U1.

1 C2-Competente de baza in matematica, stiinta si tehnologie

1Algebră

 Proporţie. Proprietatea fundamentală a proporţiei

- proporţia este o egalitate a două rapoarte;
- în orice proporţie produsul extremilor este egal cu produsul mezilor;
 Aflarea unui termen necunoscut al unei proporţii
- un extrem = produsul mezilor “supra” celălalt extrem;
-un mez = produsul extremilor “supra” celălalt mez;
 Proporţii derivate
- a/b = c/d => d/b = c/a
- a/b = c/d => a/c = b/d
- a/b = c/d => b/a = d/c
- a/b = c/d => af/bf = c/d
- a/b = c/d => a:f/b:f = c/d
- a/b = c/d => a·f/b = c·f/d
- a/b = c/d => a/b·f = c/d·f
- a/b = c/d => a/b:f = c/d:f
- a/b = c/d => a+b/b = c+d/d
- a/b = c/d => a-b/b = c-d/d
- a/b = c/d => a/a+b = c/c+d
- a/b = c/d => a/b-a = c/d-c
- a/b = c/d => a/b = a+c/b+d
-a/b = c/d => a/b = a-c/b-d
 Procente. Aflarea a p% dintr-un număr
- prin notaţia p% se înţelege p/100
-pentru aflarea a p% dintr-un număr dat se efectuează p/100 din numărul
respectiv adică p/100 înmulţit cu numărul dat
 Aflarea unui număr când se cunoaşte p% din el
-întrucât există un număr necunoscut îl vom nota cu x, obţinând p/100 din x=a,
a fiind dat, rezultă x=a:p/100
 Aflarea raportului procentual
- se numeşte raport procentual raportul p/100
-
pentru a afla cât la sută reprezintă numărul a din numărul b, ne folosim de
relaţia: a = p/100 ·b sau a/b = p/100 → p = 100 ·a/b
 Probabilităţi
- se numeşte probabilitatea realizării unui eveniment (rezultatul unei experienţe)
raportul dintre numărul cazurilor favorabile realizării evenimentului şi numărul
cazurilor posibile ale experienţei

1
 - probabilitatea unui eveniment se notează cu P(A)
-P(A) = numărul cazurilor favorabile evenimentului A / numărul cazurilor
posibile ale experienţei
 Proporţionaliate directă
- între două mulţimi finite de numere se stabileşte o proporţionalitate directă
dacă se poate forma un şir de rapoarte egale, diferite de 0, astfel încât
numărătorii rapoartelor să fie elementele primei mulţimi şi numitorii
rapoartelor să fie elementele celeilalte mulţimi
-între {x, y, z} şi {a, b, c} se stabileşte o proporţinalitate directă dacă: x/a
= y/b = z/c
 Proporţionalitate inversă
- între două mulţimi finite de numere se stabileşte o proporţionalitate inversă,
dacă se poate forma un şir de rapoarte egale, diferite de 0, astfel încât mulţimea
primilor factori ai produselor să fie una din mulţimi, iar mulţimea celorlalţi
factori să fie cealaltă mulţime
-între {x, y, z} şi {a, b, c} se stbileşte o proporţionalitate inversă dacă: x
·a = y · b = z · c
 Regula de trei simplă
-fiind date două mulţimi între care este stabilită o proporţionalitate directă sau
inversă, procedeul de aflare a unuia din elemente se numeşte regula de trei
simplă
 Adunarea şi scăderea numerelor întregi. Desfacerea parantezelor
- la adunarea numerelor întregi apar trei cazuri:
1. ambele numere sunt întregi pozitive (deci naturale)→ suma este
suma numerelor naturale a şi b
2. ambele numere sunt întregi negative → suma este –(|a|+|b|)
3. un număr este întreg negativ şi celălalt întreg pozitiv → suma este 0
dacă: |a|=|b|. Dacă |a|≠|b| efectuăm operaţie de scădere între modulul
mai mare şi modulul mai mic, iar la rezultat se scrie semnul numărului
care era modulul mai mare
- se defineşte opusul numărului a ca fiind –a şi opusul numărului – a ca fiind a
- la scăderea a două numere întrgi se efectuează operaţie de adunare între primul
număr şi opusul celui de-al doilea
- dacă în faţa unei paranteze este semnul “+” atunci se suprimă paranteza şi
semnul “+” şi se scrie expresia din paranteza neschimbată
- dacă în faţa unei paranteze este semnul “-“ atunci se suprimă paranteza şi
semnul “-“ şi se scrie expresia din paranteză schimbând semnele
 Divizorii unui număr întreg
- un număr întreg a este divzibil cu un număr întreg b≠0, dacă există un număr
întreg c astfel încât a=b · c
- notaţie: a : b (a se divide cu b) şi b|a (b divide a)

