Sunteți pe pagina 1din 3

Factorii dezvoltarii personalității

Așa cum bine este știut există mai multe teorii referitoare la factorii care
determină conturarea personalității, cele mai cunoscute și acceptate fiind
ereditatea, factorii sociali, educația și cultura.
Personalitatea este organizarea dinamică în interiorul individului a acelor
sisteme psihice, fizice şi sociale ce determină gândirea şi comportamentul,
caracteristice numai lui. Problema centrală a personalității cred totuși că este este
formarea ideilor și a deprinderilor ce activează omul ca ființă raționala și proactivă.
Comportamentul și gândirea acestuia constituie o etichetă ce desemnează tot ce
face el ca și individualitate.
În sens științific, personalitatea este totalitatea modelelor comportamentale
ale unui individ, organizate intr-un sistem unic si durabil definind omul ca sistem
bio-psiho-social.
Latura biologică a omului este determinată în principal de către mecanismul
ereditar. Vorbind despre factorii biologici, nu putem să-i reducem doar lacei de
ordin genetic. Trebuie luate în consideraţie şi aspectelefiziologice ale dezvoltării
individuale, mai ales acelea care provoacă efecte patologice, pentru că anume ele
schimbă comportamentul biologic al individului.
Omul, ca şi oricare altă fiinţă vie, are mediul său de viaţă care îi şi
determină, prin interacţiunea tuturor componentelor, existenţa. Noţiunea de mediu
include în sine mediul social, adică societatea, şi mediul naturii. Mediul fizic a
fost considerat de multe teorii, mai vechi, ca fiind un factor determinant în
modelarea personalităţii. Condiţiile acestuia pot influenţa anumite trăsături
de personalitate.
Dependenţa stării organismului individului de procesele naturii,şi anume - de
diversele schimbări ale temperaturii, de câmpurile geomagnetice, de radiaţia solară
etc. – se exprimă cel mai des în starea lui psihică şi în starea organismului în
general.
Caracteristica esențială a ființei umane este însă aceea că este educabilă.
Educabilitatea reprezintă problematica generală a dezvoltării psihice, putând fi
definită drept capacitate și disponibilitate a omului de a recepta influențele externe,
sau ca potențare a capacității omului de a fi receptiv la educație. Prin educație,
mediu și zestrea genetică omul ia naștere ca fenomen individual, ca personalitate.
Cultura este unul dintre factorii importanţi care modelează personalitatea.
Conexiunea dintre cultură şi personalitate este evidentă, întrucât formarea
personalităţii constă în mare parte în interiorizarea elementelor unei culturi.
La naştere, copilul este o simplă fiinţă care se mulţumeşte cu satisfacerea nevoilor
biologice. Dar mai târziu el devine conştient de sine, începând să se identifice prin
“Eu”. Devenirea sa ca ființă socială nu este posibilă în afara interacţiunii cu grupul
în care trăieşte. Interacţiunea cu grupul permite copilului să-şi formeze imaginea
despre sine.
Personalitatea individului este influenţată mai târziu de experienţa proprie.
Fiecare individ este o experienţă personală unică, prin care el se deosebeşte de
ceilalţi indivizi. Experienţa de viaţă nu se cumulează în mod simplu, nu este
niciodată încheiată pe parcursul vieţii individului. Experienţa trecută poate fi
reevaluată din perspectiva noilor experienţe, producându-se modificări de atitudini
şi de comportamente şi, prin aceasta, modificări de personalitate.
În concluzie, personalitatea reprezinta un set complex de calitati, opinii,
ganduri, atitudini și idei pe care și le formeaza și însușeste individul uman și care-l
diferentiază de alți oameni.