UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL: SIBIU

Drept civil
Contracte Civile Speciale

COORDONATOR:
Prof. Dr. GH. COMĂNIŢĂ

Student: Munteanu Dragoș-Alexandru

Anul: III
 REVOCAREA DONATIILOR

Notiune
’
Donaţia este contractul prin care, cu intenţia de a gratifica, o parte, numită donator,
dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părţi, numite donatar (art. 985 C.civ.).
În contractul de donaţie se realizează un transfer al unor drepturi, reale sau de creanţă, din
patrimoniul donatorului în patrimoniul donatarului, fără echivalent.
Prin donaţie se produce o sărăcire a patrimoniului donatorului şi o îmbogăţire
corespunzătoare a patrimoniului donatarului, dar spre deosebire de îmbogăţirea fără just temei
legitim, în cazul donaţiei cauza contractului o constituie voinţa liberală a donatorului exprimată în
forma cerută de lege, acceptată de donatar.

Caracterele juridice ale donatiei

a) Donaţia este un contract unilateral, solemn cu titlu gratuit, irevocabil, translativ de

proprietate.
Donaţia este un contract unilateral, şi nu un act unilateral.
Donaţia este rezultatul unui acord de voinţă al celor două părţi, care naşte însă în principiu
o singură obligaţie în sarcina donatorului cu dreptul corelativ al donatarului.
Prin excepţie, donaţia poate fi şi sinalagmatică (născând obligaţii reciproce) când prin ea
se impune o sarcină donatarului (art. 1028 C.civ.).
b) Donaţia este un contract solemn.
Art. 1011 alin. (1) C.civ. prevede că „donaţia se încheie prin înscris autentic, sub
sancţiunea nulităţii absolute“. Forma autentică este prevăzută ca o măsură de protecţie a voinţei
liberale a donatorului.
Lipsa formei autentice, solemne, a contractului de donaţie este sancţionată cu nulitatea
absolută a contractului.
Nu sunt supuse acestei dispoziţii donaţiile indirecte, cele deghizate şi darurile manuale.
Bunurile mobile care constituie obiectul donaţiei trebuie enumerate şi evaluate într - un
înscris, chiar sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute a donaţiei.
Dacă sunt de valoare redusă, bunurile mobile corporale pot fi donate prin dar manual.
Darul manual se încheie valabil prin acordul de voinţe al părţilor însoţit de tradiţiunea
bunului de la donator la donatar. În aprecierea valorii reduse a bunurilor care constituie obiectul
darului manual se ţine seama de starea materială a donatorului.
În cazul darurilor manuale suntem, prin urmare, în prezenţa nu a unui contract solemn, ci a
unui contract real.
În cazul contractului de donaţie încheiat între absenţi, atât oferta de donaţie, cât şi
acceptarea donaţiei trebuie să fie făcute în formă autentică.
c) Donaţia este un contract translativ de proprietate.
 Fiind un contract consensual, transmiterea proprietăţii are loc în momentul realizării
acordului de voinţă între donator şi donatar, iar între absenţi, în momentul în care donatorul
primeşte acceptarea donatarului.
Predarea bunului donat poate avea loc şi ulterior încheierii contractului de donaţie şi deci a
transmiterii dreptului de proprietate.
În cazul darurilor manuale, predarea bunului este, alături de acordul de voinţă al părţilor, o
condiţie pentru formarea contractului. Prin urmare, în acest caz, transmiterea proprietăţii are loc
concomitent cu predarea bunului.
Dacă bunul donat este însă un imobil, dobândirea către donatar şi pierderea de către
donator a dreptului de proprietate se fac numai cu respectarea regulilor de carte funciară.
d) Donaţia este un contract irevocabil.
După încheierea contractului, donatorul nu îşi mai poate retrage oferta. Este nulă orice
donaţie făcută cu condiţii a căror îndeplinire atârnă numai de voinţa donatorului.
În mod excepţional, donaţia poate fi revocată pentru ingratitudine şi pentru neexecutarea
culpabilă a sarcinilor la care s-a obligat donatarul (art. 1020 C.civ.).
Bunurile viitoare nu pot forma obiectul darurilor manuale.
La cazurile de mai sus se adaugă revocabilitatea numai în timpul căsătoriei a donaţilor
între soţi (art. 1031 c.civ.)