Geometrie
 Dreapta

2
 - un punct A aparţine dreptei a, adică A є a dacă punctul A se află pe dreapta A
- două puncte determină o singură dreaptă
- se numesc puncte coliniare trei sau mai multe puncte care se află pe o dreaptă
-se numesc drepte concurente două sau mai multe drepte care au un punct
comun
 Semidrepte şi segmente
- se numeşte semidreaptă o porţiune dintr-o dreaptă mărginită într-oparte şi
prelungită la nesfârşit în cealaltă parte
- marginea se numeşte originea semidreptei şi se notează:[OA semidreapta
închisă, adică O є [OA, O originea semidreptei, A un punct oarecare de pe
semidreaptă şi (OA semidreaptă deschisă, adică O ¢ (OA
- (OA şi (OB se numesc semidrepte opuse dacă A, O, B sunt puncte coliniare în
această ordine
- se numeşte segment de dreaptă o porţiune dintr-o dreaptă, mărginită ăn ambele
părţi. Deci un segment are două capete
- segmentul (AA)= ø este segmentul nul
-[AA]={A}
 Lungimea unui segment. Operaţii cu segmente
- numim distanţa dintre două puncte A şi B, lungimea segmentului AB
- se numesc segmente congruente două segmente care au aceeaşi lungime
- se numeşte mijlocul unui segment AB, punctul M є AB, care împarte
segmentul în două segmente congruente (AM)≡(MB)
- mijlocul unui segment este întotdeauna unic

 Unghiul
- se numeşte unghi figura geometrică formată din două semidrepte care au
aceeaşi origine
- cele două semidrepte se numesc laturi şi originea comună este vârful unghiului
- a măsura un unghi înseamnă a măsura “deschiderea” dintre semidreptele care
formează unghiul
- unitatea de măsură este gradul cu submultiplii : minutul, secunda 1o=60’ şi 1’
=60”
- unghiul nul este format din două semidrepte identice, el are măsura de 0 o
- ungiul alungit este unghiul format de două semidrepte opuse, el are măsura de
180 o
- se numesc unghiuri congruente ungiurile care au aceeaşi măsură
- se numesc unghiuri adiacente două unghiuri care au o latură comună, vârful
comun şi celelalte laturi de o parte şi de alta a laturii comune
- se numesc unghiuri complementare două unghiuri care au suma de 90 o

3
 - se numesc unghiuri suplementare două unghiuri care au suma de 180 o
 Bisectoarea unui unghi. Unghiuri formate în jurul unui punct
- se numeşte bisectoarea unui unghi semidreapta cu originea în vârful unghiului,
situată în interiorul unghiului şi care formează, cu laturile unghiului iniţial
unghiuri congruente
- se numeşte unghi drept orice unghi congruent cu suplementul său
- se numeşte unghi ascuţit orice unghi cu măsura mai mică de 90 o
- se numeşte unghi obtuz orice unghi cu măsura cuprinsă între 90 o şi 180 o
- suma măsurilor unghiurilor formate în jurul unui punct este 360 o
- se numesc unghiuri opuse la vârf doă unghiuri cu acelaşi vârf şi laturile unuia
în prelungirea laturilor celuilalt
-dacă două laturi sunt opuse la vârf atunci ele sunt congruente
 Cazurile de congruenţă a triunghiurilor
- se distig trei cazuri de congruenţă :
 cazul L.U.L: - două triunghiuri oarecare care au două laturi şi unghiul
cuprins între ele respectiv congruente, sunt congruente
 cazul U.L.U: două triunghiuri oarecare care au câte o latură şi unghiurile
alăturate ei respectiv congruente, sunt congruente
 cazul L.L.L: două triunghiuri oarecare care au laturile respectiv congruente, sunt
congruente
-pentru a dovedică două segmente (două unghiuri) sunt congruente, căutăm să
încadrăm segmentele (unghiurile) respective în două triunghiuri a căror
congruenţă poate fi demonstrată
 Perpendicularitate în plan. Drepte perpendiculare
- se numesc drepte perpendiculare două drepte concurnte care formează un
unghi drept → se formează patru unghiuri drepte
- notaţie : d1 ┴ d2
- prin distanţa de la un punct la o dreaptă se înţelege lungimea perpendicularei
din punct pe dreaptă
- se numeşte mediatoarea unui segment dreapta perpendiculară pe segment în
mijlocul segmentului
- două triunghiuri dreptunghice care au catetele respectiv congruente, sunt
congruente
- două triunghiuri dreptunghice care au cîte o catetă şi un unghi ascuţit alăturat
acesteia respectiv congruente, sunt congruente
- două triunghiuri dreptunghice ce au ipotenuzele şi câte o catetă respectiv
congruente, sunt congruente
 Paralelism. Drepte paralele
- două drepte distincte a şi b, conţinute în acelaşi plan care nu au nici un punct
comun se numesc drepte paralele
- dacă două drepte formează cu o secantă o pereche de unghiur alterne interne
congruente, atunci dreptele sunt paralele şi reciproc

