilor a hranei uscate decât a furajului verde, întrucât
aceasta este mai igienică şi mai eficientă. În acest sens ei recomandă următoarea raţie furajeră: 30% CaCO3, 4%
Ca3(PO4)2, 40% făină albă de grâu, 20% făină de soia, 5% şrot de floarea soarelui, 1% premix vitamino-mineral, toate
fin măcinate şi amestecate bine; 2 kg din această această raţie asigură melcilor un spor de greutate de un kilogram similar
cu sporul determinat de administrarea a şapte kilograme de salată.
Pentru o bună dezvoltare a melcilor este necesară o raţie echilibrată, uscată, cu un conţinut ridicat de fibră, pe
bază de cereale, fructe şi verdeţuri, alături de care trebuie să existe şi un supliment de calciu, esenţial pentru buna
dezvoltare a gasteropodelor.
În alimentaţia melcilor rezultate bune s-au obţinut prin hrănirea acestora cu furaj concentrat combinat pentru păsări,
cu un nivel proteic cuprins între 16-17%. Au fost consumate cu plăcere şi au fost pe gustul melcilor:
- furajul tip "finisher" pentru broileri: cu un conţinut de 7% concentrate PVM pentru broileri, 52% porumb, 16%
soia, 18% sorg, 7% făină de carbonat de calciu (40% Ca)
 - furajul pentru găini tip "starter" (granule): alcătuit din 5% concentrat PVM starter, 10% porumb, 15% soia, 20%
sorg, 44% orz şi 6% făină de carbonat de calciu (40% Ca).
Melcii pot fi hrăniţi şi cu resturi vegetale, fructe strivite sau cartofi gătiţi, caz în care hrana neconsumată trebuie
înlocuită rapid întrucat ea se alterează repede. Hrana se poate suplimenta cu tărâţe, caz în care amestecul constă din
20% făină de tărâţe şi restul fructe şi material vegetal.
Uneori melcii pot manca intr-o perioada de 24 ore echivalentul a 10-20 % din greutatea lor.
Melcii activi lipsiti de mancare pierd o treime din greutatea lor inainte de a muri, un proces care tine de la 8 la 12
saptamani. Furnizati-le calciu cel putin o data pe saptamana daca nu e regasit in sol. Nu trebuie sa contina saruri
daunatoare. Amestecati calciul si tarata de grau, cartofi pisati si serviti-i pe o tigaie, aceasta impiedicand rostogolirea
resturilor pe pamant
2.3.5 Densitatea populatiei
Densitatea populatiei poate afecta productia de melci. Tarcurile trebuie sa adaposteasca 6-8 melci pe 1 m2 sau 4
melci mari la Helix aspersa, sau 1 kg pe 1 m2, care va compensa cu marimea melcului. Pentru Helix pomatia, pentru o
crestere buna se recomanda 3-4 melci pe m2.
2.3.6
Reproducerea
Desi au atat organe de reproducere masculine cat si feminine (animale hermafrodite), trebuie sa se imperecheze cu
melci din aceeasi specie inainte de depunerea oualelor. Unii melci se pot comporta deopotriva ca masculi intr-un
sezon si ca femele in altul. Altii joaca rolul deopotriva fiind fertili in mod simultan. Dupa ce din ouale depuse apar
tinerii melci, ei sunt foarte vulnerabili. Pasarile, insectele, soarecii, broastele si alti pradatori reprezinta un pericol
pentru ei. Puii mananca si cresc pana la racirea vremii. Apoi sapa o gaura adanca, se baga in ea si se inchid in cochilii,
hibernand pe timpul iernii. Primavara cand pamantul se incalzeste, apar si melcii dornici sa manance hrana proaspata.
In aceeasi colonie de melci si in aceleasi conditii, unii melci vor creste mai repede decat ceilalti, iar altora le va
trebui de 2 ori timpul pana sa ajunga la maturitate. Acest fapt ajuta speciile sa supravietuiasca conditiilor vitrege din
salbaticie. Un fermier va trebui sa selecteze si sa opreasca doar melcii mari si cu o crestere rapida. Melcii mici vor
trebui vanduti. Selectand doar melcii mari, marimea melcilor din colonia sa va creste semnificativ in cateva generatii.
Majoritatea diferentelor de crestere se datoreaza factorilor de mediu, inclusiv densitatea lor. Oricum, chiar daca aceste
diferente pot fi genetice poti creste la fel de bine melci mari si cu o crestere rapida decat unii mici. Mai multi factori
pot influenta cresterea melcilor si anume: densitatea populatiei de melci, stresul (melcii sun foarte sensibili la zgomot,
lumina, vibratii, conditii mizere, hranire neregulata, atingerea lor), mancare, temperatura si umezeala precum si
tehnologia de crestere.
 2.3.7 Hibernarea melcilor
Înainte de instalarea iernii sau în perioada secetoasă a verii melcul se retrage timp îndelungat în cochilie şi secretă
prin glandele brâului mantalei un căpăcel (voal) rezistent, numit epifragm, care închide ermetic deschiderea cochiliei,
protejând animalul de intemperii. La fiecare retragere pentru iernare sau estivare, melcul secretă un nou epifragm.
Aspectul şi natura epifragmului sunt în mod esenţial influenţate de condiţiile de mediu, mai ales de temperatură.
Astfel pentru a se apăra de căldura excesivă, melcul îşi retrage în întregime corpul în cochilie şi îşi închide apertura cu
un voal format din ţesut conjunctiv şi secreţii chitinoase, stare metabolică cunoscută sub denumirea somn de vară
(estivaţie), iar procesul de sinteză a epifragmului- voalare.
Toamna târziu, când temperatura scade ajungând la 6 - 70C, melcul încetează să se hrănească şi caută să-şi găsească
un loc optim, în care să se retragă de-a lungul lunilor reci. După terminarea căutării, melcul se întoarce în locul ales şi
sapă o gaură până ce cochilia i se afundă complet, iar apexul este singura parte a corpului care rămâne vizibilă. Apoi,
el rămâne imobil şi se abţine de la mâncare, uneori chiar şi o săptămână. Când a eliminat din organismul său toate
resturile de mâncare, melcul se răstoarnă cu deschizătura cochiliei, apertura orientată în sus. În această poziţie, el
secretă mucusul bogat în calciu, care se solidifică la contactul cu aerul şi formează un opercul compact, robust, alb,
perfect aderent la cochilie şi permeabil la aer. Ca măsură de siguranţă, melcul secretă şi un al doilea capac (epifragm)
de data aceasta mult mai subţire, necalcaros, elastic şi apoi un al treilea capac, reproducându-l pe cel de al doilea. Între
aceste capace, el lasă un interval de circa 2 mm, care serveşte ca izolant termic şi de rezervă de aer de respiraţie în
timpul iernii.

2.3.8 Combaterea buruienilor

Pentru a asigura funcţionarea optimă a unei ferme de melci în sistem de creştere italian este obligatorie o observarea
atentă a dezvoltării melcilor şi a vegetaţiei, precum şi efectuarea la momentul oportun a lucrărilor de întreţinere.
O atenţie desosebită trebuie acordată menţinerii curăţeniei pe aleile dintre straturi şi la nivelul barierei de protecţie
din jurul fermei.
În acest sens se recomandă îndepărtarea vegetaţiei care apare în zonele mai sus menţionate. Prezenţa vegetaţiei
nedorite facilitează pe de o parte dezvoltarea unor dăunători care se pot ascunde sub resturile de (Arionide, insecte,
etc.), iar pe de altă parte favorizează accesul cârtiţelor. Cârtiţa nu este un dăunător direct întrucât nu consumă melci
adulţi, dar prin galeriile pe care le sapă împiedică dezvoltarea vegetaţiei şi distruge cuiburile de melci. Plantele
nedorite prin ecosistemul creat la nivelul rădăcinilor reprezintă o zonă în care se găsesc din abundenţă râme, larve şi
insecte, care constituie hrana normală a cârtiţelor, astfel încât acestea vor fi atrase şi vor intra în perimetrul interior al
fermei.
 În acest sens menţinerea acestor zone libere de vegetaţie crează o zonă tampon între spaţiul exterior şi incinta
fermei.
Remedierea acestei situaţii se poate face pe două căi:
- îndepărtarea plantelor prin săpare, operaţiune dificilă şi care necesită timp, dat fiind caracterul remanent al vegetaţiei
- folosirea ierbicidelor pe bază de glifosat (Roundup, Glifotim, Glifen, Sting 360, etc.), într-o cantitate de 1l/2000mp
(necesarul se calculează în funcţie de suprafaţa aleilor şi a zonei tampon), aplicate prin aspersare.
După aplicare ferma nu se va iriga 3 zile pentru ca ierbicidul să aibă timp să fie absorbit prin frunze. Efectul se va
vedea după 20 de zile, când se va interveni pentru îndepărtarea mecanică a resturilor de plante. Perioada optimă de
administrarea a ierbicidelor este primăvara (sfârşitul lunii Aprilie-prima jumătate a lunii Mai) când toate plantele
nedorite au suprafaţa foliară suficient dezvoltată pentru absorbţia ierbicidului.

