MASTER IBAIA

OPTIMIZAREA ENERGETICĂ A UNEI CULTURI DE GRÂU

(suprafaţa cultivată de 80 hectare)

COORDONATOR
Conf. dr. ing. Teodora Deac

Student

FARKAS CALIN

Anul II

Cluj-Napoca

2019
 Introducere

Gaul este un termen generic care desemneaza mai multe specii aparținând
genului Triticum. Acestea sunt plante anuale din familia gramineelor (Poaceae), cultivate în
aproape întreaga lume. Graul este cea mai cultivată plantă în lume și a patra cultură mondială ca
producție după trestia de zahăr, porumb și orez. Pe locul 2 ca suprafață se află porumbul. În
Europa Occidentală și în Orientul Mijlociu, grâul și derivatele sale fac parte din alimentația
curentă.
Grâul este originar din Asia de sud-vest. Cele mai vechi dovezi arheologice referitoare
la cultivarea grâului au fost descoperite în așa numitul Corn al Abundenței (regiune fertilă în
vestul Asiei, care cuprinde teritoriul Siriei, Iordaniei, Turciei, Armeniei și Irakului (de astăzi).

 Denumire populară: grâu, arnăut, gran, grau de primăvară, grâu de toamnă, grau alb,
hulă, leşită

 Denumire științifică: Triticum vulgare

Grâul este cultivat mai ales ca aliment, dar şi ca plantă medicinală.

Radăcina grâului este lungă, frunzele sunt lineare, iar inflorescenţa este un spic compus.

Fructul grâului este o cariopsă de culoare brună şi formă ovală.

 Planta este cultivată şi creşte mai ales în zonele de câmpie şi stepă.

Compoziţie
Planta conţine: apă, lipide, proteine, glucide, fibre, săruri minerale, calciu, magneziu,
sodiu, potasiu, clor, sulf, zinc, fosfor, cobalt, siliciu, iod, vitamina A, vitamina B, vitamina E,
vitamina k, vitamina D, fermenţi.
Există multe sisteme de clasificare taxonomică a speciilor de grâu.
Acestea se impart dupa sezonul de crestere (grâu de iarnă sau de vară) și după conținutul
de gluten.
Grâul de iarnă este însămânțat toamna, fiind îndeosebi cultivat în regiunile
mediteraneene și cele temperate.
Grâul de vară suportă cu greu temperaturile scăzute, ca urmare se însămânțează
primăvara în țările cu ierni aspre. Aceste specii de grâu au permis Siberiei și Canadei să devină
mari producători mondiali de grâu. Grâul dur (T. turgidum var. durum, vezi mai jos) are un
conținut mare de gluten și este folosit la fabricarea pastelor alimentare. Este cultivat mai ales în
zonele calde și uscate (sudul Europei – Italia, sudul Franței). Grâul comun (Triticum aestivum),
de departe cel mai important, este cultivat la latitudini mai ridicate (Canada, Ucraina) și este
principala sursă de făină de panificație, folosită la coacerea pâinii. Frecvent în trecut făina de
grâu era degradată, prin amestecul semințelor de grâu cu cele de neghină.

Specii de grau:

Grâul comun – (Triticum aestivum) Specia hexaploidă cea mai cultivată în lume.

Einkorn – (T. monococcum) Specie diploidă, există atât în varietăți cultivate cât și în
varietăți sălbatice. Una din primele specii de grâu, rar cultivată astăzi.

Emmer – (T. turgidum var. dicoccum) Specie tetraploidă, cultivată sau sălbatică. În
antichitate era foarte cultivată, în zilele noastre mai rar.

Durum sau Grâu arnăut – (T. turgidum var. durum) Forma tetraploidă de grâu cultivată
azi.

Alac Spelt – (T. spelta) – altă specie hexaploidă cultivată pe scară restrânsă.
 Perioada de vegetaţie a grâului de toamnă durează, în condiţiile din ţara noastră,
circa 9 luni (270 – 290 zile). In acest interval, de la germinare şi până la maturitate, plantele de
grâu trec prin anumite faze (stadii) fenologice, care se recunosc prin schimbările în aspectul
exterior al plantelor şi care sunt însoţite de modificări interne în biologia plantei. De regulă este
dificil de a delimita strict aceste faze, deoarece, parţial, ele se suprapun, sau se desfăşoară în
paralel.

In general, este acceptată împărţirea perioadei de vegetaţie a plantelor de grâu în

următoarele faze fenologice:

germinare (răsărire),

înrădăcinare,

înfrăţire,

formarea (alungirea) paiului,

înspicare-înflorire-fecundare,

formarea şi coacerea (maturarea) boabelor.

La rândul lor, fazele prezentate se grupează în etapa (perioada)

vegetativă, caracterizată prin dezvoltarea organelor vegetative ale plantelor (de la germinare la
înfrăţire) şi etapa generativă (reproductivă) caracterizată prin dezvoltarea inflorescenţei, a
florilor şi formarea boabelor (de la începutul alungirii paiului şi până la coacerea deplină).

Principalele elemente privind semanatul graului de primavara sunt urmatoarele:

 temperatura minima de incoltire: 1-3 grade C;

 perioda de semanat: martie;

 boabe germinabile/mp: 400-500;

 cantitatea de samanta: 200-250 kg/ha;

 distanta intre randuri:12,5 cm;

  adancimea de semanat: 4-5cm.

Care este perioada optima de semanat in zona I de cultura?

Epoca optima de semanat pentru graul de toamna este in zona I de cultura (sud-est, sud, sud-vest
si vestul tarii) intre 1-10 octombrie.
Care este perioada optima de semanat in zonele II, III de cultura?
In zonele a II-a si a III-a de cultura (Moldova, zona colinara din Muntenia, Oltenia si
Transilvania) intre 20 septembrie-1 octombrie, date de la care se asigura realizarea sumei
temperaturilor necesare (400-600 grade termice) pentru dezvoltarea normala a plantelor pana la
aparitia ingheturilor.
Cand se seamana graul de primavara?
Pentru graul de primavara, epoca optima de semanat este primavara cat mai devreme posibil, nu
mai tarziu de 15 martie.
Cum se seamana graul?
Loturile semincere de grau Baza (elita) si Certificata 1 (inmultirea I) se insamanteaza la distanta
de 6-8 cm intre randuri, iar Prebaza (superelita) la distanta de 10 cm.
Care este norma de semanat pentru graul de toamna?
Pentru graul de toamna se foloseste o norma de 200-250 kg samanta/ha in toate zonele tarii, atat
la irigat cat si la neirigat, ceea ce corespunde cu 500-600 boabe germinabile/m2.
Cum se stabileste adancimea de semanat?
Se stabileste in functie de tipul si textura solului, aprovizionarea cu apa la semanat, zona
ecologica si soiul cultivat.
Care este adancimea de semanat recomandata?
In general se recomanda adancimea de semanat de 4-6 cm in cadrul careia se insamanteaza la
limita minima pe solurile grele si mijlocii, in araturi asezate, iar la limita superioara de adancime
pe soluri usoare si mijlocii, in conditii cand stratul superficial este uscat si afanat.
De ce trebuie respectata adancimea recomandata de semanat?
Adancimea de semanat recomandata permite o rasarire rapida si uniforma, dezvoltarea mai
viguroasa a plantelor, formarea nodului de infratire la adancimea corespunzatoare, ceea ce va
contribui la o buna rezistenta la ger a plantelor.
 Lucrarile de ingrijire
Frecvent cantitatea de apa pe care semintele de grau o au la dispozitie in sol este insuficienta
pentru rasarire si impune tavalugirea semanaturii cu tavalugul inelar care asigura o rasarire de
peste 90%. Daca solul din jurul semintei este prea uscat lucrarea este daunatoare intrucat prin
indesarea solului nivelul apei la seminte se poate ridica numai pana la nivelul critic al
germinatiei situatie in care unele seminte mucegaiesc.
Descaltarea (dezradacinarea ) plantelor la iesirea din iarna datorita inghetului si
dezghetului repetat duce la ruperea radacinilor si la dezgolirea nodului de infratire si se previne
prin tavalugirea semanaturilor cu tavalugul neted( cand solul este zvantat).
Pe teritoriul tarii noastre cresc in cultura de grau diferite specii de buruieni care fara combatere
produc pagube cuprinse intre 10-20% si chiar 60-80% din recolta.
Metoda cea mai eficace a combaterii de buruieni din cultura de grau
este combaterea integrata. Rolul cel mai important in acest sistem il au asolamentul si lucrarile
solului. Combaterea directa in cultura graului se face in prezent cu erbicide simple sau
combinate.
Tratamentul cu erbicidele: cu 2,4 D ,Premiat , Lancelot Super incepe cand temperatura aerului
este de 8-10 0 C cu tendinta de crestere in ziua inceperii tratamentului. Graul nu este afectat de
aceste erbicide pana la inceputul formarii celui de-al doilea internod, iar buruienile au cea mai
mare sensibilitate la aceste erbicide in faza de rozeta.
Graul reactioneaza pozitiv la apa de irigat aducand sporuri de productie de 20-25
%. Cea mai eficienta udare a graului este considerata udarea de rasarire. De cele mai multe ori in
primavara se aplica graului de toamna o singura udare si numai in anii foarte secetosi se
administreaza si o a doua udare, dar momentul administrarii ei nu trebuie sa depaseasca faza de
burduf pentru ase evita aparitia bolilor spicului si caderea plantelor.
Erbicide recomandate in faza de burduf:
1. Helmstar 75WG,
2. Attribut SG 70,
3. Mustang
4. Buctril Uniersal
Tratamentul impotriva bolilor ce se instaleaza pe tulpini, spice, frunze conduce la
importante sporuri de productie 800-1100 Kg/Ha.
 Cu primul tratament realizat in faza de infratire se limiteaza o serie de boli ca :
fainarea, ruginile, bolile coletului.
Al doilea tratament in faza de burduf limiteaza atacul la fainare, rugina, septorioza.