4
 -notaţie : a║b
 Proprietăţile triunghiului.
- suma măsurilor unghiurilor unui triunghi este egală cu 180 o
- într-un triunghi echilateral, măsura unui unghi este 60 o
- într-un triunghi dreptunghic, unghiurile ascuţite sunt complementare
- un triunghi isoscel în care măsura unuia dintre unghiuri este 60 o este
echilateral
- se numeşte unghi exterior al unui triunghi, un unghi care este adiacent şi
suplementar cu un unghi al triunghiului
- măsura unui unghi exterior al unui triunghi este egală cu suma măsurilor celor
două unghiuri ale triunghiului neadiacente cu el
- bisectoarea unui unghi exterior al unui triunghi se numeşte bisectoare
exterioară a triunghiului corespunzătoare unghiului respectiv
- bisectoare exterioară şi interioară a aceluiaşi unghi sunt perpendiculare
 Triunghiul isoscel
- se numeşte triunghi isoscel triunghiul care are două laturi congruente
- proprietăţile triunghiului isoscel :
1. dacă un triunghi este isoscel, atunci unghiurile opuse laturilor
congruente, sunt congruente şi reciproc
2. în orice triunghi isoscel, bisectoarea unghiului din vârf, mediana
corespunzătoare bazei, înălţimea corespunzătoare bazei şi
mediatoarea bazei coincid
 Triunghiul echilateral
- se numeşte triunghi echilateral triunghiul care are toate laturile congruente
- proprietăţile triunghiului echilateral :
1. unghiurile unui triunghi echilateral sunt congruente
2. triunghiul cu toate unghiurile congruente este echilateral
3. în orice triunghi echilateral bisctoarele unghiurilor coincid cu
medianele, mediatoarele şi înălţimile triunghului
 Triunghiul dreptunghic
- se numeşte triunghi dreptunghic triunghiul care are un unghi drept
- într-un triunghi dreptunghic cateta care se opune unui unghi cu măsura de 30 o
are lungimea egală cu jumătate din lungimea ipotenuzei
- în orice triunghi dreptunghic lungimea medianei corespunzătoare ipotenuzei
este egală cu jumătate din lungimea ipotenuzei
 Relaţiile între laturile şi unghiurile unui triunghi
- într-un triunghi, unui unghi mai mare i se opune o latură mai mare şi reciproc
- dintre două oblice duse dintr-un punct pe aceeaşi dreaptă, cea “mai depărtată”
de piciorul perpendicularei este “cea mai lungă”
- într-un triunghi, lungimea oricărei laturi este mai mică decât suma lungimilor
celorlalte două laturi şi mare decât valoarea absolută a diferenţei lor
 Patrulatere. Suma unghiurilor unui patrulater

5
 - pentru a defini un patrulater sunt necesare patru puncte distincte A, B, C, D
astfel încât:
1. oricare trei puncte sunt necoliniare
2. oricare două dintre segmente [AB] şi [CD] sau [BC] şi [DA] n-au
nici un punct interior comun
- figura formată din reuniunea [AB] cu [BC] cu [CD] cu [DA] şi care
îndeplineşte condiţiile 1. şi 2. de mai sus, este patrulater
- un patrulater se numeşte patrulater convex dacă, oricare ar fi o latură a sa, cele
două vârfuri, nesituate pe latura considerată, se află pe aceeaşi parte a dreptei
în care este inclusă latura respectivă
- patrulaterul care nu este convex se numeşte concav
- suma măsurilor unghiurilor unui patrulater convex este de 360 o
 Paralelogramul
- se numeşte paralelogram, patrulaterul convex care are laturile opuse paralele
două câte două
- proprietăţile paralelogramului:
1. laturile opuse sunt congruente două câte două
2. unghiurile opuse sunt congruente două câte două
3. unghiurile consecutive sunt suplementare
4. diagonalele se intersectează în părţi congruente
-un patrulater convex este paralelogram dacă:
1. laturile opuse sunt congruente două câte două
2. unghiurile opuse sunt congruente două câte două
3. diagonalele se intersectează în părţi congruente
4. două laturi opuse sunt paralele şi congruente
 Dreptunghiul
- se numeşte dreptunghi un paralelogram care are un unghi drept
- proprietăţi caracteristice:
1. are toate unghiurile congruente, deci drepte
2. are diagonalele congruente
- un patrulater convex este dreptunghi dacă are toate unghiurile congruente
-
paralelogramul care are diagonalele congruente este dreptunghi
 Rombul
- se numeşte romb un paralelogram care are două laturi consecutive congruente
- proprietaţi caracteristice:
1. toate laturile rombului sunt congruente
2. diagonalele rombului sunt perpendiculare între ele
3. diagonalele rombului sunt bisectoare pentru unghiurile
rombului
- patrulaterul convex cu toate laturile congruente
- paralelogramul cu diagonalele perpendiculare este romb
- paralelogramul în care o diagonală este bisectoarea unui unghi este romb
 Pătratul

