Sunteți pe pagina 1din 20

ARGUMENT

Aerul comprimat este folosit ca agent purtător de energie şi informație


în sistemele pneumatice de acţionare. El poate fi produs local sau
centralizat,intr-o stație de compresoare. In stația de compresoare aerul
este aspirat din atmosfera şi comprimatcu ajutorul unor compresoare, şi
după ce este tratat şi înmagazinat într-un rezervor tampon, este distribuit
consumatorilor prin intermediul unei rețele de distribuție.
Generarea energiei pneumatice se face după un ciclu deschis. Un
asemenea ciclu presupune aspirarea din atmosfera, comprimarea, tratarea,
distribuția la utilizatori şi refularea în atmosfera. Fiind un ciclu deschis,
aerul care alimentează sistemul de acționare se reîmprospătează continuu,
fiind supus de fiecare data unui proces complex de filtrare.
Avantajul acestui tip de sistem (cu circuit deschis) consta în simplitatea
sa (nu mai este necesar un circuit de întoarcerea a mediului de lucru la
stația de compresoare). Fiabilitatea, durata de viața şi nu în ultimul rând
performantele unui sistem pneumatic de acționare depind în cea mai mare
măsura de calitatea agentului de lucru folosit.
Acționările pneumatice si-au găsit aplicații în domenii ale tehnicii
extrem de variate, pentru cele mai diferite scopuri. Acest fapt se datorează
avantajelor prezentate de aceste acționări :
– datorită vitezelor de lucru şi de avans mari, precum şi momentelor de
inerție mici, durata operațiilor este mică.
– acționările pneumatice pot fi foarte rapide: utilizând elemente logice sau
convertoare electropneumatice se pot realiza instalații cu funcționare în
ciclu automat, care oferă productivitate mare :
– forțele, momentele şi vitezele motoarelor pot fi reglate ușor, utilizând
dispozitive simple;
– supraîncărcarea motoarelor pneumatice nu introduce pericol de avarii
– transmisiile pneumatice permit porniri, opriri, opriri dese şi schimbări de
sens bruște, fără pericol de avarie;
– aerul comprimat este relativ ușor de produs şi de transportat prin
retele,este nepoluant si neinflamabil.
Sistemele pneumatice sunt preferate într-un număr mare de aplicaţii
industriale datorită unor avantajeca: simplitate constructivă, robusteţe,
fiabilitate, productivitate, preţ de cost mai scăzut,utilizabilă în medii cu
pericol de explozie.

1
CAPITOLUL I - MOTOARE PNEUMATICE

1.1. Notiuni introductive

Motoarele pneumatice au rolul funcţional de a transforma energia


fluidului (aici aer comprimat) într-o energie mecanică pe care o transmit
prin organele de ieşire mecanismelor acţionate. După tipul procesului de
transformare a energiei pneumatice în energie mecanică motoarele
pneumatice se împart în:

■motoare pneumostatice sauvolumice; la aceste motoare procesul de


transformare are loc pe baza modificării permanente a unor volume
delimitate de părţile mobile şi părţile fixe ale camerelor active ale
motorului;

■motoare pneumodinamice, cunoscute şi sub denumirea de turbine


pneumatice; la aceste motoare energia pneumostatica a mediului de
lucru este transformată într -o prima etapă în energie cinetică, care
apoi este la rândul ei transformată în energic mecanică. însistemele
de acţionare pneumatice în marea majoritate a cazurilor motoarele
folosite sunt motoare volumice.
Organul de ieşire al unui motor pneumatic poate fi o tijă sau un
arbore. în primul caz organul de ieşire are o mişcare rectilinie alternativă
(cazul cilindrilor şi camerelor cumembrană), în timp ce în cel de-al doilea
caz mişcarea acestuia este fie de rotaţie alternativă(cazul motoarelor
oscilante), fie de rotaţie pe unghi nelimitat (cazul motoarelor rotative).
Un alt criteriu de clasificare a motoarelor pneumatice îl reprezintă
modul în care serealizează mişcarea organului de ieşire; după acest
criteriu se disting: motoare cu mişcarecontinua şi motoare cu mişcare
incrementală.
În general maşinile pneumatice sunt reversibile, adică pot funcţiona
ca generator (pompă) şi ca motor. Din cauza randamentului, ca motoare se
folosesc în special cele cu piston, mai rar cele rotative.