Al treilea tratament care se administreaza la aparitia spicului care limiteaza atacul la

fuzarioza si innegrire.
-masurile chimice – constau in efectuarea corecta a tratamentelor de samanta cu fungicide
omologate, iar la aparitia primelor simptome vizibile ale fainariii aplicarea produselor: Thiovit
Jet 80 WG, Bravo 500 SC, Tebur 250 EW.
 RECOLTAREA
Constituie un proces complex care se cere a se efctua in cel mai scurt timp si fara
pierderi. La recoltare se practica doua metode : recoltarea directa si recoltarea divizata.
Recoltarea directa se efectueaza cu combina si se cere a fi indeplinite urmatoarele
conditii :
- lanul sa fie in faza de coacere deplina ;
- cultura sa fie cat mai putin imburuienata ;
- plantele sa nu fie cazute;
- vremea sa fie calda si insorita.
In zonele uscate durata optima de recoltare a graului este de 5-6 zile ,iar in cele mai umede
de 6-8 zile.
Recoltarea divizata apare in general ca necesara in zonele mai umede, in anii ploiosi, in
culturile imburuienate sau cu coacere neuniforma.
Acţiune
Grâul are calităţi mineralizante, tonice, diuretice şi antiinflamatorii.
Indicaţii terapeutice
Sub formă de grâu încolţit, tărâţe de grâu sau grâu fiert se recomandă pentru boli
hepatice, renale, boli gastrointestinale, hipovitaminoze, stări febrile, afectiuni cronice
degenerative, dispepsie, acnee, tuse, afectiuni cardiace, obezitate, sterilitate şi afecţiuni
endocrine.
Sub formă de cataplasmă, compresă, băi sau spălături locale, se recomandă pentru
tratamentul impetigo, panariţiu, abcese cutanate, arsuri, eritem, eczeme, hemoroizi, erizipel,
psoriazis, prurit, boli reumatice, inflamaţii cutanate, hemoroizi etc.
În scop fitoterapeutic se utilizează fructul (boabele).
La început, boabele de grâu se pare că erau consumate crude, mai apoi fiind prăjite sau fierte în
apă, sau sub formă de turte, făcute din făina grosieră rezultată prin măcinarea lor între două
pietre. Grâul se impune ca aliment de bază în cultura occidentală, fiind prezent în mesele zilnice
sub formă de pâine, griș, paste făinoase, produse de patiserie, biscuiți, etc.
 1.Tehnologia de cultura a grâului

Producția de grâu a României a crescut în 2016 cu 7% față de 2015, până la 8,413

milioane de tone și a înregistrat o medie de peste 4 t/ha, pe fondul unui climat blând, lipsit de
secetă. Datele furnizate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale arată că, în 2016, s-au
cultivat 2,075 milioane ha cu grâu și secară și s-a obținut o producție medie de 4,054 kilograme
la hectar, deci un total de 8,41 milioane de tone de grâu, față de 7,85 milioane de tone în 2015.

Depășirea pragului de patru t/ha de grâu este o premieră pentru România ultimilor 10 ani,
în condițiile în care cele mai mari producții medii au fost obținute anul trecut, respectiv 3,84 t/ha,
în 2011 — 3,68 t/ha, în 2014 — 3,58 t/ha și în 2008 — 3,40 t/ha, conform datelor publicate pe
site-ul MADR și citate de Agerpres.

Lipsa secetei este unul dintre factorii importanți în obținerea unei recolte bogate.
Profesorul Gheorghe Sin, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice ”Gheorghe
Ionescu – Șișești” (ASAS), este de părere că unul dintre motivele principale pentru care
producția de grâu din România nu se ridică la nivelul celor din Uniunea Europeană este climatul
arid, cu temperaturi foarte ridicate în luna iunie, care forțează bobul de grâu să se maturizeze. De
aceea, el îi sfătuiește pe fermieri să se orienteze spre soiuri de grâu mai rezistente la secetă,
fenomen care apare cel puțin o dată la 3-4 ani.

Care sunt cele mai utilizate soiuri de grâu?

Soiurile de grâu cu o capacitate ridicată de producție trebuie să aibă o rezistență bună la

principalii factori de risc ai climatului din România, toleranță bună față de principalele boli
foliare și să permită creșterea unei culturi de calitate.

Dacă în Franța, Germania, Marea Britanie sau Italia, cei mai mari producători de grâu din
Europa, sunt cultivate în special soiuri timpurii (Apache, Autan) sau semi-timpurii (Renan,
Reflection), în România, soiurile pentru agricultura de performanță sunt cele semi-timpurii sau
cele tardive, care să facă față cu succes climatului mai arid.

Soiurile Glosa, Otilia, Pajura, Pitar și Dropia

 GLOSA este un soi de grâu de toamnă, timpuriu, rezistent la secetă, recomandat în sudul
țării. Este un soi rezistent la iernare, la cădere și la rasele actuale de rugină galbenă. Talia
medie a plantei este de 85-95 cm.

 OTILIA este un soi cu spic alb, aristat, piramidal, cu densitate medie și lungime medie-
lungă. Acest soi este rezistent la iernare și cădere, la secetă și arșiță. Are calități deosebite
pentru panificație, comparativ cu alte soiuri, pe lângă conținutul mai mare de gluten și
proteine (12,47%) aluatul obținut din grâul Otilia având o elasticitate superioară.

 PAJURA este un soi de grâu realizat recent de cercetătorii de la Fundulea și este

recunoscut pentru producțiile sale pe o densitate mare de spic la metrul pătrat. Soiul
precoce Pajura este dedicat terenurilor foarte fertile și tehnologiilor intensive. Are o
rezistență bună la cădere, la iernare, secetă și arșiță.

 PITAR este un soi foarte precoce, adaptat pentru zona de sud a țării, de câmpie. Acest
soi are niște indici foarte buni de calitate pentru panificație și o rezistență bună la cădere,
precum și la iernare sau secetă.

 DROPIA are o foarte bună adaptabilitate la condițiile din țara noastră. Este un soi
precoce, aristat, cu talia scurtă, ceea ce îl recomandă să fie cultivat atât la irigat cât și la
neirigat. Are o bună rezistență la iernare, dar și o foarte bună rezistență la secetă și la
arșiță. Are un nivel mijlociu de rezistență la principalele boli foliare.

