Conform definitiei din dictionarele medicale, anemia este o afectiune cauzata de

scaderea cantitatii sau a calitatii globulelor rosii si a hemoglobinei din sange. Pentru
ca globulele rosii sunt responsabile de transportarea oxigenului catre toate tesuturile si
organele, diminuarea numarului sau a calitatii acestora se manifesta printr-un nivel
scazut al oxigenului din sange.

Tipuri de anemie si cauze

In functie de cauzele care duc la aparitia anemiei, aceasta poate fi de mai multe tipuri:
 anemia feripriva - este cauzata de deficienta de fier si se caracterizeaza prin
incapacitatea maduvei spinarii de a sintetiza hematii (globule rosii);
 anemia megaloblastica - apare ca urmare a deficitului de vitamine;
 anemia tiroidei - este cauzata de activitatea anormala a glandei tiroide;
 anemia hemolitica - este provocata de degenerarea prematura a globulelor rosii;
 anemia mieloftizica - apare din cauza leucemiei sau cancerului maduvei osoase;
 anemia aplastica - apare din cauza atrofierii maduvei rosii osoase si a afectarii
hematopoiezei (formarea sangelui la nivelul maduvei osoase), ca urmare a deficitului de
trombocite si globule rosii si albe;
 anemia cronica - este provocata de inhibarea productiei hormonului glicoproteic
EPO (eritropoietina) sau de defectele structurale congenitale ale globulelor rosii;
 anemia sideroblastica - apare din cauza incapacitatii organismului de a fixa fierul si
de a se folosi de el sau de a produce hemoglobina;
 Talasemia - este o forma ereditara grava a anemiei, cauzata de persistenta in sange
a hemoglobinei fetale.

Pe langa cauzele mentionate anterior, anemia poate sa mai apara si din pricina altor
factori, interni sau externi, cum ar fi:
 sangerarile pot duce la aparitia anemiei, indiferent daca sunt cauzate de menstruatie,
leziuni sau ulcer;
 orice tip de boala cronica poate determina aparitia anemiilor;
 afectiunile renale pot, de asemenea, sa provoace anemie, din cauza functionarii
precare a rinichilor, care au un rol important de sustinere a maduvei in crearea globulelor
rosii;
 retentia de lichide asociata cu dezvoltarea sarcinii este un factor care poate duce la
aparitia anemiei, din cauza ca acestea pot dilua cantitatea de hematii din sange;
  pentru ca vitaminele si mineralele au un rol decisiv pentru sintetizarea globulelor
rosii, alimentatia deficitara poate constitui o cauza a anemiei. Absorbtia vitaminelor si
mineralelor poate fi influentata si de alcoolism; asadar, si acesta poate fi o cauza a anemiei;
 printre cauzele mai putin cunoscute ale anemiei se numara si afectiunile hepatice,
maladiile ereditare, infectiile, cancerul sau artrita;
 anemia poate fi provocata si de toxine sau de deficitul enzimatic.

Simptomele anemiei
Anemia se manifesta destul de vizibil si, in cazuri mai grave, poate ajunge chiar sa aiba
simptome agresive. Printre primele semne ale acestei afectiuni se numara: starile de
ameteala, episoadele de pierdere a vederii, frisoanele, paloarea pielii, starile de oboseala
si tulburarile de concentrare sau constipatia. Scaderea in greutate este un alt semn al
anemiei care nu trebuie ignorat.

Pe masura ce anemia se agraveaza, simptomele pot deveni mai agresive: scaune cu

sange, ingalbenirea pielii, marirea splinei si aparitia durerilor asociate cu aceasta. Starile
de ameteala pot duce chiar si la lesin in astfel de cazuri, pot aparea durerile in piept, iar
dificultatile pe care le intampina sistemul respirator si oxigenarea insuficienta a
sangelui asociata acestora pot culmina cu un atac de cord.
Investigatii medicale pentru depistarea si diagnosticarea anemiei

Tocmai pentru ca anemia poate fi provocata de mai multi factori diferiti si originea
acesteia ii determina si clasificarea, nu exista o investigatie universala pentru
diagnosticarea ei, ci o serie de analize ale caror rezultate le pot confirma sau infirma
specialistilor acest diagnostic.
Anamneza si examinarea fizica

Daca recunosti si te identifici cu unul sau mai multe simptome descrise mai sus, primul
pas pe care il vei face pentru investigare este programarea unui examen fizic la un medic
generalist sau la medicul tau de familie.