6
 - se numeşte patrat un dreptunghi care are două laturi consecutive congruente
- pătratul are toate proprietăţile dreptunghiului şi rombului
- într-un triunghi dreptunghic mediana corespunzătoare ipotenuzei are lungimea
egală cu jumătate din lungimea ipotenuzei
- dacă într-un triunghi o mediană are lungimea cât jumătatea lungimii laturii care
îi corespunde, atunci triunghiul este dreptunghic

Stiinte – protectia mediului inconjurator

Realitatile zilelor noastre arata ca secolul XX este perioada celor mai mari descoperiri
si transformari ale civilizatiei omenesti, dar si cele mai complexe si uneori nebanuite efecte
asupra vietii.

Pana nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru
nevoile omenirii. In prezent, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent
a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie prima si energie pentru productia de
bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensa a resurselor pamantului releva, tot mai evident,
un dezechilibru ecologic.

Perfectionarea si modernizarea proceselor tehnologice, utilizand cele mai noi cuceriri

stiintifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu si pe cele energetice.
Ca urmare a industrializarii si cresterii productiei de bunuri au sporit mult materialele ce
afecteaza mediul ambiant.

Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de
complexe, se regasesc in aer, apa si in sol. Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a
prezentei dioxidului de sulf din aer, datorita dezvoltarii proceselor termice si a utilizarii unor
combustibili inferiori; sunt evacuate in atmosfera importante cantitati de oxizi de azot, de
carbon, negru de fum, saruri si oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu
efecte daunatoare asupra vegetatiei, in general, si direct sau indirect asupra omului.

La acest sfarsit de secol si inceput de mileniu, lumea se afla in efervescenta.

Schimbarile care au avut loc si vor avea loc, creeaza, intr-o viziune optimista, sperante si
pentru remedierea fie si treptata a mediului inconjurator. In tumultul generalizat al
schimbarilor, trebuie sa tragem inca un semnal de alarma legat de mediul inconjurator si de
supravietuirea omului si a existentei vietii pe Terra.“Mediul natural”, adica aerul, oceanele,
marile, lacurile, apele curgatoare, solul si subsolul si formele de viata pe care aceste
ecosisteme le creeaza si le sustin este imaginea cea mai comuna pe care omul obisnuit si-o
face atunci cand vorbeste despre mediul inconjurator.

2 .DESEN TEHNIC DE SPECIALITATE

7
 SEMNE CONSTRUCTIONALE
1. NOTIUNI INTRODUCTIVE. GENERALITATI
1.1 Definiţie
Desenul tehnic este reprezentarea grafică plană , cu ajutorul unor reguli şi
convenţii stabilite , în scopul determinării şi reprezentării unor obiecte ,
suprafeţe etc. a exprimării şi transmiterii concepţiilor tehnice privind structura ,
funcţionarea , estetica şi realizarea acestora .

1.2 Clasificare:
Schiţa
Desenele tehnice realizate pentru construcţii proiectate (desenul de studiu,
de execuţie), precum şi cele executate pentru construcţii existente (relevee), se
concep şi se clarifică în prealabil, pe baza unor schiţe sumare, de mână.
Schiţa se numeşte de proiect când reprezintă un obiect proiectat şi de
releveu când reprezintă un obiect existent.
Schiţa de proiect stă la baza concepţiei şi elaborării planurilor de
arhitectură şi a detaliilor pentru execuţie. Pe baza schemei funcţionale – de
circulaţie sau de distribuţie a spaţiilor proiectate – elaborată în funcţie de
cerinţele temei de proiectare date, se întocmesc schiţele planurilor ce urmează a
fi desenate. Când se referă la o clădire în ansamblul ei, schiţa cuprinde
elementele principale ale planului reprezentat, respectiv axele de compoziţie,
elementele de structură (ziduri de rezistenţă, stâlpi), compartimentarea spaţiilor
în funcţie de suprafeţele impuse prin temă.
Când se referă la porţiuni din plan – la zonele care se cer detaliate – schiţa
cuprinde elementele de detaliu
(elemente de construcţii sau finisaj,
elemente de instalaţii, utilaje,
mobilier, obiecte sanitare etc)