Soiurile Athlon și Hystar

ATHLON este un soi din clasa de panificație A, nearistat, semitimpuriu, cu înflorire

timpurie și o rezistență la principalele boli criptogamice. Dă producții foarte mari în anii cu
ierni blânde și are un conținut mare de proteină și o calitate bună a glutenului.
HYSTAR este un hibrid semitimpuriu de succes, cu randament ridicat de boabe. Dă
producții ridicate și stabile chiar și în condiții de secetă și se pretează foarte bine având
cultura premergătoare rapița, însă oferă producții bune și după cultura porumbului.
Soiul Exotic
 EXOTIC este un soi aristat, cu capacitate bună de înfrățire, are rezistență bună la iernare
și un conținut ridicat de gluten. Este rezistent și la cădere, la secetă și arșiță și are un ritm rapid
de creștere în primăvară. Zonele recomandate pentru cultivarea acestui soi sunt cele cu
favorabilitate pentru grâul de toamnă.

Soiurile Apache și Anapurna

APACHE este o varietate de grâu nearistată, de talie medie-timpurie și cu o

adaptabilitate foarte ridicată. Are o putere mare de înfrățire și de umplere a bobului, toleranță
bună la iernare, cădere și boli specifice. Grâul panificabil superior are o greutate specifică bună.

ANAPURNA este un soi de talie medie, care este recomandat pentru toate zonele de
cultură a grâului din România, dar în special pentru ferme tehnice. Are o toleranță foarte bună la
Septorioză și Rugina galbenă, toleranță medie la Rugina brună, dar și foarte bună toleranță la
iernare și la cădere.

Soiurile Izvor și Chevalier

IZVOR este un soi precoce, aristat, cu talie mare, de 90-105 cm, care se remarcă prin
rezistența sa excelentă la secetă, datorită capacității sale ridicate de osmoreglare. Este cultivat în
toate zonele de cultură a grâului din țară, mai puțin în Transilvania și are caracteristici bune de
morărit și panificație. Producția este de 7.000-7.500 kg/ha.

CHEVALIER este un soi semi-tardiv, nearistat, de calitate A, cu o talie mică, de 20 cm,

și foliaj lax. Acesta face parte dintre soiurile cultivate în Moldova, Oltenia și Muntenia, fiind
recunoscut și apreciat pentru stabilitatea sa și rezistența bună la condiții de ger și secetă.

De ce să alegi un anumit soi de grâu pentru România

Pe lângă factorul climatic, fermierii români care vor să obțină performanța în culturi ar
trebui să ia în considerare și alte aspecte, atunci când se decid asupra soiului de grâu pe care îl
vor cultiva.

 Producția obținută - unele soiuri de grâu pot da o producție mai mare la hectar.

 Talia - există soiuri cu talie mică, medie sau înaltă

  Rezistența la bolile foliare - întreținerea culturii de grâu necesită și aplicarea fungicidelor,
însă cu cât soiul este mai rezistent la principalele boli foliare, cu atât producția va fi de o
calitate mai bună.

 Conținutul de proteine și gluten cresc prețul pe care îl poate obține un fermier la

desfacerea producției. Acest factor este influențat de alegerea unor semințe de calitate,
care să își valorifice investiția. Pentru a îndeplini cerințele de calitate pentru semănat,
semințele de grâu trebuie să aibă o puritate fizică de peste 98% și germinație de peste
85%.

 Valoarea nutritivă a boabelor și calitatea producției

Soiul de grâu trebuie însă să se adapteze cât mai bine condițiilor climatice și solului pe
care este cultivat, astfel încât producția și calitatea obținute să fie cât mai mari. Unele soiuri fac
bine față secetei și gerului, altele se adaptează chiar și pe soluri cu o fertilitate scăzută. Alegerea
soiului de grâu trebuie făcută luând cu grijă în calcul toți acești factori.
 Tratarea semințelor de grâu înainte de semănat

Tratamentul semințelor de grâu înainte de semănare se face preventiv, pentru a proteja

plantele de agenții patogeni care se transmit prin sămânță, cu spori pe tegumentul bobului
(mălura comună, fuzarioza) sau cu spori în interiorul bobului (tăciunele zburător). Unele terenuri
sunt mai expuse atacului dăunătorilor în toamnă, caz în care se recomandă utilizarea
insecticidelor. Mai ales în cazul monoculturilor, care favorizează acumularea în sol a unor
rezerve mari de organisme dăunătoare, metoda optimă de tratare include aplicarea unor produse
insecto-fungicide, care să prevină atât apariția bolilor, cât și atacul dăunătorilor.
Tratamentele se pot face prin mai multe modalități: tratare uscată, umedă prin
pulverizare, încrustare, mocirlire, drajare sau tratare cu spumă. Pentru tratamentul semințelor
există utilaje speciale, care pot trata cele mai comune tipuri de semințe și cereale. Aceste utilaje
au avantajele de a fi mai rapide, de a trata semințele în mod egal, având un grad de acoperire și
uniformizare foarte bun, și de a menține în permanență substanța chimică omogenizată. Prețul
unei astfel de mașini de tratat semințele pornește de la câteva mii de euro, însă ea este
indispensabilă oricărui fermier care vrea să crească o cultură profitabilă.

Semănatul grâului
Cultura de grâu are avantajul de a fi integral mecanizată. De asemenea, grâul este o foarte bună
cultură premergătoare, întrucât recoltarea are loc devreme și permite efectuarea arăturilor încă
din vară. Ca urmare, după grâu poate fi semănată, în principiu, orice cultură agricolă; după
recoltarea soiurilor timpurii de grâu pot fi amplasate unele culturi succesive.
Care este perioada optimă pentru semănarea grâului?
Determinarea perioadei bune pentru a semăna grâul se calculează astfel încât plantele să aibă un
timp de vegetație de 40-50 de zile în toamnă, iar până la intrarea în iarnă să se acumuleze o sumă
a temperaturilor biologic active de 400-500 grade Celsius, ceea ce permite plantelor de grâu să
aibă 2-3 frați și 4-5 frunze și să aibă o rezistență maximă la condițiile nefavorabile din timpul
iernii
Astfel, perioada propice pentru semănarea grâului este cuprinsă între 1-10 octombrie, pentru
sudul și vestul țării și pentru Câmpia Transilvaniei sau între 25 septembrie-5 octombrie, pentru
zona colinară, nordul țării și depresiunile intramontane.
Semănatul prea timpuriu face ca plantele de grâu să se dezvolte prea mult până la intrarea în
iarnă, ceea ce poate face plantele sensibile la ger și la stratul de zăpadă (apariția fenomenului de
asfixiere). De asemenea, acestea sunt mai expuse dăunătorilor (muștelor și afidelor), iar cultura
se îmburuienează și lanul poate fi prea des în primăvară, cu plante predispuse la cădere și la
atacul bolilor foliare.
Pe de altă parte, semănatul tardiv face ca plantele de grâu să intre în iarnă neînfrățite și necălite,
cu rezistență scăzută la ger, iar lanul își pierde din densitate, este mai expus îmburuienării, iar
vegetația se va prelungi până în vară, fiind expuse fenomenului de șiștăvire.
Densitatea recomandată la semănatul grâului și adâncimea
Densitatea la semănat este stabilită calculând cum se pot obține la recoltat 500-700 spice/metru
pătrat. Astfel, densitatea trebuie să fie cuprinsă între 450-550 boabe germinabile/m², ținând cont
de umiditatea solului, calitatea patului germinativ, perioada de semănare și particularitățile
soiului ales.
Distanța dintre rânduri la care se seamănă grâul în România este de 12,5 cm, iar utilajele de
semănat sunt setate pe această distanță. Pe plan mondial, distanța poate varia între 10-18 cm.
Adâncimea de semănat depinde de umiditatea solului la momentul semănatului, textura acestuia
și soiul cultivat. O umiditate optimă și o textură mijlocie spre grea cere o adâncime de semănat
de 4-5 cm. Pe un sol uscat, cu textură ușoară, semănatul se poate face mai adânc, la 5-6 cm. Iar
în cazul soiurilor cu coleoptilul scurt, adâncimea de semănat nu trebuie să fie mai mare de 4 cm.
Cum și când se face fertilizarea grâului?
Grâul este una dintre plantele care reacționează pozitiv la aplicarea îngrășămintelor organice și
minerale, în toate condițiile climatice din țara noastră. Planta nu are un consum mare de elemente
nutritive, însă grâul este foarte pretențios la fertilizare, din mai multe motive. În primul rând,
sistemul său radicular este slab dezvoltat și nu poate utiliza substanțele greu solubile din sol,
elementele nutritive se absorb în cantitate mare într-un timp scurt, de la începutul formării
paiului până la coacerea în lapte, astfel că plantele nu își mai pot asigura necesarul acestor
elemente și în perioada următoare. Fertilizarea grâului asigură un flux constant de substanțe
nutritive grâului, astfel încât producția obținută să fie una cât mai mare.
Fertilizarea de toamnă a grâului