In cadrul acestei vizite medicale, vei fi intrebat, in primul rand, cu privire la istoricul
afectiunilor din familie, pentru stabilirea sau excluderea unor eventuale cauze ereditare.
Medicul va examina vizual si clinic, prin palpare, posibilele schimbari sau nereguli
manifestate, analizand culoarea pielii, dimensiunea splinei si adresandu-ti intrebari
legate de celelalte semne care ti-au indicat ca ai putea avea o problema de sanatate.
Hemoleucograma

Hemoleucograma completa este una dintre cele mai uzuale analize de sange pe care le
recomanda medicii de familie pentru determinarea starii generale de sanatate. Aceasta
consta in prelevarea unei mostre de sange. La adulti si copii, sangele e prelevat din
deget sau din vena bratului, iar la sugari, acesta se preleva din calcai.

Hemoleucograma completa ii furnizeaza medicului specialist informatii cu privire la:

 numarul leucocitelor din sange;
 numarul globulelor rosii din sange, procentul acestora si media volumului lor;
 numarul trombocitelor din sange;
 cantitatea de hemoglobina, concentratia medie si media volumului acesteia.

Sideremia
Sideremia este o alta analiza de laborator care masoara cantitatea de fier din sange si in
urma careia se poate stabili daca metabolizarea fierului in organism se desfasoara in
parametri optimi. Analiza poate depista anemia feriptiva, anemia hemolitica sau
talasemia.

Valorile normale de fier in sange sunt diferite in functie de sex si varsta:

 50-175 mcg/dL sau 8,9-31,3 mcmol/L la barbati;
 40-150 mcg.dL sau 7,2-26,8 mcmol/L la femei;
 50-120 mcg/dL sau 9-21,5 mcmol/L la copii.

In ceea ce priveste pregatirea pentru aceasta analiza de sange, trebuie sa ai in vedere

urmatoarele aspecte:
 recoltarea se va face dimineata, deoarece nivelul fierului din sange poate fluctua pe
parcursul zilei;
 suplimentele cu fier pot influenta rezultatul, asadar este important ca acestea sa nu fie
administrate cu cel putin 12 ore inainte de prelevarea probei de sange;
 administrarea suplimentelor cu vitamina B12 poate, de asemenea, sa influenteze rezultatele
si este recomandata evitarea lor cu cel putin 48 de ore inainte de prelevare;
 transfuziile de sange efectuate cu pana la patru luni inainte de recoltare pot influenta
rezultatul analizei;
 privarea de somn este un alt factor care stimuleaza fluctuatiile de fier, asadar este indicat
sa fii odihnit atunci cand faci analize;
 anumite suplimente alimentare naturiste si medicamente precum anticonceptionalele,
corticotropina, aspirina sau cele pe baza de estrogen pot face ca rezultatul analizei sa nu fie unul
concludent.

In urma sideremiei se pot depista si alte afectiuni care nu au neaparat legatura cu

anemia, precum ciroza, artrita reumatoida, infectiile, intoxicarea cu plumb sau
insuficienta renala.
Feritina

Testul pentru feritina are rolul de a masura nivelul feritinei serice, pe care organismul
o stocheaza ca rezerva. In urma acestuia, se pot depista atat deficientele, cat si excesul
de fier din sange.

Nivelul crescut de feritina poate indica si alte afectiuni, precum inflamatiile severe,
infectiile cronice, bolile hepatice si cele autoimune, dar si anumite tipuri de cancer.
Pentru diagnosticarea acestora este insa nevoie si de efectuarea altor investigatii
medicale.

Pentru ca nivelul scazut sau crescut al feritinei serice nu este intotdeauna edificator
pentru diagnosticarea anemiei, acest test se face de regula impreuna cu sideremia si cu
testul TIBC (total iron-binding capacity), care masoara concentratia transferinei si ale
carui rezultate indica, dupa cum sugereaza si denumirea, capacitatea totala de legare a
fierului.
Ciancobalamina (vitamina B12)

Analizele relevante pentru vitamina B12 pot determina daca anemia este cauzata de un
deficit de ciancobalamina. Testele pot fi facute prin metoda chemiluminiscenta, care
presupune insotirea anumitor reactii chimice de emisii luminoase, sau prin metoda
electrochemiluminiscenta.

