Sunteți pe pagina 1din 8

Pulberi şi propergoli

5.1 Introducere
Pulberile sunt materiale explozive ce au drept formă caracteristică de
transformare explozivă deflagraţia. Sunt întrebuinţate ca încărcături de azvârlire
în sistemele artileristice clasice (pulberi balistice) sau ca încărcături de propulsie
(combustibili de rachetă,
După compoziţie propergoli,
pulberile pulberi astfel:
se clasifică propulsive) în sistemele reactive.
- Pulberi cu bază simplă:
- Pulberi cu bază dublă;
- Pulberi multibază;
- Pulberi dopate;
- Pulberi compozite.
În compoziţia pulberilor cu bază simplă intră următoarele elemente:
- Nitroceluloza - reprezintă componentul de bază (datorită aportului său
energetic) 96 - 98 %;
- Difenilamina - are rol de stabilizator 1-2 %;
- Solvenţi reziduali - eter etilic, alcool etilic, acetat de etil pentru pulberile
sferice, alcool etilic ≤ 0,5 %;
- Gelatinizatori, moderatori - camfor, centralite, ester ftalic 0,2 - 1,0 %;
- Grafit - pulberile se tratează superficial cu grafit pentru a le proteja
electrostatic (0,1 %) fiind în acelaşi timp şi lubrifiant solid;
- Sulfatul de potasiu cu rol de substanţă antiflacără;
Pulberile cu bază dublă sunt utilizate la fabricarea încărcăturilor de
azvârlire pentru sistemele de armament cu ţevi ghintuite sau lise, dar şi pentru
echiparea motoarelor rachetă. În ciuda bunei lor vivacităţi, datorită temperaturilor
înalte de combustie, ele au o erozivitate ridicată, fiind mai recent înlocuite de
pulberile “reci”. Pulberile multibazice conţin, pe lângă nitroceluloză şi
nitroglicerină, alte componente ce conferă acestor pulberi caracteristici speciale
sub raport energetic. În această categorie pot fi incluse şi pulberile denumite
generic “reci” care prezintă o compoziţie generică, de tipul celei prezentate în
continuare: - Nitroceluloză 25 - 40 %;
- Trinitrat de glicerină 20 - 30 %;
- Nitroguanidină 55 - 30 %.
În acestă compoziţie nitroguanidina conferă pulberii calităţi antiflacără şi
erozivitate scăzută. În compoziţie se mai introduc şi alţi componenţi, ca de
exemplu: centralită (cu rol de stabilizator), nitrat de polivinil (cu rol de plastifiant)
etc. Pulberile dopate conţin pe lângă produşii energetici obişnuiţi
(nitroceluloză sau nitroceluloză şi nitroglicerină) şi unii explozivi brizanţi (cu rol de
adaos energetic): trotil, hexogen, octogen, pentrită. Aceste pulberi sunt
superioare sub raport energetic pulberilor clasice, la temperaturi egale de
combustie.
Pulberi cu bază de nitroceluloză şi nitroglicerină, dopate cu 10 - 15 %
pentrită, fabricate în granule multitubulare, s-au utilizat pe scară largă încă din
timpul celui de-al doilea război mondial.
Pulberi compozite
Datorită vulnerabilităţii pulberilor la impactul cu proiectilele sau la unda de
şoc, precum şi a variaţiei mari vitezei de combustie cu presiunea şi temperatura
din camerele de încărcare ale motoarelor rachetă, s-a ajuns la concluzia că sunt
mai eficiente noile tipuri de pulberi, denumite generic “compozite”. Acestea
constau dintr-un material exploziv de tip nitramină înglobat într-un polimer (de ex.
polibutadiena).
La astfel de pulberi combustia se produce în straturi paralele, după o
cinetică ce diminuează mult vulnerabilitatea acestora la variaţii locale ale
presiunii, temperaturii sau suprafeţei de ardere. Compoziţiile de acest gen sunt
utile pentru încărcăturile de propulsie ale motoarelor rachetă.
