Sunteți pe pagina 1din 4

Entropia si evolutia ireversibila a sistemelor reale

Viata si termodinamica

Ori de cate ori un sistem trece printr-un proces termodinamic, sistemul


nu va mai putea sa revina la starea exacta de dinaintea acelui proces. Insa cea
de-a doua lege a termodinamicii aplicata asupra originii vietii este o problema
mult mai complicata decat dezvoltarea si evolutia vietii, deoarece nu exista un
“model standard” al modului in care au aparut primele forme de viata biologice.
Biologii folosesc termenul numit “conditii de nepotrivire” pentru a descrie atunci
cand un organism nu este potrivit pentru o situatie cu care se confrunta. Si avem
chiar expresii binecunoscute pentru situatii de neconcordanta: “ma simt ca un
peste pe uscat”. Evident, atunci cand te afli intr-o situatie de nepotrivire, este
mai greu sa reusesti si sa castigi.
La prima vedere, organismele vii par a incalca sistematic principiul al II-
lea al termodinamicii, deoarece, cel putin in prima parte a vietii lor, se
organizeaza spontan, marindu-si gradul de ordine iar entropia lor in loc sa
creasca, scade. O asemenea concluzie (ca viata incalca principiul al II-lea) este
posibila numai daca se ignora faptul ca sistemele biologice sunt sisteme deschise,
iar procesele biologice sunt procese ireversibile.

Principiul al II-lea al termodinamicii postuleaza


cresterea entropiei intr-un sistem izolat in care
procesele se desfasoara de la sine. Este adevarat
ca procesele biologice se desfasoara de la sine,
dar este in acelasi timp, evident ca sistemul
biologic nu este izolat. Organismele vii preiau din
mediul inconjurator (sub forma de hrana) molecule complexe cu entropie scazuta
si elimina in exterior molecule simple ce rezulta din arderea primelor. Se poate
spune ca organismul preia din mediul inconjurator entropie negativa (sau
negentropie) si elimina in mediu entropie pozitiva.
Procesele biologice sunt ireversibile; formularea locala a principiului II al
termodinamicii afirma ca desfasurarea unui proces ireversibil intr-un domeniu
oricat de mic al unui sistem termodinamic este insotita intotdeauna de producere
de entropie chiar in acel loc. Intr-adevar, in organism, la nivel celular au loc
procese termodinamice generatoare de entropie, dar tot acolo, pe seama acestor
procese, se desfasoara in paralel procese producatoare de ordine, care duc la
scaderea entropiei. Procesul generator de entropie este numit proces cuplant, iar
procesele care se desfasoara pe seama lui si se soldeaza cu scadere de entropie
se numesc procese cuplate.
Variatia totala a entropiei la nivel de celula este, totusi, pozitiva,
deoarece producerea de entropie in procesele cuplante depaseste scaderea de
entropie asociata proceselor cuplate.
In organism, procesele cuplante sunt reprezentate
de arderile metabolice (care alcatuiesc
catabolismul) in timp ce procesele cuplate constau
in biosinteze ale macromoleculelor (anabolism) si in
constructii de structuri biologice cu mare grad de
ordine. In timp ce produsii de aredere (CO2, H2O
etc) sunt eliminati prin respiratie, excretie etc, produsii biosintezelor raman in
organism, devenind parti constituente ale acestuia.

De ce entropia este importanta?

Imaginati-va ca luati o cutie de puzzle si aruncati toate piesele pe o masa.


Teoretic, este posbil ca piesele sa cada perfect la locul lor si sa creeze un puzzle
complet. Dar in realitate, asta nu se intampla niciodata. De ce nu este posibil?
Pentru ca sansele sunt coplesitoare impotriva. Fiecare piesa ar trebui sa cada
doar in locul potrivit pentru a crea puzzle-ul complet. Exista o singura situatie
posibila in care fiecare piesa este in ordine, dar exista un numar aproape infinit
de stari in care piesele sunt in dezordine. Din punct de vedere matematic, este
incredibil de putin probabil ca acest lucru sa se intample.
In mod similar, daca construim un castel de nisip pe plaja si revenim cateva zile
mai tarziu, acesta nu va mai fi acolo. Exista o singura combinatie a particulelor
de nisip care arata ca acel castel, dar un numar infinit de combinatii care nu vor
arata la fel.
Acestea sunt doar niste exemple simple ale esentei entropiei. Entropia
e masura dezordinii. Si exista intotdeauna mai multe variatii dezordonate decat
ordonate.
Iata un lucru esential despre entropie: aceasta creste intotdeauna in timp.
Este tendinta naturala a lucrurilor de a pierde ordinea. Lasata pe cont propriu,
viata va deveni intotdeauna mai putin structurata. Castelele de nisip se distrug,
relatiile neglijate se rup, buruienile napadesc gradinile, monumentele vechi se
prabusesc, iar muntii erodeaza.
Aceasta este cunoscuta ca cea de-a doua lege a termodinamicii si este unul
dintre conceptele fundamentale ale fizicii si una din legile fundamentale ale
Universului. Pe termen lung, nimic nu scapa de aceasta lege. Totul se descopune,
iar dezordinea este in crestere. Aceasta dezordine are o tendinta naturala de a
creste in timp dar putem contracara aceasta tendinta prin folosirea energiei – iar
asta ne dezvaluie scopul vietii.