2.3.9 Boli si daunatori

Din start trebuie menţionat că această problematică este încă puţin lămurită dar se poate spune cu certitudine că
incidenţa bolilor în cadrul populaţiilor de melci este mult mai mică decât în cazul celorlalte animale domestice
(mamifere, păsări), întrucât aceştia prezintă un sistem imunitar simplu şi eficient.
În scopul prevenirii apariţiei şi răspândirii bolilor în cadrul populaţiilor de melci, a menţinerii stării lor de sănătate şi
a ratei de creştere a acestora trebuie să se acorde o importanţă deosebită regulilor de igienă. În acest scop zilnic se
îndepărtează hrana veche (pentru a nu se altera) şi se administrează alta proaspătă, iar vasele de hrănire şi adăpare
(dacă se folosesc) se curăţă. Melcii se apără împotriva bacteriilor cu ajutorul mucusului care le acoperă tegumentul,
mucus caracterizat printr-o acţiune antibacteriană similară cu cea a streptomicinei. Totuşi bacterii precum
Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus, etc. pot cauza melcilor infecţii intestinale care se pot propaga rapid
în cazul în care densitatea melcilor este prea mare sau atunci când nu sunt respectate regulile elementare de igienă a
fermei. Pagube importante produc în efectivele de melci insecte (gândaci) cu aripi chitinoase rigide (elitre) care
aparţin familiei Carabidae (gândaci carnivori).
Familia Carabidae (gândacii de pământ) cuprinde peste 20.000 de specii, fiind una din cele mai mari şi cunoscute
familii de coleoptere. Reprezentanţii ei sunt, de obicei, nocturni şi de culoare închisă (negru sau brun-închis); există
însă şi unele specii care au culoarea cobaltului, reflexe aurii, arămii, roşcate sau sunt chiar vii colorate (unele specii
diurne). Au dimensiuni mici spre mijlocii, ochii mari, antenele filiforme, sunt sperioşi, rapizi şi se adăpostesc în
pământ. Larvele lor (carabideiformele) sunt alungite, de culoare neagră sau brun închis, cu cap mare şi şase picioare,
şi sunt rar văzute la suprafaţă. Atât adulţii, cât şi larvele sunt în majoritate prădători rapace, care se hrănesc cu alte
nevetebrate.
 Pterostichus melanarius Ocypus olens

De asemenea şi adulţii din familiile Stafilinide, Cantaride, Silphidae, Phoride şi Drilide includ în meniul lor într-o
măsura mai mare sau mai mică melcii şi pot deveni extrem de periculoşi, dacă numărul lor scapa de control. Din râdul
acestora o atenţie deosebită trebuie acordată stafilinidului Ocypus olens, unul din cei mai rapaci prădători ai melcilor.
El are corpul monocrom, negru, mat, cu punctuaţie deasă, lung de 20-30 mm. Elitrele sunt foarte scurte şi acoperă
doar primele doua tergite ale abdomenului. Capul este masiv, punctat des şi fin, pronotul cu punctuaţie fină şi deasă,
aripile dezvoltate, iar antenele şi picioarele au culoare neagră.
Furnicile au potenţial distructiv mai ales asupra ouălor şi puietului, întrucât melcii adulţi se pot apăra eficient
împotriva lor prin secretarea unei cantităţi mari de mucus. Deasemenea larvele Elateridelor şi ale Silfidelor atacă mai
ales puietul de melc.
Dintre nevertebrate mai amintim diferitele tipuri de limacşi, care pe lângă consumarea aceluiaşi tip de hrană ca şi
speciile comestibile, sunt atraşi de mirosul mucusului secretat de melcii raniţi. În acest se recomandă evitarea
terenurilor invadate de limacşii roşii. Deasemenea sunt consideraţi dăunatori şi melcii Aegopinella nitidula (melcul
sidefos roşu), aparţinând familiei Zonitidae şi respectiv melcul lup trandafiriu (Euglena rosea), prădător vorace al
melcului Achatina fulica şi al celorlalte Achatinide.
Dintre vertebrate, ca adversari enumerăm: amfibieni (broaştele-sp. Bufo şi Rana, salamandrele), reptile (şopârlele,
ţestoasele, gusterul), păsări (Corvidele, fazanii, porumbeii, păsările de casă, mierla, etc), mamifere: insectivorele
(ariciul-Erinaceus europaeus), rozătoarele (şoarecii, şobolanii, etc), mustelidele, etc. Dintre toate acestea cele mai
multe victime le fac rozătorele şi de aceea trebuie acordată o importanţă deosebită realizării, primăvara devreme, a
deratizării.
Arion rufus (limaxul roşu) Ariciul (Erinaceus europaeus) Turdus merula (sturzul cântãtor)

Combaterea broastelor raioase

Se ştie cã broaştele consumã melci, cu precãdere melcii tineri, care prin dimensiunea lor mai redusã pot fi introduşi
cu uşurinţã īn cavitatea bucalã. Din aceastã categorie o atenţie deosebitã trebuie acordatã broaştelor râioase (familia
Bufonidae). Deşi toate broaştele consumã cu plãcere melcii, mai ales puietul, marea problemã īn cazul broaştelor
râioase o reprezintã faptul cã aceşti amfibieni sunt perfect adaptaţi la viaţa īn mediul terestru şi pot pãtrunde şi
supravieţui uşor īn interiorul ţarcurilor din fermele de melci. Īn mod normal broaştele râioase nu reprezintã o
problemã majorã pentru fermele de melci, īnsã īn anii ploioşi existã condiţii propice pentru īnmulţirea lor astfel īncât
se poate īnregistra o explozie a populaţiei de broaşte râioase, fapt care poate compromite recolta de melci. Īn vara
anului 2005 a fost observatã īn unele ferme dispariţia aproape totalã a puietului de dimensiuni mici (indivizii cu
diametrul cochiliei de pânã la 1 cm, corespunzând vârstei de 3-4 luni) īn condiţiile īn care straturile de vegetaţie erau
invadate cu puiet de broascã râioasã verde (Bufo viridis). Cauza acestui fenomen au reprezentat-o precipitaţiile
abundente din primãvara şi vara acestui an, care au condus la o explozie a numãrului de puiet astfel īncât densitatea
acestora a atins valoarea de 10 broaşte/mp strat.

Īn vederea combaterii s-a recurs la amplasarea de capcane similare cu cele folosite pentru colectarea broaştelor din
naturã. O astfel de capcanã constã dintr-un recipient adânc de circa 20 cm care se īngroapã īn pãmânt astfel īncât
partea sa superioarã sã fie la nivelul solului deasupra cãreia se dispune o sursã de luminã artificialã. Noaptea insectele
se adunã la lumina becului iar broaştele sunt atrase de acestea şi cad īn recipient. Nu este neapãrat un recipient foarte
adânc īntrucât broaştele râioase executã salturi mult mai scurte decât omoloagele lor acvatice astfel īncât le va fi
extrem de dificil sã sarã afarã. Ca o mãsurã de preacauţie īn recipient se recomandã introducerea de ulei (preferabil
ulei ars de motor sau ulei comestibil) īntrucât chiar dacã broasca va reuşi sã evadeze, uleiul depus pe suprafaţa
tegumentului va īmpiedica schimbul de gaze la nivelul pielii iar broasca va muri prin asfixiere. Combaterea se poate
realiza chiar şi īn absenţa sursei de luminã dispusã deasupra recipientului dar eficenţa este mai redusã. Capcanele se
vor amplasa pe aleile exterioare īn apropierea gardului exterior de tablã zincatã şi pe aleile dintre straturi, la distanţã
de 5m una de alta, īn numãr variabil īn funcţie de densitatea populaţiei de broaşte râioase şi de mãrimea fermei.

2.4 Eco-ferma de helicicultura, privita ca un ecosistem

Ferma ecologica este privita ca un ecosistem, parte integrala a naturii, in plina armonie cu factorii biotici si
abiotici.
Eco-ferma este unitatea functionala a biosferei , creata de om, dependenta de el, sub directia si managementul
lui, reprezentata de o suprafata de pamant, care include toate organismele existente in biotop(fitocenoza, zoocenoza,
microbiocenoza) si care interactioneaza cu mediul fizic, creand un circuit de substante, care au ca rezultat obtinerea
unei biomase. Aceata biomasa poate proveni din culturi vegetale, cresterea animalelor, sau din evetuala industrielizare
a produselor respective.
Astfel eco-ferma, ca orice ecosistem, cuprinde o componenta vie, biocenoza, comunitate unitara si complexa de
animale(zoocenoza), plante(fitocenoza), microorganisme(microbiocenoza), precum si factorul uman si o componente
abiotica, biotopul, substratul necesar biocenozei.
Populatia de animale exploatata constituie ”centrul de gravitatie” a eco-fermei, ea furnizand biomasa scontata,
respectiv zooproductiile dorite. Celelalte componente sunt reprezentate de factorii de mediu si de crestere pentru
animalele de ferma, ce constituie elemente de intrare in sistem(factorii de mediu fizici si biologici), elemente de iesire
(zooproductii, alte produse). Toate acestea interactioneaza asigurand functionarea armonioasa a ecosistemului.
Eco-fermele, ca de altfel toate agroecosistemele, pot fi caracterizate prin caracter istoric, intagralitate, un
program bine stabilit. Acestea reprezinta un sistem cibernetic, in relatie cu mediul pot fi deschise sau partial inchise,
sunt ecosisteme amenajate, cu grade diferite de antropizare, cu limitare a capacitatii de autoreglare naturala pana la cote
foarte reduse, cu structura si functia sistemica alterata diferit fata de nivelul de organizare biologica. Acestea au o
productivitate neta mare si functioneaza ca subsistem al sistemului social-uman, iar factorul antropic devine esential,
fiind creator si permanent reglator al sistemului.

Organizarea fermelor de crestere ecologica a melcilor

O ferma este compusa din teren si alte elemente utilizate pentru productie, precum cladiri, utilaje si unelte.
Poseda forta de munca proprie. Toate activitatile si productia sunt administrate de către un fermier. Ferma difera de alte
unitati de productie deoarece terenul este cel mai important factor si de asemenea produce anumite bunuri naturale, care
sunt utilizate în productia fermiera ulterioara.
Ferma, de obicei, se ocupa cu productia vegetala sau animaliera si uneori poseda un fel de societate care
administrează de asemenea productia alimentelor.
Aceasta poate fi o proprietate a fermierului, poate fi inchiriata, poate fi de asemenea o parte a unei societăţi,
cooperative sau asociaţii. Are două sfere. Prima este una tehnica şi productiva şi include procesarea unui tip de produse
pe cale naturala pentru obtinerea altora, a doua sfera este una economica si se ocupă cu procesul productiei stabilind o
relatie intre produse si presuri precum si o participare financiara si valorica în cadrul productiei.
Norme si aprobari necesare realizarii unei ferme ecologice helicicole

Pentru realizarea si functionarea unei ferme zootehnice ecologice, este necesara obtinerea mai multor aprobari
ale organelor teritoriale.
Aceste aprobari sunt:
-avizul de amplasment;
-avize si acorduri pentru accesul la utilitati precum apa curenta, energia electrica, sursa de incalzire (gaze, reteaua de
termoficare) etc.;
-avizul unitatii de pompieri;
-avizul comandantului de Protectie Civila, al Inspectoratului pentru Sanatatea Medie.
Toate aceste avize vor fi inscrise in Certificatul de Urbanism pe care investitorul trebuie sa-l solicite de la
Administratia Publica Locala inainte de a incepe elaborarea proiectului.
De asemenea dupa realizarea adaposturilor, instalatiilor si a celorlate constructii din ferma, pentru a fi data in
functiune, investitorul mai trebuie sa se adreseze la Directia Sanitar Veterinara si pentru Siguranta Alimentara, cat si la
Directia Judeteana de Sanatate Publica, care vor verifica daca noua constructie respecta normele si regulamentele
specifice si daca instalatiile functioneaza la parametrii proiectati. In urma acestor verificari, DSVSA va elibera avizul
sanitar veterinar si/sau pentru siguranta alimentara, in conformitate cu ordinul 139/2005, publicat in Monitorul Oficial
Nr 107 bis /2 februarie 2005.
Normele sanitar-veterinare privind amplasarea, proiectarea si sistematizarea fermelor zootehnice prevad, printre
altele si urmatoare:
-terenul sa fie salubru, neinundabil, cu structura uniforma si cu pante line(de preferat cu inclinare spre sud, sud-est sau
sud-vest), avand acces usor catre caile de comunicatii, catre pasuni si catre culturile furajere;
Adaposturile animalelor in cadrul fermelor ecologice helicicole

Adaposturile sunt proiectate pentru a face fata cerintelor impuse de specia de animale, capacitate, valoarea
biologica, scopul urmarit si dotarile aferente.