Noţiuni de fabricaţia pulberilor cu bază simplă
Gelatinizarea nitrocelulozelor
Studiile în domeniul pulberilor l-au condus pe Paul Vieille la transformarea
nitrocelulozei, produs fibros cu grad diferit de porozitate, cu o mare suprafaţă de
combustie, într-un produs omogen, a cărui suprafaţă de combustie evoluează în
straturi paralele, în timpul deflagraţiei
Pentru fabricarea unui mare număr de tipuri de pulberi, drept materie
primă secuutilizează
produs structurănitroceluloza,
omogenă este gelatinizarea.
iar procesul ce permite transformarea
Aceasta într-unla
se realizează,
pulberile cu simplă bază, cu ajutorul unui solvent volatil (de exemplu amestecul
eter etilic-alcool etilic).
Nitroceluloza este un compus macromolecular şi de aceea gelatinizarea
sa este lentă. Acest lucru se datorează vitezei procesului de penetrare a
solventului între fibre, proces care este dependent de caracteristicile polimerului.
Odată cu penetrarea solventului în polimer, acesta se "umflă" transformându-se
într-un gel, necristalizat la temperatura obişnuită, cu o vâscozitate dependentă
de gradul de avansare a procesului.
Substanţele care interacţionează cu polimerii, gelatinizându-i, se numesc
gelatinizatori sau plastifianţi; trebuie să facem următoarea distincţie: un
gelatinizator are întotdeauna capacitatea plastifiantă, invers nu este întotdeauna
adevărat.
De exemplu, vaselina nu are nici o afinitate pentru nitroceluloză, dar ea se
utilizează la fabricarea anumitor pulberi, deoarece ea permite lanţurilor
macromoleculare de a aluneca unele pe altele.
În fabricaţia pulberilor se utilizează materii prime cu grade de nitrare
intermediare, între di şi trinitroceluloză, cu gradul de substituţie cuprins între 2,5
şi 2,8, ceea ce înseamnă că rămân grupe (OH) nenitrate. Molecula de
nitroceluloză conţine poziţii acceptoare de electroni "acide"; caracterul acid mai
pregnant îl au cele care sunt legate de ONO 2 secundar. Funcţiile eter ale
polimerului sunt "donoare" de electroni, deci "bazice"; un asemenea caracter au
grupările hidroxil (OH) reziduale şi oxigenii ciclurilor.
Drept metode de studiu a gradului de gelatinizare, realizând astfel
descrieri ale procesului si clasificări ale reactanţilor sunt următoarele:
- Metoda globală de împărţire;
- Metoda calorimetrică;
- Metoda spectrometică;
- Încercarea maroscopică.
Familiile de gelatinizatori şi solvenţi
Gelatinizatorii pot fi în reacţie ca donori de electroni, reacţionând cu
poziţiile acide ale nitrocelulozei, deci cu atomii de carbon legaţi de grupele O-
NO2. Reactanţii de acest tip sunt în special compuşii ce au o funcţie carbo xil
C=O: cetone, esteri, uree substituite, uretani substituiţi. Tot din această
categorie, dar cu o putere reactantă mai mică, sunt compuşii ce conţin funcţii
alcool sau eter.
Alcoolul etilic este utilizat ca solvent al nitroeclulozei cu conţinut mic de
azot, dar el are o capacitate gelatinizantă scăzută.
Amestecul 65 % eter etilic şi 35 % alcool etilic este produsul cel mai
utilizat la fabricarea pulberilor cu bază simplă. Din această categorie mai fac
parte: acetona, metiletilcetona, camforul, acetatul de etil, acetatul de butil,
dibutilflalatul, triacetatul de glicerină.
Există solvenţi ce reacţionează cu produsele "bazice" ale nitrocelulozei,
care sunt reprezentate de punţile eter şi grupările hidroxil nesubstituite.