Grâul de toamnă trebuie să găsească în sol o cantitate mare și accesibilă de elemente nutritive,
astfel încât să aibă cât mai multe resurse nutritive în toamnă și iarnă, când plantele vegetează în
condiții de ger. Plantele consumă mai multe resurse nutritive toamna și pentru că aceasta este
perioada de formare a aparatului radicular, de înfrățire a plantelor și de acumulare a rezervelor
pentru iarnă.

Îngrășămintele minerale reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de creștere a
producției la grâul de toamnă în toate zonele de cultură din România. Grâul de toamnă
reacționează pozitiv la îngrășămintele cu azot și fosfor aplicate, iar importanța acestora este cu
atât mai mare pe solurile sărace în azot, în zonele umede, în anii mai ploioși sau după plantele
premergătoare care consumă o cantitate mare de azot - porumb, sfeclă pentru zahăr sau cartof.
Plantele fertilizate toamna vor avea o energie funcțională ridicată, fapt care va determina o
producție crescută, dar și scurtarea perioadei de vegetație.
Îngrășămintele organice frecvent utilizate sunt gunoiul semifermentat de grajd și mustul de
gunoi. Acestea pot fi aplicate direct în cultura grâului, dar și plantelor premergătoare. Acest tip
de îngrășământ este folosit cu precădere pe solurile foarte argiloase, pe cele puternic erodate sau
prea ușoare, deoarece îngrășămintele organice au ca rol, pe lângă aportul nutritiv, și
îmbunătățirea proprietăților fizice, chimice și biologice ale acestui sol.

Aplicarea amendamentelor calcaroase este necesară mai ales pe solurile acide, cu pH mai mic de
5,8, cu scopul de a neutraliza 50% din aciditatea hidrolitică. Fertilizarea se face cu carbonat de
calciu (piatră de var, dolomit) o dată la 4 ani, direct pe cultura de grâu sau pe cultura
premergătoare, și trebuie să fie încorporate sub arătură.

Fertilizarea de primăvară a grâului

Fertilizarea de primăvară se face timpuriu, când grâul pornește în vegetație, iar solul conține
puține elemente solubile. Fertilizarea trebuie făcută pe etape, în funcție de nevoile biologice ale
plantelor. Se folosesc în special azotul, dar și ureea, cât timp temperaturile sunt situate sub 15°C.

Odată cu intrarea în vegetație, îngrășămintele trebuie aplicate dimineața, atunci când temperatura
solului este încă sub 0°C. Îngrășămintele sunt esențiale în special pe câmpurile slab dezvoltate în
toamnă, pentru a favoriza înfrățirea în primăvară. Însă pe câmpurile în care culturile sunt bine
dezvoltate, îngrășămintele aplicate timpuriu cresc riscul frângerii plantelor, motiv pentru care
este recomandată întârzierea îngrășării solului. Există mai multe scheme de fertilizare, iar
alegerea celei pe care o veți urma depinde de mai mulți factori: tipul de sol, hibridul de grâu
cultivat, clima zonei, densitatea semănatului, precum și producția planificată.

Azotul este principalul element nutritiv de care are nevoie grâul. Acesta ajută la dezvoltarea
plantelor, le întărește structura și ajută la formarea componentelor de producție. Pentru solurile
care sunt deja bogate în azot, suplimentarea cu acest element nutritiv poate duce la o dezvoltare
prea puternică a vegetației, cu înfrățire mare și o cultură care consumă mai multă apă și elemente
nutritive, mai vulnerabilă în fața bolilor.
Azotatul de amoniu este un îngrășământ cu efect acidifiant, care se prezintă sub forma unor
granule solubile în apă. Se poate aplica pe toate tipurile de sol și la toate culturile, atât pentru
fertilizarea de bază, cât și pentru următoarele tratamente de fertilizare din timpul perioadei de
vegetație.

Ureea trebuie aplicată atât asupra solului, cât și a plantelor, însă nu în același timp cu semănatul,
pentru a evita formarea amoniacului. Acesta poate răni germenii sau plantele tinere, încă
nedezvoltate. Din acest motiv, este recomandat să încorporați îngrășământul, pentru a reduce
pierderile.

Erbicidarea grâului

Grâul este pretențios față de lucrările efectuate pentru pregătirea solului. Aceste lucrări se
efectuează în mod diferit, în funcție de plantele premergătoare și de umiditatea solului la
momentul lucrării. Combaterea buruienilor reprezintă principala lucrare de îngrijire la cultura de
grâu, întrucât pierderile de recoltă cauzate de creșterea buruienilor sunt cuprinse între 10 - 70%.

Buruienile dicotiledonate sunt cele care produc cele mai mari pagube, iar pentru combaterea lor
este obligatoriu să nu săriți peste erbicidare. Împotriva acestui tip de buruieni se poate aplica
erbicidul Biathlon® 4D, care are la bază două substanțe active: tritosulfuron și florasulam, care
acționează încă din primele ore de la aplicare. Acest erbicid are o fereastră largă de aplicare și
este independent față de condițiile meteo. Buruienile monocotiledonate sunt o problemă pentru
culturile de grâu în zonele de colină, cu umiditate ridicată.

Care sunt cele mai întâlnite boli ale grâului și cum le putem combate?

Daunele provocate de diverșii agenți patogeni asupra aparatului foliar al grâului reduc
capacitatea de asimilare a plantelor și cauzează pierderi de producție sau o scădere a calității
grâului obținut.
Făinarea grâului poate fi observată pe frunze, tulpini și spice. Aceasta se remarcă prin apariția
unor pustule albicioase, care produc o masă de spori, și își schimbă în timp culoarea în cenușiu
sau brun. Făinarea apare toamna și atacă plantele de grâu răsărite, care sunt infectate de sporii
rămași pe miriște de la culturile anterioare. Boala rezistă iernii, iar când temperaturile cresc, la
începutul primăverii, începe să își multiplice sporii. Fertilizarea cu azot în exces și densitatea
mare la semănare favorizează apariția și dezvoltarea puternică a bolii.
La soiurile sensibile, pagubele pot fi mari (până la 20%), combaterea timpurie fiind extrem de
importantă. Pentru combatere se pot folosi fungicidele Duett® Ultra, Tango® Super și Capalo® ,
având un spectru larg de combatere și o eficacitate foarte bună și efect de lungă durată împotriva
făinării.

Fuzarioza tulpinilor și arsura spicelor provoacă apariția unor leziuni brune pe teaca frunzelor, la
baza tulpinilor și la locul de apariție a rădăcinilor embrionare. Infecția se extinde apoi asupra
tecii, cauzând apariția unor striuri alungite, de culoare brun-închisă. Nodurile inferioare se
colorează și ele, iar pe plantele mature, infecțiile produc un putregai la baza tulpinii. Fuzarioza se
dezvoltă mai ales în condiții ridicate de umiditate și cauzează pagube de producție, dar și
acumularea de microtoxine în bob.

Pentru controlul fuzariozei este necesar să se aplice un complex de măsuri de prevenire și

combatere. Astfel, pe solele cu atac puternic de fuzarioză nu se vor cultiva cereale păioase sau
porumb timp de 2-3 ani la rând. Se vor folosi semințe calitate, tratate cu fungicide specifice. De
asemenea, tratamentele din vegetație cu fungicide (Duett® Ultra, Tango® Super, Osiris®,
Capalo®), îndeosebi cele după înspicare, au un efect important și asupra fuzariozei.