Organizarea constructiilor
Organizarea se poate face in sistem gospodaresc sau in sistem industrial(ferme specializate). Unitatea functionala
intr-o ferma este compartimentul. Mai multe compartimente formeaza un adapost. Intr-un compartiment cazarea se face
in standuri (bovine) sau boxe (porcine). Forma in plan al adaposturilor este in general dreptunghiulara cu una sau mai
multe deschideri cu valori diferite
Inaltimea la strasina se stabileste in functie de volumul de aer static necesar pe cap de animal. In functie de
amplasare (zone), adaposturile pot fi inchise (izolate termic) sau adaposturi neizolate (inchise sau deschise). In taberele
de vara se utilizeaza adaposturi semiinchise, neizolate termic.
Conditiile generale de amplasare a adaposturilor sunt legate de modalitatile de desfacere a produselor,
alimentarea cu apa, energie electrica, termica si canalizare. Se are in vedere realizarea unui drum comod pana in incinta.
Pentru protectie, fermele trebuiesc amplasate la minim 22 de metri de soseaua nationala si la minim 18 m fata de
drumurile comunale. Nu trebuie sa existe in incinte cai de comunicatii publice
Distantele minime recomandate de protectia sanitara intre localitati si unitatile mari de zootehnie sunt
urmatoarele:
-100 m - ferme de cabaline;
-200-500 m - ferme de taurine;
-1000 m - complexe ingrasare porci;
-300 m - ferme avicole;
-30 m - spitale veterinare;
-100 m - adaposturi de izolare, carantina;
-300 m - abatoare, targuri de animale;
-300 m - depozite de colectare produse de origine animala;
-300 m - platforme de dejectii;
-200 m - cimitire, crematorii, puturi seci.
Distantele minime intre cladirile din ferma pentru a fi protejate de incediu variaza intre 6 - 10 m. Cladirile care se
orienteaza pe directia N-S, au ferestrele amplasate pe ambele fete laterale ale cladirii. Cladirile care se orienteaza pe
directia E-V au ferestre numai pe latura orientata spre Sud. La depozite, sali de muls, laptarii de ferma, ferstrele se
orienteaza spre Nord.
Pentru a fi protejate de vanturi, cladirile vor avea peretele plin in directia vantului. Drumurile din ferme vor
fi de 3 - 4 m, iar drumul din ferma care face legatura cu un drum national va avea 6 m.

Planul general al fermei trebuie sa cuprinda:

-sectorul de productie;
-sectorul de depozitare a furajelor;
-sectorul administrativ;
-sectorul energetic (daca nu se alimentaza de la o retea publica).
In cadrul procesului tehnologic din ferma, trebuie respectate cateva reguli principale:
-liniile de transport furaje, si produse trebuie sa fie cat mai scurte;
-fluxurile nu trebuie sa se intretaie;
-trebuie sa se tina seama de posibilitatile de dezvoltare;
-trebuie sa fie realizate solutii optime de constructii cu pretul cel mai mic;
-trebuie sa asigure igiena si securitatea muncii;
-trebuie luate masuri de siguranta impotriva incendiilor.
Prin proiectare se urmareste ca suprafata de teren ocupata de unitatea zootehnica sa fie cat mai mica, dar corect
dimensionata pentru a nu se scoate din circuitul agricol suprafete mari de teren. In cadrul gospodariilor taranesti intre
locuinta si adapostul de animale trebuie sa se amplaseze anexele gospodaresti.
Fermă de melci ecologici in lume

Încă în Grecia antică și Roma, pe mesele de banchet erau tot felul de mâncare preparate sau decorate cu
ceva ciudat, foarte lent și atât de legat de crustacee sau de lux, cu melci. Așa se întâmplă și în ziua de astăzi în Franța.
Una dintre cele mai cunoscute și recunoscute delicatese culinare din Franța, rămân a fi melcii.

Din momentul în care consumul de produse ecologice din Europa a devenit un boom, iar consumatorul
devine din ce în ce mai pretențios, producătorii au început să-și pună semne de întrebare. Ca o consecință, a apărut și
cererea de a fi creat melcul organic. Nu a fost ușor, dar Suprugi Bonis, o fermă Cap'Helix Goulien din partea de sud a
Bretania, a creat prima ferma franceză care produce melci organici.

Fermieri inovatori sunt gata să-și apere mândria națională culinare din regiune, care în opinia lor suferă de
pe urma concurenței mare din Asia și Europa de Est. Soții subliniază că în restaurantele din Franța este practic imposibil
să găsești melci de Burgundia. Cantitatea cea mare de delicatețe fiind importate din Ucraina și Belarus.

Franța conduce încă în lume în ceea ce privește consumul de melci, cu toate că 20 de tone pe an, mai puțin
de jumătate din cifra de acum 40 de ani. Problema este că marea majoritate a melcilor, care sunt oferite pe piață, sunt
colectate în sălbăticie.

Bonis spune că avem un consum redus de melci deoarece francezii sunt mult mai sceptici care au servit în
cochilii cu ulei convențional. Cererea pentru calitate și un gust adevărat este în creștere.

Soții cresc peste 250 de mii de melci mici, gri în conformitate cu standardele ecologice. Dieta constă în
principal din frunze verzi suculente organice de trifoi și ridiche pe calcar de mare. Dar sunt de trei ori mai mulți decât
melcul crescut în mod anorganic
 Alimentatia animalelor crescute ecologic

Alimentatia animalelor crescute ecologic nu trebuie fortata. Se folosesc furaje, care satisfac necesitatile
animalelor in diferite etape din dezvoltarea acestora. Este interzisa alimentarea. In fermele ecologice animalele se
alimenteaza cu furaje, produse dupa metode ecologice.Se admite 30% din furajul animalelor sa fie produs pe terenuri
in perioada de conversie, iar daca furajele sunt cultivate in gospodaria proprie se admite un procent relativ pana 60%.
Se interzice folosirea antibioticelor sau altor substante, care stimuleaza cresterea sau productivitatea
animalelor..
La hranirea si adaparea animalelor este interzisa folosirea antibioticelor, cocsidiostaticelor, produsele veterinar
medicale sau alte substante pentru stimularea cresterii sau productivitatii animalelor.
Furajele, materiile prime pentru furaje, furajele complexe, adausurile si alte materiale auxiliare, adaugate in
furajele, fabricate dupa tehnologii speciale, se folosesc la hranirea animalelor daca la fabricarea lor nu au fost folosite
organisme modificate genetic sau derivatii lor.
Deoarece calitatea si compozitia furajelor ecologice este atat de importanta pentru productia de carne ecologica
si a altor produse animaliere, acesti factori sunt strict reglementati. De exemplu, Regulament privind agricultura
ecologica, cere fermierilor din sistemul ecologic sa hraneasca animalele cu furaje 100% organice pentru a-si putea vinde
produsele ca ecologice sau pentru a putea folosi sigla UE.
Regulamentul, cere ca furajele ecologice pentru animale sa fie produse:
-din materie prima ecologica, in afara de cazul cand aceasta nu este disponibila in forma ecologica;
-cu o cantitate minima de aditivi si substante complementare de procesare, care pot fi folosite numai in cazul unei nevoi
esentiale sau pentru un scop nutritional aparte.
Principiile si regulamentele ecologice impun, de asemenea, ca animalele crescute ecologic sa aiba acces
permanent la pasune in aer liber si la furaje grosiere, si de asemenea hrana trebuie sa indeplineasca cerintele nutritionale
pentru fiecare etapa de dezvoltare. Respectand principiul folosirii resurselor de la fata locului, furajele ecologice trebuie
produse, de preferinta, chiar in ferma in care sunt crescute animalele.
Urmatoarele ingrediente sunt interzise in furajele ecologice:
-agentii de crestere;
-aminoacizii sintetici;
-organismele modificate genetic (OMG-uri);
-alte ingrediente, cum sunt cele listate mai jos, pot fi folosite numai in anumite conditii;
-materiale nonecologice de origine vegetala;
-materiale de origine animala si minerala;
-aditivi alimentari;
-substanţe ajutatoare pentru pregatirea furajelor;
-auxiliari de fabricaţie.