Grupele acceptoare de electroni sunt mai ales lanţurile halogenate nitrate
sau nitriţi. Această categorie de gelatinizatori sunt constituienţii energetici ai
pulberilor cu bază dublă sau multiplă. Apa este un produs amfoter: prin calităţile
acide slabe, ea poate intra în reacţ ie cu poziţiile bazice ale nitrocelulozei, în
particular cu cugrupele
reacţionează protonii OH
legaţireziduale;
de funcţiileprin calităţile
esterilor nitrici.sale slablegături
Aceste bazicesunt
ea
prea slabe pen tru a avea putere gelatinizatoare, dar ele exis tă şi au drept
consecinţă blocarea poziţiilor acide şi bazice ale nitroeclulozei, interzicând
acţiunea gelatinizatorilor clasici.
Cei mai utilizaţi gelatinizatori acceptori de electroni sunt: nitroglicerina,
dinitratul de dietilenglicol, dinitratul de trietilenglicol, trinitratul de butanetriol,
trinitratul de nitroizobutanetriol, acetonitrilul etc.
Legăturile dintre nitroceluloză şi gelatinizator au o energie de activare
mică, de aceea ele sunt sensibile la variaţii mici ale temperaturii, de exemplu,
când se produc în pulbere modificări de compoziţie ce influenţează siguranţa,
proprietăţile mecanice sau balistice.
Nitroglicerina este un gelatinizator slab, de aceea ea se utilizează pentru
pulberile cu conţinut mai mic de azot. Depăşirea în fabricaţie a compoziţiei de
echilibru sau ruperea legăturilor conduce la fenomenul de exudaţie a esterului
nitric lichid către exteriorul pulberii.
Gelatinizatorii penetrează lent fibrele de nitroceluloză. Starea de echilibru
a gelatinizării corespunde stării staţionare a fenomenului, care se mai numeşte
şi maturare; acest proces este important în special în cazul propergolilor cu bază
dublă. Fenomenul este nedorit în cazul pulberilor moderate la suprafaţă, adică
impregnate superficial cu un gelatinizator inert. Acesta, în contact cu zona de
nitroceluloză mai puţin gelatinizată tinde să intre în reacţie cu ea printr-o migraţie
lentă în timp, (cu atât mai ridicată cu cât temperatura de stocare este mai înaltă)
antrenând modificări balistice importante.
Pentru a estompa fenomenul de migraţie se utilizează un moderator solid
la temperatura normală cum ar fi: camforul, centralitele, difeniluretanul etc.
Mobilitatea nitroglicerinei este direct proporţională cu gradul de cristaliz are; ea
se absoarbe mai întâi la suprafaţa structurilor microcristaline ale nitrocelulozei.
Oricare ar fi compoziţia şi destinaţia unei pulberi coloidale, procesul
tehnologic de fabricaţie cuprinde trei faze:
- Gelatinizarea nitrocelulozei;
- Punerea în formă;
- Finisarea.
Cele trei faze enunţate mai sus, definesc principiul fabricaţiei - constituirea
unei materii plastice având drept materii prime fibrele de nitroceluloză.
Procesul de fabricaţie este compus şi din alte faze: faze de preparare a
materiilor prime şi încărcăturilor, încartuşare, ambalare, controlul de fabricaţie şi
controlul de recepţie finală).
Pulberile cu bază simplă sunt fabricate cu ajutorul unui solvent volatil care
gelatinizează nitroceluloza. Nitroceluloza gelatinizată reprezintă o pastă care
este pusă în formă prin extruziune, calandrare sau decupare. Finisarea cuprinde
eliminarea solventului urmată apoi de operaţii specifice domeniului de utilizare.
De exemplu, pulberile pentru arme de calibru mic sunt supuse unui proces de
netezire şi grafitare.
Fazele procesului de preparare a pulberilor cu bază simplă
1. Fărâmiţarea nitrocelulozei
2. Gelatinizarea. Procesul are loc în două faze:
- deshidratarea fibrelor de nitroceluloză prin încălzire la 100 o C şi înlocuirea
apei cu alcool etilic;
- malaxarea
proporţie la rece în prezenţa gelatinizatorului (alcool sau / şi eter în
de 65/35).
