Arnold, D.S., O'Leary, S.G., Wolff, L.S., & Acker, M.M. 1993
Toţi copiii se comportă problematic la un moment dat sau fac lucruri care pot fi
periculoase, „greşite”, sau nu sunt pe placul părinţilor. Exemplele pot fi: lovesc, se
văicăresc, aruncă mâncarea, refuză să strângă jucăriile, mint, fac crize de furie, refuză să
meargă la culcare, solicită dulciuri înainte de masă, aleargă pe stradă, răspund înapoi, vin
acasă târziu.
Părinţii dispun de modalităţi sau stiluri diferite pentru a aborda aceste probleme. Mai jos
sunt o serie de afirmaţii care descriu stiluri parentale. Pentru fiecare afirmaţie încercuiţi
numărul care descrie cel mai bine stilul dvs. parental din ultimele două luni (1 = puţin
reprezentativ, 7 = foarte reprezentativ).
Exemplu
La masă....
Îmi las copilul să decidă cât 1 2 3 4 5 6 7 Eu decid pentru copilul meu cât
vrea să mănânce. mănâncă.
Atunci când copilul meu răspunde înapoi sau se plânge când abordez o problemă...
Ignor văicărelile şi rămân la 1 2 3 4 5 6 7 Îi fac morală despre faptul că nu
ceea ce am spus trebuie să se plângă.
NF (No Factor)NF
1-S
5-S
13-S
27-S
Suma facorului.......
Total (LX+OR+VB+NF)*........................
Adună toţi itemii de mai sus, fără scorurile de la itemii 7 şi 9 (pentru că aceştia încarcă de
două ori pe factor)
Chestionarul de evaluare a stilului parental (Arnold, O’Leary şi Acker, 1993) măsoară trei
stiluri de disciplinare disfuncţională la părinţi. Presupune un scor total şi trei scoruri
individuale pentru fiecare factor: Permisivitate-Laxness (stil disciplinar permisiv),
Reactivitate ridicată-Over Reactivity (stil disciplinar autoritar, este vindicativ, manifestă
furie şi iritabilitate), şi Cicăleală-Verbosity (face apel la cicăleală şi dojeneli sau se
bazează pe indicaţii date în formă verbală). Scala are o bună consistenţă internă pentru
Scorul Total (α=.84), Permisivitate (α=.83), Reactivitate crescută (α=.82), sau Cicăleală
(α=.63), şi o bună fidelitate test-retest (r=.84, .83, .82 şi respectiv .79). Scala şi-a
demonstrat utilitatea în diferenţierea părinţilor copiilor cu probleme clinice şi non-
clinice. Corelează cu scale de auto-adminstrare pentru evaluarea comportamentului
copilului, dezacordul marital şi simptomele depresive şi scalele de observare pentru
disciplina disfuncţională sau comportamentul copilului. (Arnold şi colab., 1993). Mediile
pentru eşantioanele clinice şi non-clinice sunt prezentate în tabelul de mai jos. (Arnold şi
colab., 1993).