Protectia animalelor la ferma

Personalul
Animalele trebuie sa fie ingrijite de personal suficient si care are competenta profesionala, cunostintele si
aptitudinile corespunzatoare.
Inspectiile
Toate animalele tinute în sisteme de crestere în care bunastarea acestora depinde de ingrijirea umana frecventa
trebuie sa fie inspectate cel putin o data pe zi. Animalele crescute sau tinute în alte sisteme trebuie sa fie inspectate la
intervale de timp suficiente pentru a se evita orice suferinta.
Trebuie sa fie disponibile surse de iluminat adecvate (fixe sau mobile) pentru a permite o inspectie amanuntita
a animalelor în orice moment.
Orice animal care pare bolnav sau ranit trebuie sa fie ingrijit corespunzator fara întarziere, iar atunci când
animalul nu raspunde la aceste îngrijiri, trebuie sa se consulte, cât de curand posibil, un medic veterinar. Atunci cand
este necesar, animalele bolnave sau ranite trebuie sa fie izolate în adaposturi adecvate cu asternut uscat si confortabil,
dupa caz.
Tinerea evidentelor
Proprietarul sau detinatorul animalelor trebuie sa pastreze o evidenta a tuturor tratamentelor medicale efectuate
si a numarului de animale moarte gasite la fiecare inspectie.
Atunci cand este necesar ca informatii echivalente sa fie tinute pentru alte scopuri, acestea vor satisface, de asemenea,
scopurile prezentei norme sanitare veterinare.
Aceste evidente trebuie sa fie pastrate pentru o perioada de cel putin 3 ani si trebuie sa fie puse la dispozitia
autoritatii competente atunci cand se efectueaza inspectie oficiala sau la cerere.
Libertatea de miscare
Libertatea de miscare a unui animal, avand in vedere specia acestuia si în conformitate cu experienta acumulata
si cu cunostintele stiintifice, nu trebuie sa fie îngradita de o asemenea maniera încât sa i se cauzeze acestuia suferinte
sau vatamari inutile. Atunci cand un animal este legat sau are miscarile limitate permanent ori cu regularitate, trebuie
sa i se asigure spatiu suficient pentru necesitatile fiziologice si etologice, în conformitate cu experienta acumulata si cu
cunostintele stiintifice.
Adaposturi si cazare
Materialele utilizate pentru constructia adaposturilor si, in special, pentru boxele si echipamentele cu care
animalele pot intra în contact nu trebuie sa fie daunatoare pentru animale si trebuie sa poata fi curatate si dezinfectate
riguros.
Adaposturile si accesoriile pentru legarea animalelor trebuie sa fie construite si întretinute astfel încat sa nu aiba
margini ascutite sau proeminente care sa poata rani animalele.
1 Circulatia aerului, nivelul de pulberi, temperatura, umiditatea relativa a aerului si concentratia gazelor trebuie
mentinute in limite care sa nu fie daunatoare animalelor.
Animalele tinute în adaposturi nu trebuie sa fie mentinute in permanenta în întuneric si nici sa fie expuse la
lumina artificiala fara întrerupere pentru un interval de timp corespunzator. Atunci cand lumina naturala disponibila
este insuficienta pentru a satisface necesitatile fiziologice si etologice ale animalelor, trebuie sa fie asigurat iluminatul
artificial corespunzator

Animale ce nu sunt tinute în adaposturi

Animalelor care nu sunt tinute în adaposturi trebuie, dupa caz si in masura posibilitatilor, sa li se asigure protectia
necesara împotriva intemperiilor, animalelor de prada si riscurilor privind sanatatea lor.
Echipamente mecanice sau automate
Toate echipamentele mecanice sau automate indispensabile pentru sanatatea si bunastarea animalelor trebuie
inspectate cel putin o data pe zi. Atunci cand se descopera defectiuni, acestea trebuie sa fie remediate imediat sau, daca
acest lucru nu este posibil, trebuie luate masuri corespunzatoare pentru protejarea sanatatii si bunastarii animalelor.
Atunci cand sanatatea si bunastarea animalelor depind de un sistem de ventilatie artificiala, trebuie sa fie elaborate
prevederi privind un sistem de rezerva corespunzator care sa garanteze reinnoirea suficienta a aerului pentru asigurarea
sanatatii si bunastarii animalelor in eventualitatea defectarii sistemului de baza. De asemenea, trebuie sa fie asigurat un
sistem de alarma care sa avertizeze în cazul defectarii sistemului de ventilatie artificiala. Sistemul de alarma trebuie sa
fie testat cu regularitate.
Hrana pentru animale, apa si alte substante
Animalele trebuie sa primeasca o hrana nutritiva, corespunzator varstei si speciei acestora, care sa le fie
administrata in cantitate suficienta pentru a le mentine într-o stare buna de sanatate si pentru a le satisface necesitatile
nutritive. Nici un animal nu trebuie sa fie hranit sau adapat intr-un mod care sa produca suferinte ori vatamari inutile,
iar hrana sau lichidele nu trebuie sa contina nici o substanta ce ar putea produce suferinte sau vatamari inutile.
Toate animalele trebuie sa aiba acces la hrana la intervale de timp corespunzatoare necesitatilor lor fiziologice.
Toate animalele trebuie sa aiba acces la o sursa de apa adecvata sau sa-si poata satisface necesarul de lichide
prin alte mijloace.
Instalatiile de furajare si adapare trebuie sa fie proiectate, construite si amplasate astfel încat sa fie reduse la
minimum riscul de contaminare a hranei si a apei si efectele daunatoare ale competitiei dintre animale.
Cu exceptia substantelor administrate în scopuri terapeutice, profilactice sau în scopul unui tratament zootehnic
astfel cum este definit la art. 1 lit. c) din Ordinul Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor nr. 298/2001 privind
interzicerea comercializarii si administrarii unor substante cu actiune thyreostatica si a celor betaagoniste la animalele
de ferma, ce transpune in legislatia nationala Directiva 96/22/CE, animalelor nu trebuie sa li se administreze nici o alta
substanta, cu exceptia cazului în care s-a demonstrat, prin studii stiintifice de bunastare a animalelor sau in baza
experientei acumulate, ca efectul substantei respective nu este daunator sanatatii sau bunastarii animalelor.
Mutilari
Pana la adoptarea unor prevederi specifice cu privire la mutilari, în conformitate cu cerintele Uniunii Europene
si fara a se aduce atingere Directivei 91/630/CEE, trebuie sa se aplice prevederile nationale relevante, in conformitate
cu regulile generale ale tratatului.
Metode de crestere
Nu trebuie sa fie practicate cresterea sau metodele de crestere naturale ori artificiale ce provoaca sau ar putea
cauza suferinte ori vatamari oricaruia dintre animalele implicate.
Prezenta prevedere nu trebuie sa împiedice utilizarea anumitor metode ce pot produce suferinte sau vatamari minime
ori momentane sau care ar putea necesita interventii ce nu ar produce afectari de lunga durata, atunci când acestea sunt
permise de prevederile nationale.
21. Nici un animal nu trebuie sa fie tinut pentru scopuri de ferma, cu exceptia cazului în care este de asteptat in mod
rezonabil ca, pe baza genotipului si fenotipului, poate fi tinut fara efecte nefavorabile asupra sanatatii sau bunastarii lui.

Particularitatile eco-zootehniei

Particularitatile eco-zootehnieie sunt: furnizarea alimentelor de calitate superioara; transformarea produselor

vegetale in produse de origine animala; utilizarea completa a fortei de munca; realizarea de venituri in tot timpul anului;
folosirea rationala a activelor de productie; furnizarea gunoiului de grajd productiei vegetale; folosirea cailor la lucrarile
agricole; realizarea unei rentabilitati mai mari in productia zootehnica.
Furnizarea alimentelor de calitate superioara
Calitatea superioara a alimetelor de origine animala se caracterizeaza prin urmatoarele:
-valoarea hranitoare (energetica) mai mare pe unitate de greutate si volum;
-calitatea superioara a proteinelor (contin aminoacizii esentiali);
-constituie materii prime deosebit de valoroase pentru industria prelucratoare (alimentara si usoara).
Din totalul proteinelor de carne, bovinele asigura 42%, porcinele 29%, pasarile 13%, ovinele 5% si alte specii
11%.
Utilizarea completa a fortei de munca
In zootehnie datorita caracterului permanent al procesului de productie, are loc o utilizare mult mai uniforma, mai
completa si mai eficienta a fortei de munca.
Realizarea de venituri in tot timpul anului
Datorita faptului ca la unele specii si categorii de animale productia se obtine relativ uniform tot anului (lapte de
vaca, oua pentru consum, etc.), iar valorificarea se poate face continuu, se pot crea premizele autofinantarii si obtinerii
de venituri in tot timpul anul.
Folosirea rationala a activelor de productie
Prin aplicarea unor tehnologii moderne, cu un nivel ridicat de mecanizare si automatizare, zootehnia se apropie
foarte mult de o varianta a muncii industriale. Astfel activele se folosesc in tot timpul anului si se elimina timpii morti.
Furnizarea gunoiului de grajd productiei vegetale
 Eco-zootehnia furnizeaza ramurilor vegetale peste 40 milioane tone gunoi de grajd din care se poate obtine un
spor de 240 000 tone de cereale boabe. Olanda administreaza 300 tone/ha gunoi de grajd la grau si obtine astfel productii
de peste 7 tone/ha boabe
Folosirea cailor la lucrarile agricole
Prin efectivele de cai si boi de munca, zootehnia realizeaza insemnate economii de combustibil. La transport de
produse principale si secundare, precum si la lucrarile de prasit pe suprafete mici este mai rentabil a se efectua lucrarile
cu calul.
Realizarea unei rentabilitati mai mari
Comparativ cu alte ramuri, indicatorii economici au valori superioare in zootehnie fata de alte ramuri. Zootehnia
aduce un aport valutar deosebit, de catre o serie de produse de origine animala la export, precum: carnea si produsele
de carne; mierea de albina; ceara de albina; ficat de gasca ingrasata; puful de gasca; blanurile de la animalele mici, etc.

CAP III Cercetari Propii

3.1 Scopul si obiectivele lucrarii de disertatie

Scopul lucrarii de disertatie consta in infintarea unei ferme helicole,de crestere si recoltare a melcilor,analiaza
profitabilitatii acesteia. Lucrarea va cuprinde notiuni generale de helicultura,rolul carnii de melc in alimentatia umana
pe plan mondial si national,tehnologiile de crestere a melcilor in ferme,principalele tipuri de specii comestibile de melci.
Obiectivul proiectului este dezvoltarea unei ferme de melci pentru consumul de carne sicomercializarea pe plan national
si international a carnii de melc
.Planul de afaceri prezentat in lucrare va cuprinde alegerea locatiei fermei de melci,descrierea afacerii,fundamentarea
investitiei ,caracteristici,managment si organizare

3.2 Alegerea locatiei

Alegerea pozitiei in care se va construi ferma si calitatea terenului sunt factori importanti care trebuie sa garanteze
conditii cel putin acceptabile pentru a da startul activitatii; tinand cont ca melcul traieste in stransa legatura cu mediul
care-l inconjoara, ambientul ales, temperatura, prezenta sau absenta vanturilor si a depunerii de roua, cantitatea anuala
de precipitatii, structura
Alegerea poziţiei în care se va construi ferma şi calitatea terenului sunt factori importanţi care trebuie să garanteze
condiţii cel puţin acceptabile pentru a da startul activităţii; ţinând cont că melcul trăieşte în strânsă legătură cu mediul
care-l înconjoară, ambientul ales, temperatura, prezenţa sau absenţa vânturilor şi a depunerii de rouă, cantitatea anuală
de precipitaţii, structura fizică şi chimică a terenului, prezenţa şi accesibilitaea unei surse de apă, toate trebuie să
corespundă cât mai mult posibil condiţiilor cerute de melc. Probele de sol se recoltează cât posibil pe vreme uscată, fără
precipitaţii, astfel încât gradul de umezeală al acestora să fie cât mai redus.
Zona va permite creşterea melcilor, fapt demonstrat şi de probele de sol prelevate din locul
amplasării viitoarei ferme şi se pretează la culturile ce fac obiectul hranei melcilor. L o c a ţ i a e s t e u n a p r o p i c e
c r e ş t e r i i m e l c i l o r , m a i a l e s î n c o n t e x t u l a c t u a l c â n d p i a ţ a d e desfacere este în plină ascensiune, nu
neaparat în plan local sau naţional, ci mai degrabă în plan european şi mondial, cererea de melci depăşind oferta
existentă pe piaţă la această oră.