8
Schiţele cu detalii pentru execuţie se întocmesc pentru soluţionarea unor
probleme tehnologice de execuţie, apărute pe parcursul lucrării sau neclarificate
pe proiectul de execuţie. Schiţa se întocmeşte la o scară convenabilă şi trebuie să
cuprindă toate cotele şi detaliile constructive şi tehnologice necesare execuţiei.
Schiţele izometrice permit reprezentarea înălţimii, lăţimii si
adâncimii într-un singur desen. Desenele izometrice utilizează axe izometrice.
Dacă desenaţi un cerc la un punct dat, pe o linie verticală acesta ar avea 360 de
grade. Dacă liniile verticale pornesc din partea de sus a cercului la 0 grade, axele
sunt localizate la 120 grade distanta.

Un avantaj major îl constituie posibilitatea de a reprezenta trei dimensiuni

pe un singur desen. Observaţi desenele în plan ale unui sistem de ţevi simplu.

9
Acum observaţi desenul izometric al aceluiaşi sistem de ţevi.

De regula, desenele izometrice nu sunt scalate, dimensiunile sunt date direct pe

desen.

Releveul
Releveul se întocmeşte în următoarele situaţii:
- necunoaşterea distribuţiei în plan a unei construcţii existente (nu există fişă a
construcţiei);
- verificarea corespondenţei planurilor existente cu situaţia reală, în vedeea
unor amenajări (transformări, consolidări, extinderi,decoraţii interioare);
- reactualizarea planurilor existente în urma unor modificări interioare în
timpul execuţiei sau ulterior;
- întocmirea actelor oficiale pentru demolare (pentru verificarea manoperei şi a
materialelor rezultate la demolare).

Proceduri pentru întreţinerea corectă a desenelor tehnice

Limbajul utilizat in proiectele tehnice este unul de specialitate. Limbajul

este utilizat pentru a oferi cat mai multe detalii despre lucrare intr-o maniera
completa si comprehensive, dar de multe ori desenele sunt mai elocvente decat
vorbele pentru a descrie cu acuratete anumite aspecte continute in proiect.
Desenele sunt foarte specializate si contin linii si simboluri pentru a reprezenta
caracteristicile lucrarii. Aceste desene se numesc “desene tehnice”. Desenele
sunt asezate intr-o anumita ordine in proiect, chiar daca ele nu vor fi utilizate in
acea ordine la efectuarea lucrarilor. Daca veti parcurge un proiect, veti observa
ca exista o pagina de cuprins. Documentele si desenele dintr-un proiect sunt
asezate astfel incat sa le puteti intotdeauna in aceelasi loc atunci cand le cautati
in dosar.

10
 Incepatorii trebuie sa stie ca proiectul tehnic al unei lucrari este scump de
intocmit si trebuie sa reziste in perfecta stare cel putin pana la terminarea
lucrarilor. Proiectele tehnice trebuie pastrate in conditii adecvate, fara a le uda
sau murdari. Trebuie sa aveti grija ca atunci cand consultati un proiect sa aveti
mainile curate si sa puneti intotdeauna documentul la locul sau de pastrare.

1.3 Reprezentarea prin vederi şi secţiuni

Adevăratele desene în plan constau din şase imagini distincte: sus, faţă,
dreapta, stânga, jos şi spate. Cele mai multe desene pot fi concepute utilizând
doar imaginile de sus, laterală şi frontală. In cazul ţevilor, aceste dimensiuni sunt
cunoscute sub denumirea de plan, elevaţie şi secţiune. Alte dimensiuni ce
prezintă interes sunt inălţimea, lăţimea şi adâncimea. Desenele in plan permit
reprezentarea a doua dimensiuni în acelaşi timp pe un singur desen.
Desenul în plan oferă o imagine a lăţimii şi adâncimii.
Elevaţiile oferă o imagine a inălţimii şi lăţimii.
Prin elevaţie se inţelege inălţimea. Imaginile elevate sunt reprezentarea
unei imagini private din laterală şi se poate observa inălţimea şi lăţimea, dar nu
şi adâncimea. Desenele pot reprezenta faţa, spatele, latura stânga sau dreapta a
unui proiect.