1.2. Grupul de pregătire a aerului


Aerul care ne înconjoară are o presiune care variază în funcție de
înălțimea unde ne aflăm, în raport cu nivelul mării.
2
pabs = patm + prel unde:
pabs - presiunea absolută
patm - presiunea atmosferică
prel - presiunea relativă.

Unități de măsură

Presiunea constituie prima mărime fundamentală a pneumaticii. Ea se


exprimă în practica industrială curentă în bar și este rezultatul unei forțe,
exprimată în daN, aplicată pe o suprafață, exprimată în cm2.

1 bar = 1daN = 105 [Pa]


2
1cm

Definirea aerului comprimat


În cazul pneumaticii, fluidul de lucru utilizat este aerul comprimat.
Acesta este în mod natural luat din atmosfera și redus în volum prin
comprimare.
Aerul comprimat este definit un fluid perfect elastic și anume:
 moleculele sale nu opun rezistență la deplasarea unora în raport cu
altele, fenomen numit fluiditate;

 menținut într-un recipient închis, el exercită asupra toturor


elementelor pereților care limitează acest recipient o anumită
presiune, fenomen numit elasticitate;

 compresibilitatea este proprietatea aerului de a se comprima.

1.3. Sistemul de producere si distributie a aerului;

Sistemul de producere a aerului

Partile componente si functiile lor de baza sunt:

3
Compresorul

Aerul aspirat la presiunea atmosferica este comprimat si


furnizat la presiune mai mare sistemului pneumatic. El
transforma asadar, energia mecanica in energie
pneumatica.

Motorul electric

Furnizeaza puterea mecanica compresorului. Transforma


energia electrica in energie mecanica.

Intrerupatorul de presiune

Controleaza motorul electric si de asemenea presiunea in


rezervor. El este tarat la o presiune maxima la care
motorul va fi oprit si la o presiune minima la care se face
distribuirea.

Supapa de sens unic

Permite trecerea aerului comprimat de la compresor la


rezervor si impiedica intoarcerea aerului cand
compresorul este inchis.

Rezervorul

Inmagazineaza aerul comprimat. Volumul sau este stabilit


in functie de capacitatea compresorului. Cu cat volumul
este mai mare, cu atat intervalul de timp dupa care
porneste compresorul este mai mare.

Manometrul

Indica presiunea in circuit.

Descarcarea automata

Evacueaza toata apa de condens prezenta in rezervor


fara a necesita interventie din exterior.

Supapa de siguranta
4
Evacueaza aerul comprimat daca presiunea din rezervor
creste peste presiunea prevazuta.

Uscatorul

Raceste aerul comprimat cu cateva grade deasupra


punctului de congelare si condenseaza cea mai mare
parte a umiditatii aerului. Astfel se va evita prezenta apei
de condens in sistemul din aval.

Filtrul de linie

Pozitionat pe linia principala, filtrul trebuie sa aiba o


cadere de presiune minima si capacitate de a misca din
loc ceata de ulei. Acesta ajuta la mentinerea la limita
permisa a prafului, apei de condens si a uleiului de
ungere.

Sistemul de consum al aerului

Priza de aer

Pentru utilizatori, aerul este prelevat in partea superioara


a conductei, pentru a permite condensului ocazional sa
ramana in conducta principala. Cand condensul ajunge
dedesubtul liniei, apa care se aduna in partea inferioara a
conductei curge intr-un separator automat care va elimina
condensul.

Separatorul automat

Conducta verticala care coboara din conducta principala


trebuie sa aiba o "scapare" in partea de jos. Metoda cea
mai efeicienta consta in utilizarea unui separator automat
care impiedica apa sa ramana in conducta, evitand astfel
necesitatea recurgerii la interventii manuale.