4. Punerea în formă - Pasta malaxată se pune în formă prin extruziune sau
prin colondare, apoi se decupează la dimensiuni.
5. Extrudarea
Este modul de lucru cel mai utilizat la fabricarea în granule cilindrice,
benzi sau foi. Se comprimă pasta într-o filieră care îi dă forma. Procesul se
realizează în două faze: presarea apoi extrudarea.
6. Decuparea - se realizează prin trei procedee:
- decuparea cu ghilotina - are inconvenientul de a provoca o fisurare a
granulelor sau obţinerea de granule oblice. Se utilizează la pulberile netubulare.
- decuparea rotativă - utilizată pentru elemente de pulbere de lungimi mici,
neputându-se utiliza la pulberile sub formă de bandă sau de lungimi mari.
- decuparea cu aparatul massicot - pulberile sub formă de bandă sau
plăcuţe au această formă încă din faza de past ă malaxată iar decupajul se
efectuează cu ajutorul unui aparat cu care se taie mai întâi plăcile sau benzile,
apoi acestea se rotesc la 90o căpătând de obicei forme pătrate.
7. Finisarea - Are rolul de a elimina solventul din produs; procesul este
compus din următoarele etape:
- Stoarcerea prin presare sau centrifugare;
- Înmuierea (spălarea) - cu apă caldă, la o temperatură care să nu
favorizeze pierderea stabilizatorului. Pulberile pentru calibru mic şi mijlociu se
impregnează cu un moderator superficial, apoi se acoperă cu grafit în cadrul
operaţiilor de netezire (impregnare) şi grafitare;
- Uscarea - Are ca principal scop eliminarea apei de înmuiere cu aer cald la
50 - 55o C.
- Netezirea – Constă în impregnarea cu agentul moderator.
Se utilizează la pulberile pentru armele de calibru mic şi constă în
impregnarea la suprafaţă cu un moderator care formează cu nitroceluloza un
strat superficial, a cărui viteză de combustie este mai mică decât viteza de
combustie pe straturile interioare ale granulelor de pulbere.
- Grafitarea - Este procesul de acoperire superficială a granulelor de
pulbere cu grafit pentru a permite descărcarea fără scânteie a sarcinilor
electrostatice apărute ca urmare a frecărilor.
Operaţiunile finale sunt:
-Amestecarea într-un amestecător biconic a unei cantităţi de 1000 - 1500
kg de pulbere.
-Cernerea pe site, pentru omogenizare (sub raportul dimensiunilor), prin
eliminarea acelora care nu se încadrează în anumite limite din punct de vedere
al dimensiunilor.
-Constituirea părţilor se face prin amestecarea conţinutului mai multor
amestecătoare pentru omogenizarea proprietăţilor fizico-chimice şi balistice ale
loturilor.
-Constituirea loturilor
Un lot cuprinde părţi cunoscute ca bune care se amestecă într-un
dispozitiv special.
-Încătuşarea se face în casete (cutii), recipienţi sau tuburi.
Observaţii:
1. Pulberea care conţine solvent poate crea în laboratoare şi
ateliere
să o concentraţie
depăşească a solventului
o concentraţie critică.(înConcentraţia
special eterulcritică
este reprezintă
periculos) în aer de
limita care
la
care amestecul devine exploziv. Toate materialele şi dispozitivele de lucru în
asemenea încăperi trebuie să fie antideflagrant.
Prezenţa nitrocelulozei negelatinizate măreşte pericolul de explozie şi de
aceea pulberile trebuie în permanenţă umezite.
2. Pulberea uscată deflagrează cu viteză mare, existând pericolul
ca deflagraţia să treacă în detonaţie. Din acest motiv se iau diverse măsuri de
siguranţă:
- ecrane de protecţie;
- dispozitive de stingere ultrarapide;
- comanda de la distanţă a procesului tehnologic.
