Puiul de caprioara
Cei doi batrani erau multumiti vazandu-si
Era o iarna cu multa zapada. Omatul
imbracase totul in jur de parca satul
era desprins din file de poveste.
Afara se auzeau tipetele copiilor care
trageau saniile sau se bateau cu
bulgari de zapada. Vasilica, de la
fereastra, privea imbufnat la ei. S-ar
fi dus sa se joace, dar acestia erau
cam rai. Nu stiau decat jocuri
prostesti, vorbeau urat, nu-i respectau
pe cei batrani, lucruri de care el stia
de la mama lui ca trebuie sa tina
seama. Aceasta observa tristetea lui
si pentru ca mai era ceva timp pana
la terminarea vacantei se gandi ca ar
fi bine sa-l trimita la bunici. Locuiau
aproape. Casa lor era la marginea satului, langa padure. De cate ori
mergea la ei Vasilica se inveselea. Bunicii sai erau plini de viata si
foarte glumeti.
Cand auzi el de hotararea mamei o porni la drum. Iesind afara, primi
niste bulgari tari in ceafa de la copii, dar nu-i baga in seama. Abia
astepta sa ajunga la bunici. Stia ca bunica avea sa-i faca numai
bunatati: paine proaspat coapta, prajituri si mai ales placinta
delicioasa cu mere. Dupa cateva zile bunicul, observand ca nepotul
sau este in continuare trist, se gandi sa-l ia cu el pentru a aduna niste
vreascuri. Nu se afundara mult in padure, cand vazura un pui de
caprioara zacand ghemuit langa un tufis. Era zgribulit de frig.
Boticul cald adulmeca mana baiatului cand acesta incepu sa-l
mangaie. Era tare mic si neajutorat. Lui Vasilica i se facu mila si-l
ruga pe bunic sa ia puiul acasa. Bunicul se indupleca, mai ales cand
vazu firavul animal tremurand. Ajunsi cu el in brate acasa, bunica
primi sa ingrijeasca o vreme bietul animal ranit. Acesta avea un
picior rupt, dar acum nu mai era lipsit de aparare ca in padure. In
urmatoarele zile Vasilica avu mare grija de el. Era foarte fericit ca
puiul se imblanzise repede si-l urma peste tot in curte. Impartea cu el
toate dulciurile bunicii.
nepotul ca rade cu gura pana la urechi de jucausul animal. Cu timpul
insa acesta simtea chemarea padurii. Adulmeca aerul si era atent la
orice zgomot. Vasilica simtea si el ca se apropie momentul cand va
trebui sa se desparta de micuta caprioara. Pansamentul de la picior
era dat jos de mult. Puiul sarea tot
timpul si punea pe fuga pasaretul
din curte. Doar cu cocosul nu prea
avea trai bun, pentru ca se repezea
la el de cate ori mergea la cotete.
Pintenii si statura lui impozanta
puneau la respect puiul de caprioara
curios, care se baga prin toate
colturile ograzii.
Bunicii erau putin ingrijorati in
privinta nepotului. Se gandeau ca se
atasase mult de pui si ce grea o sa
fie despartirea. Se inselau insa, chiar
avura o mare surpriza. Cand micuta caprioara se insanatosi Vasilica
o lua in brate si-l ruga pe bunic sa-l insoteasca in padure la locul
unde-o gasise ranita. Stia ca trebuie sa faca asta, altfel puiul ar fi
murit. Dupa cateva sarituri, gingasul animal isi scutura putin blanita,
apoi o zbughi in padure. Fugi pe piciorusele lui mici si delicate pana
se pierdu departe in tufisuri. Ajunsi acasa bunica il mangaie cu
blandete pe Vasilica. Baiatul avea lacrimi pe obraz. Era insa impacat
cu gandul ca facuse ce trebuia.
Vacanta era pe sfarsite, iar Vasilica abia astepta sa citeasca
compunerea in fata clasei. Primise tema de la doamna invatatoare sa
povesteasca o intamplare mai deosebita din timpul vacantei. Ce
putea fi mai deosebit decat sa intalnesti si sa te imprietenesti cu un
pui de caprioara?! Vasilica, cu aceste ganduri, adormi linistit. Nu
inainte de a spune o mica rugaciune, un gand bun pentru puiul din
padure
Pilda fiului risipitor feciorul sau cel mic. Acestuia insa nici ca-i pasa de durerea tatalui.
Bucuros de toata bogatia pe care o purta in spinare, a pornit la drum.
Stiti cu totii, dragi copii, ca Domnul Iisus atunci cand le vorbea
oamenilor despre Dumnezeu si Imparatia cerurilor le spunea multe
pilde si parabole, adica niste povestioare cu talc, cu intamplari si
personaje obisnuite din viata de zi cu zi, cu multe invataturi de luat
aminte. In acest fel oamenii intelegeau mult mai usor sfaturile
dumnezeiesti. Odata le-a spus si pilda fiului risipitor. Cititi-o
impreuna cu noi!
Traia odata un negustor bogat care
avea pamanturi intinse, vite
nenumarate si o multime de slugi
care alergau toata ziulica de colo
A calatorit cateva zile, dupa care s-a oprit intr-o tara unde s-a gandit
colo, fiecare cu trebusoara ei.
el ca ii va fi bine. S-a trezit dintr-odata inconjurat de o multime de
Omul acesta avea doi feciori. Cel
prieteni si a inceput sa duca o viata de petreceri si betii asa cum
mare era foarte vrednic, din zorii
numai tinerii nechibzuiti si slabi in credinta fac. Dar zilele bune nu
zilei si pana la apusul soarelui era
au tinut o vesnicie. In scurt timp banii cei multi s-au dus pe apa
la tarina muncind pamantul cot la cot
sambetei, o data cu ei si prietenii cei buni. Si tanarul nostru s-a trezit
cu slugile, ostenindu-se si veghind
singur singurel fara un banut in buzunar, intr-o tara straina in care
mereu ca totul sa mearga ca pe
nimanui nu-i pasa de el. Ca sa-si poata duce traiul si sa nu moara de
roate. Feciorul cel mic insa era lenea intruchipata, isi petrecea ziua
foame a intrat sluga la un om mai instarit. Acesta l-a trimis sa-i
intreaga ca un pierde-vara, ba prin gradina tolanit la umbra vreunui
pazeasca porcii, dar, vedeti, pentru ca era mare seceta si saracie in
copac, cascand ochii nepasator la forfota din jurul sau, ba la
acea tara, nu prea ii dadea sa manance asa ca bietul tanar suferea
carciuma din sat cu prietenii sai.
aprig de foame, ba chiar ajunsese sa se uite cu jind la roscovele din
Iata ce i se nazari intr-o buna zi acestuia. Se duse la tatal sau si ii
care se hraneau porcii. Si-a venit atunci in fire, s-a ridicat in
spuse:
picioare, a scuturat din cap ca si cum s-ar fi trezit dintr-un vis urat si
- Tata, da-mi partea de avere care mi se cuvine, vreau sa-mi iau totul
si-a spus in gand: "Cate slugi ale tatalui meu nu se satura cu paine in
si sa plec departe de aici.
vreme ce eu pier de foame in strainatatea asta. Ma voi duce la tatal
Tare s-a mai necajit tatal:
meu, il voi ruga sa ma ierte si poate ma va lasa sa muncesc ca o
- Baiete drag, de ce vrei tu sa pleci? In casa mea ai de toate, toata
sluga pe pamanturile sale."
lumea te iubeste asa cum esti, ramai cu noi.
Baiatul nu si nu. Cu inima franta de durere tatal i-a numarat
feciorului banii care i se cuveneau, l-a binecuvantat si l-a petrecut cu
privirea din pragul casei pana ce acesta s-a pierdut in zare. De atunci
batranul om obisnuia sa stea mult timp acolo in pridvor, cu ochii
atintiti la drum, poate poate il va vedea intorcandu-se acasa pe
Home