3.3 Scurta prezentare a locatieie

Huedinul este situat în judetul Cluj, la 50 km vest de resedinta acestuia – Cluj-Napoca – în depresiunea cu acelasi nume
si se afla la altitudinea de 556 m.
Este strabatut de râul Crisul Repede, care pe suprafata localitatii are un curs domol si debit mic deoarece izvoarele
acestuia se afla doar la 10 km distanta (si devine cu adevarat repede dupa ce se înfrateste cu Draganul). Râul strabate
orasul si hotarul acestuia pe o lungime de 7 km, iar în zona centrala primeste cel mai însemnat afluent al sau – Valea
Domosului.
De oras apartine si cartierul Cetatea Veche , cu case rasfirate de-o parte si de alta a pârâului Dragna (dupa specificul
localitatilor Tranisu si Visagu de unde au venit si s-au asezat în deceniile II-III ale secolului al XX-lea), precum si
localitatea componenta Bicalatu cu case apropiate între ele , situate în stânga si-n dreapta pârâului Fiscut.
Relieful Huedinului cu cartierele sale componente prezinta trei forme distincte : de lunca, de terase si de versant.
Lunca se întinde în directia est – vest , pe aproximativ 17% din teren, având o latime cuprinsa între 200-800 m, iar pe
vaile secundare (valea Domosului, valea Dragna, valea Fiscut) între 20 si 50 m.
Versantii ocupa aproximativ 75% din suprafata. fiind pozitionati mai ales în partea de nord a orasului propriu-zis, dar
pe care îi putem împarti în : versanti cu expunere sudica si cu expunere nordica.
Terasele ocupa 8% si le gasim în partea vestica si-n nord.
Stratigrafia terenului se prezinta astfel : straturi de umplutura, argile, mâl negru-cafeniu si de sedimente.
Din punct de vedere climatic Huedinul se încadreaza în arealul în care predomina climatul continental moderat.
Temperatura medie anuala este de 7-8 grade Celsius, cu precipitatii de 700-800 mm.
Daca analizam solul si vegetatia constatam cele 3 etaje de relief : soluri aluvionare favorabile culturilor de porumb si
de plante furajere, solurile negre potrivite culturilor de grâu, orz si trifoi, si solurile scheletice destinate pasunilor, iar pe
o arie întinsa solurile brune de padure în diferite stadii podzolice.
În functie de soluri si de formele de relief, de-a lungul istoriei, huedinenii, în marea lor majoritate cultivatori de cereale,
crescatori de animale si cu preocupari pomico-viticole, se orientau si foloseau o parte a terenului agricol prin asolamente
bienale si trienale, au stabilit locurile potrivite vitei-de-vie, pomilor roditori si locurile de fânat ori pasunat.
În nord-vestul orasului a dominat padurea, predominând speciile de foioase (în special fagul , carpenul, gorunul).
Arbustii s-au mentinut în zonele de liziera a padurii.
Pajistile si fânetele au oferit si ofera conditii pentru cresterea animalelor (cu diferite specii de trifoi, iarba vântului,
paiusul, clopotelul, cimbrisorul si altele).

3.4 Înfiinţare fermă pentru cresterea si colectarea melcilor.Plan de afaceri

Obiectivul general:
Realizarea unei ferme de melci cu scopul obţinerii de profit prin vânzarea către exterior a melcilor si a produselor
derivate.
Grup ţintă:
Este format din pieţele europene şi anume Italia, Franta, Spania, Grecia, ţări care au şi o tradiţie gastronomică
în ceea ce priveşte consumul de melci şi reunesc, de asemenea, cei mai importanţi procesatori din domeniu.
Activitatile:
A. Studii de piata, stabilirea locatiei, achizitia terenului, a mijloacelor necesare pentrucrearea fermei, asigurarea
conditiilor necesareSubactivitati
A1 . Studierea zonelor bune pentru crearea fermei si asigurarea conditiilor necesare
A1.1. Realizarea unui studiu cu privire la zonele in care se pot creste melcii, terenul prielnic,echipat cu dotarile
necesare
A1.2. Achizitia terenului pentru realizarea fermei si pregatirea lui pentru inceperea afacerii
A1.3. Realizarea spatiilor necesare pentru cultivare si dotarea terenului cu cele necesare
A2. Cautarea de documente de instruire in cresterea melcilor
A2.1. Cercetarea personalului necesar pentru ferma
A2.2. Publicitatea si angajarea personalului
A2.3. Realizarea de cursuri de instruire a personalului
A3. Achizitia melcilor si realizarea conditiilor de traiA
3.1. Achizita hranei necesare melcilor
A3.2. Achizita unui numar de melci necesar pentru o productie buna pe terenul cumparat
B. Dezvoltare si studii
B1. Observarea rezultatelor si imbunatatirea lor
B2.Studierea metodelor de dezvoltareB
2.1. Cautarea potentialilor clienti
B2.2.Gasirea de solutii pentru realizarea rezultatelor dorite
B3.Rezultate obtinute dupa perioada de crestere, inainte de intrarea in hibernare a melcilor Cautarea de parteneri
interesatiPregatirea pentru exportVanzarea unei parti din productieAnaliza situatieiPregatirea pentru iesirea din
hibernare
ANALIZA AFACERII
•Există încă puţine persoane care dezvoltă această afacere;
•Există o cerere foarte mare pe piaţa externăde melci, precum Franta, Italia
•Melcii şi produsele folosite la hrana lor sunt produse 100% naturale
•Investiţia realizată aduce un profitsubstanţial la 2 ani de la infiintare
•Preturile cu care se vând melcii la exportsunt ridicate
•Melcii sunt profitabili deoarece se pot folosi in alimentatie, si in industria farmaceutica
•Se poate obţine profit nu doar din vanzarea cărnii acestora ci şi a cochiliilor, si a oualor
•Există multe persoane care au nevoie de loc de muncă, deci găsirea de personal nu este o problemă majoră
•Sunt foarte convenabili pentru că se pot păstra proaspeţi pentru mai mult timp,deoarece se congelează pentru a fi
exportaţi
•Melcii nu necesită o foarte mare ingrijire, ci doar asigurarea conditiilor necesare
•Ingrijirea melcilor se face uşor: melcii nu fac gălăgie, nu emană mirosuri neplăcute şi nici reziduuri
•Se face rost simplu de tot ce e nevoie pentru a înfiinţa o fermă de melci: fondgenetic, plase speciale,
suplimentealimentare şi soluţii contra dăunătorilor.
•pentru o fermă de melci, nu ai nevoie de utilaje mari şi costisitoare, nu ai nevoie detractoare sau de alte maşini agricole
•Cresterea ratei solvabilitatii generale
•Rata de lichiditate imediata a avut o crestere importanta
•Cresterea profitului
•Cresterea disponibilitatilor
•Locatia, firma se afla localizata intr-un oras cu o populatie ridicata
•Forta de munca specializata
Puncte slabe
• Nu sunt necesare multe maşinării, insă cele câteva care se folosesc sunt destul de scumpe şi nu se găsesc mereu in
România;
• Climatul ţării poate fi unul nefavorabil, melcii nerezistândfoarte bine la frigul din timpul iernii;
• Posibilitatea neadaptării melcilor inspatiile amenajate;
• Fluctuatia preturilor pe piaţa internăşi externă;
• Conditiile de mediu neprevăzute potduce la pierderi majore;
• Diferenţe de sincronizare la livrări(o intârziere de câteva zile la livrări poate compromite toată recolta);
• Lipsa clienţilor interesati de procurarea melcilor si a produselor derivate;
OPORTUNITATI :
1. Cresterea solvabilitatii generale reprezinta o oportunitate in situatia in care firma noastraapeleaza la un credit bancar.
2. Cresterea ratei de lichiditate imediata reprezinta un echilibru in trezoreria societatii
3. Posibilitatea investirii pe piata de capital
4. Posibilitatea dezvoltarii afacerii
RISCURI :
1. Scaderea cifrei de afaceri poate duce fie la reducerea activitatii intreprinderii, fie poate ducela o situatie
prefalimentara.
2. Scaderea ratelor lichiditatilor reduse si generale, sugereaza ca întreprinderea nu dispune desuficiente resurse pentru
acoperirea datoriilor la termen,ceea ce poate duce la incetarea platilor,respectiv la o stare de prefaliment
3. Veniturile si cheltuielile totale au inregistrat reduceri de peste 60%, deci exista riscul dereducere a activitatii
intreprinderii.
4. Incapacitatea de plata pe termen scurt
5. Fluctuatiile monedei nationale in raport cu euro si dolarul.