Unitatea de tratare a aerului

5
Trateaza aerul comprimat pentru furnizarea aerului curat
la presiunea optima si, ocazional, adauga lubrifiant pentru
a prelungi viata componentelor pneumatice ale
sistemului, care necesita ungerea.

Supapa de sens unic

Presurizeaza si descarca alternativ cele doua cai ale


cilindrului, pentru controlul directiei miscarii acestuia.

Motorul pneumatic

Motorul pneumatic transforma energia potentiala a aerului


in lucru mecanic. Putem avea: un cilindru liniar, un motor
rotativ, o scula pneumatica, etc.

Regulatorul de viteza

Acesta asigura un control simplu si continuu al vitezei de


miscare a motorului pneumatic.

Răcirea aerului comprimat

Aerul comprimat trebuie să aibă o temperatură cât mai constantă şi cât


mai apropiată de cea a mediului în care se află instalaţia Se dorește ca
temperatura aerului să fie în jur de minim 10°C iarna şi maxim 30°C vara,
dar să nu depăşească 50°C.
Răcirea aerului se poate face chiar din faza de comprimare, acest
lucru protejând şi compresorul.
În multe cazuri răcirea aerului comprimat se completează cu
agregate de răcire după ce acesta a ieşit din compresor.

Uscarea aerului comprimat

Aerul din atmosferă conţine o anumită cantitate de apă, sub formă de


vapori ce se regăseşte în aerul comprimat. Prezenţa apei afectează

6
funcţionarea instalaţiilor și din acest motiv sunt necesare măsuri de
eliminare, prin uscarea aerului.
Modalitatea de eliminare a apei din instalaţia pneumatică este
uscarea aerului și se realizează prin menţinerea unei temperaturi cât mai
constante, precum şi cu măsuri de colectare, evacuare a apei condensată
în circuite. Cele mai cunoscute metode de uscare sunt:
- prin răcire;
- prin adsorbţie;
- prin absorbţie;
- prin supracomprimare.

Filtrarea aerului

Filtrarea presupune separarea, colectarea şi îndepărtarea particulelor


ce contaminează aerul comprimat şi într-o măsură, a apei purtată de
curentul de aer. Ideal este ca această filtrare să fie cât mai completă, însă
din punct de vedere energetic şi al costurilor de întreţinere nu este judicios.
Fineţea de filtrare trebuie să aibă valoarea cerută de instalaţia pneumatică
alimentată. În afară de fineţea de filtrare, doi dintre cei mai importanţi
parametrii ai filtrelor sunt:
- căderea de presiune produsă între racordurile filtrului;
- rezistenţa mecanică a elementului (cartuşului) filtrant.

Filtrul trebuie plasat cât mai aproape de componentele principale şi în


poziţie verticală, cu respectarea strictă a sensului de montare indicat pe
carcasă. Cartuşele filtrante se execută din materiale textile (bumbac, fetru,
vată minerală etc.), din materiale plastice sau din pulberi metalice
sinterizate.

7
Ungerea

Această operație permite efectuarea ungerii unor piese mobile ale


componentelor pneumatice pentru a le asigura o mai mare longevitate, iar
aparatul care realizează această funcție de ungere este ungătorul.
Într-o instalaţie de acţionare pneumatică, elementul de acţionare propriu-zis
este motorul pneumatic (cilindrul pneumatic). Cilindrii pneumatici,
denumiţi şi elemente de execuţie, transformă energia pneumatică în
energie mecanică, pe care o furnizează apoi mecanismului acţionat.
Alimentarea elementelor de execuţie pneumatice se face cu energie
de la regulatoarele pneumatice (0.2 ÷ 1 bar), sau electronice, prin
intermediul convertorului electro-pneumatic.
Motoarele de execuţie pneumatice se folosesc foarte mult pentru că
prezintă următoarele avantaje:
 Fluidul folosit (aerul) nu prezintă pericol de incendiu;
 După utilizare, aerul este evacuat în atmosferă, nefiind necesare
conducte de întoarcere ca la cele hidraulice;
 Pierderile de aer în anumite limite, datorate neetanşietăţii, nu produc
deranjamente;
 Sunt simple, robuste, sigure în funcţionare şi necesită cheltuieli de
întreţinere reduse.
Dezavantajele acestor motoare sunt următoarele:
 Viteza de răspuns este mică (în medie 1/3 – 1/4 din viteza de
răspuns a motoarelor hidraulice);
 Precizia motoarelor pneumatice este redusă;
 Se recomandă folosirea servomotoarelor pneumatice în următoarele
cazuri:
Motoarele pneumatice pot fi: rotative și liniare (cu piston sau cu
membrană).