Reprezentarea unei constructii

a - vedere din fata; b - vedere de sus; c - vedere laterala; d - perspectiva

Secţiunile pot fi fie reprezentări ale imaginii văzute din faţă, fie imaginea
unei elevaţii. Ele reprezintă o imagine ca şi cum un obiect ar fi fost tăiat şi

11
deschis pentru a permite o vedere a interiorului. Secţiunile pot fi orizontale si
verticale.

Reprezentarea unui element simetric

1 – vedere; 2 – sectiune

2. ELEMENTE DE BAZĂ ÎN DESENUL TEHNIC

FORMATE
Formatul reprezintă spaţiul delimitat pe coala de desen prin conturul
pentru decuparea copiei desenului original.
Acest contur, având dimensiunile a x b, se trasează cu linie continuă
subţire.

Se stabilesc două tipuri de formate:

 formate normale
 formate derivate
Formatele derivate se obţin din formatele normale (cu excepţia formatelor A4 şi
A5), prin mărirea uneia dintre dimensiunile a sau b ale acestora cu un multiplu
întreg al dimensiunii corespunzătoare a modulului.

12
Simbol Dimensiuni axb,mm Suprafaţa, m² Număr module Schiţă
A0 841 x 1189 1 16

A1 594 x 841 0,5 8

A2 420 x 594 0,25 4

A3 297 x 420 0,125 2

A4 210 x 297 0,0625 1

A5 148 x 210 0,03125 0,5

LINII
Linii de contur
Liniile folosite în desenul tehnic se clasifica în patru tipuri (linie continuă,
linie întreruptă, linie-punct şi linie-două puncte) şi două clase de grosime (linie
groasă şi linie subţire).
În tabel se prezintă cazurile de utilizare generală a diferitelor tipuri de
linii.
Tipul liniei Modul de folosire

13
 Groasa C1 Contururi de sectiune sau tabele; chenare pentru
desene

Mijlocie C2 Muchii vazute in vederi si sectiuni

Curbe de nivel principale
Continua Constructii geometrice
C Subtire C3 Linii de cote, linii ajutatoare de cota, hasuri, axe de
goluri la usi si ferestre; linii de ruptura si intrerupere
Linii de referire sau de indicatie pentru cote, notari
sau observatii scrise pe desen
Curbe de nivel curente
Contururi de sectiuni rabatute
Intrerupta Mijlocie I2 Muchii nevazute, ascunse dupa alte elemente
I
Linie-punct Mijlocie P2 Orice fel de axe, cu exceptia axelor indicate la C3 si
P P3
Subtire P3 Axele geometrice ale pieselor componente
Trasee de sectionare
Linii de intrerupere
Parti situate in fata planului de sectionare

Linii de cotă
Linia de cotă se trasează cu linie continuă subţire şi se delimitează prin
puncte îngroşate sau liniuţe înclinate la 45° faţă de linia cotei. Delimitarea se
face cu săgeţi în cazul liniilor de cotă pentru arce şi unghiuri, raze de curbură;
săgeţile se execută cu un unghi de 15° .

14
 Liniile de cotă se trasează paralel cu liniile de contur la distanţa minima
de 7 mm de acestea sau faţă de o altă linie de cotă. Liniile de cotă ale arcelor şi
ale unghiurilor se trasează circular.
În cazul reprezentării elementelor simetrice, acestea se pot cota numai pe
una din părţi; cotele generale se indică obligatoriu pe linia de cotă principală.
Linia ajutătoare se trasează cu linie subţire; pot fi folosite ca linii
ajutătoare şi liniile de contur sau axele. Se trasează în general perpendicular pe
linia de cotă pe care o depăşeşte cu 2-3 mm.

Linia de indicaţie se trasează cu linie continuă subţire. Ea se termină cu un punct

îngroşat pe elementul respectiv când se referă la o suprafaţă şi cu o săgeată când
se referă la un contur.

Cotele se înscriu cu litere arabe,

deasupra liniei de cotă, la 1…2 mm.
Înainte de cotele diametrelor se trece semnul convenţional Φ, iar înaintea cotelor
razelor se trece simbolul R când nu este indicat în desen centrul arcului de cerc.
În cazul desenelor de ansamblu cotele se exprimă în centimetri pentru
dimensiuni sub 1,00 m şi în metri pentru dimensiuni peste 1,00 m. când trebuie
indicaţi şi milimetri, aceştia se scriu ca exponenţi. Pentru desenele detaliilor
cotarea se poate face şi în milimetri.