Septorioza grâului apare foarte timpuriu în vegetație și continuă cu un atac sever în primăvară,
provocând pagube însemnate, de 10-15%, în funcție de condițiile climatice. Septorioza se
caracterizează prin apariția pe plăntuțele tinere de grâu a unor pete apoase pe frunzele bazale,
care se brunifică și apoi se necrozează. Pe plantele mature petele sunt brune, delimitate uneori de
nervuri, ceea ce le imprimă o formă rectangulară. Odată cu evoluția bolii, picnidiile negre devin
mai vizibile pe leziuni. Petele se pot uni, determinând apariția unor suprafețe mari de țesut
necrozat, de culoare maro.
În România placeholder: "septorioza_urmari_grave", Septoria tritici producând cele mai mari
pagube. Pentru combaterea septoriozei, aceste fungicide au o eficacitate dovedită pentru orice tip
de sol sau soi de grâu și se remarcă prin efectul lor îndelungat de protejare a
plantelor. Priaxor® EC este cel mai avansat fungicid pentru cereale , cu o acțiune preventivă,
curativă și eradicativă dată de cele doua substanțe active: fluxapiroxad (SDHI) și piraclostrobin.
Combinația celor două substanțe active oferă control asupra unui spectru larg de boli foliare. În
special asupra septoriozei, și aduce un beneficiu împotriva managementul rezistenței.

Ruginile grâului atacă frunzele și tulpinile plantelor, iar în condiții favorabile pot cuprinde treptat
toate frunzele și contribuie la apariția fenomenului de șiștăvire și la pierderi de recoltă.

Primul tratament la grâu

Primul tratament al grâului se efectuează primăvara, la reluarea vegetației, când plantele sunt în
creștere activă (începutul alungirii paiului și apariția frunzei stindard). Acest prim tratament este
deosebit de important, întrucât multe dintre bolile foliare atacă în prima fază de vegetație a
plantelor. De asemenea, aplicarea tratamentului depinde și de condițiile de câmp, însă este
recomandat ca acesta să fie făcut cât mai devreme posibil, preventiv, pentru a elimina apariția și
dezvoltarea agenților patogeni încă din prima fază.

Împotriva făinării se poate aplica fungicidul Capalo®, cu formulare „stick and stay”, care
combate boala prin cele două substanțe active pe care le conține: metrafenonă și fenpropimorf și
este independent față de condițiile meteo.
Fermierii care vor să aplice un fungicid cu spectru larg de acoperire pot folosi și Tango ® Super,
care are la bază substanța activă fenpropimorf, cu acțiune sistemică, foarte eficientă împotriva
tuturor bolilor foliare, dar și împotriva septoriozei.

Priaxor® EC este cel mai avansat fungicid pentru cereale, cu o acțiune preventivă, curativă și
eradicativă dată de cele doua substanțe active: fluxapiroxad (SDHI) și piraclostrobin. Combinația
celor două substanțe active oferă control asupra unui spectru larg de boli foliare și aduce un
beneficiu împotriva managementul rezistenței.

Pentru a afla cum se face amestecul corect în rezervorul utilajului de stropit, astfel încât
substanța să aibă eficiență maximă, în acest articol veți găsi toate informațiile despre cum trebuie
realizat testul de miscibilitate, dar și care sunt ordinea standard și etapele de introducere în
amestec a produselor.
Regulatori de creștere. De ce este necesară aplicarea de regulatori de creștere la grâu?

O producție de cereale care să depășească 5 t/ha nu poate fi obținută fără utilizarea unor
regulatori de creștere, care să prevină căderea plantelor și ruperea acestora. Regulatorii de
creștere au început să fie folosiți mai ales de marii fermieri, pentru a-și proteja plantele de
principalii factori care duc la căderea grâului: tipul soiului cultivat, rezistența la cădere și
înălțimea tulpinii. Umiditatea, vremea ploioasă și vântul contribuie direct și ele la acest fenomen,
care poate cauza pierderi de până la 40% din totalul producției.

Acești regulatori au în compoziție substanțe active care se comportă similar hormonilor naturali
ai plantei, îi reglează creșterea și ajută la consolidarea tulpinii. Singurul regulator de creștere
disponibil pe piață care are și efect de consolidare a sistemului radicular este Medax® Top.
 Acesta reduce riscul căderii plantelor, îmbunătățește înfrățirea, ajută la obținerea numărului
optim de spice pe m² și îi ajută pe fermieri să își maximizeze profitul obținut de pe urma unei
culturi.
Când se aplică regulatorii de creștere?

Regulatorii de creștere limitează dezvoltarea tulpinii pe înălțime, ceea ce înseamnă că au o

fereastră de aplicare flexibilă, de la începutul alungirii tulpinii, până la apariția frunzei stindard.
Temperaturile optime aplicării trebuie să fie cuprinse între 5-20 de grade Celsius.
Efectele pozitive ale aplicării regulatorilor de creștere

Regulatorii de creștere au numeroase efecte benefice asupra plantelor de grâu:

 Crește rezistența plantei și reduce riscul de cădere

 Consolidează sistemul radicular
 Este foarte flexibil în aplicare
 Crește concentrația de clorofilă și asigură o înălțime uniformă a fraților
 Crește producția și scad costurile de recoltare sau uscare
 Creșterea în diametru a stratului sclerenchimatic
 Creșterea conținutului de masă uscată a pereților celulari
 Creșterea conținutului de lignină
 O ancorare mai bună a plantelor în sol
 Îmbunătățirea absorbției azotului și a altor nutrienți
 Reducerea stresului cauzat de secetă și de bolile rădăcinilor

Tratamentele 2 și 3 la grâu

Fungicidele oferă protecție asupra plantelor de grâu doar pentru o perioadă limitată de timp.
Pentru ca plantele să se mențină sănătoase până la recoltă, este nevoie de aplicarea unor
tratamente suplimentare, care să protejeze grâul în toate fazele de vegetație. Dacă stropirea
grâului se face prea târziu, când bolile au afectat deja plantele, suprafețele foliare care au fost
deja distruse nu mai pot fi refăcute. Așadar, aplicarea unui singur tratament nu este suficientă din
mai multe motive: aplicarea prea timpurie nu atinge și nu protejează și frunzele stindard, care nu
au apărut încă la acel moment. Frunza stindard are un rol esențial în stabilirea producției și de
aceea ea trebuie să beneficieze de protecție pe toată perioadă de vegetație.

Pe de altă parte, aplicarea prea târzie a tratamentului, când planta este deja cuprinsă de boli, nu
mai poate salva pagubele deja produse în culturi. În plus, tratamentele târzii fac imposibilă
regăsirea fungicidului și pe etajele foliare inferioare. De aceea, pentru a proteja toate frunzele
sunt necesare două sau mai multe tratamente.

Tratamentele 2 și 3 ale culturii de grâu trebuie să protejeze ultimele etaje foliare și să prevină
pierderile de producție cauzate de boli. Bolile foliare care apar de regulă în perioada de după
formarea frunzei stindard pot reduce masa foliară și pot încetini procesele metabolice ale plantei,
constând în pagube la recoltă. Al doilea tratament trebuie să protejeze plantele împotriva
septoriozei și ruginilor. Acesta se efectuează la apariția frunzei stindard și până la sfârșitul
înspicatului. Se pot aplica fungicidele utilizate și în primul tratament al culturilor de grâu, care
vor fi la fel de eficiente în protecția plantelor. Recomandăm aplicarea fungicidelor Priaxor® EC
sau Duett Ultra.

Duett® Ultra are o acțiune sistemică și este destinat combaterii în vegetație a complexului de boli
foliare și ale spicului.