REVOCAREA DONAŢIILOR

Consideraţii generale

Noul Cod civil, prevede la art. 1020 ca “Donaţia poate fi revocată pentru ingratitudine şi
pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul”.
Art. 1.020 şi 1.021 noul cod civil suprimă cazul de revocare de drept existent în vechiul
Cod civil, şi anume cel pentru survenienţă de copil. Mai mult decât atât, art. 96 din Legea 71/2011
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil suprimă revocarea de drept
pentru motivele prevăzute de art. 829 din vechiul Cod civil (survenienţă de copil), în cazul în care
copilul s-a născut după intrarea în vigoare a Noului Cod civil. Revocarea donaţiei nu operează de
drept (ca în vechea regle mentare) şi se limitează la două cazuri: ingratitudinea şi neexecutarea fără
justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul.
Promisiunea de donaţie se revocă de drept:
a) atunci când anterior executării sale situaţia materială a promitentului s-a deteriorat într-
o asemenea măsură încât executarea promisiunii a devenit excesiv de oneroasă pentru acesta ori
promitentul a devenit insolvabil.
b) dacă anterior executării sale se iveşte unul dintre cazurile de revocare pentru
ingratitudine prevăzute de art. 1023 Cod civil.

1. Revocarea donaţiilor pentru ingratitudine

Este un motiv de revocare datorită încălcării obligaţiei de recunoştinţa. Obligaţia respectivă

nu poate justifica exercitarea unei acţiuni pentru îndeplinirea ei pe cale silită, dar poate constitui
temei pentru o desfiinţare a donaţiei. Sunt revocabile donaţiile: ostensibile, deghizate, cele indirecte
şi darurile naturale.

Cauzele revocării

Conform Codului civil, art. 1023, donaţia se revocă pentru ingratitudine în următoarele
cazuri:
a) dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, ştiind că
alţii intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat;
b) dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de
donator;
c) dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în
nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ţinându-se însă seama de starea în care se afla
bunul la momentul donaţiei.
Spre deosebire de vechiul Cod civil, se lărgeşte sfera persoanelor asupra vieţii cărora
atentează donatarul, atrăgând posibilitatea de a se solicita revocarea donaţiei.

Caracterul juridic al revocării

Dreptul la acţiunea prin care se solicită revocarea pentru ingratitudine se prescrie în termen
de un an din ziua în care donatorul a ştiut că donatarul a săvârşit fapta de ingratitudine (art. 1024
alin. (1) C.civ.).
Acţiunea în revocare pentru ingratitudine poate fi exercitată numai împotriva donatarului.
Dacă donatarul moare după introducerea acţiunii, aceasta poate fi continuată împotriva
moştenitorilor.
Cererea de revocare nu poate fi introdusă de moştenitorii donatorului cu excepţia cazului în
care donatorul a decedat în termenul de un an fără să-l fi iertat pe donatar. De asemenea,
moştenitorii pot introduce acţiunea în revocare în termen de un an de la data morţii donatorului,
dacă acesta a decedat fără să fi cunoscut cauza de revocare.
Acţiunea pornită de donator poate fi continuată de moştenitorii acestuia.
În caz de revocare pentru ingratitudine, dacă restituirea în natură a bunului donat nu este
posibilă, donatarul va fi obligat să plătească valoarea acestuia, socotită la data soluţionării cauzei.
În urma revocării donaţiei pentru ingratitudine, donatarul va fi obligat să restituie fructele pe
care le-a perceput începând cu data săvârşirii faptei de ingratitudine (art. 1025 C.civ.).
Revocarea pentru ingratitudine nu are niciun efect în privinţa drepturilor reale asupra
bunului donat dobândite de la donatar, cu titlu oneros, de către terţii de bună- credinţă şi nici asupra
garanţiilor constituite în favoarea acestora. în cazul bunurilor supuse unor formalităţi de publicitate,
dreptul terţului trebuie să fi fost înscris anterior înregistrării cererii de revocare în registrele de
publicitate aferente.
Revocarea donaţiilor pentru ingratitudine poate fi solicitată numai pe calea unei acţiuni în
revocare.
Revocarea pentru ingratitudine este o pedeapsă civilă, deci acţiunea în revocare are un
caracter strict personal şi poate fi introdusă doar de donator.
 Acţiunea în revocare pentru ingratitudine poate fi însă continuată de moştenitori, dacă
donatorul a decedat în timpul procesului. Ea poate fi intentată de moştenitori, doar dacă donatorul a
decedat înainte de expirarea termenului în care acţiunea putea fi intentată.
Acţiunea în revocare nu se poate intenta împotriva moştenitorilor donatarului.
Donatorul care cunoaşte faptul de ingratitudine îl poate ierta pe donatar. Iertarea trebuie să
fie expresă dacă procesul este pe rol.
Cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie făcută în termen de un an din ziua săvârşirii
faptului sau din ziua când donatorul a cunoscut faptul.
Termenul de un an este un termen de decădere şi expirarea lui, fără ca acţiunea în revocare
să fie introdusă, prezumă absolut că donatorul l-a iertat tacit pe donatar.