15
 AXE
Axe de trasare
Amplasamentul unei construcţii se fixează cu ajutorul axelor principale,
iar planul unei construcţii (săpături, fundaţii etc) se materializează cu ajutorul
axelor de trasare sau de compoziţie.
Axele de trasare se notează în planuri cu cifre arabe şi litere majuscule
înscrise în pătrate cu latura de 6-9 m, în funcţie de scara desenului, sau în cercuri
cu diametru corespunzător.
În general se aplică următoarele reguli:
- în sistemul ortogonal de axe se notează cu cifre axele transversale ale
construcţiei şi cu litere axele longitudinale, de la stânga la dreapta şi de sus în
jos;
- în sistemul radial de axe se notează cu cifre axele radiale şi cu litere axele
circulare, în sensul orar şi de la centru spre periferie.
Axe de simetrie

În alcătuirea unui ansamblu constructiv, cel mai folosit element de

simetrie este axa de simetrie. Ansamblul sau obiectul are întotdeauna cel puţin o
axă principală şi una sau mai multe secundare.
În planul unei clădiri de locuit compusă din trei tronsoane (1,2 şi3),
elementele fiecărui tronson se dispun simetric faţă de axa acestuia (I-I’, II-II’,

16
MN), iar tronsoanele se dispun simetric faţă de axa principală MN. Axele I-I’ şi
II-II’ se numesc axe secundare.

HAŞURI
Haşurile în desenul industrial se realizează conform STAS 104-80.
Haşurile sunt notări grafice convenţionale întrebuinţate pentru a pune în
evidenţă secţiunile efectuate prin diferite materiale. La desenul industrial se
folosesc, în general, haşuri trasate cu linii înclinate, paralele, drepte, continue şi
subţiri. Înclinarea liniilor este de 45° la dreapta sau la stânga, faţă de linia de
contur sau faţă de o axă a reprezentării.
Secţiunile aceleiaşi piese se haşurează cu linii echidistante şi înclinate în
acelaşi punct. Nu se admite haşurarea aceleiaşi piese în unele porţiuni cu linii
mai dese, iar în altele cu linii mai rare.
Distanţa dintre haşuri se alege în funcţie de mărimea suprafeţei haşurate,
între limitele 0,5-6 mm.
Secţiunile prin două piese alăturate se haşurează cu linii orientate diferit.
La secţiuni prin mai mult de două piese alăturate, haşurile se deosebesc
între ele prin orientarea lor, cât şi prin distanţa dintre linii.
Haşurile se întrerup când întâlnesc o cotă sau o inscripţie care nu a putut fi
aşezată în afara suprafeţei de haşurare.

3. REPREZENTĂRI CONVENŢIONALE

3.1 Reprezentarea materialelor de constructii

17
 Pentru executarea şi interpretarea unitară a desenelor de construcţii,
materialele se reprezintă prin semne convenţionale, în general în secţiuni şi
detalii.

Pentru materialele care nu sunt cuprinse în tabelul 2 simbolurile ce se

folosesc trebuie indicate în legenda desenului.

18
 3.2 Reprezentarea golurilor pentru uşi şi ferestre

Golurile pentru uşi şi ferestre se reprezintă ca în figura.

Golurile pentru uşi apar în secţiune orizontală ca o întrerupere a zidului

corespunzătoare lăţimii uşii .Golurile pentru ferestre apar în secţiune orizontală
ca şi golurile pentru uşi, numai că, în acest caz golurile sunt mărginite de două
linii subţiri ce reprezintă proiecţia parapetului ferestrei . Uşile se reprezintă ca în
figura.

În mijlocul golului respectiv se trasează o linie de axă de-a lungul căreia

se trec dimensiunile uşii : lăţimea-deasupra liniei , iar înălţimea –dedesubt.
Pe desenele de execuţie , canatul uşii se reprezintă printr-o linie
perpendiculară pe linia de contur a zidului . Sensul de deschidere a uşii se indică
printr-un arc de cerc.
Ferestrele se reprezintă ca în figura.

Geamurile se trasează cu linie continuă subţire . Dimensiunile ferestrelor

se trec de-a lungul liniei de axă a ferestrei , ca şi în cazul uşilor .

3.3 Reprezentarea coşurilor şi canalelor

Golurile de fum şi gaze, canalele de ventilaţie prevăzute în ziduri cu
grosimea minimă 11/2 cărămidă, pot avea secţiunea pătrată, dreptunghiulară sau
circulară, reprezentându-se prin semne convenţionale, diferenţiat, în funcţie de
destinaţie. Golurile lăsate în planşee pentru diferite conducte, utilaje, se
reprezintă în desen în funcţie de forma lor.