3. Separarea
conţin reprezintă un mijloc sectoarelor
de mişcare de fabricaţie după
a numărului riscurile din
accidentelor pe sectoarele
care le
pirotehnice.
4. Mediul toxic nu trebuie estimat de aceea trebuie luate măsuri de
micşorare a concentraţiei solvenţilor în aer: reacţii chimi ce ionizate, ventilaţie
etc.

5.3. Fabricaţia pulberilor cu bază dublă


Spre deosebire de pulberile cu bază simplă care se fabrică prin utilizarea
unui gelatinizator inert şi volatil, pulberea cu bază dublă are drept constituienţi
energetici nitroceluloza şi un ester nitric lichid. Cel mai des folosit este
nitroglicerina, care gelatinizează nitroceluloza şi rămâne în pulbere.
Pulberile cu bază dublă au caracteristici energetice superioare pulberilor cu
bază simplă, dar şi temperatura flăcării este mai ridicată, ceea ce le face mai
erozive. Sunt stabilizate cu centralită, acardită, cu difenilamină.
Fabricaţia pulberilor comportă în primul rând obţinerea unor amestecuri de
nitroglicerină şi nitroceluloză îmbibate cu minimum 35 % apă. Aceste produse se
mai numesc galeţi. Se realizează apoi gelatinizarea extrăgând apa; astfel
nitroglicerina penetrează fibrele de nitroceluloză printr-o dublă acţiune fizică şi
chimică. Substanţa termoplastică astfel obţinută poate fi pusă în formă prin
extrudare şi calandrare.
Nitroceluloza aflată în suspensie în apă, intră în interacţiune prin intermediul
poziţiilor acceptoare - donoare de electroni. Cuva conţine aproximativ 600 kg
nitroceluloză în 600 l apă călduţă şi este prevăzută cu un agitator cu pale. Se
adaugă nitroglicerina în apă şi se menţine agitarea timp de 20 minute. Conţinutul
este omogenizat într-un amestecător timp de mai multe ore, apoi amestecul trece
printr-un filtru pentru obţinerea galetului.
Urmează apoi operaţia de zvântare parţială, malaxare şi gelatinizare care
se încheie cu o laminare de finisare rezultând o placă omogenă, termoplastă.
Pulberile granulare se finisează prin triere, amestecare, iar ultima fază a
procesului de fabricaţie este ambalarea.
Pulberile sub formă de plăcuţe sunt grafitate, apoi uscate, cernute şi
amestecate.

5.4. Fabricaţia
Pulberile pulberilor
cu bază triplămultibază
sunt acele pulberi care conţin nitroceluloză,
nitroglicerină (sau echivalentul ei) şi nitroguanidină. În această categorie mai
sunt incluse şi următoarele pulberi:
- pulberi duble cu nitramine sau pentrite;
- pulberi ce conţin mai mulţi esteri nitrici (ex. nitroceluloză, nitroglicerină,
nitrat de polivinil).
Cele mai utilizate sunt pulberile cu nitroguanidină care se fabrică prin
două procedee: unul identic cu cel al pulberilor cu bază dublă, celălalt utilizează
solvent volatil în cantitate mică pentru a facilita încorporarea încărcăturii. Un
asemenea procedeu este eficace pentru proporţii mari de nitroglicerină (30 - 55
%).
Drept tratament superficial a fost propusă moderarea granulelor cu
centralită. 5.5 Fabricaţia pulberilor sferice
Pulberile sferice se particularizează prin forma sferică şi prin compoziţie,
care dacă sunt pulberi cu bază simplă, cu solvent volatil, ele sunt îmbogăţite
(dopate) cu câteva proecnte de nitrogliecrină ( 10%).
Balistic, forma sferică nu este bună, de aceea ea se impregnează
superficial cu un strat sau se strivesc pentru a le aduce sub formă de lentile sau
discuri.
