Sunteți pe pagina 1din 2

TEMĂ PROIECT CONSILIERE II

Proiectul pentru examenul la disciplina Consiliere II – anul I master, se va


întocmi pornind de la lucrarea Cum să ne calculăm coeficientul de personalitate. Un
program de antrenament individual şi 40 de teste, autori G. Senger şi W. Hoffman.
A. Activitatea de seminar
1. Pentru activitatea de seminar se vor aplica cele 40 de teste pe o persoană,
utilizând foaia de răspuns pe care se vor menţiona sexul, vârsta şi studiile -
„superioare” sau „medii”. (Aceste rubrici nu figurează pe foaia de răspuns pentru
că nu a fost spaţiu. Datele solicitate se vor scrie de mână.)
După aplicare proba se va corecta, calculându-se punctajul celor 3 profile la
toate testele, iar în final se va stabili coeficientul de personalitate al subiectului
evaluat.

B. Proiectul
2. Se vor alege două teste din aceeaşi arie a personalităţii sau din arii diferite
- A,B,C, D - şi în legătură cu fiecare dintre ele va fi tratat teoretic un concept la care
proba face referire (criză, stres, depresie, agresivitate, imagine de sine, erotism,
familie, gelozie...).
- tratarea teoretică poate face referire la explicaţiile din carte, dar este
recomandabil să nu vă limitaţi la ele;
- la un test se poate trata teoretic conceptul din titlu (de ex., „eşec” – la testul
„Cum reacţionaţi în cazul eşecurilor”), dar se poate trata şi conceptul profilului ce
urmează a fi analizat ulterior (de ex., „descurajarea”, „complexele psihice”)

2. Pentru fiecare din cele două teste veţi alege profilul cel mai critic,
imaginându-vă că o persoană a răspuns „corespunde pe deplin” la toate întrebările
ce conturează respectivul profil.
- de exemplu, la testul „Cum reacţionaţi în cazul eşecurilor” presupunem că
am identificat o persoană de Tip A - „Descurajatul”, care a răspuns „corespunde pe
deplin” la întrebările 1, 4, 7, 10, 13, 16, 19.

3. Pentru fiecare din întrebările profilului (în cazul exemplului: 1, 4, 7, 10, 13,
16, 19) puneţi câte 3 întrebări de clarificare relevante pentru evidenţierea:
- cauzelor);
- simptomatologiei;
- soluţiilor – pentru că lucrăm cu o persoană ipotetică, de la care nu primim
răspunsuri pentru a continua dialogul, putem pune atât întrebări cu caracter
general („v-aţi gândit vreodată cum aţi putea depăşi .....”; „aţi încercat / ce anume
aţi făcut pentru ca să........”), cât şi întrebări care să sugereze în mod concret o
soluţie legată de problema în discuţie, aşa cum de multe ori se şi întâmplă în mod
real deoarece clienţii nu prea văd soluţii. Ex - v. întrebarea 1:
 „dacă înainte de a începe un proiect l-aţi discuta cu cineva, acest
lucru ar face să vă dispară teama ?” „există o asemenea persoană?”;
 „dacă înainte de a începe un proiect aţi analiza cu atenţie
posibilităţile de succes şi eventualele riscuri de a greşi, nu credeţi că
teama ar fi mult mai mică ?”;
 „ce credeţi, o mai bună cunoaştere a capacităţilor pe care le aveţi v-
ar ajuta să vă propuneţi proiecte pe măsură ? „Şi dacă da, aceasta
nu ar reduce posibilitatea de a greşi ?”
 „când ne temem de greşeli, ne temem de fapt de urmările lor -
uneori mari, dar adesea nu chiar atât de importante; dacă înainte de
a începe un proiect aţi analiza consecinţele unei eventuale greşeli şi
aţi constata că ele sunt acceptabile, aţi putea să vă puneţi la
încercare ? ar fi acesta un mijloc de a vă lămuri ce puteţi ? vă
gândiţi că reuşita v-ar face mai încrezător, v-ar da mai mult curaj pe
viitor ? nu credeţi că o reuşită v-ar ridica în ochii celorlalţi ?”
Ultimul exemplu corespunde unei realităţi frecvent întâlnită: întrebăm
despre soluţii, după i-am exprimat clientului o anumită concluzie (o „învăţătură”).
Evident că puteţi încerca şi o asemenea manieră: formulaţi o învăţătură şi puneţi în
legătură cu ea câteva întrebări privind soluţii.