Sunteți pe pagina 1din 3

Universitatea Transilvania

Facultatea de Muzică

Specializarea: SPIIV, anul I

Analiza Schenkeriană din repertoriul ragtime-ului


,,The Entertainer” de Scott Joplin
Student: Anghel Romulus Mircea

Brașov, 2019

Abstract
Tema de față propune o analiză a lucrarii The Entertainer (1902), de Scott Joplin, în conformitate

cu metodologia propusă de Heinrich Schenker. Practica analizei Schenker se bazează pe reducerea unei

lucrări la diferite niveluri structurale. Obiectivul fundamental al construirii acestor nivele este de a arăta
conexiunile liniare dintre notele care pot fi separate pentru mai multe măsuri.

Schenker stabilește trei niveluri fundamentale: Foreground, Middleground si Background.

Acest studiu duce la o reflecție asupra utilizării acestei metode de analiză pentru studiul muzicii
populare compuse la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Cuvinte cheie: ragtime, analiza schenkeriană, analiză muzicală, reducție structurală.


Ragtime-ul este considerat principalul gen muzical din America de Nord in jurul anilor 1980
evidențiind jazz-ul ca principalul exponent al compozitorului Scott Joplin (1867-1917). Rădăcinile ragtime-
ului derivă din marșurile trupelor militare. Prin hibridismul între dansurile clasice europene și elementele
ritmice africane, ragtime poate fi descrise fiind un stil popular, esențial american, care a prosperat între
anii 1896 - 1918. Caracteristica principală a acestui gen muzical este ritmul sincopat.

În perioada menționată, termenul ragtime se referă la muzica instrumentală, voce și dans. Cel mai
bun ragtime a exprimat o gândire muzicală sofisticată și a impus capacitatea tehnică a artiștilor interpreți
sau executanți să se desfășoare în completitudinea sa (BERLIN, 2001, p.775).
Compusă în 1902, Entertainer-ul lui Scott Joplin, este probabil piesa cel mai ușor de recunoscut a
ascultătorilor de ragtime. Forma sa este organizată în: introducere, A, B, A, C, D, punte și coda.

În această primă parte a lucrării, voi începe căutarea continuității și progresiei liniare pe tot
parcursul lucrării, cu scopul de a prezenta procedurile utilizate până la reducerile finale ale secțiunilor. Voi
prezenta exemple specifice din partitura originală The Entertainer.