În procesul de fabricaţie al acestor pulberi gelatinizarea şi punerea în
formă se confundă. Granulaţia pulberilor se realizează prin dispersia în apă prin
agitare a unui coloid de nitroceluloză (nitroceluloză gelatinizată), apoi eliminarea
solventului (prin ridicarea temperaturii), menţinând agitaţia. În practică se
utilizează acetat de etil în care se dizolvă în prealabil stabilizatorul, în general
D.F.A.
Pentru a atenua inconvenientele degresivităţii formei sferice este
necesară o modificare superficială a granulei prin intermediul unui gelatinizator
inert, de exemplu ftalatul de dibutil. Pentru compensarea pierderii de potenţial
care rezultă din moderare, se efectuează în prealabil un dopaj al pulberii prin
încorporarea unui procent mic de nitroglicerină.
Funcţia de formă se ameliorează prin laminarea sferelor după moderare
până la o formă lenticulară.
Impregnarea cu moderator (de obicei este utilizat dibutilftalatul) se face în
cuvă, iar adâncimea de pătrundere este reglată prin temperatură şi timpul de
contact.
Laminarea se aplică pulberilor sferice prin trecerea pulberii printre cilindrii
unui laminor.
În procesul de finisare, pentru îmbogăţirea proprietăţilor de aprindere se
încorporează superficial o cantitate mică de azotat de potasiu. Urmează uscarea,
netezirea şi grafitarea, cernerea, iar în final amestecarea.
5.6. Proprietăţile pulberilor
Proprietăţile pulberilor se împart în trei categorii:
a) Proprietăţi fizico-chimice;
b) Proprietăţi mecanice;
c) Proprietaţi balistice.
a) Proprietăţi mecanice
Pe timpul arderii pulberile sunt supuse următoarelor solicitări:
- aprinderea produce compactarea stratului de pulbere pe fundul
proiectilului. Viteza primită de granule poate să atingă 200 m/s;
- pe timpul combustiei, pereţii pulberii devin mai subţiri deci mai fragili şi
trebuie să suporte şocurile dintre granule şi pereţii camerei de încărcare;
- sunt supuse tensiunilor produse de undele de şoc ce apar în cameră pe
timpul deplasării proiectului.
Pentru a determina proprietăţile mecanice ale pulberilor, acestea se supun
următoarelor probe:
- proba de compresiune;
- proba de tracţiune;
- proba de şoc la perete.
b) Proprietăţi fizico-chimice
Se examinează următoarele caracteristici:
-dimensiunile granulelor de pulbere;
- textura;
- starea suprafeţei;
- compoziţia pulberilor.
Pentru determinarea compoziţiei se utilizează următoarele măsurători:
- Măsurarea proporţiei de azot din nitroceluloză - metoda Devorda;
- Măsurarea potenţialului calorimetric - Bomba calorimetrică
adiabatică;
stabilizantrezidual;
- Măsurarea proporţiei de dizolvant - cu ajutorul cromatografului;
- Măsurarea proporţiei de constituienţi minerali;
- Măsurarea instabilităţii;
- Analiza globală a nitrocelulozei, nitroglicerinei, ftalatului de dietil şi
centralită prin mijloace cromatografice;
- Analiza globală a nitraminelor;
c) Proprietăţi balistice
Proprietăţile balistice ale pulberii se clasifică astfel:
1. Proprietăţile termodinamice şi de cinetică:
- Proprietăţi cinetice:
- Potenţialul pulberii;
- Viteza de combustie;
- Proprietăţi termodinamice:
- Ecuaţia de stare;
- Forţa pulberii;
- Covolumul pulberii.
2. Proprietăţile geometrice ale pulberii:
- Vivacitatea pulberii;
- Funcţii de formă - progresivitatea arderii.
3. Proprietăţile de aprindere ale pulberilor
- Inflamabilitatea;
- Puterea inflamatoare;
4. Flacăra şi erozivitatea
- Flacăra la gură;
Erozivitatea
5. Influenţa balistică a temperaturii