Efectele revocării

În ceea ce priveşte efectele revocării donaţiei pentru ingratitudine, trebuie avute în vedere
dispoziţiile art. 1.025 Cod civil, care instituie regulă generală a restituirii bunului donat în natură.
Cu toate acestea, dacă restituirea în natură nu mai este posibilă bunul donat a fost înstrăinat cu titlu
oneros sau a pierit, donatarul va fi obligat la plata valorii bunului evaluată la data soluţionării
cauzei. Hotărârea judecătorească prin care se revocă donaţia trebuie comunicată la registrul naţional
notarial de evidenţă a liberalităţilor.
Fructele bunului donat se vor restitui de la data săvârşirii faptei de ingratitudine, ca în cazul
posesorului de rea-credinţă. Ca excepţie de la regulă prevăzută de art. 1.025 alin. (1) şi art. 1.026
Cod civil protejează terţii de bună-credinţă care au dobândit drepturi reale de garanţie sau chiar
bunul donat de la donatar prin acte cu titlu oneros. Drepturile acestora nu vor fi afectate de
revocarea donaţiei, cu o dublă condiţie: terţul dobânditor să fi fost de bună-credinţă, iar, în cazul
drepturilor supuse înscrierii în cartea funciară, dreptul terţului trebuie să fi fost înscris anterior
înregistrării cererii de revocare. ………. ……………………………………………………………………………………
Din analiza conjugată a celor două texte ale art. 1.025 şi art. 1.026 Cod civil, ar rezulta că,
atât în situaţia terţilor dobânditori cu titlu gratuit, cât şi a celor de rea-credinţă, dobânditori cu titlu
oneros, revo carea pentru ingratitudine a donaţiei va atrage şi desfiinţarea subsecventă a drepturilor
acestora, cu obligaţia pentru donatar de a restitui în natură bunul donat. Vom fi în prezenţa art.
1.025 alin. (1) teza a II-a Cod civil, chiar dacă aparent restituirea bunului în natură nu ar mai fi fost
posibilă. O asemenea soluţie, avută în vedere şi în doctrină, şi în vechiul Cod civil, se bazează pe
faptul că acţiunea în restituirea bunului în urma revocării are un caracter de pedeapsă esenţialmente
personală şi nu trebuie să afecteze drepturile terţilor.

2. Revocarea donaţiilor pentru neexecutarea sarcinilor

Condiţiile revocării

Potrivit art. 1027 Cod civil, ”daca donatarul nu îndeplineşte sarcina la care s-a obligat,
donatorul sau succesorii săi în drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donaţiei”.
În situaţia în care donatarul nu îndeplineşte sarcinile convenite prin contractul de donaţie,
donatorul poate cere revocarea donaţiei. Revocarea este în acest caz o sancţiune similară
rezoluţiunii din contractile sinalagmatice, donaţia cu sarcini fiind şi ea în limita sarcinilor un
contract sinalagmatic. Ca urmare revocarea operează în aceleaşi condiţii şi cu aceleaşi consecinţe ca
şi rezoluţiunea.
Revocarea intervine numai în cazul în care neexecutarea sarcinilor este imputabilă
donatarului. La fel ca şi în cazul rezoluţiunii, dacă neexecutarea se datorează forţei majore sau
cazului fortuit , revocarea nu operează. Dacă donatarul, în favoarea căruia fusese stipulată sarcina, a
decedat făcând imposibilă îndeplinirea acesteia, donaţia nu poate fi revocată tocmai datorită lipsei
conduitei culpabile a donatarului şi nu pentru faptul că ea s-ar fi transformat într-o donaţie fără
sarcini.
Sancţiunea revocării donaţiei intervine atât în caz de neexecutare totală cât şi în caz de
neexecutare parţială a contractului şi indiferent dacă sarcina neexecutată era stabilită în favoarea
donatorului sau a altei persoane, inclusiv a donatarului dacă aceasta avea o existenţă valabilă.
Dacă, din cauza unor situaţii imprevizibile şi neimputabile beneficiarului, intervenite după
acceptarea donaţiei, îndeplinirea sarcinilor care afectează liberalitatea a devenit extrem de dificilă
ori excesiv de oneroasă pentru beneficiar, acesta poate cere revizuirea acestor sarcini (art. 1006 Cod
civil).