Vitamina B12 contribuie la maturarea eritrocitelor. Deficientele pot cauza o maturare

anormala a precursorilor acestora, dar si o supravietuire redusa a hematiilor. De
asemenea, poate determina si prezenta megaloblastelor (globule rosii cu nucleul marit
anormal).

Printre cele mai comune cauze ale carentei de vitamina B12 se numara: ingestia
insuficienta si malabsorbtia, deficitul de transcobalamina (o proteina care se filtreaza la
nivelul rinichilor si contribuie la transportul catre tesuturi al vitaminei B12), afectiunile
intestinului subtire sau interventiile chirurgicale (de exemplu, gastrectomia -
indepartarea partiala sau totala a stomacului).
Determinarea folatului seric

Folatii sunt compusi care contin acid folic si au structura asemanatoare. Determinarea
acestora se face prin prelevarea sangelui venos, pe nemancate. Proba se recolteaza fara
anticoagulant si se separa ulterior prin centrifugare; cantitatea minima necesara pentru
determinarea folatilor este de 1 ml ser.
In cazul hemolizei (distrugerea globulelor rosii si trecerea lor in plasma), proba va fi
respinsa si se va mai recolta una. In ceea ce priveste stabilitatea acesteia, trebuie sa stii
ca rezista pana la doua zile, la temperaturi de 2-8 grade Celsius, sau chiar o luna, daca
este pastrata la o temperatura de -20 de grade Celsius. In conditii uzuale de pastrare
(20-25 de grade Celsius), stabilitatea serului nu depaseste doua ore, iar asta cu conditia
sa nu fie expus la lumina.
Coprocultura

Pentru ca exista situatii in care anemia se manifesta si prin simptome precum prezenta
sangelui in scaun, dar si pentru ca unele infectii reprezinta un important factor de risc
pentru anemie, coprocultura poate fi o analiza recomandata de medic pentru depistarea
si diagnosticarea anemiei.
Tratarea si profilaxia anemiei
In functie de cauzele care au determinat aparitia anemiei, exista mai multe modalitati
de a trata aceasta afectiune. Astfel, daca motivul reducerii numarului de globule rosii
este de natura infectioasa, se va recurge in prima faza la tratarea infectiei cu antibiotic.
Daca este vorba despre alte cauze, transfuzia de sange poate fi o prima solutie, urmata
de administrarea suplimentelor, folatilor, vitaminei B12 sau a fierului, pe cale
injectabila sau orala.

Pe langa tratamentul prescris de medic, este important sa urmezi o dieta cu alimente

bogate in fier, dar si in vitamine care sa ajute la buna absorbtie si la fixarea acestui
mineral. Poti consuma infuzii din frunze de urzici sau catina si coada calului. Carnea
rosie este, de asemenea, bogata in fier si te-ar putea ajuta. Sucul de sfecla rosie, bogat
in saruri minerale, fier, fosfor, dar si cu un continut ridicat de vitamine (B si C), ar putea
sa vina in completarea regimului si tratamentelor recomandate de medic.
Metode de prevenire a anemiei
Daca nu este vorba despre existenta unor factori ereditari, anemia poate fi prevenita
prin urmarea unui regim alimentar bogat in substante nutritive, minerale si vitamine.
Include in dieta ta alimente proaspete bogate in fier (carne rosie, plante cu frunze verzi,
sfecla), folati (naut, fasole, linte, sparanghel, avocado, nuci), vitamina B12 (cereale,
lapte, oua), vitamina C (mere, ardei gras).
Ce alimente sa eviti daca ai o predispozitie sau suferi de anemie

Pentru ca anumite alimente pot determina scaderea cantitativa sau calitativa a

globulelor rosii din sange, este indicat sa le eviti in cazul in care ai fost diagnosticat cu
anemie sau ai o predispozitie catre aceasta. Pe lista neagra se numara iaurtul, citricele,
rosiile, preparatele din soia, uleiul de susan, otetul, ardeiul iute, alimentele fermentate,
preparatele prajite in ulei.

De asemenea, este important sa consumi ceai si cafea in cantitati moderate, deoarece

anumiti compusi din acestea pot influenta nivelul mineralelor si al vitaminelor din
organism. Acelasi lucru este valabil si pentru alcool, care poate favoriza aparitia
anemiei.