8
CAPITOLUL II - MOTOARE PNEUMATICE ROTATIVE

2.1. Generalitati

Motoarele pneumatice rotative se realizează de obicei cu palete. Ele


sunt compuse dintr-un stator cilindric și un rotor cilindric cu o serie de
palete plasate oblic în niște crestături ale rotorului.
În funcționare, datorită forțelor centrifuge paletele sunt proiectate
spre periferie, absorbind aerul din galeria de admisie și comprimându-l spre
camera de ieșire.
Sugestii metodologice: Principial construcția motoarelor pneumatice
rotative este asemănătoare cu a compresoarelor rotative

Caracterizare

La motoarele pneumatice rotative organul de ieşire este un arbore ce


are o mişcare de rotaţie pe un unghi nelimitat. Mişcarea poate fi continuă
sau incrementală (pas cu pas).

Clasificare

Din punct de vedere constructiv există mai multe variante de motoare


cu mişcare continuă, şi anume: cu palete, cu roţi dinţate, cu pistoane, cu
pistoane profilate etc. La acestea se adaugă turbinele pneumatice, care
sunt motoare pneumodinamice.

Cele mai întâlnite variante de motoare rotative incrementale sunt cele


cu mecanisme cu came şi cele cu angrenaje armonice.

9
Criterii de alegere

Alegerea variantei constructive de motor pneumatic rotativ se face, de


regulă, în funcţie de turaţia nominal.

Din acest punct de vedere trebuie ţinut seama de faptul că:

– motoarele cu pistoane sunt folosite pentru turaţii mici (200 … 2500


rot/min);

– motoarele cu roţi dinţate şi cele cu rotoare profilate sunt folosite pentru


turaţii medii (1500 … 10000 rot/min);

– motoarele cu palete sunt folosite pentru turaţii mari (10000 … 20000


rot/min);

– turbinele sunt folosite pentru turaţii foarte mari (mai mari de 100000
rot/min).

Pentru aplicaţiile unde criteriul turaţiei nu este hotărâtor, trebuie luate în


considerare alte aspecte, cum sunt:

– posibilităţile de miniaturizare;

– greutatea specifică;

– complexitatea construcţiei;

– preţul de cost;

– randamentul motorului etc.

Aplicaţii

Motoarele pneumatice rotative sunt folosite cu precădere pentru


antrenarea sculelor de mână (maşini de găurit, polizoare, maşini de şlefuit,
lustruit sau gravat, şurubelniţe etc.), precum şi a unităţilor de găurit, alezat,
filetat şi rectificat utilizate în construcţia maşinilor – unelte agregat.

Totodată, aceste motoare sunt întâlnite în sistemele de acţionare ce


lucrează în medii periculoase (cu substanţe inflamabile sau explozibile).

10
Motoarele pneumatice nu sunt afectate de eventualele suprasarcini, de
inversările frecvente ale sensului de rotaţie sau de o funcţionare continuă şi
sunt insensibile la variaţiile de temperatură sau umiditate ale mediului
ambiant.

2.2. Construcţii

Variantele constructive de motoare rotative cele mai folosite în


sistemele de acţionare pneumatice sunt cu palete şi respectiv cu roţi
dinţate. Acest lucru este o consecinţă a unor avantaje oferite de aceste
construcţii, cum sunt: simplitatea constructivă, gabaritul redus, greutatea
specifică mică. Puterile dezvoltate de aceste motoare pot varia în domeniul
70…10000 W.

În figura 1 este prezentat principial un motor pneumatic cu palete.