După înspicarea grâului, cultura trebuie protejată și în faza de înflorire, când fuzarioza este
principala boală care poate pune probleme, în special în condiții de umiditate ridicată și
temperaturi de peste 20°C. Fuzarioza poate afecta nu numai cantitatea producției, ci și calitatea
acesteia, deoarece cauzează apariția unor micotoxine periculoase în plante. Pentru prevenirea și
combaterea ei, recomandăm produsele, DUETT® ULTRA (tratamentul 2), Tango® Super
(tratamentul 2) sau fungicidul Osiris®.
Momentul potrivit pentru a recolta grâul este atunci când planta ajunge la maturitate, iar boabele
prezintă o umiditate de 14-15%. În această perioadă, pierderile sunt minime, iar boabele pot fi
păstrate în condiții optime, fără a mai fi necesare operațiunile speciale de uscare. Fermierii care
cultivă grâu pe suprafețe foarte extinse încep uneori recoltarea chiar și la umidități de 16-17%,
pentru a evita întârzierile.

Recoltarea se încheie în momentul în care boabele au ajuns la o umiditate de 12-13%. Sub aceste
valori, vor apărea pierderi cauzate de scuturare, din cauza supracoacerii boabelor, dar și a vremii
nefavorabile. Perioada ideală de recoltare este de 5-8 zile, însă ea poate fi scurtată la 5-6 zile, în
condiții de arșiță, și poate fi prelungită la 6-8 zile, în condiții de vreme cu umiditate ridicată.

Procesul de recoltare se realizează cu ajutorul combinelor universale autopropulsate. Pentru a

evita pierderile de recoltă și spargerea boabelor la treierat, combinele trebuie reglate frecvent.
 La recoltare, culturile de grâu trebuie să fie uniform dezvoltate, lipsite de buruieni, iar plantele să
nu fie căzute. Atunci când cultura de grâu a fost cuprinsă de buruieni sau plantele sunt căzute,
recoltarea se va face în două etape. Prima etapă presupune tăierea plantelor la o înălțime de 15-
20 cm, cu ajutorul unui vindrover, și lăsarea în brazdă timp de câteva zile, pentru uscare.
Urmează apoi treierarea plantelor, cu ajutorul combinei dotate cu un ridicător de brazdă.

Prețul pe care îl pot obține fermierii la recoltare este dificil de anticipat, deoarece, pentru multe
cereale, prețul este stabilit la nivel global, iar grâul se numără printre aceste cereale. Prețul este
stabilit în funcție de mai mulți factori: cotația la burse, prețul grâului în regiune, cantitatea
cumpărată și, elementul principal, cantitatea de gluten conținută de boabele de grâu.

Prețul grâului variază și în funcție de zona în care este produs. Astfel, pentru anul trecut,
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a comunicat următoarele prețuri pentru grâul de
panificație:

 Banat - 628,48 lei/tonă (138,99 euro/tonă)

 Muntenia - 658,34 lei/tonă (145,59 euro/tonă)
 Oltenia - 683,23 lei/tonă (151,10 euro/tonă)

Prețul grâului furajer:

 Banat 620,00 lei/tonă (137,11 euro/tonă)

 Oltenia 644,00 lei/tonă (142,42 euro/tonă)

Înainte de a depozita grâul în silozuri, acestea trebuie curățate și trebuie realizate operațiuni de
dezinsecție și deratizare. Condițiile de depozitare sunt stabilite și prin lege, iar spațiile trebuie să
îndeplinească toate condițiile optime legate de gradul de umiditate, gradul de impurități, gradul
de aerare al cerealelor.

România a ajuns pe locul al doilea în Uniunea Europeană la exportul de grâu și grâu, în 2016.
Anul trecut, fermierii români au exportat peste 840.000 de tone de grâu, numai în primele șapte
săptămâni ale sezonului de agricultură, iar exportul a atins 1,589 milioane de tone până la finele
anului.
Germania se află pe locul 1 în topul exportatorilor din UE. Din Germania s-au exportat, de la
începutul anului fiscal 2016/17, 1,892 milioane de tone de grâu, pe locul al doilea se află
România cu 1,589 milioane de tone, urmată de Franța cu 1,351 milioane de tone și Polonia cu
971.000 de tone de grâu.

Utilajele si caracteristicile tehnologice ale acestor

Boabele de grâu trimise fabricilor de malt contin impuritati in special seminte din sorturi
straine, neghina, spice, pleava, resturi de pamant, pietre si cuie, care conduc la uzura prematura a
utilajelor de prelucrare si la infundarea transportoarelor. La aceasta se adauga predispozitia de
degradare microbiana si greutati la procesele de germinare si uscare.
Conditionarea se efectueaza in casa masinii silozului de grâu ce are linii tehnologice de
receptie, precuratire si curatire. Casa masinii fiind inglobata in siloz, se urmareste asigurarea
proceselor de precuratire si curatire pe verticala, prin caderea gravitationala a produselor de la
utilajele amplasate pe mai multe nivele, in vederea realizarii unei singure ridicari a grâuului in
decursul procesului de conditionare.
Pentru receptie se procedeaza la descarcarea vehiculelor de transport a grâuului si
depozitarea in buncare de grâu brut pana la analiza acestuia si stabilirea destinatiei. Descarcarea
vagoanelor de cale ferata se efectueaza , de cele mai multe ori, cu lopata mecanica sau cu o
instalatie pneumatica, grâuul fiind golit intr-un buncar de receptie prevazut cu gratar de protecie.
In cazul receptiei grâuului sosit cu autocamioane se folosesc uneori platforme hidraulice de
descarcare pe spate.
Din buncarul de receptie grâuul este adus cu transpotoare elocoidale extractoare,
transportoare cu lant si elevatoare cu cupe in buncarele tampon. Din buncarele de grâu brut, are
loc prin intermediul unor elevatoare cu cupe, alimentarea liniei de precuratire, aceasta constand
din tarar aspirator, balanta automata cu cupa basculanta si transportoare pentru umplerea
celulelor de siloz.
Inainte de inceperea maltificarii se procedeaza la curatirea grâuului, linia constand din
balanta automata, separator electromagnetic, masina de taiat tepi, masina de curatat seminte, trior
si sita plana.

Masina de taiat tepi

Este un utilaj destinat curatarii grâuului de tepi si de murdarie. Consta dintr-o carcasa
prevazuta cu o gura de alimentare, stut pentru racordare la instalatia de aspiratie si gura de
evacuare in partea inferioara. In interiorul carcasei este montat rotorul cu bare care reprezinta
organul de curatire, impreuna cu o semimanta rifluita. Barele arunca boabele de grâu spre manta,
separand astfel tepii, fara a deteriora boabele. In acelasi timp, datorita frecarii intre boabe, acestia
se lustruiesc intr-o anumita masura. Barele fixate de rotor sunt reglabile, in vederea adaptarii
curatirii in functie de dimensiunile boabelor de grâu. In interiorul masinii se mai gaseste si
o clapeta de deviere care permite functionarea fara ca materialul sa treaca prin sistemul de taiere
a tepilor.
Fig. 1.4. Masina de taiat tepi Fig 1.5 Separator magnetic

Fig.1.6.Transportor elicoidal
 Fig.1.7. Transportor cu lant(Redler)

Fig.1.8. Elevator Fig.1.9.Partea conica a linului de inmuiere

 2. Calculul energetic la cultivarea grâului

2.1 Determinarea necesarului de maşini agricole.

Arat- tractor V650X30 plug consum de combustibil de 30 l/ha

Mărunţire-disc DG3,4 cu un consum de combustibil de 18l/ha

Plantare- SUP-29 cu un consum de combustibil de 5,5 l/ha

Împrăştierea de fertifizator-tractor cu mig cu un consum de 2 l/ha

Cultivator-cu un consum de 15 l/ha

Consum de erbicidare cu un consum de combustibil 3l/ha

Recoltare- C12 cu consum de combustibil de 18 l/ha

Suprafaţa cultivată- 80 h

Puterea calorică la combustibil - 38MJ

Fertilizator- Azot 70 kg/ha cu puterea calorică de 78,1 MJ/Kg, Potasiu 55 kg/ha cu

