Traditii romanesti

Sarbatoarea Pastelui si a Craciunului

Durusan Florică
Pedagogie Anul II

Desprinse din negura vremurilor, făcând parte de secole din viaţa satului, unele dintre
tradiţiile populare româneşti trăiesc şi azi, în ciuda asaltului nivelator al civilizaţiei
contemporane. Modernizarea se face simţită, ici-colo – de pildă, în portul fetelor care, la
sărbători, îmbină straiele populare cu pantofi la modă - dar tradiţia rezistă. Evenimentele mari
şi mici ale vieţii, munca şi căsătoria, credinţele religioase, creştine sau precreştine, dau sens
acestor obiceiuri populare româneşti, care iată, persistă, ca un mesaj liniştitor de continuitate
şi stabilitate şi care încântă străinii cu autenticitatea lor.

Cele mai frumoase tradiții românești de sărbători:

Pastele

Sărbătoarea Paștelui este pentru români, alături de Crăciun, cea mai importantă din
an, pentru care fiecare familie se pregătește cu mult timp înainte prin postul ținut cu atâta
evlavie.
În biserica ortodoxă oamenii se pregatesc pentru întampinarea sărbatorilor de Paști
prin „postul Paștelui” numit și „Postul Cel Mare”, post care durează 48 de zile.Ultima
săptămână din Postul Paștelui se numește „Săptămâna Patimilor” și începe în duminica
Floriilor, duminică în care se comemorează intrarea lui Iisus în Ierusalim. „Săptămâna
Patimilor” comemorează prinderea lui Iisus (Joia Mare) crucificarea și moartea Lui. În acestă
ultimă săptămână, în biserici se țin slujbe în fiecare seară, slujbe numite „Denie”. Vineri,
numită „Vinerea Mare” se comemorează crucificarea și moartea lui Iisus pe cruce. In acesta
zi, se ține „post negru”, adică nu se manancă nimic.

Vopsirea în roșu a ouălelor de Paști este cea mai populară tradiție a sărbătoarei
pascale creștine. Legenda spune că această tradiție se leagă de scena în care Iisus a fost
răstignit pe cruce în Vinerea Mare. Venind să-și vadă fiul răstignit, fecioara Maria avea în
mână un coș cu ouă care s-au înroșit de la sângele Mântuitorului. În tradiția populară
românească ouăle roșii sunt purtătoare de noroc, iar din acest motiv în dimineața zilei de
Paști copiii se spală pe față cu apă dintr-un vas în care sunt puse ouă roșii și monede de
argint.

Încondeierea sau „împistritul” ouălor reprezintă un obicei străvechi în tradiţia

românească. Ouăle încondeiate sunt o mărturie a datinilor, credinţelor şi obiceiurilor pascale,
reprezentând un element de cultură spirituală specific românească. Motivele ornamentaţiei
ouălelor încondeiate sunt numeroase, şi fiecare motiv se prezintă în mai multe variante, care
se diferenţiază în funcţie de localitate.

1
 În prima zi de Paști este o sărbatoare de familie. Familiile iau masa împreună și
servesc ouă vopsite, cozonaci, drob, friptură de miel, pască. Tot în prima zi de sărbătoare se
obisnuiește să se poarte haine noi. De asemenea, oulăle se ciocnesc la masa de Paști
alături de binecunoscuta replică „Hristos a Înviat! – Adevărat a înviat”.

Craciunul
Sărbătorile de iarnă sunt marcate şi ele de cele mai frumoase tradiţii româneşti. Iarna
se ţin obiceiuri şi datini populare, care provin din trecut, dar se urmează cu sfinţenie chiar şi
în ziua de azi. La sate, în Ajunul Crăciunului, cete de copii se strâng pentru a-i colinda pe
săteni. În satele bucovinene, copiii se maschează în diferite personaje, precum ursul, capra,
ursarii sau bunghierii. În Moldova, bărbaţii proaspăt însuraţi merg cu plugul.

Un simbol mult prea cunoscut este bradul de Crăciun. Acesta există în tradiţiile
româneşti cu mult înainte de era creştină. Bradul este cel mai important arbore din obiceiurile
româneşti. Bradul este prezent la cele mai importante evenimente din viaţa unui om: botezul,
căsătoria şi înmormântarea; bradul se consideră că aduce noroc, viaţă lungă, prosperitate şi
fertilitate, motiv pentru care oamenii îşi împodobesc casa cu crengi de brad.

Un alt obicei cunoscut de toţi este colindatul. Colindatul începe în data de 24

decembrie şi poate să continue timp de 2 sau 3 zile; colindatul se face de obicei în grupuri,
de copii, oameni maturi, bătrâni, doar fete, doar băieţi, tineri căsătoriţi etc, în funcţie de zona
etnografică.

Ajunși în curte, fără a rosti vreo formulă de cerere a permisiunii, flăcăii încep să
colinde. Colindele nu folosesc versuri satirice ci numai urări de sănătate și de bun augur. În
credința sătenilor, colindele se rostesc pentru îndepărtarea diavolului și purificarea spațiului,
de aceea se consideră că este mare păcat dacă cineva sta cu poarta încuiată în noaptea
ajunului de Crăciun. După rostirea colindei la fereastră, flăcăii sunt invitați în casă, sunt
ospătați și răsplătiți. Atunci când sunt însoțiți de muzică, în casele cu fete, are loc o mică
petrecere, fata fiind prima scoasă la joc de către șeful cetei sau după caz, de către flăcăul
care o simpatizează în mod deosebit.

Tot în prima zi de Crăciun era obiceiul ca fetele și femeile să meargă în cimitir și să

tămâieze morții. Apoi, oamenii mergeau la biserică. Gospodina casei avea mare grijă să
pregătească o masă îmbelșugată, de la care nu puteau să lipsească carnea de porc.

Crăciunul mai este numit și sărbătoarea familiei, este ocazia când toți se reunesc,
părinți, copii, nepoți își fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu
credința că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bun.

Bibliografie:
https://folclor-romanesc.ro/craciunul-in-traditia-romaneasca/
http://epochtimes-romania.com/news/cele-mai-frumoase-traditii-romanesti---235312
https://harlauletnografie.wordpress.com/2013/04/29/sarbatoarea-de-paste-traditii-si-obiceiuri-populare/