Caracterul juridic al revocării

Ca şi în cazul revocării pentru ingratitudine, revocarea pentru neîndeplinirea sarcinilor, nu

operează de drept (art. 1021 Cod civil). Donatorul pentru a obţine revocarea trebuie să facă apel la o
acţiune în justiţie.
Revocarea pentru neîndeplinirea sarcinii funcţionează în cazul donaţiilor făcute prin act
autentic, dar şi al darurilor manuale, ori al donaţiilor indirecte şi deghizate.
Dacă donatarul nu îndeplineşte sarcina la care s-a obligat, donatorul sau succesorii săi în
drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donaţiei (art. 1027 alin. (1) C.civ.).
În cazul în care sarcina a fost stipulată în favoarea unui terţ, acesta poate cere numai executarea
sarcinii.
Dreptul la acţiunea prin care se solicită executarea sarcinii sau revocarea donaţiei se prescrie în
termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executată.
Donatarul este ţinut să îndeplinească sarcina numai în limita valorii bunului donat, raportată la
data la care sarcina trebuia îndeplinită.
Când donaţia este revocată pentru neîndeplinirea sarcinilor, bunul reintră în patrimoniul
donatorului liber de orice drepturi constituite între timp asupra lui, sub rezerva dispoziţiilor art.
1648 (art. 1029 C.civ.).
Acţiunea în revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinilor nu mai are un caracter personal că
acţiunea în revocare pentru ingratitudine, şi deci poate fi promovată de către donator, de mandatarul
său, de succesorii săi şi chiar de creditorii donatorului pe calea acţiunii oblice (subrogatorii) sau de
cesionarul acţiunii.
Pârâţi în această acţiune vor fi donatarul sau moştenitorii săi.

Efectele revocării

Revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinilor are ca efect reîntoarcerea bunurilor

donate în proprietatea donatorului.
 Revocarea va produce efecte retroactive, desfiinţând sarcinile constituite de donatar asupra
bunului donat şi permiţând donatorului să îl urmărească dacă a fost înstrăinat la terţii dobânditori.

3. Revocarea donaţiilor între soţi

Conform Codului civil, donaţia de bunuri între soţi este permisă. Ca obiect, al unei astfel de
donaţii, nu poate fi decât bunurile proprii ale soţului donator, bunuri care, urmare a donaţiei, devin
bunuri proprii ale celuilalt soţ. Donaţia de bunuri între soţi nu este supusă unor reguli speciale, ea
urmând atât în privinţa condiţiilor de fond cât şi de formă, regulile de drept comun ale donaţiei.

Condiţiile revocării

Prevederile art. 1.031 Cod civil prezintă interes deoarece, pe de o parte, consacră principiul
revocabilităţii donaţiei între soţi, dar, pe de altă parte, limitează facultatea de revocare numai în
timpul căsătoriei acestora. De aici rezultă că, după încetarea sau desfacerea căsătoriei, soţul
donator/moştenitorii acestuia nu mai pot revoca donaţia, aceasta devenind irevocabilă prin moartea
donatorului sau desfacerea căsătoriei.
Este lovită de nulitate orice simulaţie în care donaţia reprezintă contractul secret în scopul de a
eluda revocabilitatea donaţiilor între soţi (art. 1033 alin. (1) C.civ.).

Caracterele dreptului de revocare

Dreptul de revocare este regelementat prin norme de ordine publică astfel că renunţarea
soţului donator la acest drept este lipsit de eficienţă.
El este un drept esenţialmente personal. Soţul donator nu este ţinut să explice în nici un fel
motivele revocării. Este suficientă doar manifestarea sa de voinţă în direcţia revocării, dreptul său
de revocare nefiind susceptibil de abuz.

Modurile de revocare

Revocarea nu are caracter judiciar, nefiind necesară obţinerea unei hotărâri judecătoreşti de
revocare. Ea se produce prin manifestarea de voinţă neechivocă a donatorului de a revoca donaţia.
Revocarea poate fi expresă sau tacită.
Revocarea expresă se face prin declaraţie autentică a donatorului. Nu este necesară prezenţa
donatarului, însă trebuie comunicata acestuia. În baza declaraţiei, dacă bunul obiect al donaţiei care
se revoca este imobil, pe baza declaraţiei autentice se face înscrierea în Cartea funciară.
Revocarea este tacită când rezultă dintr-o manifestare de voinţă, care deşi nu se referă expres
la revocare, o implică, cum ar fi de exemplu, acordarea unui mandat unei persoane pentru a face
toate demersurile necesare în vederea înstrăinării bunului ce a format obiectul donaţiei.

Efectele revocării
 Revocarea produce efectele unei rezoluţiuni. Donaţia se desfiinţează cu efecte retroactive,
iar bunul donat reintră în patrimoniul donatorului.

BIBLIOGRAFIE

GH. COMĂNIŢĂ, Drept civil. Contracte civile speciale,

Codul civil

Dumitru C. Florescu, Contracte speciale, Editura Universitãţii Titu Maiorescu, 2006