puterea calorică de 17,4MJ/Kg

Erbicid-Dual 190 MJ/kg

Puterea calorică la seminţe-100 MJ/Kg

Masa de seminţe-20 kg/ha

Productivitate 4500 kg, puterea calorică 13 MJ

Producţia de material vegetal-5625 kg/ha cu putere calorică de 14,7 MJ

2.2 Determinarea consumului de energie la arat

W1=W1.1 unde W1= consumul de energie la arat

W1.1=consumul de energie aferent agregatului agricol

W1=Cc/ha*Hicb*S C=consumul de combustibil/ha

Hicb=puterea calorică pentru combustibil

S=suprafaţa de teren cultivată

 W1=C1/ha *Hicb * S=30l/ha *38MJ *80h=91200 MJ

2.3 Determinarea consumului de energie la împrăştierea de amendamente

W2=W2.1+W2.2 unde W2.1=consumul de energie aferent agregatului agricol

W2.2=consumul de energie aferent amendamentului

W2.1=Cc2/ha*Hicb*S

W2.2=M2/ha*Hiam*St unde Cc2= consumul de combustibil/ha

M2/ha=masa de amendament împrăştiat

Hicb=puterea calorică pentru combustibil

Hiam= puterea calorică pentru amendament

S=suprafaţa totală cultivată

W2.1=C2/ha*HiCB*S=2l/ha*38MJ*80ha = 6080MJ

W2.2=M2*Hiam*S=70kg/ha*78,1MJ*80ha = 437.360 MJ

W2.2=M2*Hiam*S=55kg/ha*17,4MJ*80ha = 76.560MJ

W2= 6080MJ + 437.360 MJ + 76.560MJ = 520.000MJ

2.4 Determinarea consumului de energie la mărunţirea solului

W3=W3.1 W3.1=consumul de energie aferent mărunţirii solului

unde Cc3= consumul de combustibil/ha

M/ha=masa de amendament împrăştiat

Hicb=puterea calorică pentru combustibil

S=suprafaţa totală cultivată

W3=Cc3*Hicb*S=18l/ha*38MJ*80ha=54720MJ

2.5 Determinarea consumului de energie la erbicidare

W4=W4.1+W4.2

W4.1=Cc4*Hicb*S=3l/ha*38Mj*80ha=9120 MJ
 W4.2=Verbicid*HIcb*S=5l/ha * 190MJ *80ha=76000MJ

W4=9120 MJ+76000=85120 MJ

2.6 Determinarea consumului de energie la semănat

W5=W5.1+W5.2

W5.1=C5/ha * Hicb*S=5,5l/ha*38MJ*80ha=16720 MJ

W5.2=Msem.*Hicb*S=20kg/ha*100MJ *80ha=160000MJ

W5=16720 MJ +160000MJ = 176720 MJ

2.7 Determinarea consumului de energie la prăşit

W6=W6.1

W6=C6/ha* Hicb*S=15l/ha*38Mj*80ha=45600MJ

2.8 Determinarea consumului de energie la recoltare

W7=W7.1

W7=CCbrec.*Hicb*S=18l/ha*38MJ*80Ha=54720 MJ

IDENTIFICAREA INTRĂRILOR, IEŞIRILOR ENERGETICE

WI=∑𝑛𝑖=1 𝑊𝑖 unde i=1,2,………..n

Wi=consumul total de energie / cultură

WI = suma tuturor consumurilor energetice

WI = 91200 MJ + 520.000MJ + 54720MJ + 85120 MJ + 176720 MJ + 45600MJ + 54720 MJ

= 1.028.080 MJ

Wo=Wmv + Wboabe unde Wo=energia ieşită din sistem

Wmv=energia înmagazinată în masa vegetală

Wboabe= energia înmagazinată în boabe

Wmv= Mmv/ha *Himv*S=4500kg*13MJ*80ha = 4.680.000MJ

Wmb=Mmb*Hi*S= 5625kg/ha*14,7MJ*80ha = 6.615.000 MJ

 Wo= 4.680.000MJ + 6.615.000 MJ =11.295.000 MJ

W= Wo-Wi =11.295.000 MJ - 1.028.080 MJ=9.238.840 MJ

3.Analiza consumurilor energetice

DETERMINAREA PROCENTUALA A CONSUMURILOR

ENERGETICE IN VEDEREA DETERMINARII VARIABILEI
DE DECIZIE
WI = suma tuturor consumurilor energetice

Wi = W1+W2+ W3+W4 +W5+W6 +W7

Wi= 91200 MJ + 520.000MJ + 54720MJ + 85120 MJ + 176720 MJ + 45600MJ + 54720 MJ
= 1.028.080 MJ

Determinarea procentuală a consumului energetic în vedera determinării variabilei de

decizie:

Wi……………………………………………………………….100

W1,W2….etc……………………………………………………..x

X= W1,W2….etc*100/W1=???

a) Determinarea procentuală la arat

W1 ARAT

Arat
1.028.080 MJ............100
91200 MJ................Ar
X = 8,87 MJ

b) Determinarea procentuală la amendament

Amandamente
1.028.080 MJ........................100
520.000MJ.........................Am
Y = 50,57MJ
 c) Determinarea procentuală la maruntirea solului
Maruntirea solului
1.028.080 MJ........................100
54720MJ.........................M
z = 5,32 MJ

d) Determinarea procentuală la erbicidare

Ierbicidare

1.028.080 MJ.......................100
85120 MJ.................................E
w = 8,27MJ

e) Determinarea procentuală la semanat

Semanat
1.028.080 MJ........................100
176720................................S
S =17,18MJ

f) Determinarea procentuală la prasit

Prasit
1.028.080 MJ........................100
45600MJ............................P
P = 4.43MJ

g) Determinarea procentuală la recoltat

Recoltat
1.028.080 MJ........................100
54720 MJ............................R
r = 5,32MJ
 Sales
4.43
5.32 8.87

Ar
17.18
Am
M
8.27 E
50.57
5.32 S
P
R

Ar%= 8.87 MJ (arat)

Am%= 50.57 MJ (amendament)

M%= 5,32 MJ (mărunțirea solului)

E%= 8.27 MJ (erbicidare)

S%= 17.18 MJ (semănat)

P%= 4.43 MJ (prășit)

R%= 5.32 MJ (recoltare)

4. OPTIMIZAREA ENERGETICĂ A UNEI CULTURI DE GRAU

Determinarea procentuală este ridicată la amendament, asftfel, voi utiliza aceeași

fertilizatori dar în cantități diferite ( 2 variante):
 1) W2.2=consumul de energie aferent amendamentului

W2.1=Cc2/ha*Hicb*S

W2.2=M2/ha*Hiam*St unde Cc2= consumul de combustibil/ha

M2/ha=masa de amendament împrăştiat

Hicb=puterea calorică pentru combustibil

Hiam= puterea calorică pentru amendament

S=suprafaţa totală cultivată

Fertilizatori: Azot 30 kg/ha cu puterea calorică de 35 MJ/Kg, Potasiu 25 kg/ha cu puterea

calorică de 20MJ/Kg

W2.1=C2/ha*HiCB*S= 2 l/ha*38MJ*80ha = 6.080 MJ

W2.2=M2*Hiam*S= 30kg/ha*35 MJ*80ha = 84000MJ

W2.2=M2*Hiam*S= 25 kg/ha*20 MJ*80ha = 40.000 MJ

W2= 6.080 MJ+84000MJ +40.000 MJ = 130.080 MJ

 Noul calcul energetic în urma optimizării este următorul:

WI= 91200 MJ + 130.080 MJ + 54720MJ + 85120 MJ + 176720 MJ + 45600MJ + 54720 MJ

= 638160 MJ

Determinarea procentuală la amendament

Wi = 638160MJ

W2 = 130.080 MJ

638160 MJ ……………………………………………………………100

130.080 MJ………………………………………………………………Am

Am = 130.080 MJ MJ * 100 / 638160 MJ = 20,38 MJ

 Sales

5.32 8.87
4.43

Ar
Am
17.18 M
20.38
E
S
P
8.27 3.32
R

X%= 8.87 MJ (arat)

Y%= 20.38 MJ (amendament)

Z%= 3.32 MJ (mărunțirea solului)

W%= 8.27 MJ (erbicidare)

S%= 17.18 MJ (semănat)

P%= 4.43 MJ (prășit)

R%= 5.32 MJ (recoltare)