Plan de marketing
Clienti spre care tintesc sunt cei din marile centre orasenesti,hipermarketuri ,supermarketuri si restaurante, afilierea la
organizatii crescatoare de melci existente in Romania, colaborarea cu acestia in vederea largirii pietei de desfacere si
in afara granitelor. Dacă e făcută respectând toate condiţiile din recomandările specialiştilor, ferma de melci poate aduce
chiar în primii ani recuperarea investiei facute + un profit substanţial. Preţul en-gros pe kilogramul de melc viu poate
varia între 3,5 şi 5,8 euro iar carnea de melc (cunoscută sub numele de escargot) poate ajunge până la 50 euro.
Scopul urmarit este acela de a crea o piata de desfacere cu client seriosi si stabili.,in prima faza,iar apoi dezvoltarea
treptata a afacerii si consolidarea pe piata practicand preturi cu 4-5 % mai mici ca ale concurentilor . În cazul creşterii
melcilor, se poate vorbi de două tipuri de pieţe: o piaţă locală, existentă în ţările în care consumul de melci are o tradiţie
îndelungată şi o piaţă internaţională, deservită de marii procesatori. Prima dintre pieţele menţionate constă în magazine
de delicatese, restaurante şi pieţe agro-alimentare locale, deservite de una sau mai multe ferme de dimensiuni mici-
medii. Desfacerea în acest caz se face în proporţie covârşitoare en-detail. Piaţa internaţională e constituită din marile
reţele de retail, care oferă produse proaspete si semipreparate. Aprovizionarea acestora se realizează de către un număr
relativ mic de procesatori, capabili să ofere cantităţi mari şi constante de produse. Aceşti procesatori la rândul lor trebuie
să dispună de o logistică complexă pentru a putea oferi constanţă în aprovizionarea pieţei (surse de melci vii, capacităţi
de prelucrare şi stocare, sisteme de transport şi distribuţie). Pieţele europene interesante pentru producătorii din ţara
noastră sunt în primul rând Italia, Franta, Spania,Grecia, ţări care au şi o tradiţie gastronomică în ceea ce priveşte
consumul de melci şi reunesc, deasemenea, cei mai importanţi procesatori din domeniu. Prezentarea catorva date
referitoare la consumul de melci pe principalele pieţe:
• Italia(2004):36.500 tone
• Franta(2004):42.000 tone
• Spania(2003):20.000 tone
Consumul la nivel mondial se situa la nivelul anului 2004 la 400.000 tone pe an.

1. Planul financiar

Tabelele următoare încearcă să surprindă în mod realist ce înseamnă din punct de vedere al investiţiei şi
profitului o fermă de melci pe trei suprafeţe standard, folosind pentru estimarea producţiilor datele provenite
din Italia (producţie normală = 1kg/mp fermă).
Cheltuieli infiintare ferma 2000 mp.
 ANUL I

Material U.M. cantitate valoare totala (€ )

avize infiintare firma ore 30 450
avize mediu ore 30 1000
achizitionare teren mp 2000 500
Analiza sol* buc 1 110
plan ferma* buc 1 170
tabla zincata(coli2x1m ,gros=0,3-0,5mm) buc 98 530
Sarma ghimpata ml 540 130
material lemnos buc 291 170
plasa Helitex* ml 800 2000
TNT(cuvertura netesuta22g/mp)* mp 1600 460
Lot matca* buc 12000 2820
System de irigatii buc 1 1190
seminte specializate* kg 12,5 310
ierbicid pe baza de glifosad(roud-up) l 1 20
dezinsectie(sinoratox) kg 9 63
deratizare (soritox) kg 3 30
Poarta pe cadru metalic buc 1 40
dezinfector buc 1 40
motocultor buc 1 600
Trimer buc 1 300
lucrari de pregatire a terenului buc 1 80
forta de munca necesara** ore 700 380
alte materiale (cuie holsuruburi,etc,) 480
TOTAL CHELTUIELI 11873

ANUL II

Material U.M. cantitate valoare totala (€ )

seminte specializate* kg 22,5 540
ierbicid pe baza de glifosad(round-up) l 1 20
Dezinsectie(sinoratox) kg 3 30
deratizare(soritox) kg 3 30
forta de munca necesara** ore 900 490
cheltuieli exploatare 120
cheltuieli neprevazute 60
cheltuieli an II 1260
venit an II kg 1300 4960
profit an II 3700

ANUL III

Material U.M. Cantitate valoare totala (€ )

seminte specializate* kg 22,5 540
ierbicid pe baza de glifosad(round-up) l 1 20
Dezinsectie(sinoratox) kg 3 30
deratizare(soritox) kg 3 30
forta de munca necesara** ore 900 490
cheltuieli exploatare 120
cheltuieli neprevazute 60
cheltuieli an III 1260
venit an III kg 1800 6860
profit an III 5600
 Materialele le voi achizitiona de la o firma specializata in acest domeniu:

- plasă Helitex 1 rolă 100x1 m – preŃ 2,5 euro/mp

- TNT 1 rolă 250x5 m – pret 0,28 euro/mp

- lot matcă – pret 0,234 euro/buc.

- material semincer

- an I – 3,0 kg sfeclă ,
3,0 kg salată
amestecată 3,5 kg
rapită , 2,0 kg trifoi
pitic
si respectiv 1,0 kg floarea soarelui ,

- an II, III – 8,5 kg sfeclă , 2,5 kg salată amestecată, 9,0 kg rapită, 1,5 kg trifoi pitic si
respectiv 1,0 kg floarea soarelui ,
** - calculat la un volum de 700 ore de muncă an
I si respectiv 900 ore de muncă în anul II si an III
S-a luat in calcul pretul de 3,2 euro/kg reprezentând pretul net minim în

varianta în care în ultimii 10 ani pretul minim en-gros nu a scăzut sub 3,8 euro/ kg.

Productiile au fost calculate pornind de la datele furnizate de Institutul de Cresterea

Melcilor din Cherasco (1kg melc/mp fermă) , considerând în anul II o productie de
0,65 kg/mp iar în anul III productie de 0,90 kg/mp.
După cum se poate observa amortizarea fermei are loc în anul III, când în

mod normal au fost depăsite problemele de adaptare a melcilor la noile conditii de

mediu, iar ferma intră în regim normal de productie.

Concluzii
Recoltarea, prelucrarea si exportul de melci reprezinta o activitate deosebit de
profitabila si usor de pus in practica. Castigul substantial obtinut din prelucrarea si valorificarea
la export a melcilor (de padure) este dat de faptul ca produsele din carnea acestui animal
constituie o delicatesa in tarile occidentale, Franta fiind principalul consumator. Un calcul
sumar arata ca din aceasta afacere se obtine un profit de aproape zece ori mai mare decat
investitia.

Oricine poate sa recolteze melci din mediul lor natural, dupa ce a obtinut o autorizatie
de mediu, pe care ii poate vinde la centrele de prelucrarea a carnii, cu un pret foarte bun. De
asemenea, in urma unei investitii intre 20000 si 100000 de euro, se poate infiinta un centru de
prelucrare a carnii de melc, care apoi se exporta, activitate din care se obtine un profit foarte
mare.

Afacerea este simplu de pus in practica. Ea consta in achizitionarea de la culegatorii de

melci vii de padure, care, in urma unui proces de prelucrare, se scot din cochilii, se curata, se
spala, se fierb, se congeleaza si se exporta, ambalati in saci de plastic.

Cresterea consumului de carne de melc in ultimii ani a condus la scaderea drastica a

numarului de melci in majoritatea tarilor vestice comsumatoare a acestei delicatese, fapt care i-
a determinat pe producatori sa-si indrepte atentia spre recoltarea melcilor din tarile din estul
Europei si din fostele republici sovietice, unde inca se mai gasesc cantitati destul de mari de
melci.

Acest lucru face ca recoltarea si prelucrarea carnii de melc sa devina si in Romania o

afacere foarte profitabila, cu mari perspective de dezvoltare, exportul de melci fiind in crestere
de la an la an.

Î n F r a n ţ a s a u I t a l i a , c e i c a r e s e o c u p a u o d a t ă c u recoltatul
melcilor din pădure au fost nevoiţi să
înfiinţezef e r m e l e d e m e l c i , c a u r m a r e a d i s p a r i t i e i a c e s t o r a
d i n m ed i u l l o r n at u ral . D eo cam d at ă, î n R o m ân i a ex i s t ă o po
p u l a ţ i e s ă l b a t i c ă d e m e l c i , d e s t u l d e n u m e r o a s ă , c a r e poate fi
valorifi-cată la export, fapt care face din ferma dem e l c i o a f a c e r e d e v i i - t o r .
Melcul fiind un animal foartesensibil, cu o sexualitate herma-frodită,
reproducerea
şic r e ş t e r e a a c e s t u i a î n c o n d i ţ i i a r t i f i c i a l e s a u î n l o c
u r i naturale amenajate este o activitate destul de preten-ţioasă,c a r e p r e s u p u n e
r i s c u r i ş i i n v e s t i ţ i i m a r i . C e a m a i m a r e problemă este reprezentată de
degenerarea speciei în cadrul procesului de reproducere şi procentul mare de
mortalitateî n t i m p u l c r e ş t e r i i . D e a s e m e n e a , a m e n a j a r e a u n u i
s p a t i u propice presupune existenţa unor sis-teme costisitoare derealizare a
umidităţii şi căldurii necesare creşterii melcilor.Totuşi, fermele de melci există şi funcţionează
cu succes
înc â t e v a ţ ă r i p r e c u m F r a n ţ a , I t a l i a s a u S . U . A .
I a t ă o prezentare sumară a unei ferme de melci.
Helicicultura
este procesul de crestere a melcilor.C r e s t e r e a m e l c i l o r p e o s c a r a
larga necesita o
investitiec o n s i d e r a b i l a d e t i m p , e c h i p a m e n
t s i r e s u r s e . I n p e r s p e c t i v a , c r e s c a t o r i i d e
m e l c i a r t r e b u i s a i a i n considerare acesti factori, in
special daca scopul este
saf u r n i z e z e c a n t i t a t i m a r i p e n t r u a f a c e r i l e c o m e r c i a l e
. Oricine vrea sa creasca melci trebuie sa experimenteze maim u l t e m e t o d e p a n a
v a g a s i c e f u n c t i o n e z a m a i b i n e i n situatia sa.Cochiliile de melci au
fost gasite in excavatiunilearheologice, un indiciu cum ca melcii ar fi fost
consumatiinca din timpurile preistorice. In Roma antica melcii eraui n g r a s a t i
i n g r a d i n i f o r m a t e d i n c o c h i l i i i n a i n t e d e a f i mancati. Cartea
"Virginia Farmer" descrie tinerea melcilor intr-un mediu friguros si umed, aducandu-se roua
daca esten e c e s a r , f i i n d t i n u t i i n t r -
o insula inconjurata de apa p r e v e n i n d s c a p a r e a l o
r , s u p l i m e n t a n d v e g e t a t i a s i ingrasandu-i cu faina de
g r a u . P l i n y a d e s c r i s g r a d i n a d e melci a lui Fluvius Hirpinius de acum 2000 de ani
ca avands e c t i i s e p a r a t e p e n t r u d i f e r i t e s p e c i i . H i r p i n i u s i s i h r a n e a m e l c i i
c u v i n s i m a n c a r e ( t e o r i e n e f o n d a t a ) , d a r t r e b u i e notat faptul ca ei
puteau fi omorati daca o farfurie adancaera umpluta cu bere statuta. Romanii au
selectat cele mai bune specii pentru crestere. Pestele de zid nu era la fel
deconsumat ca melcii, avand in vedere ca se consumau melcichiar in timpul postului de Paste.
Citind unele surse Frantaimporta melci maro degradina in California in anii 1850, fiind
considerati dreptescargot, adica o delicatesa. Alte surse afirma ca imigrantiiitalieni au
fost primii ce au adus melcii in SUA. ImportulS U A d e m e l c i a f o s t d e m a i
bine de 4,5 milioane USD in1 9 9 5 s i a p r o v e n i t d i n 2 4 d e t a r i .
Acest import
includem e l c i v i i , p r o a s p e t i , i n g h e t a t i s a u d
e j a p r e p a r a t i . Exportatorii majori sunt Franta, Indonezia, Grecia si China.
24