Elementele constructive ale motorului sunt:

– statorul 1 în care sunt prelucrate orificiile de alimentare cu aer A şi de


evacuare E;

– rotorul 3 în care sunt prelucrate canale radiale sau înclinate în care


culisează paletele;

– paletele 2;

– arborele 4, pe care este fixat rotorul prin intermediul unei pene


longitudinale

. Figura 1

11
În plus, în construcţia motorului mai există:

– două capace laterale, nefigurate, care închid statorul , formând împreună


cu acesta volumul de lucru, împărţit în mai multe camere de către palete;

– doi rulmenţi cu bile montaţi în capace, care constituie reazemele


motorului.

Motorul are în construcţia sa un rotor 1 în care sunt prelucrate frezări


radiale în care culisează paletele 2; corpul cilindric 3 constituie statorul în
care sunt practicate fantele de alimentare şi descărcare a aerului.
Capacele laterale sunt indicate cu 4 şi 5. în secţiunea din figura 2 a se
observă faptul că rotorul 1 este montat excentric în raport cu statorul 3,
lucru ce favorizează formarea camerelor active de volume variabile.
Paletele sunt menţinute în contact cu statorul de forţele centrifuge ce apar.
În anumite situaţii, pentru menţinerea fermă a contactului dintre palete şi
stator chiar şi în cazul unor turaţii mici, se aduce aer comprimat de pe
circuitul de alimentare în spatele paletelor.

Figura 2

Pentru menţinerea fermă a contactului dintre palete şi stator chiar şi în


cazul unor turaţii mici există şi soluţia aducerii aerului comprimat de pe
circuitul de alimentare în spatele paletelor.

12
Numărul de palete este în general cuprins între 3 şi 10; creşterea
numărului de palete măreşte cuplul motor, determină o mai mare siguranţă
în funcţionare, contribuie la diminuarea pulsaţiilor momentului motor şi
asigură condiţiile unei porniri mai bune. Din păcate însă, odată cu creşterea
numărului de palete se complică tehnologia de execuţie şi montaj a
motorului. Din cauza pierderilor de debit mari, care apar în special la viteze
joase, la nivelul etanşărilor dintre palete şi stator acest tip de motor este
indicat să lucreze cu viteze medii sau înalte.

În figura 3 este prezentată o secţiune printr-un motor pneumatic rotativ


cu roţi dinţate. Aceste motoare se utilizează, cu precădere, pentru puteri şi
momente mari, dar pot fi şi miniaturizate fără a ridica probleme din punct
de vedere tehnologic.

Figura 3

Se pot identifica aici următoarele elemente constructive:

– două roţi dinţate cilindrice identice 3 şi 6 în angrenare, a căror dantură


este de dreaptă, evolventică sau în V;

– un stator format dintr-un corp central 1 şi două capace plasate la


extremităţile corpului (care nu apar în figură); în corpul central, a cărui parte
interioară îmbracă cu un joc minimal exteriorul celor două roţi, sunt
prevăzute cele două orificii A şi E;

13
– un arbore 2, solidarizat cu roata 3 prin intermediul penei longitudinale 4,
care traversează unul dintre capace printr-un orificiu etanşat;

Momentul util transmis la arborele de ieşire este creat de forţele de


presiunea Fp datorate repartizării uniforme a presiunii de alimentare pe
flancurile dinţilor ce ies din zona camerei active.

Simbolizare

În figura 3 este prezentat simbolul unui motor pneumatic rotativ.

Figura 3

Caracteristici

Indiferent de tipul constructiv, caracteristicile funcţionale

ale unui motor pneumatic rotativ au forma din în figura 4

Figura 4

14
Notaţiile de mai sus au următoarea semnificaţie:

M – momentul dezvoltat de motor

W – puterea furnizată

n – turaţia arborelui motorului

p – presiunea de alimentare.

Se observă că variaţia momentului cu turaţia este practic liniară. Pe


măsură ce momentul scade, turaţia creşte până la valoarea ng, numită
turaţie la mersul în gol.