2) W2.2=consumul de energie aferent amendamentului

 W2.1=Cc2/ha*Hicb*S

W2.2=M2/ha*Hiam*St unde Cc2= consumul de combustibil/ha

M2/ha=masa de amendament împrăştiat

Hicb=puterea calorică pentru combustibil

Hiam= puterea calorică pentru amendament

S=suprafaţa totală cultivată

Fertilizatori:Azot 10 kg/ha cu puterea calorică de 25 MJ/Kg, Potasiu 15 kg/ha cu puterea

calorică de 20MJ/Kg

W2.1=C2/ha*HiCB*S=2l/ha*38MJ*80ha = 6080 MJ

W2.2=M2*Hiam*S=10kg/ha*25 MJ*80ha = 20.000 MJ

W2.2=M2*Hiam*S=15 kg/ha*20 MJ*80ha = 24.000 MJ

W2= 6080 MJ+20.000 MJ +24.000 MJ = 50.080 MJ

 Noul calcul energetic în urma optimizării este următorul:

WI= 91200 MJ + 50.080 MJ + 54720MJ + 85120 MJ + 176720 MJ + 45600MJ + 54720 MJ

= 558160 MJ

Determinarea procentuală la amendament

Wi = 558160 MJ

W2 = 50.080 MJ

558160 MJ ……………………………………………………………100

50.080 MJ ………………………………………………………………Am

Am = 50.080MJ * 100 / 558.160MJ = 8,97 MJ

 Sales

5.32 8.87
4.43

Ar
8.97 Am
M

17.18 E
3.32
S
P
8.27
R

Ar%= 8.87 MJ (arat)

Am%= 8.97 MJ (amendament)

M%= 3.32 MJ (mărunțirea solului)

E%= 8.27 MJ (erbicidare)

S%= 17.18 MJ (semănat)

P%= 4.43 MJ (prășit)

R%= 5.32 MJ (recoltare)

 În prima fază am aflat determinarea procentuală a consumurilor energetice după cum
apare în următorul tabel:

Nr. Faze 1 Valori 1 Faze 2 Valori 2 Faze 3 Valori 3

crt.

1. Arat 8.87 MJ Arat 8.87 MJ Arat 8.87 MJ

2. Amendament 50.57 MJ Amendament 20.38 MJ Amendament 8.97 MJ

3. Măruntirea 5,32 MJ Măruntirea 5,32 MJ Măruntirea 5,32 MJ

solului solului solului

4. Erbicidare 8.27 MJ Erbicidare 8.27 MJ Erbicidare 8.27 MJ

5. Semănat 17.18 MJ Semănat 17.18 MJ Semănat 17.18 MJ

6. Prășit 4.43 MJ Prășit 4.43 MJ Prășit 4.43 MJ

7. Recoltare 5.32 MJ Recoltare 5.32 MJ Recoltare 5.32 MJ

Având în vedere că determinarea procentuală este ridicată la amendament, am utilizat

aceeași fertilizatori dar în cantități diferite, după cum apare în tabelul de mai sus.

Graul este o cultură cu necesități mari de elemente nutritive, fertilizarea influenţând

producţia ȋn funcţie de compoziţia ȋngrăşămȃntului complex.

Diferențele obținute ca urmare a graduărilor factorului fertilizare nu prezintă diferențe

asigurate statistic.

Influența fertilizării este unul dintre elementele tehnologice cu cel mai mare impact
asupra producţiei. Fertilizarea influenţează producţia de grau ȋn funcţie de compoziţia
ȋngrăşămȃntului complex.
4. Concluzii

Agricultura românească a suferit transformări profunde în cursul ultimilor ani, care au

determinat nevoia de adaptare a exploataţiilor agricole, atât în ceea ce priveşte structurile de
producţie, cat şi tehnologiile aplicate și strategiile de piaţă. Tranziţia spre economia de piaţă, spre
performanţă şi durabilitate, a exploataţiilor agricole din România este un proces de o
complexitate deosebită, ce necesita multiple mutaţii agro-economice, sociale şi politice.
Operaţionalitatea acestora în viitor este condiţionată, de asemenea, de conţinutul şi calitatea
managementului la nivelul fiecărei ferme agricole, de specializarea acesteia şi optimizarea
elementelor de tehnologie agricolă.
Optimizarea tehnologiilor agricole în fermele agricole private, nu poate fi concepută fără
o dezvoltare durabilă în care să fie integrate elemente tehnologice noi, eficiente economic,
profitabile şi în relaţie de sustenabilitate cu mediul înconjurător. Este necesară elaborarea unor
noi generaţii de tehnologii de producţie, optimizarea producţiei cu posibilităţile de valorificare a
produselor agricole şi evaluarea prin indicatori de performanţă a activităţii de producţie din
fermele agricole private. Totodată trebuie pus accent pe diversitatea culturilor agricole, utilizarea
corespunzătoare a resurselor regenerabile, consumul energetic redus şi managementul
informaţional, care trebuie să fie componente de bază prin care să se urmărească ameliorarea
condiţiilor de producţie şi nu exploatarea unilaterală a lor.
Cele mai importante probleme ale fermierilor sunt legate de necesitatea cunoaşterii
mijloacelor de eficientizare a activităţii fermei, organizarea optimă şi aplicarea tehnologiilor
adecvate, mijloacele de ameliorare a fertilităţii solului, precum şi probleme de valorificare a
producţiei.
In agricultură, ca şi în oricare ramură a economiei, niciun sistem tehnologic nu poate fi
considerat durabil dacă pentru fermier şi societatea din care face parte nu este benefic, adică nu
este viabil și din punct de vedere tehnic, respectiv adaptat zonei.
Creşterea producţiei plantelor de câmp, obţinerea unor producţii stabile în timp şi în
condiţii de eficienţă economică a exploataţiei agricole, se poate realiza numai prin îmbinarea
judicioasă a următorilor factori (P. Guş şi colab., 2003):

resursa naturală utilizată (condiţiile de mediu: relief, roca, solul ca spaţiu poros etc. şi
factorii de vegetaţie: lumina, apa, aerul, căldura, elementele nutritive şi activitatea biologică din
sol), adică capacitatea de utilizare optimă, în condiţii de conservare şi ameliorare a cantităţii şi
calităţii acesteia;

factorul biologic, adică soiul sau hibridul cultivat şi amplasarea acestuia în relaţie cu
„oferta locului”;

tehnologia de cultivare, adică rotaţia, asolamentul, sistemul de lucrare a solului,

semănatul, fertilizarea, lucrările de îngrijire etc.;

managementul economic, prin care sunt evaluate şi optimizate intervenţiile pentru

reglarea resurselor, alegerea factorului biologic şi a elementelor de tehnologie
 BIBLIOGRAFIE

1.Banu ,C. Manualul Inginerului de Industrie alimentara, Vol.I, Editura tehnica,

Bucuresti 2001

2. Banu ,C. Manualul Inginerului de Industrie alimentara, Vol. II, Editura tehnica,
Bucuresti 2002

3. Borcean I., 2004, Cultura si protectia integrata a cerealelor, leguminoaselor si plantelor

tehnice

4. Bîlteanu Gheroghe, 2003, Fitotehnie, Editura Ceres, Bucuresti, Editura de Vest

5. Carciumaru M., Mariana Plesa, Monica Margarit, 2005, Omul şi plantele: manual de
analiză carpological, Editura Cetatea de scaun

6. Ion Gologan, Alexandrina Dornescu, 1981, Curs de ameliorarea plantelor, Institutul

Agronomic „Ion Ionescu de la Brad Iaşi”

7. Mimiş P., 2011, Cartea tehnica a fermierului: cereale, plante tehnice, culturi furajere,
plante medicinale si aromate, viticultura, pomicultura, Editura Pelican

8.Modoran, D.Procesarea industriala a maltului, Editura Academicpres, Cluj-Napoca

2003

9.RUSSU, F., HAȘ, I., MOLDOVAN, V., KADAR, R. 2014. Evaluarea principalelor
componente ale producției și a unor caractere morfologice în colecția de grâuoaică de primăvară
de la S.C.D.A.Turda. Genetica și ameliorarea plantelor. An I.N.C.D.A Fundulea, Vol. LXXXII.