Exportul SUA a constat in melci vii, inghetati cu o valoarede 55000 USD catre 13 tari, in
special Japonia, Olanda
siU K . A c e a s t a p u b l i c a t i e f u r n i z e a z a i m a g i n e a g e n e r a l a asupra
cresterii melcilor comestibili terestri

Anexa
Consumul si prepararea carnii de melc

Prima etapa in pregatirea melcilor pentru a fi consumati de catre om presupune curatirea lor
cu tarate de grau sau de cereale, ovaz.
Aceste produse s-au dovedit a fi agentii purificatori datorita procentului mare de purgatori
continuti capabili sa grabeasca evacuarea din sistemul digestiv aoricaror urme de hrana.
Melcii trebuie supusi purificarii pentru 3 zile, dupa care urmeaza 2 zile in care sunt infometati
pentru a elimina complet continutul sistemului digestiv. in ultimele 2 zile, apa va fi furnizata
in mod regulat prin intermediul sistemului pentru a mentine melcii in stare activa astfel incat
sa colaboreze in procesul de purificare.
Sistemul de purificare a melcilor dupa selectarea si colectarea melcilor potriviti a fi pregatiti
pentru comercializare (avand intre 30 si 40 mm), acestia sunt dispusi in containere foarte bine
curatate (galeti mari din plastic cu capac ), in care sunt practicate gauri pe suprafata inferioara
pentru a permite evacuarea rezidurilor. Containerele sunt cladite intr-un cadru care le sustine.
Reziduurile eliminate se colecteaza printrun sistem de de rigole inclinat care usureaza
drenarea. si containerele sunt dispuse sub un anumit unghi, cuprins intre 15 si 20 de grade,
pentru a permite eliminarea excesului de apa si a reziduurilor. Containerele trebuie asigurate
in cadru pentru a nu se rasturna si pentru a usura indepartarea si curatarea lor.
Capacele sunt indepartate in momentul amplasarii in cadru, ramanand un mare gol ce va fi
acoperit apoi cu o plasa din plastic cu gauri de 1 cm.
Acest acoperis trebuie asigurat impotriva evadarii melcilor, in urma fortarii acestuia prin
impingeri repetate.

Cand containerele sunt deteriorate pronuntat si sunt murdare datorita curatirii melcilor, acestia
vor trebui mutati intr-un spatiu provizoriu pana le va fi curatata garsoniera la care se vor
reintoarce. sistemul de purificare trebuie amplasat intr-un spatiu in care climatul poate fi
controlat (daca temperatura interiaora creste peste 28°C sau scade sub 6°C, melcul isi va
intrerupe activitatea) si nivelul umiditatii trebuie sa ramana la 80% pentr ca activitatea de
crestere sa se deruleze in conditii optime. includerea unui sistem automat de ceata va fi
necesara, acesta trebuind sa functioneze imediat dupa lasarea intunericului pentru a incuraja
melcii sa se hraneasca.
Acest sistem de alimentare cu apa ajuta si pentru mentinerea umiditatii la nivelul dorit,
precum si pentru a asigura cantitatea de umeazeala necesara adaparii melcilor.
Hrana animelelor se distribuie dupa ce sistemul de alimentare cu apa se activeaza in timpul
intunericului.

Ratele de depozitare in containere depind de marimea acestuia.

Pentru un container de 25 l, cantitatea de melci ce va fi depozitata pentru perioada de
purificare este de 70 – 90 exemplare. suprapopularea va scadea capacitatea de hranire a
melcilor si va crea si probleme de igiena in interiorul containerelor.
Transformarea melcilor in escargot pentru a pregati melci vii pentru a fi utilizati in bucatarie,
toate echipamentele si ustensilele utilizate trebuie sa fie realizate din otel inoxidabil, iar
suprafata de lucru trebuie sa intruneasca cerintele mentionate prin Codul National de
Construire si de Amenajare a Capacitatilor de Productie Alimentara. in cele ce urmeaza sunt
prezentate 2 sisteme de preparare si procesare a melcilor.

Etapa 1
a) Indepartati membrana existenta de-a lungul deschiderii coc\hiliei
b) Cufundati melcii vii in apa pana sunt complet acoperiti
c) Adaugati in apa o jumatate de ceasca de sare si un sfert de cana de otet, pentru fiecare 50 de
bucati de melci.
d) Tineti melcii in aceasta solutie pentru 4 ore (mucusul pe care il elibereaza va colora apa in
alb).
e) Apa trebuie schimbata de mai multe ori in timpul celor 4 ore.
f) Limpeziti melcii in apa curgatoare pana cand se indeparteaza tot mucusul.
g) Puneti melcii in apa rece la foc pana cand apa fierbe.
h) Fierbeti melcii timp de 8 minute.
i) Aruncati melcii in apa rece si strecurati.
j) Cu ajutorul unei furculite indepartati melcul din cochilie (furculita se impinge inauntru dar
nu in asa fel incat sa strapunga cochilia pe o alta parte. in acest moment melcii sunt pregatiti
pentru congelare (timp de 6 zile) sau pot fi inghetati pentru o perioada de 3 luni.

Etapa. 2
a) Puneti melcii intr-un vas ce contine apa fierbinte.
b) Adaugati 100 ml otet sau 200 ml suc de lamaie la fiecare 50 de melci.
c) Fierbeti melcii rapid in aceasta solutie timp de 3 minute.
d) Strecurati.
e) Limpeziti melcii sub apa rece pana cand ii raciti.
f) Cand sunt raciti complet, melcii se pot indeparta de cochilie (invartiti si trageti melcul din
cochilie printr-o miscare continua).
g) Puneti melcii intr-un vas cu apa rece.
h) Melcii fara cochilie se pun in apa proaspat fierbinte in care se adauga aceleasi cantitati de
otet sau suc de lamaie.
i) Fierbeti pentru 8 minute.
j) Aruncati melcii in apa rece.
 In acest moment melcii sunt gata pentru a fi congelati sau inghetati.
Melcii pot fi depozitati in caserole de plastic care sunt etichetate conform legislatiei.

Ca in cazul oricarei pregatiri culinare, igiena este un factor important a fi respectat si in

acest caz. spalarea mainilor, purtarea de imbracaminte de protectie si a mastii pentru par sunt
recomandate. Trebuie impusa o politica antifumatori conforma cu reglementarile
guvernamentale pentru locurile de munca.

Compozitia nutritiva a carnii de melc Helix Aspersa reprezinta o sursa excelenta de hrana
nutritiva. Carnea are un continut sarac in colesterol sau grasimi, incluzand in schimb multe
vitamine si minerale necesare unei diete sanatoase si echibrate. Compozitia nutritiva bruta a
melcilor prezentata in continuare a fost pusa la dispozitie prin amabilitatea Bancii de Date in
Nutritie din Franta si se refera la 100 gr carne de melc destinata consumului uman.

 Energie [kcal] 80,5

 Proteine [g] 16
 Apa [g] 79
 Fibre [g] 0
 Grasimi [g] 1
 Carbohidrati [g] 2
 Magneziu [mg] 250
 Calciu [mg] 170
 Fier [mg] 3,5
 Vitamina A 1,5 %
 Vitamina C 1,5 %
 Zinc, cupru, potasiu, iod [urme]
Carnea de melc contine 9 din cei 10 amino acizi esentiali corpului uman.
Retete pentru pregatirea melcilor ofera posibilitatea consumarii acestora atat ca supa, cat si ca
tigva.
Unii producatori colecteaza ouale de melci pe care le comercializeaza ca o forma de caviar.
Modalitatea de alimentatie, de preparare si de pregatire a melcilor pot afecta compozitia
nutritionala prezentata anterior.
De exemplu, ficatul si hepatopancreasul contin mare parte din vitaminele si mineralele
savurate de europeni ca fiind cele mai gustoase parti ale melcului; aceste parti sunt indepartate
insa in prepararea melcilor pentru conserva, fiind inglobate in alte produse.

Retete

Melcii sunt o delicatesa foarte indragita in unele tari, poate ca in Franta au cea mai mare
popularitate. Se gasesc gata pregatiti si in hypermarketuri, dar nu sunt la fel de gustosi ca si
cei pregatiti acasa.
 Melcii puteti sa ii culegeti dintr-o zona cu multa verdeata dupa o ploaie sau cand e vreme
umeda sau daca nu vreti sa cautati dupa ei apelati la o ferma de melci.
Prima data trebuie sa fierbem circa 5 minute melcii in apa cu sare si otet, dupa care ii
scoatem unul cate unul din cochilie. Se indeparteaza partea inchisa la culoare dinspre capatul
cochiliei, se pastreaza doar \"talpa\" si partea alba de deasupra. Cand am terminat cu aceasta
operatiune ii mai oparim o data si ii spalam pana nu mai sunt lipiciosi. Dupa ce am terminat
aceasta operatiune ii lasam sa se marineze vreo doua ore la rece cu ulei de masline, zeama de
lamaie si crengute de rozmarin.
Pregatim si unul aromat cu care vom indesa melcii inapoi in cochilie. Se pune intr-un
bol unt, branza feta sau ceva sortiment de branza foarte cremos, sare, piper verde proaspat
macinat, usturoi pisat, frunzele de rozmarin si cele de salvie tocate marunt, un pic de zeama
de lamaie si uleiul de masline ramas de la marinat.
Cand am terminat si cu aceasta etapa trecem la ansamblare. Cochiliile pe care le-am
spalat si uscat deja se iau si se potrivesc inapoi cu melcii, dupa care acopreim deschizatura
cochiliei cu unt aromat. Daca v-ati plictisit dupa primii 10 melci, puteti sa ii ambalati intr-o
folie de aluminiu cu unt aromat cu tot, insa rezultatul nu e acelasi. Se servesc cu paine prajita.