Tendinta catre echilibru


Legea a doua a termodinamicii poate fi formulata in mai multe feluri, dar
prezice un singur lucru: o stare de echilibru plictisitoare si o moarte termica
inevitabila a Universului si implicit a vietii. Afirmatia lui Rudolf Julius Emanuel
Clausius, fizician si matematician, “entropia Universului tinde spre uniformitate”
poate fi privita ca o forma a legii a doua a termodinamicii. Cu toate acestea, dupa
cum vedem, lumea prezinta un model interesant al vietii, care genereaza in mod
constant structuri impresionant de ordonate, de la microorganisme, flori si pana
la Homo sapiens. Deci cum este posibil ca un organism viu sa existe, sa
supravietuiasca si sa evolueze, nu sa se indrepte catre o moarte lenta si rece?
Potrivit legii a II-a a termodinamicii si avand in vedere faptul ca viata si
cresterea sunt procese clar ireversibile, entropia este intotdeauna generata
intern, adica produsul este intotdeauna pozitiv. Dupa cum a subliniat si
Schrodinger, organismele vii trebuie sa mentina o stare de organizare si sa evite
o crestere a entropiei. Prin urmare, entropia interna trebuie sa fie transferata in
mediul inconjurator fie prin schimbul de entropie (caldura), fie prin producerea
de produse cu entropie mai mare decat nutrientii. In cele din urma, entropia
produsa ar depasi importul de entropie cu substante nutritive, si astfel, s-ar
produce un transfer net de entropie in mediul inconjurator.

Termodinamica mortii
Hildegard Meyer-Ortmanns, fizician la Universitatea din Bremen,
considera ca in cele din urma imbatranirea este un proces fizic, nu biologic, si
este guvernat de termodinamica.
Cu siguranta nu este pur si simplu o chestiune de epuizare a resurselor.
“Majoritatea celulelor din care suntem facuti sunt inlocuite de nenumarate ori in
decursul vietii, inainte de a avea sansa de a imbatrani”, a spus Meyer-Ortmanns.
Dar acest proces de reinnoire nu este perfect. Termodinamica copierii
informatiilor spune ca trebuie sa existe un compromis intre precizie si energie.
Un organism are o sursa finita de energie, astfel incat erorile se acumuleaza in
timp. Organismul trebuie apoi sa consume o cantitate din ce in ce mai mare de
energie pentru a remedia aceste erori. Procesul de inlocuire a celulelor produce
in cele din urma copii prea defecte pentru a functiona corect; iar apoi, urmeaza
moartea.
Dovezile empirice par sa suporte aceasta ipoteza. Este cunoscut faptul ca
celulele umane se divid de 40-60 de ori (numita limita Hayflick) inainte de a se
opri. Si observatiile recente asupra longevitatii umane au sugerat ca poate exista
un motiv fundamental pentru care oamenii nu pot supravietui mult peste 100 de
ani.
Cu alte cuvinte, aparitia vietii pe o planeta precum a noastra, insotita de
surse de energie (lumina soarelui, activitatea vulcanica) care pastreaza lucrurile
in afara echilibrului, nu pare sa fie un eveniment extrem de putin probabil.
Ceea ce Ernst Mayr a considerat esential pentru biologie – sens si intentie – poate
parea ca o consecinta fireasca a statisticii si a termodinamicii. In acelasi timp,
astronomii ne-au aratat cat de multe alte lumi exista in Univers. Multe sunt
departe de echilibru, la fel ca si planeta noastra, iar viata joaca dupa aceleasi
reguli ale fizicii.