19
 3.4 Reprezentarea scărilor şi ascensoarelor
Reprezentarea scărilor se referă la casa scării şi la treptele componente,
desenate la scara planului respectiv. Linia care uneşte urmele paşilor unei
persoane ce urcă scara, trasată la 50 cm distanţă de balustradă, se numeşte linia
pasului. În plan, treptele se reprezintă văzut de sus, prin linia muchiei, trasată cu
linie continuă subţire; contratreptele când nu se văd, se reprezintă cu linie
întreruptă.
Sensul urcării este indicat pe linia pasului prin săgeata terminală, cu vârful
pe linia de secţionare şi pe treapta de sosire la nivelul superior; pentru fiecare
rampă se numerotează prima şi ultima treaptă.
Golurile şi cabinele pentru ascensoare se desenează la scară: cabina se
reprezintă prin linia conturului şi prin diagonalele respective. Contragreutatea se
reprezintă sub forma unui triunghi înnegrit.

4.
SCĂRI

UTILIZATE IN DESENUL TEHNIC

4.1 Scari

Desenele sunt facute la scară. Aceasta inseamna ca o unitate de masura

mai mica pe hârtie reprezintă o unitate de măsura mai mare in realitate. Măsura
20
lungimii de pe desen se transpune într-o dimensiune in proiect. Dispozitivele de
măsurare pot include linia, ruleta, metrul, etc.
Există mai multe scări, iar alegerea uneia dintre ele depinde de cât de
detaliat va fi desenul respectiv. Dacă am face un desen tehnic la dimensiunea
reală a proiectului, am avea nevoie de o coală de desen imensă. Din acest motiv
folosim desenele la scară pentru a putea reprezenta obiecte mari pe dimensiuni
acceptabile. Există mai multe scări ce se pot utiliza şi care sunt reprezentate în
diferite moduri.
De regulă, desenele tehnice indică scara ce a fost utilizată pentru
efectuarea desenului in caseta de titlu. Uneori scara este reprezentată printr-un
raport si se descrie ca fiind de 1:25 sau 1:100 ceea ce inseamnă că o unitate de
pe desen este reprezentata de 25 sau 100 de unităţi în realitate. Tabelul de mai
jos indică câteva scări si rapoarte. Pentru desenele efectuate in sistemul imperial
scara este de ¼ inch/picior si 1/8inch/picior. Pentru sistemul metric, cele mai des
utilizate scări sunt de 1:200 si 1:500, în funcţie de nivelul de detaliere necesar.

Scara si raport
Imperial Metric
3/32 inch = 1 picior 1:128 raport 1 mm = 2 mm 1:2 raport
1/8 inch = 1 picior 1:96 raport 1 mm = 5 mm 1:5 raport
3/16 inch = 1 picior 1:64 raport 1 mm = 10 mm 1:10 raport
¼ inch = 1 picior 1:48 raport 1 mm = 20 mm 1:20 raport
3/8 inch = 1 picior 1:32 raport 1 mm = 30 mm 1:30 raport
½ inch = 1 picior 1:24 raport 1 mm = 50 mm 1:50 raport
¾ inch = 1 picior 1:16 raport 1 mm = 100 mm 1:100 raport
1 inch = 1 picior 1:12 raport 1 mm = 200 mm 1:200 raport
1 mm = 500 mm 1:500 raport
1 mm = 1000 mm 1:1000 raport

Alte concepte referitoare la dimensionarea desenelor sunt elevaţia şi

coordonatele. Dimensiunile verticale pe desene la scara mare se reprezinta prin
elevaţii, mai degraba decât prin linii de dimensiune. Elevaţia la nivelul sau
gradul zero reprezintă, de regulă, punctul de pornire şi se acorda o elevaţie
arbitrară de 100. Aceasta permite ca pentru calculele subterane să se folosească
numere pozitive şi un număr par ca punct de plecare.

DIMENSIUNI
Conductele reprezentate prin linii convenţionale standardizate se cotează
înscriindu-se diametrul nominal exprimat în milimetri, unitate de măsură
utilizată în cadrul Sistemului Internaţional de Unităţi de Măsură. Conductele se
21
cotează în practică şi în ţoli (˝) sau inch (in), unităţi de măsură tolerate; de
exemplu, cota Dn 40 (Φ40), scrisă pe conductă, care se referă la diametrul său
interior se mai notează în practică Dn 1½˝ (c 1½˝) sau Dn 1½in (Φ1½in).

22