La turaţii mici momentul motor are valoare mare, ceea ce face posibilă
utilizarea acestor motoare în acele aplicaţii unde se doreşte obţinerea unui
moment motor cât mai mare. Trebuie subliniat faptul că aceste motoare nu
se deteriorează atunci când rotorul se blochează.

Motoarele pneumatice rotative pas cu pas sunt mai puţin utilizate în


sistemele de acţionare pneumatice uzuale. În practică există o serie de
aplicaţii la care sarcina manipulată trebuie să execute deplasări scurte şi
rapide. În asemenea situaţii este de dorit să se opteze pentru un motor
rotativ pas cu pas.

Avantajul principal al sistemelor de acţionare ce au în structura lor


motoare incrementale constă în faptul că aceste sisteme au o structură
simplă (sunt sisteme ce lucrează în buclă deschisă). Comanda sistemului
se face cu impulsuri codificate, iar poziţionarea precisă a sarcinii antrenate
se obţine fără a mai utiliza traductoare de deplasare şi elemente de
corecţie, chiar în condiţiile în care sarcina externă variază în limite largi. Din
păcate, astăzi există puţine realizări de motoare incrementale. Criteriul de
bază după care se pot clasifica aceste motoare îl constituie principiul
constructiv – funcţional. Pe baza acestui principiu motoarele incrementale
se pot clasifica în: motoare cu mecanism de sens unic, motoare cu
angrenaje armonice, motoare cu pistoane profilate sau excentrice şi
motoare cu came.

Cele mai performante motoare rotative incrementale sunt cele cu came.


Şi aici, ca şi în cazul motoarelor liniare cu camă, profilul camei este format

15
dintr-o succesiune de porţiuni de urcare – coborâre identice, numai că de
această dată cama este prelucrată fie pe o suprafaţa cilindrică
(exterioară -fig.5 a sau interioară fig.5 b), fie pe o suprafaţă frontală a unei
roţi (fig.5 c şi d).

Figura 5

Spre exemplificare în figura 6 este prezentat un motor rotativ incremental


cu came, trifazat, ce are caracteristic următoarele:
– statorul este format din corpul 10, în care culisează pistonaşele 14, placa
de distribuţie 2 şi capacul 13;
– rotorul este format din discul 15 şi arborele 8, rigidizate prin pana
longitudinală 11;
– rotorul este lăgăruit în stator prin rulmenţii 6 şi 12;
– tacheţii 14 se identifică cu pistonaşele de acţionare; în zona de contact
tacheţii au formă conică;
– cama este materializată de un disc pe care sunt prelucrate un număr de
găuri calibrate, dispuse echidistant pe un acelaşi diametru de aşezare;
– pentru a obţine un moment cât mai mare construcţia este prevăzută cu
şase pistonaşe, două câte două, diametral opuse fiind alimentate simultan.

16
Figura 6

17
ANEXA

Scule profesionale pneumatice:

1. Maşini pneumatice de găurit.

2. Maşini pneumatice şi antrenoare pentru înşurubat.

3. Polizoare unghiulare pneumatice şi polizoare pentru şlefuit


pneumatice.

4. Biaxuri şi şurubelniţe pneumatice.

MASINI PNEUMATICE DE GAURIT

POLIZOARE UNGHIULARE PNEUMATICE SI DE SLEFUIT

18
POLIZOR DREPT PNEUMATIC

PISTOALE PNEUMATICE DE INSURUBAT

BIAXURI
19
BIBLIOGRAFIE

1. Puscas, I., Luncan, R. – Actionari pneumatic, Editura CD Press,


Bucuresti, 2012.
2. Cosoroaba, V.,Georgescu, Gh., Visan, R. – Actionari pneumatic,
Editura Tehnica, Bucuresti, 1974.
3. Festo – Fundamentals of Pneumatic Control Engineering, Textbook,
Esslingen, 1989.
4. Florea,S.,Dumitrache,I. – Elemente de executie hidraulice si
pneumatic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1967.
5. De Lorenzo Grup – Pneumatica DL 8172R – Manuale di servizio,
Rozzano, Italy, 2005.
6. Mihai Avram - Actionari Hidraulice si Pneumatice – Editura
Universitara Bucuresti

20