Macaroane carne de cu melc

Ingrediente: 60 de melci, 600 g macaroane, trei căţei de usturoi, o jumătate de ardei iute, un
 pahar cu vin alb sec, 500 g roşii coapte, sare şi o jumătate de pahar cu ulei de măsline.
Mod de preparare: se fierb şi se curăţă bine melcii. Într-o tigaie se pun uleiul şi usturoiul pisat
la prăjit. Când usturoiul devine auriu, se adaugă ardeiul iute şi vinul. După ce vinul se evaporă
se adaugă roşiile şi melcii, se amestecă, se sărează, având grijă să nu se lipească de tigaie. Se
pun macaroanele la fiert în apă cu sare. Se lasă să fiarbă „al dente”, apoi se amestecă
împreună cu sosul de melci. Când aranjaţi în vasul pentru servit puneţi melcii la vedere ca şi
garnitură. Se servesc calde.

Melci pane

Ingrediente: 72 de melci fierţi, 150 g unt, ulei de măsline, trei ouă, făină, pesmet, câteva fire
de ceapă verde, două lămâi, sare şi piper.
Mod de preparare: se spală melcii şi se pun la fiert. După ce au fiert se lasă la răcit în lichid.
Apoi se extrag din cochilie. Într-un vas se bate un ou cu sare şi piper şi se trec melcii prin
făină şi ou. Într-o tigaie, în ulei încins, se pune ceapa verde tocată mărunt, se căleşte puţin şi
 se adaugă peste ea melcii, care se întorc uşor, pentru a nu le strica crusta. Preparatul se
serveşte cu felii de lămâie.

Melci în cochilie

Ingrediente: un kilogram de melci în cochilie, 50 g de unt, sare măcinată, o linguriţă de

pătrunjel verde tocat fin, o jumătate de lămâie, patru-cinci căţei de usturoi, două linguri cu
ulei, iaurt, piper.
Mod de preparare: se curăţă melcii şi se scoate carnea din cochilie. Se pune la fiert 10-15
minute. Se zdrobeşte usturoiul şi se freacă bine cu cele două linguri cu ulei şi cu puţin piper,
până se obţine o pastă. Punem în fiecare cochilie goală puţină cremă de usturoi, carnea de
melc, puţin pătrunjel tocat, câteva picături de zeamă de lămâie şi la final un strat de unt. Într-o
tavă unsă se pun cochiliile de melci şi se dau la cuptor, la 150 de grade Celsius, timp de 30 de
minute. Preparatul se serveşte cald, cu un sos preparat din mujdei şi iaurt.

Pregătirea cărnii de melc pentru gătit

Melcii proaspeţi se spală în mai multe ape şi se opăresc în apă cu oţet (un pahar cu oţet la un
litru de apă) sau în apă clocotită cu sare, timp de câteva minute. Apoi se scoate carnea din
cochilie cu ajutorul unei furculiţe şi se îndepărtează cu un cuţit viscerele (partea neagră).
Carnea se freacă bine cu sare pentru a îndepărta mucozităţile care dau un gust amar
preparatelor, iar apoi se clăteşte în mai multe ape.

Melci gradina
 400 g carne de melci (fara cochilii)
 sare grunjoasa
 150 ml vin alb
 2-3 cuisoare
 2-3 boabe de ienibahar
 piper boabe
 1 foaie de dafin
 1 morcov
 30 g unt + 2 linguri de ulei
 4-5 fire ceapa verde
 2 fire usturoi verde
 2-3 catei de usturoi piper macinat
 1 lingurita rasa cimbru
 condimente de legume
 patrunjel proaspat tocat
Mod preparare
Melcii se spala sub jet de apa apoi se pun intr-un borcan sau o oala cu capac ca sa nu
plece melci la plimbare… Se lasa cateva ore ca sa-si depuna excrementele, dupa care se scug,
se spala din nou cu sare grunjoasa ca sa se ia mai usor pelicula lipcioasa de pe cochili. Cand
sunt curati se pun intr-un vas si se oparesc ca sa moara melci, dupa care se lasa sa se raceasca
in vas.
Cu o furculita, un cutit sau un betisor se scot din cochilii. Se spala iar sub jet si se
indeparteaza partile necomestibile.
 Se pune la fiert o oala cu apa, 2-3 cuisoare, 2-3 boabe de ienibahar, o foaie de dafin,
morcovul, cateva boabe de piper si jumatate din vin iar cad a dat primul clocot se adauga
carnea de merci si se mai dau 2-3 clocote, nu mai mult ca se intaresc.
Intr-o tigaie se pune untul si uleiul se adauga melcii si se calesc 2-3 minute se adauga
apa cat sa ii acopere si se lasa la fiert pe foc mic, cand scade pe jumatate se adauga vinul si se
condimenteaza dupa gust si se fierb in continuare pana scade aproape complet apa. Cand sunt
gata se adauga patrunjelul si usturoiul tocat fin.

Melci in sos de unt aromat cu ierburi– Escargots a la Bourguignonne

Ingrediente (pt 8-10 pers)

Unt aromat (se folosesc cca 5g/ melc, dar acest unt se poate face in cantitate mai mare si apoi
congelat, sa fie la indemana; reteta de fata este pentru cca 120 de melci dar o puteti ajusta
dupa cum doriti):
- 500g de unt (la temperatura camerei)
- 2 lingurite de sare (sau mai mult, dupa gust)

- un varf de cutit de piper (plus ienibahar, nucsoara sau orice alta mirodenie va place)
- 7-8 catei de de usturoi (sau mai mult, dupa gust)

- 1 ceapa rosie mica sau 2-3 fire de ceapa verde
- 1 legatura de patrunjel
- optional: putin absinth (sau alta bautura pe baza de anason precum pastis, ouzo sau
sambucca) si mustar cu boabe (ambele ajuta atat la gust cat si la digestie)
Plus:
- 120 melci (decongelati si spalati; melcii de la EscarProd sunt congelati individual, asa ca
puteti lua cate bucati doriti fara sa dezghetati intreaga punga)
- 120 de cochilii (sau farfurii cu gauri)

Preparare (5-6 min + 20 min de pregatire)

- scoateti melcii din congelator (sau borcan) si lasati-i intr-un bol cu apa rece sa se dezghete,
si apoi mai spalati-i intr-o apa, doua
- porniti cuptorul la 200C
- tocati cat mai marunt ceapa, usturoiul si patrunjelul si apoi amestecati-le bine cu untul moale
impreuna cu sarea si cu mirodeniile
- cu un varf de cutit (sau cu coada unei lingurite) puneti putin unt aromat in cochilie, apoi
introduceti melcul si acoperiti-l complet cu unt (pe care-l nivelati frumos)
- puneti melcii (cu untul in sus :)) intr-o tava sau intr-un vas termorezistent (eu so far am
folosit tava de roast, capacele de la niste vase tip Jena si niste castroane din lut ars, toate cu
acelasi rezultat, insa vasele de lut au avut de departe cel mai mare succes din punct de vedere
estetic) si bagati-i in cuptor pentru cca 5-6 min, cat sa se topeasca untul

- serviti imediat cu paine de casa cu coaja groasa (cea de la Bacania Veche e testata de mine si
merge perfect :)) si apoi pregatiti-va sa repetati operatiunea, deoarece va garantez ca nu va
veti satura dintr-o singura tura :))
 Mancare de melci cu verdeturi

Ingrediente:
400 g carne de melci (fara cochilii)
sare grunjoasa
150 ml vin alb
2-3 cuisoare
2-3 boabe de ienibahar
piper boabe
1 foaie de dafin
1 morcov
30 g unt + 2 linguri de ulei
4-5 fire ceapa verde
2 fire usturoi verde
2-3 catei de usturoi
piper macinat
1 lingurita rasa cimbru
condimente de legume
patrunjel proaspat tocat
Mod de pregatire:
Melci se spala sub jet de apa apoi se pun intr-un borcan sau o oala cu capac ca sa nu plece
melci la plimbare… Se lasa cateva ore ca sa-si depuna excrementele, dupa care se scug, se
spala din nou cu sare grunjoasa ca sa se ia mai usor pelicula lipcioasa de pe cochili. Cand sunt
curati se pun intr-un vas si se oparesc ca sa moara melci, dupa care se lasa sa se raceasca in
vas.
Cu o furculita, un cutit sau un betisor se scot din cochilii. Se spala iar sub jet si se
indeparteaza partile necomestibile.

Melci umpluti

a
 Melcii sunt niste moluste care, desi nu arata apetisant, sunt comestibili si se prepara in
diverse feluri in bucatarie.

Tot melcii sunt folositi si in tratamente cosmetice, mucusul lor avand proprietatea de a
intineri pielea.

Ingrediente:

- 3 duzini de melci,
- un pahar otet,
- o lingura de sare,
- un pahar cu vin,
- o ceapa,
- un morcov,
- 3 catei de usturoi,
- cimbru, dafin, sare, 10 boabe piper,
- o lingura de unt topit,
- cateva fire de arpagic,
- 3-4 catei de usturoi,
- 100 g unt proaspat,
- o lingura frunze de patrunjel,
- o lingura de pesmet.

Mod de preparare:

Se curata si se fierb melcii dupa cum am arat mai sus.2

Cat sunt inca fierbinti se scot din scoica cu un ac mare.3

Se pun pe o farfurie. Intr-o tigaie se infierbanta o lingura de unt.4

Se pun melcii, arpagicul taiat marunt, un catel de usturoi sfaramat cu lama cutitului, sare si
piper.5

Se tin 5 minute amestecand mereu ca sa nu se rumeneasca melcii.6

Se pastreaza la rece acoperit, pana vom fi intrebuintati. Intre timp scoicile sunt bine spalate
inauntru, scurse si puse pe o sita sau un servet ca sa se usuce.7

Separat se freaca untul cu o lingura plina de frunza de patrunjel tocat fin, 3 fire de arpagic tot
foarte bine tocat, 3 catei de usturoi bine sfaramitati, sare, piper. Din untul astfel pregatit se
pune in interiorul fiecarei scoici, cate un bob de fasole, se introduce melcul si se acopera iar
cu unt, netezind suprafata cu un cutit.8

Se asaza melcii unul langa altul, cu gura in sus, intr-o farfurie rezistenta la foc.9

Se presara putin pesmet si se stropesc cu 3-4 lingurite de vin.10

Se tin la cuptor incins pana se infierbanta. Se servesc la masa foarte fierbinti.