Poezii mici pentru pitici

Tomiţă şi albina

Printre tufe de cicoare

Iepuraşul meu, Tomiţă,
Tolănindu-se la soare
A zărit o albiniţă.
Cu o mină plictisită
Iepurilă o întreabă:
- Unde zbori aşa grăbită?
- Mă grăbesc fiindcă am treabă.
De cu zori şi până seara
Au pornit albinele
Să salute primăvara
Ce-a-nflorit grădinile.
Robotesc de dimineaţă
Să culeagă florile -
Curcubee de dulceaţă
În toate culorile!
Asculta mirat Tomiţă
Despre flori, culori, parfum.
Cum să ştie-o albiniţă
Ce gust are-un morcov bun?

Poezii mici pentru pitici

Vine Iepuraşul!

Iepurică-Iepurel
Stă tot anul cuminţel.
Ca şi Moşul cel mai bun
Ce apare de Crăciun
Vine doar în primăvară
În grădină, de cu seară.
Căci, vezi bine, el cunoaşte
Când e vremea pentru Paşte!

Şi atunci, de dimineaţă,
După ce te speli pe faţă
Ştii să cauţi în grădină
Pe sub tufe de sulfină
Ouă roşii, bombonele,
Ciocolată, acadele!

Poezii mici pentru pitici

Primăvara a sosit!

Primăvara a sosit,
Iepuraşul a venit.
Florile au înflorit,
Câmpul iată-l înverzit.

Iepuraşul ne-adus
Ouă multe, în coş le-a pus.
Iar Iisus Hristos ne-a dat
De Paşti bucurie în sat.

Poezii mici pentru pitici

Primăvara

În horă mii de flori se prind,

Albinei oferind nectar,
Razele soarelui se-ntind,
Trezind la viaţă totul iar.

Sosit-a astăzi rândunica

Sub streaşină la cuibul drag
Copilaşii ies la joacă
Şi bunicii stau în prag.

Poezii mici pentru pitici

Cearta

O găină înfoiată
Ce clocea ouă-ntr-un coş
Se repede enervată
Să reclame la cocoş:
- Sus pe prispă, unde-i masa,
Un obraznic urechiat
A făcut un ou cât casa,
Lucru nemaiîntâmplat!
Vine iute pintenatul
Să constate mintenaş
Cum stă treaba cu ouatul
Şi cu oul uriaş.

Se repede şi găina:
- Ia explică-ne şi nouă!
Ştii doar că în curtea asta
Numai eu pot să fac ouă!
Şi-n timp ce cotcodăceşte
Găinuşa supărată
Iepurilă-i linişteşte:
- E un ou de ciocolată!

Poezii mici pentru pitici

Floricica albastră

Floricică albăstrică,
Eşti înaltă, subţirică,
Ai petale frumuşele,
Cum n-au alte floricele.
Eşti frumos mirositoare
Şi la chip încântătoare.
Am să mi te duc acasă
Să te aşez frumos pe masă
Şi-am să încerc să te pictez
Şi în tablou să te aşez.
Să te ţin ca amintire
Ca pe un semn de iubire.